CAPACITATEA DE MUNCĂ ŞI FACTORII CARE O DETERMINĂ

La atribuirea de sarcini de muncă lucrătorilor, angajatorii trebuie să ţină

cont de capacitatea de muncă a acestora şi să stabilească măsuri de securitate şi
sănătate în muncă în vederea prevenirii accidentelor de muncă şi a bolilor
profesionale.
Capacitatea de muncă reprezintă posibilitatea organismului uman de a
menţine aceeaşi intensitate a efortului necesar activităţii optime profesionale
timp cât mai îndelungat, pe toată durata programului fără a influenţa negativ,
imediat şi îndepărtat starea de sănătate.
Capacitatea de muncă este influenţată de trei factori:
- cunoştinte şi deprinderi profesionale;
- însuşiri şi capacităţi individuale;
- factori cu acţiune temporară.
Lipsa, insuficienţa sau deficienţele elementelor care condiţioneaza aceşti
factori constituie elementele cauzale ale accidentelor de muncă şi bolilor
profesionale deoarece conduc la un comportament greşit soldat cu acţiuni sau
omisiuni.

1. Cunoştinţe şi deprinderi profesionale - capacitate profesională

Capacitatea profesională reprezintă ansamblul aptitudinilor, cunoştinţelor

şi deprinderilor necesare unui lucrător pentru îndeplinirea unei anumite sarcini
de muncă.
Capacitatea profesională este determinată de calificare, instruirea în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi autorizare/atestare personală.

1.1. Calificare

În perioada de pregătire profesională viitorii lucrători (executanţi sau

conducători ai locurilor de muncă) îşi însuşesc cunoştintele profesionale
necesare exercitării meseriei şi îşi formează deprinderile de muncă şi cele în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă în raport cu situaţiile de risc specific.
Cunoştinţele obţinute prin şcolarizare şi practică, recunoscute pe baza
unui document, permite unui lucrător să desfăşoare activităţi specifice uneia sau
mai multor ocupaţii, este o măsură organizatorică în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă, de exemplu: electricieni, artificieri, dulgheri, forjori,
mecanici, brutari, tâmplari etc.

1.2. Instruirea in domeniul securitatii si sanatatii in munca

Instruirea in domeniul securitatii si sanatatii in munca are drept scop:

- de a asigura dobandirea de catre lucratori a cunostintelor privind
specificul activitatii;
- cunoasterea riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala;
- cunosterea masurilor de prevenire a accidentelor de munca si a bolilor
profesionale;
- formarea deprinderilor in conformitate cu cerintele de securitate si
sanatate in munca;
- asumarea responsabilitatii pentru respectarea masurilor insusite.
Se considera ca lucratorul a fost instruit cand:
- acestuia i s-a verificat modul in care si-a insustit cunostintele in
domeniul securitatii si sanatatii in munca si a fost admis la lucru;
- este capabil sa prevada riscurile si sa evite pericolele in timpul
indeplinirii sarcinii de munca.

1.3. Autorizare/Atestare personal

Autorizarea reprezinta activitatea de evaluare si atestare a competentei si

capabilitatii unui lucrator de a desfasura o activitate specifica.
Lucrator (dupa caz calificat) autorizat/atestat este acea persoana, care in
urma evaluarii capacitatilor teoretice si practice este competenta sa deserveasca
instalatii/echipamente sau sa desfasoare anumite activitati cu risc specific:
fochist, laborant operator centrale termice, automatist, operator umplere GPL,
macaragiu, stivuitorist, liftier, mecanic trolist, manevrant instalatii de ridicat,
legator sarcina, electrician, agent paza, instalator gaze etc.

2. Insusiri si capacitati individuale

2.1. Aptitudinile
 Aptitudinile sunt insusiri fizice si psihice cu ajutorul carora lucratorul
realizeaza o anumita activitate. Aptitudinile au la baza o serie de insusiri psiho-
fiziologice innascute si se dezvolta in cursul activitatii prin solicitarea lor.

2.2. Temperamentul

Temperamentul reprezinta latura formala, dinamica, energetica a

personalitatii.
La locurile de munca care necesita rapiditate si mobilitate, o persoana cu
temperament flegmatic este mai predispusa la accidente decat una cu
temperament sangvinic sau coleric.
In activitatile cu caracter monoton o persoana colerica este mai
predispusa la accidentare decat una sangvinica.

La locurile de munca cu solicitari fizice sau neuropsihice de mare

intensitate o persoana cu temperament melancolic va fi mai predispusa la
accidentare decat una cu temperament flegmatic sau sangvinic.
La locurile de munca risc ridicat sunt contraindicate persoanele care
prezinta instabilitate in plan emotional.

2.3. Starea de sanatate

Starea fizica si psihica a lucratorului este deosebit de importanta atunci

cand i se incredinteaza anumite sarcini de munca. Datorita importantei acesteia,
la angajarea in munca cat si periodic este obligatoriu examinarea lucratorului,
existand contraindicatii medicale diferentiate pe activitati/factori de risc
profesionali, privind afectiunile cronice, care contraindica exercitarea unei
meserii.

3. Factori cu actiune temporara

Factorii cu actiune temporara sunt: oboseala, boala, emotiile, interesele

de moment, conflicte familiale sau profesionale, influenta alcoolului, volum
mare de munca/ritm de munca alert/munca contra cronometru, munci monotone
si repetitive, stari depresive etc.

3.1. Oboseala
 Oboseala este un simptom al scaderii rezervelor de energie ca urmare a
activitatilor desfasurate.
Oboseala este:
- fizica (musculara:statica si dinamica);
- nervoasa;
- mentala.

Un rol insemnat in instalarea oboselii o au si urmatorii factori:

- nivelul scazut al aptitudinilor;
- pregatirea profesionala necorespunzatoare in raport cu cerintele sarcinii
de munca;
- munca monotona la care lucratorul reactioneaza printr-o forma de
oboseala caracterizata prin stari de apatie, de plictiseala care pot conduce
la o stare de somnolenta;
- stresul care poate apare la locurile de munca cu grad ridicat de risc;
- gradul scazut de motivatie pentru meseria respectiva;
- relatiile incordate intre membrii colectivului;
- atmosfera tensionata si lipsa colaborarii in munca;
- conditiile de munca necorespunzatoare (temperatura, zgomot, lipsa
igienei, vibratii, noxe, iluminat etc).

In figura este reprezentat sugestiv principalii factori care favorizeaza

aparitia oboselii.
Ambianţă fizică şi socială
necorespunzătoare
Intensitatea solicitărilor
fizice şi nervoase
Boli, dureri

Durata muncii
Monotonia muncii

Senzaţia de
oboseală Odihnă, somn,
exerciţii fizice
 Fig. 1 Factorii care favorizeaza aparitia oboselii

Oboseala influenteaza in mod negativ organismul, consecintele pot fi:

- accentuarea uzurii, epuizarii si imbatranirii premature a organismului;
- cresterea riscului de accidentare;
- reducerea atentiei si preciziei miscarilor si a fortei musculare;
- reducerea randamentului in munca;
- scaderea rezistentei generale a organismului.
Odihna, somnul si exercitiile fizice sunt principalii factori care reduc
oboseala.
Masuri pentru prevenirea oboselii:
- o pauza scurta la fiecare doua ore, daca se desfasoara o munca
intelectuala sau se utilizeaza calculatorul;
- aerisirea locului de munca;
- se va lucra in liniste(a se evita televizorul, radioul, telefonul sau poate fi
utilizata o muzica in surdina ca fundal sonor);
- evitarea stresului prin planificarea activitatii;
- programul de lucru de 8 ore;
- exercitii fizice si de respiratie la locul de munca.

3.2. Consumul de alcool

Consumul de alcool are efecte daunatoare asupra activitatii psihice,

precum si a diferitelor functii si organe:
- timpul de reactie devine mai mare;
- atentia se reduce;
- se produce o stare de euforie, de incredere exagerata in fortele proprii,
care conduce la actiuni imprudente.

3.3. Volum mare de munca/ritm de munca alert/munca contra

cronometru
 Un volum mare de munca contra cronometru poate conduce la pierderea
capacitatii de munca prin diminuarea capacitatii de concentrare/atentia
lucratorului, avand astfel drept consecinta riscuri de accidentare.

3.4. Munci monotone si repetitive

Muncile monotone si repetitive, care nu implica capacitatea de a gandi a

lucratorului ci doar functiile lui motorii, pot avea pe termen lung diferite efecte
negative: respect de sine scazut, pasivitate, indiferenta si lipsa de interes in
indeplinirea atributiilor de serviciu.