CERCETAREA EVENIMENTELOR

1. Consideraţii generale

Una din condiţiile necesare în înţelegerea şi stăpânirea unui fenomen este cunoaşterea
mecanismului intim de apariţie şi desfăşurare în timp a acestuia .
Încercările de explicare a genezei accidentelor de muncă au început în a doua jumătate a
secolului al XIX-lea, când datorită revoluţiei industriale în plină desfăşurare, numărul accidentelor
şi bolilor profesionale a crescut considerabil, iar acţiunile pentru prevenirea lor au început să
dobândească un caracter organizat.
Primele preocupări în acest sens puneau accidentele de muncă şi bolile profesionale
exclusiv pe seama utilajelor şi maşinilor, respectiv a factorilor tehnici, fiind cei mai evidenţi şi
relativ uşor de depistat. Măsurile preventive recomandate erau de natura ecranelor şi dispozitivelor
de protecţie pentru utilajele periculoase.
Într-o etapă ulterioară s-a observat că factorii mediului de muncă (temperatura ambiantă,
umiditatea, iluminatul, zgomotul, vibraţiile, noxele chimice etc.) pot conduce la aceste evenimente
nedorite, accidente de muncă sau boli profesionale. Ca atare, eforturile preventive şi-au dezvoltat
aria, incluzând şi preocupări pentru îmbunătăţirea mediului de muncă, în vederea creării unei
ambianţe nepericuloase pentru organismul uman.
De subliniat este faptul că factorii tehnici şi de mediu cauzatori de accidente erau studiaţi
izolat, fără a se sesiza interacţiunea şi interdependenţele între ei.
Ultimii acceptaţi în calitate de cauze generatoare ale accidentelor de muncă au fost factorii
de natură umană, în legătură cu aceştia conturându-se şi primele teorii privind geneza accidentelor.
Astfel, la începutul secolului al XX-lea, cercetările efectuate în Anglia şi S.U.A. privind rolul
factorului uman în producerea accidentelor au condus la formularea teoriei predispoziţiei la
accidente. Primele studii în acest sens au fost efectuate de cercetătorii Greenwood şi Woods
(1919), Yule (1920 ), continuate de Marbe (1923 ), Lahy şi Korngold (1936 ). Conform acestei
teorii sunt predispuse la accidente persoanele care prezintă anumite caracteristici psihice
individuale înnăscute, nemodificabile şi care pot fi investigate prin metode psihometrice.
Principalele caracteristici individuale luate în considerare şi care erau asociate cu
producerea accidentelor de muncă sunt: temperamentul, atenţia, emotivitatea, plasticitatea gândirii
etc. Pe baza acestor studii, Marbe a enunţat “ legea de recurenţă “ sau “ legea lui Marbe “, conform
căreia accidentele s-ar produce cu precădere la aceleaşi persoane, predestinate prin caracteristici

1
individuale înnăscute. Cercetările ulterioare, deşi nu au infirmat categoric teoria predispoziţiei
individuale la accidente, au permis formularea unor serioase critici:
- caracteristicile individuale au fost studiate izolat şi nu în interacţiune, structurate în cadrul
personalităţii, aşa cum se manifestă ele în realitate, generând comportamente concrete;
- teoria nu ţine seama de gradul de periculozitate al muncii, astfel încât frecvenţa mare a
accidentelor la unele persoane s-ar putea datora nu atât existenţei unei predispoziţii individuale, cât
mai ales unor riscuri obiective specifice locului de muncă.
Disputele pe marginea teoriei predispoziţiei la accidente, a rolului factorilor individuali în
producerea accidentelor, au condus la necesitatea revizuirii ei. În încercarea de explicare a
mecanismului de apariţie şi producere a accidentelor s-au introdus noţiuni noi, precum risc
personal şi susceptibilitate la accidente (“accident lability“) în locul predispoziţiei la accident.
Înglobând atât factorii individuali cât şi situaţionali (respectiv ai activităţii),
susceptibilitatea la accidente nu are un caracter invariabil ( nu este un “ dat “ înnăscut), ci se
modifică funcţie de interacţiunea caracteristicilor individuale cu factorii specifici situaţiei concrete
de muncă. Caracteristicile individuale nu mai sunt considerate cauze ale accidentelor, ci condiţii ce
pot favoriza producerea acestora. Se acordă din ce în ce mai multă importanţă, nu atât studierii
caracteristicilor individuale izolate, cât mai ales investigării trăsăturilor globale ale personalităţii.
De asemenea, interesul se îndreaptă tot mai mult spre analiza comportamentelor riscante,
neadecvate în caz de pericol, după schema stimul – reacţie. Această viziune a condus în final la
formularea teoriei behavioristă (behavior – comportament, în lb.engl.), care explică mecanismul
producerii accidentelor de muncă printr-un comportament neadecvat rezultat din interacţiunea
variabilelor personale cu varibilele situaţionale specifice activităţii.
În anul 1928, cercetătorul american de origine germană H.W. Heinrich, în lucrarea sa
“Industrial Accident Prevention“ (prevenirea accidentelor industriale) face o clasificare a cauzelor
accidentelor de muncă în acţiuni periculoase ( AP ) şi condiţii periculoase ( CP ), dezvoltând un
model al producerii accidentului, cunoscut sub denumirea de modelul dominoului. Conform
acestui model, accidentul de muncă este rezultatul coincidenţei unei acţiuni periculoase a omului
cu o condiţie periculoasă, care derivă din mediul de lucru, respectiv din procesul tehnologic; este
suficient ca acţiunea sau condiţia periculoasă să fie suprimată şi accidentul va fi eliminat. Modelul
propus de Heinrich este primul care explică mecanismul producerii accidentului prin prisma
îmbinării mai multor cauze (multicauzalitate) şi care are în vedere în mod explicit relaţia cauză –
efect în geneza accidentelor de muncă. Modelul propus de Heinrich cunoaşte o largă răspândire în
analizele accidentului de muncă la nivelul practicii industriale, în special în perioada anilor 1930 –
1950.

2
 Mai târziu, cercetătorul suedez D. Petersen elaborează modelul “Cauzalitate şi erori
umane“, în care afirmă că toate accidentele sunt rezultatul unor erori umane, ele precedând sau
fiind în legătură directă cu cauzele acestora. El afirmă că “orice condiţie sau situaţie poate fi
periculoasă dacă se acţionează suficient de periculos“ şi că “orice condiţie poate deveni
nepericuloasă dacă se acţionează suficient de prudent“ (inclusiv în sensul aplicării tuturor
măsurilor de prevenire). Modelul lui Petersen, deşi atribuie cauzalitatea accidentelor exclusiv
erorii umane, ia în considerare toate fazele care conduc la realizarea unui obiectiv (concepţie,
proiectare, execuţie, exploatare) şi face deosebirea între cauză şi vinovăţie. Astfel există erori din
culpă şi erori “fără culpă“, ambele categorii constituind cauze de accident, dar numai primele
putând fi imputabile lucrătorului.
Pornind de la ideile lui Petersen, problematica cunoaşterii originii erorii umane s-a
dezvoltat impetuos, ajungându-se în prezent la mai mult de 20 de tipologii ale erorii umane. Aceste
tipologii diferă în funcţie de criteriul de clasificare ales (origine, natura activităţii, fazele de muncă
etc. ) .
Rigby clasifică erorile umane în erori de concepţie şi erori operative, care la rândul lor pot
fi de execuţie, de omisie, erori datorate introducerii unei acţiuni ce nu figurează în sarcină, erori de
secvenţă, erori de termen, erori de diagnostic, erori de reprezentare.
Rousse clasifică erorile umane în funcţie de diferitele faze ale procesului de muncă.
Fiecărei faze îi corespund mai multe posibilităţi de eroare, pe care autorul o defineşte şi
caracterizează.
Cercetătorul suedez Rasmussen propune un model de analiză a erorii umane (“ arca lui
Rasmussen “) care are la bază analiza activităţii (acţiunii) operatorului, structurată pe trei niveluri:
1. acţiune bazată pe cunoştinţe;
2. acţiune bazată pe reguli;
3. acţiune bazată pe îndemânare.
Modelul propus aduce elemente noi în cunoaşterea originii erorilor umane, în determinarea
fazelor emergenţei sale printr-o analiză psihologică subtilă.
Problema explicării genezei accidentelor de muncă prin coincidenţa erorilor umane cu
condiţii periculoase obiective (factori tehnici) este reluată ulterior, în diverse variante, în
majoritatea abordărilor moderne, sistematice, ale fenomenelor de accidentare şi îmbolnăvire
profesională. Printre acestea din urmă se evidenţiază în mod deosebit teoria fiabilităţii sistemelor şi
abordarea ergonomică a securităţii sistemelor de muncă.
Fiabilitatea unui sistem este rezultatul fiabilităţii elementelor acestuia şi a interacţiunii lor,
indiferent de dimensiunea sistemului sau de natura şi numărul elementelor sale. Conceptul de

3
fiabilitate acoperă parţial, iar în unele cazuri integrează, criteriile de rentabilitate, productivitate şi
securitate a sistemelor. Îmbunătăţind fiabilitatea sistemelor se ameliorează implicit securitatea
acestora, respectiv cazul particular de securitate a muncii în cadrul sistemelor (prevenirea
accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale).
În studiul fiabilităţii sistemelor se disting două categorii de elemente – tehnice şi umane –
cărora li se urmăreşte îmbunătăţirea fiabilităţii.
Pornind de la această idee s-a dezvoltat un nou curent de cercetare : fiabilitatea umană.
Prin analogie cu definiţia fiabilităţii tehnice, fiabilitatea umană se exprimă prin
probabilitatea ca un individ să efectueze cu succes, într-o perioadă de timp dată, o sarcină
prestabilită. Aşa cum noţiunea de defecţiune (“ pană“) este în centrul conceptului de fiabilitate
tehnică, cea de eroare umană (un comportament – acţiune sau omisiune – ce depăşeşte limitele
acceptabile) constituie noţiunea de bază a fiabilităţii umane. Într-adevăr, s-a constatat că numai
reducând posibilitatea erorilor umane sau a consecinţelor lor asupra sistemului se poate spera să se
îmbunătăţească fiabilitatea globală a acestuia.
Cercetările privind fiabilitatea umană au condus la dezvoltarea în paralel a două tipuri de
abordări :
I. Abordarea calitativă, care urmăreşte definirea erorii umane, stabilirea tipurilor de erori şi
a mecanismelor de apariţie a acestora; studiul şi clasificarea ansamblului de erori umane într-un
sistem dat permite desprinderea de soluţii specifice sau comune fiecărei grupe de erori. Aceste
soluţii urmăresc fie eliminarea factorilor ce declanşează erorile, fie înlăturarea consecinţelor,
respectiv conceperea unor sisteme tolerante la eroarea umană;
II. Abordarea cantitativă, care caută să estimeze probabilitatea apariţiei erorilor umane şi
consecinţelor acestora asupra sistemului global .
Abordarea cantitativă constă în evaluarea probabilităţilor de apariţie a erorilor umane
deductibile în condiţiile date, cu un dublu scop:
- includerea datelor privind fiabilitatea operatorului în calculul fiabilităţii globale a
sistemului;
- generalizarea rezultatelor pentru efectuarea de analize a priori de fiabilitate umană.
Întreprinderea modernă reprezintă un sistem organizat, în care posturile de muncă se află în
interacţiune constantă şi necesară, în care funcţiile sale orientate spre realizarea unui produs sunt
repartizate între servicii. De aceea, în analiza securităţii sistemelor, respectiv a etiologiei şi
profilaxiei accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, este necesară o viziune globală asupra
sistemului vizat (loc de muncă, atelier, sector, întreprindere), în care toate elementele sistemului

4
sunt în interacţiune şi care are în vedere optimizarea sistemului prin adaptarea reciprocă a
elementelor componente.
În cadrul abordărilor ergonomice, accidentele de muncă şi bolile profesionale constituie
disfuncţii ale sistemului de muncă, abateri de la starea sa normală de funcţionare. Cauzele acestor
disfuncţii trebuie căutate la nivelul fiecărei componente a sistemului. În general este vorba de un
complex de cauze, care concură la apariţia accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. Pentru
depistarea lor se pleacă de la analiza locului de muncă, cu accent pe determinarea riscurilor
obiective pe care le implică şi a modalităţilor de manifestare ale acestora; se analizează apoi
solicitările psiho-fiziologice ale operatorului impuse de sarcina de muncă, de utilaje şi de mediul
de muncă. Se constată apoi dacă personalul prezintă calităţile necesare (aptitudini, cunoştinţe
profesionale şi de securitate a muncii, deprinderi etc.). O astfel de analiză permite atât punerea în
evidenţă a cauzelor reale ale accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale după producerea
acestora (analiza postaccident), precum şi depistarea apriorică a “ punctelor critice “ în sistemul
analizat (analiză preaccident).
Un aspect important al explicitării mecanismului producerii accidentelor de muncă în
cadrul abordărilor ergonomice îl constituie faptul că accidentul de muncă propriu-zis (vătămarea
organismului) este considerat ca veriga finală a unui lanţ de evenimente prealabil, lanţ care
reprezintă schema genezei accidentului (dinamica producerii accidentului .
În anul 1973, cercetătorii de la Fondul pentru ambianţa muncii din Suedia au preluat şi
dezvoltat modelul lui Surry, punând accent pe elementele de dinamică în producerea accidentului
de muncă. Diviziunea schematică a desfăşurării unui accident elaborată de ei se prezintă astfel :
 Perioada premergătoare accidentului :
● Factori de fond:
- proprii factorului uman;
- proprii mijloacelor materiale ( “ agenţi “) ;
- ambientali.
● Factori declanşatori :
- proprii factorului uman ;
- proprii mijloacelor materiale ( “ agenţi “ ) ;
- ambientali .
 Perioada accidentului :
- tipuri de mişcări ( accidentogene ) iniţiale ;
- reacţii de apărare ;
- modalitatea de producere a leziunii .

5
  Perioada post-accident:
- scutire medicală şi recuperare;
- spitalizare;
- deces.
În această sistematizare se pune un accent deosebit pe relevarea dinamicii producerii
accidentului în toată extensiunea ei. Se remarcă, însă, absenţa nejustificată din “ perioada
accidentului “ a factorilor materiali.
Scoala germană a dezvoltat “Teoria purtătorilor de pericole “; punctul de plecare al
concepţiei sale l-a constituit analiza relaţiei existente între “persoană “ şi “ obiect “ în cadrul
oricărui sistem de muncă. Pericolul este o energie dăunătoare, care, dacă este activată, poate
provoca daune corporale ( accident de muncă ) sau materiale ( avarie).
Energia dăunătoare poate fi asociată atât persoanelor ( lucrătorilor ), cât şi obiectelor
(elementele materiale din sistem), care se constituie astfel în putători de pericole.
În jurul purtătorilor de pericole – persoană şi obiect – se poate desemna câte o zonă
periculoasă, accidentul rezultând din intersecţia celor două zone.
În anul 1980, cercetătorul german Kirchner, bazat pe teoria purtătorilor de pericole, a
dezvoltat un model al genezei accidentelor de muncă, în care face deosebirea între pericolul
asociat obiectelor (pericol direct) şi cel asociat persoanelor (pericol indirect ). În acest model
persoana obiectul sau ambii pot fi putători de pericole.
Fiecărui putător de pericol îi este asociată o energie dăunătoare, rezultantă a diferenţei
dintre energia funcţională şi rezistenţa specifică la aceasta a corpului persoanei. Dacă diferenţa
este pozitivă, energia dăunătoare cauzează vătămării corporale (leziuni sau moarte). În cazurile în
care diferenţa este nulă sau negativă (inclusiv prin sporirea rezistenţei specifice a organismului
prin diverse mijloace de protecţie), energia dăunătoare nu are efect asupra persoanei.
Accidentul de muncă este considerat de Kirchner ca fiind o ciocnire bruscă şi involuntară
între persoană şi obiect, ce are loc atunci când energia asociată acestora se activează brusc şi care
are drept consecinţă vătămări corporale. Pentru că este brusc şi neaşteptat, accidentul se deosebeşte
de boala profesională care se produce într-un interval mare de timp.
În ultimul timp, cercetătorii germani, pe baza unei documentaţii detaliate din ultimele
realizări în domeniu, propun o clasificare complexă a riscurilor, ţinând seama de cele patru
elemente ale sistemului de producţie: omul, tehnica, organizarea şi mediul şi de energia dezvoltată
de factorul de risc. Lista factorilor de risc elaborată de cercetătorii germani reprezintă una dintre
cele mai complete şi complexe tratări ale problemei în discuţie, remarcându-se şi prin accentul pus
pe formele concrete de manifestare a factorilor de risc, precum şi pe interacţiunile acestora.

6
 Adoptându-se criteriul de clasificare al mişcării, în sensul cel mai general al cuvântului –
mod de existenţă a materiei, atribut inerent al acesteia, s-au delimitat patru categorii de factori:
fizici, chimici, biologici şi psiho-fiziologici.
În cadrul lucrărilor elaborate până în prezent de cercetătorii români au fost aduse o serie de
contribuţii originale la elaborarea conceptelor teoretice care permit explicarea în mod unitar a
genezei accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, respectiv:
- delimitarea conceptuală a elementelor implicate în desfăşurarea proceselor de producţie şi
de muncă, precum şi a a relaţiilor dintre ele, într-o viziune pragmatică, pentru care s-a ţinut cont de
definiţiile clasice, elaborate de economia politică, dar şi de necesităţile practice ale activităţii de
protecţie a muncii;
- definirea şi identificarea factorilor de risc, corespunzători elementelor implicate în
realizarea procesului de muncă, drept cauze potenţiale de accidentare şi îmbolnăvire profesională;
- aprofundarea şi detalierea factorilor de risc până la forme recognoscibile şi utilizabile în
activitatea practică, ceea ce a necesitat elucidarea aspectului dinamic al fenomenului accidentării,
delimitarea şi sistematizarea principalelor forme de manifestare posibile, a locului şi rolului
factorilor de risc în procesul tehnologic;
- conceperea unor liste de factori de risc în vederea obţinerii unui instrument de lucru cu
valenţe multiple, care să poată fi utilizat atât în cercetarea ştiinţifică, cât şi în activitatea practică de
protecţie a muncii ( analize preventive de securitatea muncii ).

2. Notiunea de accident de munca

Conform Legii nr.319/2006, accidentul este definit ca fiind “vătămarea violentă a

organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă
sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de
cel puţin trei zile consecutive, invaliditate sau deces”.
Abaterile de la funcţionarea optimă a sistemului de muncă nu conduc întotdeauna la
vătămarea organismului uman.
Pentru a se produce vătămarea organismului uman este necesar ca abaterile sau dereglările
elementelor sistemului de muncă să se constitue într-un lanţ cauzal, a cărui ultimă verigă să fie
intersecţia dintre executant şi agentul material care provoacă leziunea.
Accidentul, pentru a fi încadrat “de muncă”, trebuie să se producă într-un moment şi într-
un loc în care activitatea persoanei încadrate în muncă să se înscrie printre raporturile ce se

7
stabilesc în exercitarea atribuţiilor prevăzute în contractul de muncă (obligaţii principale şi
secundare).
Accidentele de muncă şi bolile profesionale reprezintă rezultatul unor deficienţe ale
sistemului de muncă ale căror cauze trebuie căutate la nivelul componentelor acestuia.
Un sistem reprezintă un ansamblu de elemente interdependente legate între ele într-o
manieră mai mult sau mai puţin coerentă şi articulate în vederea obţinerii unui rezultat.
Sistemul de muncă are ca elemente de bază: individul, sarcina de muncă, mijloacele de
muncă şi mediul de muncă.
Plecând de la aceste componente de bază ale sistemului de producţie se pot evidenţia şi
sistematiza, prin deducţie, factorii de risc, pentru a se stabili măsuri de contracarare a acestora.
În accepţiunea curentă, termenul de accident reprezintă un eveniment neaşteptat, care apare
brusc, este imprevizibil si întrerupe desfăşurarea normală a unei acţiuni.
Conform definiţiei pentru ca un accident să fie de muncă, acesta trebuie să fie circumscris
unui proces de muncă în care prezenţa omului ca executant este obligatorie, el fiind victima căreia
îi este lezată violent şi brusc integritatea biologică, având drept consecinţă pierderea sau
micşorarea capacităţii sale de muncă.

2.1 Elementele Accidentului de Muncă

Pentru ca un accident să fie încadrat “de muncă” trebuie îndeplinite urmatoarele patru
condiţii definitorii:
1. Vătămarea violentă a organismului uman
2. Timpul în care s-a produs accidentul
3. Locul în care s-a produs accidentul
4. Calitatea celui accidentat.

2.1.1 Vătămarea organismului

Vătămarea organismului presupune o lezare a integrităţii anatomice ce trebuie să aibă o
cauză exterioară, să fie involuntară şi violentă.
Violenţa presupune acţiunea rapidă a factorului extern asupra organismului, surprinzând
victima care nu poate lua măsuri de evitare tocmai datorită timpului scurt de producere .
Clasificarea vătămărilor organismului:
Factorii care pot provoca vătămarea organismului sunt:
a) Mecanici
b) Termici

8
 c) Electrici
d) Chimici
e) Iradianţi
f) Combinaţi.
a)Vătămările mecanice se prezintă sub forma contuziilor, plăgilor, leziunilor şi fracturilor
cauzate de diverse corpuri în mişcare, de suprafeţe periculoase de deplasare, de obiecte ascuţite
sau tăioase, suprafeţe dure sau de animale sau plante periculoase (Exemple).
b)Vătămările termice sunt determinate de arsuri sau de contactul victimei cu flacără
deschisă, obiecte fierbinţi, radiaţii calorice sau temperatura ridicată din spaţiul de lucru (Exemple).
c)Vătămările electrice se datorează trecerii prin organism a unui curent electric de o
anumită tensiune şi intensitate, ce provoacă, de regulă, contracţia muşchilor şi arsuri ale pielii
(marca electrica). (Exemple si modul in care se acorda primul ajutor).
d)Vătămările chimice se manifestă sub forma intoxicaţiilor acute provocate de substanţe
toxice sau sub formă de arsuri chimice cauzate de substanţe caustice. (Exemple).
e)Vătămările prin iradiere sunt datorate expunerii organismului la radiaţii neionizate, cum
sunt, radiaţiile ultraviolete, infraroşu apropiat, câmpuri electrice, câmpuri magnetice sau câmpuri
electromagnetice. (Exemple).
f)Vătămările combinate sunt produse de mai mulţi factori de natură diferită.

2.1.2. Timpul în care se produce accidentul

Din punct de vedere al timpului, accidentul poate fi încadrat “de muncă” daca se produce
în urmatoarele situaţii:
a) în timpul procesului de muncă
b) în timpul îndeplinirii îndatoririlor de servici, inclusiv în afara programului obişnuit de
lucru (Exemple)
c) înainte de începerea şi după încetarea lucrului
d) în timpul pauzelor ce au loc pe perioada programului de lucru
e) în timpul deplasării de la serviciu la domiciliu, de la un loc de muncă la altul, pentru
îndeplinirea îndatoririlor de servici
f) în timpul programului de lucru pentru activităţi ce nu au legătură cu procesul muncii,
dacă evenimentul s-a produs la un loc de muncă
g) în timpul îndeplinirii practicii profesionale pentru studenţi, elevi şi ucenici sau a
vizitelor organizate în scop profesional.

9
 2.1.3 Locul producerii accidentului
Prin loc de muncă se înţelege un loc destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile
întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau unităţii la care
lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii. Pentru ca un accident oarecare să fie încadrat
“de muncă”, acesta trebuie să se producă la un loc de muncă.
Legea nr.319/2006, acceptă ca accident de muncă şi evenimentele produse pe traseul de
deplasare de la locul de muncă la domiciliu şi invers, dacă se încadrează în timpul considerat
suficient parcurgerii acestuia, cât şi accidentele de circulaţie produse în îndeplinirea îndatoririlor
de serviciu.
2.1.4 Calitatea celui accidentat
În conformitate cu Legea nr.319/2006 se disting două categorii de persoane:
a. Lucrător - Persoana angajată de către un angajator, potrivit legii, incusiv studenţii, elevii
în perioada efectuării stagiului de practică, precum şi ucenicii şi alţi participanţi la procesul de
muncă, cu excepţia persoanelor care prestează activităţi casnice.
b. Alţi participanţi la procesul de munca - Persoane aflate în întreprindere şi/sau unitate, cu
permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale în
vederea angajării, persoane care prestează activităţi în folosul comunităţii sau activităţi în regim de
voluntariat, precum şi şomeri pe durata participării la o formă de pregătire profesională şi persoane
care nu au contract individual de muncă încheiat în formă scrisă şi pentru care se poate face
dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă.

2.2 Clasificarea accidentelor de munca

Accidentele de muncă se clasifică dupa urmatoarele criterii:
După numărul persoanelor afectate:
▪ Individuale, când este afectată o singură persoană;
▪ Colective, când sunt afectate cel puţin 3 persoane.
După urmările asupra victimei:
▪ accidente care produc incapacitate temporară de muncă;
▪ accidente care produc invaliditate;
▪ accidente mortale.
După natura cauzelor directe care provoacă vătămarea:
▪ accidente mecanice;
▪ accidente electrice;
▪ accidente chimice;

10
 ▪ accidente termice;
▪ accidente prin iradiere;
▪ accidente complexe.
După natura leziunilor provocate asupra organismului:
▪ contuzii, plagi;
▪ înţepături;
▪ fracturi;
▪ striviri;
▪ arsuri;
▪ entorse;
▪ fracture.
▪ amputări;
▪ leziuni ale organelor interne;
▪ intoxicaţii acute;
▪ asfixii;
▪ electrocutări;
▪ insolaţii;
▪ leziuni multiple .
După locul leziunii:
▪ la cap;
▪ la trunchi;
▪ la membrele superioare;
▪ la membrele inferioare;
▪ cu localizări multiple;
▪ cu alte localizări.
După momentul când se resimt efectele:
▪ cu efect imediat;
▪ cu efect ulterior.

3. Metodologia cercetarii evenimentelor

Cercetarea evenimentelor are drept scop stabilirea împrejurărilor şi a cauzelor care au
condus la producerea acestuia, a reglementărilor legale încălcate, a răspunderilor şi a măsurilor ce
se impun a fi luate pentru prevenirea producerii altor evenimente similare şi respectiv, pentru
determinarea caracterului evenimentului.

11
 Analiza accidentelor de munca trebuie sa porneasca de la actele si starile de fapt palpabile,
a caror neglijare pot compromite intreaga cercetare.
Completarea unor anumite parti ale proceselor-verbale de cercetare, referitor la date
identificare ale unitatii si a persoanelor accidentate, constituie o activitate de rutina, care se
limiteaza la consemnarea directa a informatiilor primare. Nu acelasi lucru se poate spune despre
descrierea detaliata a locului si imprejurarilor in care s-a produs evenimentul, despre cauzele reale
ale accidentului si masurilor incalcate.
Pentru o cercetare corecta trebuiesc indeplinite trei conditii:
- cercetarea trebuie facuta pe cat posibil imediat dupa producerea accidentului si la locul
unde s-a produs;
- interpretarea se va efectua numai dupa ce s-a cules maximum posibil de date, iar acestea
au fost asamblate si ordonate;
- cercetarea trebuie facuta de persoane care cunosc bine modul obisnuit de desfasurare a
procesului de productie.
Activitatea de cercetare comportă o informare directă pe baza declaraţiei martorilor, a
conducatorului locului de munca, ale victimei, pe cât posibil, şi ale altor persoane implicate în
producerea evenimentului, determinări, masuratori, confruntări de informaţii şi date, expertize.
Important este: reconstituirea imaginii reale a producerii evenimentului, stabilind lanţul
cauzal, estimarea defectelor si deficientelor care au facut posibil producerea accidentarii.
În descrierea evenimentului şi în stabilirea cauzelor se impune respectarea ordinii în care
s-a desfăşurat evenimentul în realitate. Acesta este modul de prezentare cel mai adecvat înţelegerii,
dat fiind obişnuinţa oamenilor cu “logica” înlănţuirii fireşti a evenimentelor.
Calea de urmat pentru a ajunge la această prezentare este în sens invers celui în care s-au
succedat stările de fapt. În consecinţă, analiza cauzelor accidentogene trebuie să înceapă din aval,
respectiv de la cauzele finale, care au provocat leziunea. Există şi situaţii, chiar în cazul unor
accidente grave, în care se poate distinge foarte clar desfăşurarea lanţului accidentogen, caz în care
cercetarea va trebui să înceapă cu analiza cauzelor în ordinea în care s-au manifestat.
Pentru ca accidentul, să se producă este necesar să se îmbine două cauze, una umană,
cealaltă proprie mijloacelor de producţie sau mediului de muncă.
Vinovaţia pentru producerea unui accident se identifică şi se atribuie tuturor factorilor
implicaţi, atât din sistemul de muncă, cât şi, legat de proiectarea şi execuţia mijloacelor şi mediului
de muncă, din afara acestuia.
Analiza împrejurărilor şi cauzelor accidentelor de muncă demonstrează că factorii care
concură la producerea unui accident sunt diverşi şi complecşi.

12
 Imediat după producerea evenimentului se vor lua urmatoarele măsuri:
-asigurarea acordării primului ajutor accidentatului şi transportul la o unitatate sanitară;
-verificarea sau luarea măsurilor pentru a nu se modifica starea de fapt, care a condus la
producerea accidentului;
- informarea asupra principalelor elemente care au condus la producerea evenimentului;
- luarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă, în vederea eliminării cauzelor ce ar
produce un accident similar;
- anunţarea serviciilor specializate(PSI, gaze, distribuţie energie electrică, ISCIR etc) după
caz;
- sistarea activitatii la locul de munca sau oprirea din functiune a echipamentelor de munca
in cazul in care acestea au condus/conduc la producea evenimentului sau la unor evenimente
similar, datorita unor deficiente;
- in cazul in care se modifica starea de fapt se vor consemna modificarile facute.
Obtinerea informatiilor preliminare
Pentru stabilirea corecta a imprejurarilor si cauzelor producerii unui eveniment se va
efectua:
a. Cercetarea la fata locului, pentru a surprinde toti factorii favorizanti care au concurat la
producerea acestuia:
- stabilirea locului unde s-a produs evenimentul;
- consemnarea tuturor echipamentelor de munca care au concuratat la producerea
evenimentului;
- notarea elementelor ajutatoare din zona in care s-a produs evenimentul.
b. Reconstituirea elementelor care au concurat la producerea evenimentului.
c. Intocmirea unei schite, fotografii. Fotografia sau schita va cuprinde detalii sau mai multe
planuri din care sa reiasa adevaratele imprejurari in care s-a produs evenimentul.
d. Obtinerea declaratiilor scrise de la martori, conducatori ai locurilor de munca care aveau
sarcina de organizare, control si conducere a procesului de munca, inclusiv a accidentatului,
precum si de la orice persoana care ar putea contribui la elucidarea cauzelor si a imprejurarilor
care au condus la producerea evenimentului.
e. Deplasarea la unitatea medicala care a acordat ingrijire persoanei accidentate atat pentru
cunoasterea starii de sanatate cat si pentru luarea unei declaratii(daca este posibil si numai cu
avizul medicului).
f. Solicitarea participarii unor specialisti in efectuarea unor expertize tehnice extrajudiciare
in vederea stabilirii starii tehnice a echipamentelor de munca.

13
 g. Efectuarea unor probe de structura a materialului in laboratoare de specialitate.
h. Solicitarea organismelor de notificare informatii privind certificarea echipamentului de
munca.
Nota de constatare la fata locului
Se va încheia imediat după producerea evenimentului de către inspectorul/inspectorii de
muncă care au fost delegaţi să se prezinte la faţa locului.
Fac excepţie:
- situaţiile în care inspectorul/inspectorii de muncă au participat, împreună cu alte organe
de cercetare abilitate, la încheierea unei note de constatare la faţa locului comună;
- evenimentele de circulaţie pentru care organele împuternicite să efectueze cercetarea,
trebuie să pună la dispoziţia inspectoratelor teritoriale de muncă, la cererea acestora, în termen de
5 zile lucrătoare de la solicitare, un exemplar din procesul-verbal de cercetare la fata locului şi
orice alte documente existente, necesare cercetării;
- cazurile în care, din motive bine întemeiate, se menţine o stare de pericol grav şi iminent
de accidentare si care nu permit accesul inspectorilor de muncă la locul evenimentului, nu se poate
încheia nota de constatare la faţa locului;
- evenimentul a fost comunicat prea tarziu si s-a modificat starea de fapt ce a condus la
producerea evenimentului.
Nota de constatare la faţa locului, încheiată imediat după producerea evenimentului de
către inspectorul de muncă, în cazul evenimentelor care se cercetează de către inspectoratul
teritorial de muncă/Inspecţia Muncii, conform competenţelor, sau de către lucrătorul
desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie, iar în absenţa acestora, de serviciul extern de
prevenire şi protecţie, în cazul evenimentelor a căror cercetare intră în competenţa angajatorului,
semnată de către angajator, va cuprinde:
- precizări referitoare la poziţia victimei (este necesară indicarea cu acuratețe a acestui
element);
-existenţa sau inexistenţa echipamentului individual de protecţie, descrierea acestuia, daca
echipamentul individual de protecție a fost îndepărtat parțial sau total de către personalul care a
acordat primul ajutor victimei se va face referire la acest aspect;
-starea echipamentelor de muncă, modul în care funcţionau dispozitivele de protecţie;
-modul în care era asigurată semnalizarea de securitate la locul de muncă;
-închiderea fişei de instruire individuală prin barare şi semnătură;
-ridicarea de documente sau prelevarea de probe şi orice alte indicii care pot clarifica toate
cauzele şi împrejurările producerii evenimentului.

14
 Pentru cazurile în care, din motive bine întemeiate, nu s-a putut încheia nota de constatare
la faţa locului, se va întocmi o notă în care vor fi expuse aceste motive.
Schiţe şi fotografii referitoare la eveniment
Schita este un desen executat in general cu mana libera, cu dimensiunile reduse sau marite,
intr-o proportie oarecare, data de limitele aproximatiei vizuale. Aceasta serveste ca studiu a locului
si a elementelor ce au concurat la producerea evenimentului.
In vederea obtinerii unor date cat mai concludente, prin desenul executat, se va avea in
vedere ca reprezentarea corpurilor din spatiu sa se asimileze cu unele corpuri geometrice, cu care
se identifica ca forma.
Reprezentarea in schita a vederilor si sectiunilor trebuiesc completate cu indicarea valorilor
diferitelor lungimi-distante.
Schitele si fotografiile trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:
- fotografiile si schiţele vor fi însoţite de explicaţii;
- formatul unei schite se alege in functie de elementele de elementele de detaliu ce se
impun a fi precizate;
- fotografiile sau schitele vor cuprinde detalii sau mai multe planuri din care sa reiasa
adevaratele imprejurari in care s-a produs evenimentul;
- fotografia trebuie sa fixeze locul accidentului, precum si materialele existente in
momentul producerii evenimentului;
- dupa continutul si scopul lor, fotografiile se impart in: orientare(cuprinde tabloul general
al imprejurarilor in care s-a produs evenimentul, care se realizeaza dintr-o singura pozitie sau
panoramica ), schita (reprezinta locul producerii evenimentului cu toate particularitatile sale, fara
imprejurimi avand in prim plan al cercetarii obiectul cauzal al acestuia si se realizeaza mai multe
fotografii – schita serie) si detalii (reprezinta faza dinamica a cercetarii si reda detaliile
imprejurimilor si ale obiectelor fotografiate separat, obiectul fotografiat se poate misca si aseza
intr-o pozitie cat mai buna pentru fotografiere, obiectivul aparatului se fixeaza perpendicular pe
suprafata obiectului de fotografiat si la o distanta ce permite scoaterea in evidenta a detaliilor
vizibile cu ochiul liber);
- după caz, se vor marca pe planşele foto:
- elementele la care se face referire în descrierile din procesul verbal de cercetare;
- poziţia victimei şi ale altor persoane în momentul producerii evenimentului;
- detaliile relevante privind echipamentele de muncă implicate în eveniment (panou de
comandă, protecţii, cablaje, ghidaje, balustrade de protecție, sisteme de consolidări de maluri etc.);
- după caz, echipamentele individuale sau colective de protecţie.

15
 Declaraţiile accidentaţilor, în cazul evenimentului urmat de incapacitate temporară
de munca sau de invaliditate
In urma declaratiei accidentatilor trebuiesc obtinute urmatoarele informatii, formulându-se
întrebări clare privind:
- activitatea desfăşurată la momentul producerii evenimentului şi dacă era în conformitate
cu pregătirea şi instruirea sa;
- instruirea primită, respectiv măsurile de securitate şi sănătate în muncă care i s-au adus la
cunoştinţă şi care trebuiau respectate şi dacă există persoane care au participat la instruire şi care
pot confirma conţinutul materialelor predate;
- după caz, modul în care a utilizat maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase,
echipamentele de transport şi alte mijloace de producţie;
- după caz, modul în care a utilizat echipamentul individual de protecţie acordat;
- după caz, dacă a utilizat corect dispozitivele de securitate proprii, în special ale
maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor sau dacă au procedat la scoaterea
din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea arbitrară a acestora;
- după caz, dacă a comunicat imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice
situaţie de muncă care s-a aflat într-o relaţie de cauzalitate cu producerea evenimentului şi despre
care au avut motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea în muncă,
precum şi orice deficienţă a sistemelor de protecţie;
- faptele, actele şi/sau documentele, precum şi martorii pe care acesta le poate invoca în
apărarea sa, respectiv în motivarea faptelor sale;
- cine şi cum a acordat primul ajutor după producerea evenimentului.
Declaratia conducatorilor locurilor de munca
In urma declaratiei conducatorilor locurilor de munca trebuiesc obtinute urmatoarele
informatii, formulându-se întrebări clare privind:
- sarcinile care revin conducatorului locului de munca in raport cu activitatea care a dus la
producerea evenimentului;
- ce sarcini au dost trasate persoanei accidentate;
- imprejurarile in care s-a produs evenimentul;
- ce masuri de securitate si sanatate in munca au fost incalcate;
- ce sarcini i-au revenit in organizarea, conducerea sau controlul lucrarilor in timpul carora
s-a produs evenimentul in raport cu obligatiile care ii revin ;

16
 - care sunt concluziile conducatorului locului de munca cu privire la imprejurarile si
cauzele producerii evenimentului ; probele pe care le intelege sa le foloseasca pentru a-si
demonstra afirmatiile pe care le face;
- cine a efectuat instruirea in domeniul ssm, in ce a constat si prin ce mijloace s-a realizat ;
- in ce a constat activitatea de control si prevenire a accidentelor ;
- daca a constatat abateri de la IPSSM-uri anterior si ce masuri a luat sau a propus sa se ia;
- modificarile care s-au produs la locul accidentului, de cine si in ce constau;
- alte constatari ce pot fi semnalate si retinute pentru prevenirea in viitor a accidentelor de
munca.
Declaraţiile martorilor şi ale oricăror persoane care pot contribui la elucidarea
împrejurărilor şi a cauzelor reale ale producerii evenimentului
In urma declaratiei martorilor trebuiesc obtinute urmatoarele informatii, formulându-se
întrebări clare privind:
- imprejurarile care au dus la prezenta lui la fata locului;
- daca a relizat activitatea tangenta cu accidentatul si in ce a constat;
- in cazul in care a realizat o activitate tangenta cu accidentatul, sa se precizeze modul in
care a respectat cerintele de securitate la locul de munca;
- ce modificari s-au facut la fata locului pana la sosirea inspectorilor de munca;
- ce martori mai cunosc imprejurarile producerii evenimentului;
- alte constatari privind imprejurarile, cauzele si masurile de securitate si sanatate in munca
incalcate.
- pentru situaţiile în care se reţine în sarcina angajatorului sau unui lucrător încălcarea unor
reglementări legale, se vor formula întrebări reprezentantului angajatorului sau lucrătorului
respectiv pentru elucidarea împrejurărilor şi cauzelor producerii evenimentului.
De asemenea, întrebările vor viza faptele, actele şi/sau documentele, precum şi martorii pe
care aceştia le pot invoca în apărarea lor, respectiv în motivarea faptelor lor.
Documentele necesare, pentru elucidarea împrejurărilor şi a cauzelor producerii
evenimentului
Actele şi documentele necesare şi care trebuie să se găsească la dosarul de cercetare în
copie pentru a determina împrejurările şi cauzele producerii evenimentului, reglementările legale
încălcate şi răspunderile ce revin persoanelor implicate:
- după caz, capitolele sau desenele din proiectele de execuţie a construcţiilor şi a
echipamentelor de munca, copii după actele şi documentele prin care au fost consemnate unele
dintre fazele de execuţie, şi, după caz, după fişele din tehnologiile de fabricaţie elaborate, pentru

17
construcţiile şi echipamentele de muncă implicate în eveniment şi/sau pentru procesul tehnologic
în timpul desfăşurării căruia s-a produs evenimentul;
- cărţile tehnice ale echipamentelor de muncă implicate în eveniment sau capitolele extrase
din acestea în care se face referinţă la protecţii, modul de utilizare etc.;
- evaluarea riscurilor realizată pentru locul de muncă sau pentru activitatea în timpul
desfăşurării căreia s-a produs evenimentul;
- planul de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice şi de
altă natura, bazat pe evaluarea riscurilor pentru locul de muncă/postul de lucru unde s-a produs
evenimentul;
- fişele de post pentru victimă/victime şi persoanele implicate în eveniment, inclusiv pentru
conducătorul/conducătorii locului de muncă;
- instrucţiuni proprii elaborate pentru completarea şi/sau aplicarea reglementărilor de
securitate şi sănătate în muncă pentru activitatea/activităţile desfăşurate de victimă/victime.
- documentele care dovedesc că s-a asigurat şi s-a controlat cunoaşterea şi aplicarea de
către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi de protecţie stabilit, precum şi a
prevederilor legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca;
- după caz, evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific prevăzute la art. 7 alin. (4) lit. e) din
Legea nr. 319/2006, pentru situaţiile în care evenimentul s-a produs într-o astfel de zonă;
- după caz, măsurile stabilite în urma evaluării riscurilor în zonele cu risc ridicat şi specific
şi modul în care au fost realizate;
- documentele care atestă că s-a asigurat funcţionarea permanentă şi corectă a sistemelor şi
dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de măsura şi control, pentru echipamentele de muncă
implicate, şi, după caz, documentele care atestă că s-a asigurat funcţionarea instalaţiilor de captare,
reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice în
timpul cărora a avut loc evenimentul;
- modul în care s-au asigurat măsurile de protecție colectivă;
- modul în care s-au asigurat echipamente individuale de protecţie pentru victime şi
celelalte persoane implicate;
- tematicile întocmite pentru instruirea introductiv generală, la locul de muncă şi periodică;
- instrucţiunile proprii prin care s-a stabilit intervalul dintre două instruiri periodice;
- măsurile luate pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea
lucrătorilor, respectiv:
- stabilirea legăturilor necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce priveşte
primul ajutor, serviciul medical de urgenta, salvare şi pompieri;

18
 - desemnarea lucrătorilor care aplică măsurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor şi de
evacuare a lucrătorilor;
- instruirea acestor lucrători şi dotarea cu echipament adecvat mărimii şi/sau riscurilor
specifice întreprinderii şi/sau unităţii.
- copie a diplomei, adeverinţei sau certificatului de calificare a victimei;
- după caz, copie a autorizaţiei, în cazul în care victima desfăşura o activitate care necesita
autorizare;
- documente din care să rezulte că accidentatul era în timpul procesului de muncă ori în
îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, precum şi în locul stabilit pentru îndeplinirea acestor
îndatoriri de serviciu, respectiv fişe de pontaj, condici de prezenţă, ordine de deplasare sau alte
documente;
- după caz, organigrama întreprinderii/unităţii pentru determinarea posibilelor
responsabilităţi. În situaţiile în care nu există, se pot determina posibilele responsabilităţi din fişele
de post;
- procesul verbal încheiat după producerea evenimentului, în condiţiile prevăzute la art.
111 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006;
- dosarul de cercetare a evenimentului, în situaţia în care s-a soldat iniţial cu incapacitate
temporară de muncă;
- expertiza tehnică, întocmită cu ocazia cercetării evenimentului, conform prevederilor art.
119 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006.
- copie după extrasul din cartea echipamentului /echipamentelor de muncă
implicat/implicate în producerea evenimentului în care se face referire la modul de lucru sau la
sistemele de protecţie care sunt componente ale echipamentului de muncă;
- procesele verbale de punere în funcţiune, procesele verbale de verificare pentru situaţiile
în care în eveniment sunt implicate echipamente de muncă aflate sub incidenţa unor reglementări
speciale. De asemenea, o copie după cercetarea efectuată de organismul de reglementare (ex.:
ISCIR, ISCTR, ISC, AGIFER etc.) când această instituţie are atribuţii de control şi cercetare;
- înregistrarea rezultatelor verificărilor periodice efectuate de persoane competente pentru
echipamentele de muncă implicate în producerea evenimentului, în conformitate cu art. 5 din HG
1146/2006;
- înregistrări ale aparaturii de măsură şi control aflate pe fluxul tehnologic, relevante pentru
determinarea cauzei producerii evenimentului.

19
 Documente activitate de exploatare forestieră:
- schiţa parchetului cu împărţirea în postaţe şi secţiuni, care explică modul de lucru în
fiecare postaţă în parte;
- proces verbal de predare a parchetului forestier din partea ocolului silvic către societatea
care efectuează exploatarea;
- autorizaţie de exploatare a parchetului forestier eliberată de ocolul silvic către societatea
care efectuează exploatarea;
- act de punere în valoare a masei lemnoase exploatate;
- atestat de exploatare al societăţii care efectuează exploatarea eliberat de Asociaţia
Forestierilor din România;
- după caz, documente a căror întocmire o fost prevăzută în instrucţiunile proprii elaborate
de angajator şi se poate proba existenţa lor:
 procesul tehnologic de execuţie a lucrărilor din parchetul de exploatare, cu capitolul de
lucrări pregătitoare pentru securitatea muncii (exemplu: eliminarea iescarilor, a arborilor aninaţi,
amenajarea platformei primare, amenajarea drumurilor de scos-apropiat lemnul etc.);
 autorizarea parchetului forestier din punct de vedere a securităţii muncii de către o
comisie numită de societatea care efectuează exploatarea;
 decizie scrisă de depozitarea sigură şi parcarea uneltelor (ferăstraie mecanice) şi
utilajelor forestiere (tractoare, TAF-uri);
 proces verbal de autorizare şi darea în exploatare a drumurilor de colectare cu
tractoarele, întocmit de comisia de autorizare.
Documente activitatea de minerit :
- controlul locurilor de muncă şi al traseelor de aeraj;
- monitorizarea gazelor de mină;
- respectarea prevederilor Legii nr. 126/1995 privind materiile explozive.
Documente expunerea la agenţi chimici periculoşi (ACP):
- lista substanţelor şi preparatelor chimice periculoase (SPCP), aşa cum a fost furnizată la
inspectoratul teritorial de muncă, conform Legii nr. 360/2003 şi fişa cu date de securitate (FDS)
aferentă fiecăruia;
- informaţii despre proprietăţile substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, altele
decât cele din lista menţionată mai sus, care au fost folosite de angajator şi la care au fost expuşi
lucrătorii implicaţi în eveniment,
Documente construcţii civile
- Autorizaţia managerului de proiect şi decizia de numire de către beneficiar;

20
 - Decizie de numire a şefului de şantier;
- Contractul dintre beneficiar şi antreprenor ( după caz );
- Autorizaţia lucrătorului independent ( după caz );
- Contractul dintre lucrătorul independent şi beneficiar, antreprenor sau subantreprenor
( după caz );
- Diploma coordonatorului SSM pe durata elaborării proiectului;
- Diploma coordonatorului SSM pe durata realizării lucrării;
- Plan de Securitate si Sănătate;
- Planul propriu de SSM a șantierului pentru fiecare participant la execuția obiectivului;
- Dosarul de intervenţii ulterioare + procese verbale de transmitere către actorii participant
la obiectiv;
- Declaraţie prealabilă, actualizare, comunicare către ITM;
- Planificarea lucrărilor / durată;
- Stabilirea căilor de acces sau circulaţie şi a posturilor de lucru, delimitarea zonelor de
depozitare;
- Desemnarea coordonatorului în materie de securitate si sănătate in munca ( după caz );
- Document de colaborare practică beneficiar – coordonatori (după caz );
Documente echipamente de Munca (EM)
- Verificări iniţiale şi după fiecare montare a schelei
- Verificări periodice a schelei
- Verificări speciale a schelei
- Dovada ultimei verificări a schelei
- Decizia de numire a lucrătorilor desemnaţi cu efectuarea reparaţiilor, modificărilor şi
întreţinerii a schelei
- Fişe de lucru referitoare la EM utilizate la locul de muncă
- Reguli de circulaţie în zona de muncă a EM
- Plan de montare a schelei
De asemenea, la dosarul de cercetare a evenimentului trebuie să se anexeze:
- planul de securitate şi sănătate al şantierului cu instrucțiunile privind locul de muncă unde
s-a produs evenimentul, precum şi planurile proprii de securitate şi sănătate în muncă ale
antreprenorului şi subantreprenorilor privitoare la același loc de muncă;
- documentul privind desemnarea coordonatorului în materie de securitate şi sănătate pe
durata elaborării proiectului lucrării şi pe durata realizării lucrării;

21
 - întocmirea şi comunicarea declaraţiei prealabile inspectoratului teritorial de muncă pe
raza căruia se desfăşoară lucrările;
- după caz, documentul privind nominalizarea managerul de proiect;
- documente din care să rezulte cine este beneficiarul lucrării, antreprenorul general şi
subantreprenorii, proiectanţii şi obligaţiile acestora privind securitatea şi sănătatea în muncă
( contracte, convenţii etc.);
- după caz, copii după paginile din registrul de coordonare care pot oferi informaţii
sugestive privind cercetarea.
Documente transport marfă sau persoane:
- certificatului de înmatriculare a autovehiculului;
- anexa certificatului de înmatriculare;
- permisului de conducere
- certificatul sau atestatului profesional, după caz, pentru conducătorii auto care conduceau
autovehicule în momentul producerii evenimentului;
- foaia de parcurs sau ordinul de deplasare care se folosește pentru atestarea traseului;
- documente, instrucțiuni în domeniul ssm care să ateste că angajatorul a luat măsurile
necesare ca echipamentul de muncă să fi fost supus verificărilor în conformitate cu legislaţia.
- certificatul ADR pentru situaţiile în care se transportă mărfuri periculoase;
- în cazul în care în eveniment sunt implicați un lucrători care conduc autovehiculul pus la
dispoziție de angajator pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu se va analiza:
• dacă lucrătorii conduc autovehiculul frecvent (în mod obișnuit) pentru îndeplinirea
sarcinilor de serviciu. Dacă acest lucru se întâmplă frecvent în acest caz lucrătorul trebuie să aibă
efectuate examinările stabilite pentru conducător auto.
• condusul frecvent sau ocazional al autovehiculului pus la dispoziție de angajator pentru
îndeplinirea sarcinilor de serviciu va probat prin declarații și/sau documente.
• în cazul în care lucrătorul a condus autovehiculul proprietate personală nu mai este
necesar ca acesta să aibă efectuate examinările stabilite pentru conducător auto.
În cazul transporturilor de mărfuri periculoase se completează cu:
- dovada atestării şoferilor în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 640/2007 pentru
aprobarea Normelor privind pregătirea şi atestarea profesională a conducătorilor auto care
efectuează transport rutier de mărfuri periculoase;
- dovada existenţei consilierilor de siguranţă la expeditor, transportator şi beneficiar în
conformitate cu prevederile Ordinului nr. 1.044/2003 privind aprobarea Regulamentului pentru

22
desemnarea, pregătirea profesională şi examinarea consilierilor de siguranţă pentru transportul
rutier, feroviar sau pe căile navigabile interioare al mărfurilor periculoase;
- dovada respectării prevederilor cap. 1.4 din ADR (existenţa la bordul vehiculului a
instrucţiunilor scrise pentru şoferi, a echipamentele prescrise, a etichetelor de pericol şi a
semnalizărilor prescrise etc.).
Descrierea detaliată a echipamentului de muncă
Se va completa explicit pentru fiecare echipament de muncă implicat în eveniment:
- număr de inventar sau de identificare - după caz;
- pentru situaţiile în care echipamentul a fost realizat de angajator pentru utilizare în
întreprinderea sa, se va menţiona proiectul de execuţie, documentaţia pentru executarea şi
implementarea tehnologică a echipamentului, după caz, aceste documente vor fi anexate la dosarul
de cercetare ca anexe;
- pentru situaţiile în care echipamentul a fost achiziţionat de angajator pentru utilizare în
întreprinderea sa, se va menţiona existenţa instrucţiunilor şi informaţiilor de siguranţă în limba
română conform prevederilor legale, după caz, aceste documente vor fi anexate la dosarul de
cercetare ca anexe;
- principalele caracteristici tehnice, de funcţionare şi de gabarit;
- starea sistemelor şi dispozitivelor de securitate;
- fişele de lucru prevăzute cu date referitoare la securitate şi sănătate privind:
- condiţiile de folosire a echipamentelor de munca;
- situaţiile anormale previzibile;
- concluziile care pot fi trase, acolo unde este cazul, din experienţa acumulată în urma
utilizării echipamentelor de muncă;
- existenţa autorizaţiei de funcţionare şi, după caz, a celei de verificare tehnică, pentru
echipamentele de muncă care intră sub incidenţa unor reglementări speciale (ISCIR, RAR, ADR
etc.);
- dacă echipamentele de muncă corespund constructiv mediului în care funcţionează
(exploziv, grizutos etc.).
Pentru situaţiile în care au fost identificate materii prime/intermediare/produse finite care
au fost implicate în producerea evenimentului, se vor menţiona: proprietăţile fizico-chimice,
caracteristicile de inflamabilitate şi explozivitate, precum şi orice alte date despre acestea,
considerate ca fiind semnificative la stabilirea cauzelor producerii evenimentului.
Pentru autovehiculele implicate într-un eveniment se va menţiona:
- număr de circulaţie;

23
 - număr identificare autovehicul – permanent;
- data expirării inspecţiei tehnice periodice (ITP).
- În cazul evenimentelor în care sunt implicaţi agenți chimici periculoși (ACP) se vor
completa din fișa cu date de securitate (FDS), în special:
● Caracteristicile materiilor prime/intermediarilor/produselor finite, după caz: Denumire
IUPAC, denumire utilizată intern, nume comercial etc., nr. CAS şi/sau nr. CE, clasificarea, frazele
de risc şi de securitate (conform anexelor 5 şi 6 la 1408/2008), frazele de pericol şi de precauţie
(conform Anexelor III şi IV la Regulamentul CE nr. 1272/2008), proprietăţile fizico-chimice,
caracteristicile de inflamabilitate şi explozivitate.
NOTĂ: aceste informaţii se vor menţiona şi în cazurile în care afecţiunea/decesul
victimei nu a fost determinat de caracteristicile toxicologice, caustice etc. ale ACP ci, aşa cum au
fost cazuri, a fost provocat de înec sau de arsură termică.
După caz:
- Condiţii de ambalare/depozitare (materiale de construcţie ambalaje, incompatibilităţi la
depozitare, temperatură depozitare, ventilaţie etc.);
- Condiţii de manipulare în siguranţă (ventilaţie, împământare, EIP etc.)
- Componenţa instalaţiei
- Caracteristicile utilajelor implicate direct în eveniment
- Descrierea procesului tehnologic
- Parametrii tehnologici ai procesului
- Aparatura de măsură şi control
- Tabloul de comandă
- Echipamentele electrice
- Reglarea procesului tehnologic, modul de vizualizare/înregistrare a variaţiei parametrilor
- Modul de asigurare a curăţeniei, întreţinerii, utilităţilor, intervenţiilor de urgenţă
- Comunicarea cu serviciile interne/externe auxiliare (mecanic şef, electro., AME etc.)
Pe măsură ce se face descrierea echipamentului de muncă, se vor face trimiteri la anexele
din dosarul de cercetare care certifică aspectele descrise.
Descrierea detaliată a împrejurărilor
Pe măsură ce se face descrierea detaliată a împrejurărilor, se vor face trimiteri la anexele
din dosarul de cercetare care certifică aspectele descrise.
- programul de lucru, în câte schimburi lucra/u victima/ele
- organigrama locului de muncă/companiei pentru determinarea responsabilităţilor

24
 - în cazul lucrărilor de reparaţii/întreţinere/dezvoltare, dacă acestea se desfăşoară în paralel
cu producţia, modul de colaborare, responsabilităţile fiecărei părţi, căi de comunicare între acestea
sau între lucrătorii de la producţie si cei de la AMC, mecanicul şef etc.
- se vor face precizări asupra persoanelor însărcinate cu conducerea activităților de la locul
de muncă la care a avut loc evenimentul
- se vor face precizări asupra existenței sau inexistenței la locul de muncă a unor dotări cu
impact asupra securității și sănătății în muncă (mijloace de protecție colectivă, echipamente
individuale de protecție, aparatură pentru determinarea prezenței la locul de muncă a gazelor
toxice etc.)
- se vor face precizări asupra modului de instruire a victimei/lor
- se vor face precizări asupra competențelor șefilor ierarhici superiori ai victimei/victimelor
în coordonarea activității care a generat evenimentul, competențe înscrise în fișa de post sau în alte
documente care i-au fost aduse la cunoștință.
Pentru un eveniment de circulaţie descrierea se poate face analizându-se:
- procesul verbal de constatare la faţa locului întocmit de către IJP, schiţa producerii
evenimentului, planşe fotografice, declaraţii etc.
- diagrama cronotahograf, în cazul pentru autovehiculele de transport marfă de peste 3,5
tone sau persoane cu mai mult de 9 locuri implicate în eveniment, pentru aprecierea regimul de
viteză în momentul impactului, precum şi pentru timpii de conducere şi odihnă ai conducătorilor
auto până la momentul producerii impactului.
Pe măsură ce se face descrierea detaliată a modului în care s-a produs evenimentul, se vor
face trimiteri la:
- existenţa evaluării riscurilor pentru locul/locurile de muncă în care îşi desfăşoară
activitatea victima/victimele şi analizarea acestei evaluări;
- modul în care a fost realizat planul de prevenire şi protecţie;
- dacă au fost stabilite pentru lucrători, prin fişa postului, atribuţiile şi răspunderile ce le
revin în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, corespunzător funcţiilor exercitate;
- dacă au fost elaborate instrucţiuni proprii pentru completarea şi/sau aplicarea
reglementărilor de securitate şi sănătate în munca, ţinând seama de particularităţile activităţilor şi
ale locurilor de munca aflate în responsabilitatea lor;
- dacă s-a asigurat şi s-a controlat cunoaşterea şi aplicarea de către toţi lucrătorii a
măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi de protecţie stabilit, precum şi a prevederilor legale
în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, prin lucrătorii desemnaţi, prin propria competenţă sau
prin servicii externe;

25
 - după caz, dacă există o evidenţa a zonelor cu risc ridicat şi specific;
- după caz, dacă se asigură funcţionarea permanentă şi corectă a sistemelor şi dispozitivelor
de protecţie, a aparaturii de măsura şi control, precum şi a instalaţiilor de captare, reţinere şi
neutralizare a substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice;
- verificarea măsurilor dispuse în cazul evenimentelor care iniţial au produs accidente de
muncă cu incapacitate temporară de muncă şi ulterior victima a fost încadrată într-un grad de
invaliditate sau a decedat.
- supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor.
Pentru lucrătorii care conduc autovehiculele rutiere, în completarea sarcinilor de muncă, se
vor identifica deficienţe legate de:
- lipsa deciziei angajatorului prin care sunt nominalizaţi lucrătorii care conduc autovehicule
rutiere în completarea sarcinilor de muncă sau necompletarea fişei postului cu atribuţiuni privind
conducerea autovehiculelor rutiere;
- neinstruirea adecvată privind conducerea autovehiculelor rutiere pe drumurile publice a
acestei categorii de personal;
- completarea incorectă a fişei de identificare a factorilor de risc profesional, respectiv
ignorarea rubricii – conduce autovehiculele instituţiei, pentru ca medicul de medicina muncii să
poată evalua corect dacă lucrătorul corespunde sarcinilor de munca pe care urmează să le execute
în cazul în care lucrătorul conduce frecvent autovehiculul instituției;
- lipsa ordinului de deplasare eliberat de către angajator înainte de plecarea în cursă,
Pentru lucrătorii angajaţi ca şoferi de marfă sau persoane, se vor identifica şi alte deficienţe
privind:
- lipsa permisului de conducere valabil, a certificatului de competenţă sau a atestatului
profesional (neautorizarea meseriilor):
- completarea foii de parcurs pentru stabilirea traseului;
- neefectuarea supravegherii medicale adecvate, la angajare şi periodic, în conformitate cu
H.G. nr. 355/2007, precum şi a examinărilor stabilite prin reglementări speciale;
- deficienţe legate respectarea timpilor de odihnă şi conducere ale conducătorilor auto.
Descrierea detaliată a modului în care s-a produs evenimentul
- modul de lucru corect în conformitate cu prevederile legale, instrucţiunile proprii,
procedurile de lucru, declaraţii, literatură de specialitate, exemple de bună practică etc.
- modul de lucru efectiv conform declaraţiilor şi constatărilor, cu menţionarea
neconformităţilor.
- analiza capabilității lucrătorilor pentru îndeplinirea sarcinii de muncă;

26
 - modul în care erau emise autorizațiile necesare îndeplinirii sarcinii de muncă (permis de
lucru cu focul, permis de intervenție în instalații electrice etc.)
- dacă lucrătorii erau instruiți corespunzător, dețineau autorizarea necesară pentru
manipularea echipamentelor de muncă, aceștia puteau să efectueze sarcini de muncă în zone cu
risc ridicat și specific;
- cine a dat dispoziții pentru executarea sarcinii de muncă, care au fost acelea, cine a
controlat respectarea instrucțiunilor de lucru;
- echipamentele de muncă implicate corespundeau sarcinii de muncă,dețineau avizele
necesare;
- vor fi analizate toate împrejurările în care s-a produs evenimentul cu referire la
documente, date expertiză, declarații, instrucțiuni etc.
Urmările evenimentului şi/sau urmările suferite de persoanele accidentate
Se vor descrie:
- urmările pentru toate persoanele care au suferit o accidentare ca urmare a producerii
evenimentului;
- în toate cazurile se vor menţiona şi avariile suferite de echipamentele de muncă implicate
în eveniment.
Consemnarea urmărilor evenimentului şi/sau urmărilor suferite de persoanele accidentate,
se va face cu trimiteri la anexele din dosarul de cercetare de unde au fost preluate.
Cauza producerii evenimentului
Cauzele producerii eveniementelor sunt cele a caror anihilare intrerupe lantul cauzal, cele
care constituie verigile obligatorii pentru producerea unui accident. Prezenta cauzelor favorizante
nu este obligatorie pentru aparitia unui efect; ele doar contribuie la evolutia cauzei principale, in
sensul producerii efectului.
Faptele care sunt considerate ca fiind cauza producerii evenimentului se pot reţine în
sarcina unui lucrător numai în cazul în care angajatorul a făcut dovada că şi-a respectat obligaţia
de a implementa măsurile prevăzute la art. 7, alin. (1) şi (2), respectiv:
a) asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor;
b) prevenirea riscurilor profesionale;
c) informarea şi instruirea lucrătorilor;
d) asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în
munca.

27
 în condiţiile în care s-a ţinut seama de modificarea condiţiilor, şi pentru îmbunătăţirea
situaţiilor existente, în conformitate cu principiile generale de prevenire menţionate la art. 7, alin.
(3):
a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursa;
d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea posturilor de munca,
alegerea echipamentelor de munca, a metodelor de munca şi de producţie, în vederea reducerii
monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat şi a diminuării efectelor acestora asupra
sănătăţii;
e) adaptarea la progresul tehnic;
f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai
puţin periculos;
g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care sa cuprindă tehnologiile,
organizarea muncii, condiţiile de munca, relaţiile sociale şi influenta factorilor din mediul de
munca;
h) adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă fata de măsurile de
protecţie individuală;
i) furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor.
Numai după ce sunt îndeplinite toate aspectele precizate mai sus și se face referire concretă
la modul de îndeplinire a tuturor măsurilor cuprinse de legislație se poate învinui și lucrătorul. În
această situație se vor corobora prevederile actelor normative interne încălcate (fișa postului,
instrucțiuni etc.) încălcate cu prevederile art. 22 și 23 din Legea 319/2006.
În formularea cauzei se vor elimina confuziile între cauză şi efect, care se fac în mod curent
(exemplu: nu poate fi cauză căderea de la înălţime. Acesta este efectul. Cauza poate fi:
neacordarea echipamentului individual de protecţie adecvat lucrului la înălţime, neutilizarea
echipamentului individual de protecţie pus la dispoziţie de angajator, neluarea măsurilor de
îngrădire şi semnalizare pentru golurile existente, stabilirea unei sarcini de muncă pentru un
lucrător care nu era apt să lucreze la înălţime, utilizarea unor schele necorespunzătoare etc.). A nu
se confunda cauzele definite în FIAM cu scop statistic și cauza producerii evenimentului!
Pentru evenimentele de circulaţie, navale, produse pe CFR sau aviatice:
- cauza producerii acestor evenimente va fi stabilită de către organele abilitate ale
Ministerul Administraţiei şi Internelor care, în conformitate cu art. 1, alin. 3, OUG 195/2002, sunt
autorităţi competente în domeniul circulaţiei pe drumurile publice, de Autoritatea Navală Română

28
sau de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, AFER pentru evenimentele petrecute pe CFR,
CIAS – centrul de investigații și analiză pentru siguranța aviației civile ;
- fac excepţie situaţiile în care există, ca anexa la dosar, un raport de expertiză referitor la
modul în care s-a produs evenimentul sau o hotărâre definitivă şi irevocabilă a unei instanţe de
judecată, şi se poate stabili explicit cauza producerii evenimentului.
Faptele considerate ca fiind cauza producerii evenimentului vor fi descrise şi se va face
trimitere la măsurile de securitate şi sănătate în muncă luate de angajator (cum ar fi: instrucţiuni
proprii, instrucţiuni de lucru etc.) care au fost încălcate, coroborat cu prevederile legale din
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă încălcate sau cu reglementările de securitate şi sănătate
în muncă care au încălcate (cum ar fi cele de la art. 39 alin. (9) din Legea nr. 319/2006) încălcate,
cu redarea integrală a textului acestora.
Menţionarea unei măsuri de securitate şi sănătate în muncă luată de angajator şi care a fost
încălcată se va face cu trimitere la anexa din dosarul de cercetare de unde a fost preluat textul
acestei măsuri.
Alte cauze care au concurat la producerea evenimentului
Faptele considerate că au concurat la producerea evenimentului vor fi descrise şi se va face
trimitere la măsurile de securitate şi sănătate în muncă luate de angajator (cum ar fi: instrucţiuni
proprii, instrucţiuni de lucru etc.) care au fost încălcate, coroborat cu prevederile legale din
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă încălcate sau cu reglementările de securitate şi sănătate
în muncă care au încălcate (cum ar fi cele de la art. 39 alin. (9) din Legea nr. 319/2006) încălcate,
cu redarea integrală a textului acestora.
Alte cauze ce pot fi reținute la acest capitol pot fi:
- instruirea insuficientă a personalului după preluarea altor sarcini/schimbarea locului de
muncă/concediu medicale etc.;
- comunicare defectuoasă între personalul diverselor persoane și sau servicii
interne/externe;
- sistem de avertizare/alarmare defect, ineficient, personal insuficient instruit cu privire la
modul de acţiune în caz de urgenţă etc.
Menţionarea unei măsuri de securitate şi sănătate în muncă luată de angajator şi care a fost
încălcată se va face cu trimitere la anexa din dosarul de cercetare de unde a fost preluat textul
acestei măsuri.

29
 Persoanele răspunzătoare de producerea evenimentului
Determinarea cauzelor reale ale unui accident de munca pot duce in mod logic la stabilirea
de raspunderi. Aceasta legatura indisolubila intre cauze si raspunderi face ca in multe situatii sa se
menajeze anumite personae, ajungandu-se la denaturarea cauzelor reale ale accidentului
Se vor nominaliza persoanele juridice și/sau fizice şi se vor menţiona faptele pentru care se
fac răspunzătoare, conform descrierii făcute la capitolele anterioare.
Propuneri pentru cercetare penală
Propunerea se va face întemeiat şi numai în situaţiile în care se constată că faptele comise
de o persoană au creat un pericol grav şi iminent de producere a unui accident de munca sau de
îmbolnăvire profesională.
Caracterul accidentului
Caracterul accidentului se va stabili în detaliu, pentru fiecare victimă a evenimentului,
faptul că sunt/nu sunt întrunite condiţiile legale pentru a fi înregistrat ca accidente de muncă, în
baza prevederilor art. 5. lit. g) din Legea nr. 319/2006.
Se va clasifica:
- în baza prevederilor art. 31 din Legea nr. 319/2006, ca accident de muncă:
- care a produs incapacitate temporară de munca;
- care a produs invaliditate;
- mortal;
- colectiv,
- şi, după caz, în baza prevederilor art. 2 din Normele metodologice de aplicare a
prevederilor Legii nr. 319/2006, ca accident de muncă:
 de circulaţie;
 de traseu.
Măsuri dispuse pentru prevenirea altor evenimente similare şi persoanele
responsabile pentru realizarea acestora.
Pentru toate deficienţele consemnate la capitolele anterioare se vor dispune măsuri.
De asemenea, se va dispune, conform prevederilor Normelor Metodologice de aplicare a
Legii nr. 319/2006, aprobate prin H.G. nr. 1425/2006 :
- revizuirea evaluării riscurilor cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă;
- revizuirea planului de prevenire şi protecţie.
- prelucrarea cauzelor şi împrejurărilor producerii evenimentului cu toţi lucrătorii
societăţii şi consemnarea acestei prelucrări în fişele de instruire individuală.

30
 Pentru toate măsurile dispuse se vor stabili termenele de aducere la îndeplinire şi se va
nominaliza cine răspunde pentru aducerea la îndeplinire a măsurilor.

Bibliografie

1. Darabont, Al., Pece Şt.(1996). Protecţia muncii. Bucureşti.

2. Pece, Şt., Dăscalescu, A.(2001). DEX-Securitate şi sanătate in muncă. Bucureşti.
3. xxx, Indrumar metodologic pentru intocmirea dosarelor de cercetare a evenimentelor.
Inspectia Muncii (2016).

31
 ANEXA nr.1

STUDIU DE CAZ PRIVIND STABILIREA GENEZEI SI DINAMICII

PRODUCERII UNUI CAZ REAL DE ACCIDENT COLECTIV DATORAT UNEI
EXPLOZII DE PRAF DE CARBUNE

INTREPRINDEREA MINIERA “VULCAN”

DESCRIEREA ACCIDENTULUI

La inceputul schimbului I din ziua de de 18 septembrie 1989, dupa efectuarea pontajului ,

38 de muncitori au fost repartizati sa execute in zona lucrarilor de pregatire a panoului I din stratul
5 , “blocul O”, urmatoarele:
- amenajarea unui siloz de carbune;
- montarea unei instalatii de monorai;
- reparatia unei combine de inaintare;
- montarea si bransarea unei instalatii de aeraj partial;
- aprovizionarea locurilor de munca cu materialele necesare.
Dintre muncitori, un sudor a fost repartizat pentru amenajarea gurii silozului, lucrare pentru
care a fost introdus in subteran, a alimentat cu energie electica un transformator de sudura, fara
aprobarile necesare.
Datorita faptului ca in tavanul lucrarii miniere existau goluri neumplute, s-a acumulat in
zona gaz metan ; de asemenea, pe tavanul, vatra si peretii galerii era depus praf fin de carbune . In
aceste conditii la contactul flacarii de sudura cu praful de carbune s-a produs o explozie, in urma
careia toti 38 de muncitori au fost accidentati , constatandu-se 29 cazuri de decese si 9 cazuri de
traumatisme, arsuri si inoxicatii cu monoxid de carbon care au condus la incapacitate temporara
de munca.

32