UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE INGINERIE MECANICĂ ȘI MECATRONICĂ

DEPARTAMENTUL ECHIPAMENTE PENTRU PROCESE INDUSTRIALE

SESIUNEA ŞTIINŢIFICĂ STUDENŢEASCĂ

SECŢIUNEA INGINERIA CALITĂŢII ŞI MEDIULUI

TITLUL LUCRĂRII:

ASPECTE CU PRIVIRE LA RISCURILE PROFESIONALE

EMERGENTE. DEFINIRE ŞI FACTORI DE INFLUENŢĂ

NUME:

Cornelia Maria DUMITRESCU

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:

Ș.l. dr. ing. Angela CHELU

BUCUREȘTI
8 MAI 2020
Omul şi securitatea trebuie să constituie prima preocupare a oricărei aventuri tehnologice. Nu
uitaţi niciodată acest lucru când începeţi calculele şi schemele.”

Albert Einstein
CUPRINS

1 Consideratii introductive Pag.2

2.Riscurile profesionale emergente. Definire şi factori de influenţă Pag.2
2.1 Structura de vârstă a lucrătorilor; Pag.4
2.2 Stăpânirea riscurilor chimice la nivelul IMM-urilor; Pag.5
2.3 Structura de ocupare a forţei de muncă în funcţie de activitate; Pag.5
2.4 Expunerea la zgomot şi deficienţa auditivă; Pag.5
2.5 Expunerea la radiaţii ultraviolete; Pag.5
2.6 Raportul dintre sexe sub diferite aspecte legate de muncă; Pag.6
2.7 Piaţa forţei de muncă - situaţia ocupării forţei de muncă; Pag.6
2.8 Nanotehnologiile; Pag.6
2.9 Bolile profesionale; Pag.7
2.10 Structura ocupaţională; Pag.7
2.11 Pandemiile; Pag.8
2.12 Structura accidentelor de muncă pe cauze; Pag. 9
2.13 Stresul asociat muncii; Pag. 9
2.14 Lucrătorii tineri. Pag. 9
3.Principalii factori generatori de riscuri emergente Pag. 9
4.Evaluarea costurilor datorate accidentelor de muncă Pag. 13
5. Concluzii Pag. 16
6 Bibliografie Pag. 17

1.Considerații introductive
În cadrul acestei lucrări sunt sintetizate informații referitoare la principalele aspecte
legate de riscurile emergente şi efectele negative asupra sănătăţii si securitații oamenilor
inregistrate pe piața muncii.
Schimbările structurale ale forței de muncă și ale pieței muncii sunt factori ce au
determinat apariția de noi riscuri și provocări la adresa securității și sănătății lucrătorilor, care
trebuie anticipate și soluționate în vederea asigurării unor locuri de muncă sigure și sănătoase

1
în viitor. Noile tehnologii aplicate pe scară largă contribuie, pe de o parte, la ameliorarea
condiţiilor de lucru, dar pe de altă parte, să genereze riscuri noi, puţin cunoscute şi insuficient
controlate.
Evoluţia tehnologiilor, apariţia de produse noi şi comercializarea unor noi tipuri de
substanţe chimice fac necesare colectarea şi evaluarea de probe ştiinţifice solide, pentru a
identifica modalităţile de combatere a riscurilor noi şi emergente. [1]
Organismele însărcinate cu prevenirea şi controlul riscurilor, asiguratorii, partenerii
sociali şi autoritătile publice, atât cele nationale, cât şi cele europene, încearcă să abordeze
noile riscuri şi amenintările aduse la adresa sănătătii şi securitătii ocupationale, riscuri
contopite în vocabularul „riscuri emergente”. Astfel şi aceste riscuri, ca şi cele considerate
„clasice”, trebuie prevenite şi controlate, în baza obligatiilor care le revin angajatorilor în
conformitate cu Directiva - Cadru 89/391/CEE şi a directivelor derivate din aceasta. [2]
2.Riscurile profesionale emergente. Definire şi factori de influenţă
Riscul, poate fi definit ca o insușire, stare, proces, fenomen natural, comportament
uman, ce poate provoca in anumite condiții, vătămari corporale, accident. Riscul este o
marime cuantificabilă, putem vorbi de niveluri mai mici sau mai mari de risc. Riscul de nivel
înalt (major) este un pericol potențial care poate afecta viața, sănătatea și/sau integritatea unei
persoane sau a unui grup de persoane sau chiar populații numeroase (ex.: riscul de pandemie,
riscul de cutremur, inundatie, incendiu de padure, alunecare de teren etc.). Riscul reprezintă
posibilitatea de materializare a unui eveniment care va induce un impact asupra anumitor
obiective. Riscul poate fi generat de un eveniment, o acţiune sau absenţa unei acţiuni,
consecinţele posibile variind de la cele benefice la cele catastrofale.
Problematica riscului şi a incertitudinii în societatea modernă a preocupat atât pe
specialişti cât şi pe practicieni şi desigur, pe oamenii de rând, de-a lungul timpului. O
apreciere generală evidenţiază faptul că dezvoltarea socială şi creşterea economică au marcat
în timp evoluţii ascendente, prioritar sub incidenţa riscurilor şi a incertitudinii şi doar
secvenţial sub incidenţa certitudini.[3]

Termenul „risc emergent” are un caracter destul de ambiguu în general, dar prezintă
avantajul de a permite realizarea unei distincţii faţă de riscurile tradiţionale care se menţin în
actualitate (căderile de la înălţime, căderile de la acelaşi nivel prin dezechilibrare sau
alunecare, transportul şi manipularea sarcinilor constituie şi în prezent principalele cauze ale
accidentelor de muncă în Europa). [4]
Pentru a realiza o distincţie cât mai clară, Agenţia Europeană pentru Securitate şi
Sănătate în Muncă (EU-OSHA), cu sediul la Bilbao, a abordat într-o primă fază modul de

2
definire a riscurilor fizice emergente. După EU-OSHA, un „risc emergent pentru SSM” este
orice risc care este atât nou, cât şi în creştere [3]. Semnificatiile acestor caracteristici ale
riscului emergent sunt urmatoarele:
Nou înseamnă că riscul era inexistent înainte şi că este cauzat de noi procese, noi
tehnologii, noi tipuri de locuri de muncă sau de schimbări sociale ori organizaţionale, sau o
problemă foarte veche este considerată acum ca fiind un risc, datorită unor noi cunoştinţe
ştiinţifice sau unei schimbări în percepţia publică.
Riscul este în creştere dacă numărul de factori care contribuie la geneza unui anumit
risc este în creştere, sau probabilitatea expunerii la pericole este în creştere (nivel de expunere
şi/sau număr de lucrători expuşi), respectiv efectele pericolelor asupra sănătăţii lucrătorilor se
agravează (consecinţele efectelor asupra sănătăţii şi/sau numărului de lucrători expuşi).
Riscurile fizice emergente evidenţiate de EU-OSHA se concentrează, în principal, pe
următoarele aspecte:
 lipsa sau insuficienţa activităţii fizice;
 expunerea combinată la afecţiuni musculo-scheletice (AMS) şi la riscuri
psihosociale;
 complexitatea crescândă a noilor tehnologii;
 riscurile multifactoriale;
 vulnerabilitatea crescută a lucrătorilor de la nivelurile inferioare;
 disconfortul termic;
 expunerea la radiaţii ultraviolete, vibraţii, poziţii de lucru incomode.
Prin extensia acestui mod de definire, pot fi considerate drept riscuri emergente şi
riscuri mai vechi, ca urmare a evoluţiei percepţiei sociale asupra problematicii considerate.
Agenţia a făcut primii paşi în direcţia înfiinţării unui Observator European al
Riscurilor (ERO) bazându-se pe activitatea sa anterioară privind mediul schimbător al
muncii, pe cercetare şi pe informaţii de bune practici privind riscurile emergente.
Observatorul European al Riscurilor pune în evidenţă modificări semnificative, cu
influenţă asupra riscurilor, în următoarele domenii [5] :
 structura de vârstă a lucrătorilor;
 stăpânirea riscurilor chimice la nivelul IMM-urilor;
 structura de ocupare a forţei de muncă în funcţie de activitate;
 expunerea la zgomot şi deficienţa auditivă;
 expunerea la radiaţii ultraviolete;
 raportul dintre sexe sub diferite aspecte legate de muncă;
 piaţa forţei de muncă - situaţia ocupării forţei de muncă;

3
  nanotehnologiile;
 bolile profesionale;
 structura ocupaţională;
 pandemiile;
 structura accidentelor de muncă pe cauze;
 stresul asociat muncii;

 lucrătorii tineri.

2.1 Structura de vârstă a lucrătorilor;

Schimbările recente din structura de vârstă a forţei de muncă europene vor avea
consecinţe asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor. Procesul de îmbătrânire a populaţiei
merge mână în mână cu cel de îmbătrânire a forţei de muncă. Din ce în ce mai puţini tineri
intră pe piaţa muncii, în timp ce procentul oamenilor în vârstă (55-64 de ani) în rândul celor
care alcătuiesc forţa de muncă este în creştere.[6]

Figura 1: Structura populației care lucrează în funcție de vârstă (1990-2060)

2.2 Stăpânirea riscurilor chimice la nivelul IMM-urilor;

Întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-urile) reprezintă 99,42% din totalitatea
întreprinderilor din UE.[7]
Acest lucru indică faptul că un număr mare de lucrători din IMM-uri sunt expuşi la
substanţe chimice, care, din cauza protecţiei necorespunzătoare şi a practicilor de lucru

4
nesigure, pot reprezenta un risc pentru securitatea şi sănătatea acestora.
2.3 Structura de ocupare a forţei de muncă în funcţie de activitate;
In prezent, statisticile europene prezinta o repartizare a forţei de muncă în funcţie de
mărimea societăţii şi de sectoarele de activitate astfel:
Sectorul serviciilor domină în prezent economia UE, reprezentând ponderea cea mai
ridicata din totalul economiei. Există, de asemenea, diferenţe între ratele de ocupare a
locurilor de muncă de către bărbaţi şi femei în diferite activităţi economice. Femeile lucrează
mai ales în sectorul serviciilor. Gradul de ocupare în sectorul serviciilor este considerabil mai
scăzut pentru bărbaţi, fiind mai ridicat în industrie. In ceea ce priveşte mărimea societăţii,
85% dintre lucrători sunt angajaţi în întreprinderi mici şi mijlocii (IMM-uri), respectiv în
întreprinderi care au mai puţin de 250 de angajaţi, iar 63% dintre lucrători sunt încadraţi în
întreprinderi cu mai puţin de 50 de angajaţi. Aproximativ 10% dintre lucrători sunt
independenţi, fără a avea alţi angajaţi.[7]
2.4 Expunerea la zgomot şi deficienţa auditivă
Zgomotul la locul de muncă reprezintă o problemă globală, care acoperă o mare
varietate de sectoare industriale. Expunerea la zgomot excesiv poate provoca deficienţă
auditivă. Deficienţa auditivă indusă de zgomot poate fi cauzată de o singură expunere la un
impuls sonor [peste 140 decibeli (dB(C)] sau de expunerea la sunete de înaltă intensitate
[peste 85 decibeli (dB(A)] timp de mai multe ore în fi ecare zi de lucru în cursul unei perioade
de timp prelungite.
Efectele zgomotului nu se limitează la deteriorarea auzului. Acestea pot duce la o
creştere a oboselii şi stresului, la tulburări de somn şi chiar la efecte cardiovasculare. La
nivelul locului de muncă, un potenţial efect negativ semnificativ al zgomotului este mascarea
sunetelor de avertizare şi afectarea comunicării, sporind riscul de accidente la locul de muncă.
2.5 Expunerea la radiaţii ultraviolete;
Radiaţiile ultraviolete (radiaţiile UV) reprezintă unul din cele mai semnificative riscuri
fizice din mediul de lucru. Radiaţiile ultraviolete sunt radiaţii electromagnetice, neionizante,
care acoperă intervalul de lungimi de undă de 100–400 nm. Expunerea excesivă la aceste
radiaţii poate fi periculoasă. Severitatea pericolului depinde de lungimea de undă, de
intensitatea şi de durata expunerii. Supraexpunerea poate produce afecţiuni ale ochilor, pielii
şi sistemului imunitar.
Lucrătorii cei mai expuşi la radiaţiile UV sunt cei din sectorul agriculturii şi vânătorii
şi sectorul construcţiilor. Nu numai lucrătorii care muncesc în exterior şi sunt expuşi la
radiaţiile UV naturale (radiaţii solare) se află în situaţie de risc, ci şi lucrătorii care muncesc în
interior şi sunt expuşi la radiaţiile generate de surse artificiale. În cazul surselor artificiale de

5
radiaţii, riscul pentru sănătate este mult mai mare decât în cazul radiaţiilor UV naturale,
nivelurile de radiaţii UV pot fi mai ridicate şi pot include lungimi de undă nocive.
2.6 Raportul dintre sexe sub diferite aspecte legate de muncă;
Egalitatea între femei şi bărbaţi este un drept fundamental, o valoare comună a UE, şi
o condiţie necesară pentru realizarea obiectivelor UE de creştere economică, ocuparea forţei
de muncă şi a coeziunii sociale. Cu toate că inegalităţile încă există, în prezent UE a făcut
progrese semnificative în ultimele decenii în realizarea egalităţii între femei şi bărbaţi. Drept
rezultat al diferenţelor între sexe, există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte riscurile şi
pericolele la care sunt expuşi bărbaţii şi femeile în câmpul muncii.
2.7 Piaţa forţei de muncă - situaţia ocupării forţei de muncă;
Fenomenele demografice, sociale şi economice au toate un impact asupra forţei de
muncă. Din perspectiva securităţii şi sănătăţii, este important să se identifice schimbările
curente şi să se ţină pasul cu acestea. Principalele schimbări recente ale structurii forţei de
muncă sunt:
 Forţa de muncă îmbătrâneşte rapid. Rata de ocupare a forţei de muncă mai vârstnice
(55–64 ani) era de 41,0% în 2004, cu 4,4% mai mare decât în 2000. În viitor, menţinerea
lucrătorilor mai vârstnici în câmpul muncii va deveni o provocare majoră în Europa.
 Acum sunt instituite măsuri la nivelul întregului continent pentru a preveni
excluderea din câmpul muncii a lucrătorilor cu handicap.
 Deşi forţa de muncă a UE este încă preponderent masculină, un număr mai
mare de femei se alătură forţei de muncă.
 Necesitatea ca lucrătorii să dispună de un nivel superior de educaţie este în
creştere, în parte datorită complexităţii crescânde a proceselor de muncă rezultate în
urma dezvoltării tehnologiei informaţiei [7]
2.8 Nanotehnologiile
Nanotehnologiile reprezintă actualmente una dintre priorităţile cercetării în materie de
securitate şi sănătate la locul de muncă în UE. Lucrătorii din domeniul nanotehnologiei pot fi
expuşi la noile proprietăţile ale materialelor şi produselor care au efecte asupra sănătăţii
neexplorate încă pe deplin.
Deşi aplicaţiile şi beneficiile (potenţiale) ale nanotehnologiei sunt numeroase, există
temeri legate de efectele pe care le pot avea nanoparticulele asupra sănătăţii umane şi de
impactul acestora asupra mediului. Datorită dimensiunii lor reduse, nanoparticulele pot
pătrunde în organism în trei moduri, prin:
 aparatul digestiv (ingerare);
 căile respirator (inhalare);

6
  piele (expunere directă).
Odată intrate în organism, nanoparticulele se pot deplasa spre alte organe sau ţesuturi
ale corpului. Această deplasare este facilitată de tendinţa nanoparticulelor de a intra în celule,
de a trece prin membranele celulelor şi de a circula de-a lungul nervilor. În anumite condiţii,
unele nanoparticule pot traversa chiar bariera sânge-creier.
2.9 Bolile profesionale
În conformitate cu Cadrul strategic al UE privind securitatea și sănătatea în muncă
2014-2020 , una dintre prioritățile EU-OSHA este de a susține prevenirea bolilor asociate
muncii. Obiectivul nu este doar de a îmbunătăți viețile lucrătorilor individuali, dar și de a
reduce la minimum costurile bolilor și deceselor asociate muncii.
Bolile asociate muncii includ:
 afecțiuni musculo-scheletice (AMS)
 stresul și bolile psihice 
 cancerul asociat muncii
 boli de piele 
 boli asociate muncii cauzate de agenți biologici
Afecţiunile musculo-scheletice (AMS) sunt cel mai des întâlnite afecţiuni de origine
profesională. Celelalte categorii de boli mari sunt, în general, aceleaşi pentru bărbaţi şi femei,
cu excepţia bolilor organelor senzoriale, care se situează pe locul doi în cazul bărbaţilor, dar
nu se numără printre primele patru în cazul femeilor.
În sectorul de producţie, ratele şi tipurile de boli profesionale tind să fie, în mare,
aceleaşi pentru bărbaţi şi femei. În alte sectoare, acestea variază uşor. Activităţile economice
desfăşurate de femei, care generează rate ridicate de boli profesionale, includ curăţenia,
pregătirea alimentelor, servirea la mese şi munca în exploataţiile agricole. O evaluare
cuprinzătoare a efectelor bolilor profesionale ar include totalitatea costurilor tuturor
afecţiunilor datorate muncii.
2.10 Structura ocupaţională
În general, schimbările din structura ocupaţională globală nu sunt rapide. Deşi
schimbarea este lentă şi repartizarea ocupaţiilor este diferită pentru bărbaţi şi femei, este
posibil să se distingă unele tendinţe recente în Uniunea Europeană:
 Femeile tinere trec din ce în ce mai mult la niveluri profesionale superioare.
 Grupurile profesionale care erau foarte mari în trecut au devenit, în termeni
relativi, mai mici. Printre acestea se numără funcţionarii în cazul femeilor şi
meşteşugarii şi lucrătorii calificaţi în meserii de tip artizanal în cazul
bărbaţilor.

7
  Categoriile liber-profesioniştilor şi tehnicienilor şi profesioniştilor asociaţi sunt
în creştere.
 Şi proporţia lucrătorilor din ocupaţiile elementare a crescut.
Aşadar, şi eventualele probleme de securitate şi sănătate asociate muncii şi condiţiilor
adverse de lucru care afectează aceşti lucrători sunt la fel de diverse.
2.11 Pandemiile
O pandemie poate fi definită ca o epidemie (izbucnire) a unei boli infecţioase şi un
agent care infectează un număr mare de oameni şi un agent care se manifestă pe o suprafaţă
geografică foarte vastă. Orice boală infecţioasă care apare oriunde în lume trebuie examinată
sistematic în raport cu riscurile profesionale, în special când există ameninţarea unei
pandemii. Examinarea lanţului epidemiologic (sau de transmitere) este un instrument
interesant şi esenţial pentru evaluarea riscurilor biologice la locul de muncă.  Conştientizarea
cu privire la adoptarea unor practici sigure la locul de muncă şi la rolul important al celor care
activează în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă (SSM) este esenţială în diminuarea
riscului de contagiune. Tinand cont de situtaia actuala , pandemia de coronavirus
Cele mai importante puncte privind siguranţa lucrătorilor în cazul pandemiilor sunt :
 În contextul unei ameninţări pandemice, este necesar să se insiste asupra includerii
printre aceste măsuri de prevenire a unei protecţii respiratorii adecvate.
 Protecţia trebuie extinsă şi asupra lucrătorilor care călătoresc; nu doar pentru a proteja
lucrătorul, ci şi pentru a preveni răspândirea bolii, de către un călător contaminat, într-o
zonă neafectată.
 Lucrătorilor trebuie să li se ofere informaţii complete despre locurile care trebuie
evitate, igiena alimentară, distanta sociala, spălatul pe mâini şi precauţiile sanitare în caz
de expunere suspectată.
 În cazul unei pandemii care afectează animale, lucrătorii care intră în contact cu
animalele trebuie informaţi cu privire la riscurile şi măsurile de protecţie organizate
pentru aceştia, de îndată ce transmiterea de la animal la om este documentată sau chiar
suspectată. Crescătorii de animale, lucrătorii din transporturi, lucrătorii din abatoare şi
veterinarii se numără printre principalele categorii de lucrători vizate.

2.12 Structura accidentelor de muncă pe cauze;

Rata accidentelor este deosebit de ridicată în sectorul construcţiilor, unde riscul unui
accident este aproape de două ori mai mare decât media pentru cele nouă ramuri. La o
defalcare a accidentelor în funcţie de vârstă, lucrătorii cu vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani

8
înregistrează o rată de incidenţă de 1,4 ori mai mare decât media.
Societăţile care au între 10 şi 49 de angajaţi şi între 50 şi 250 de angajaţi înregistrează
rate de incidenţă peste medie (de 1,2 şi, respectiv, de 1,4 ori).
Aproximativ 5% dintre victimele accidentelor nu pot reveni la tipul de activitate
desfăşurat anterior. Aproximativ 1,8% dintre victimele accidentelor trebuie să-şi reducă
programul de lucru, iar 0,2% dintre aceştia nu se mai aşteaptă să se întoarcă vreodată la
muncă.[7]
2.13 Stresul asociat muncii
Stresul asociat muncii (WRS) este resimţit atunci când cerinţele mediului de lucru
depăşesc capacitatea angajatului de a le face faţă (sau de a le controla). Dacă stresul
asociat muncii este intens şi durează mai mult timp, poate duce la afecţiuni psihice şi
fizice. Acest tip de stres poate fi cauzat de riscuri psihosociale, cum ar fi planificarea,
organizarea şi gestionarea muncii, cerinţele ridicate ale postului şi controlul redus al
locului de muncă, precum şi de probleme de genul hărţuirii şi violenţei la locul de muncă.
Riscurile fizice, cum ar fi zgomotul şi temperatura, pot cauza, de asemenea, stres asociat
muncii.
2.14 Lucratorii tineri
Lucrătorii tineri sunt mai expuşi la următorii factori de risc specifi ci muncii fi zice:
zgomot, vibraţii, căldură/frig şi manevrarea de substanţe periculoase.
Tinerii înregistrează o rată mai ridicată a accidentărilor, dar mai puţine accidente fatale
decât lucrătorii mai în vârstă.
Lucrătorii tineri prezintă un risc de boli profesionale sub medie comparativ cu
lucrătorii mai în vârstă, dar prevalenţa bolilor acute, cum ar fi reacţiile alergice şi toxice,
poate fi mai ridicată în rândul lucrătorilor tineri.
3.Principalii factori generatori de riscuri emergente
Încadrarea precisă într-o clasificare riguroasă a riscurilor emergente reprezintă un
demers complex şi dificil, întrucât categoriile identificate şi inventariate sunt caracterizate de
limite uneori vagi, care se pot chiar suprapune sau întrepătrunde. Prin urmare, se consideră
adecvată clasificarea riscurilor emergente, mai degrabă în funcţie de factorii care le generează
decât de consecinţele induse, cu atât mai mult cu cât patologiile sau accidentele rezultate sunt
cauzate de acţiunea mai mulor factori.
Preocupările diferiţilor factori afectaţi şi /sau interesaţi din domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă sunt concentrate pe apariţia riscurilor datorate următoarelor trei categorii
principale de factori:
 evoluţia proceselor de muncă;

9
  dezvoltarea unor noi tehnologii şi sectoare de activitate;
 apariţia de noi profesii, coroborată cu evoluţiile demografice particulare.
Aşadar, din ultimile date înregistrate de la Agenţia Europeană pentru Securitate şi
Sănătate în Muncă (EU-OSHA), a rezultat că următoarele riscuri potenţiale exercită un grad
maxim de ,,emergenţă” asupra sănătăţii şi securităţii în muncă (SSM), după cum urmează (.v
fig 2) [3]

RISCURI EMERGENTE

Riscuri Riscuri Riscuri chimice

biologice psiho-sociale

-Pandemii
-Noi forme de
-Organisme - Nanoparticulele
contracte de muncă
rezistente la şi particulele
şi nesiguranţa
medicamente ultrafine
locurilor de
-Evaluarea - Fibrele minerale
muncă;
necorespunză artificiale
-Intensificarea
toare a - Riscuri chimice
muncii;
riscurilor specifice anumitor
- Exigenţe
-Tratarea sectoare (
emoţionale
deşeurilor - Agenţi alergenici
puternice în
-Calitatea şi sensibilizanţi cu
muncă;
aerului din acţiune cutanată
- Un echilibru
interior - Expunerea pielii
necorespunzător
Endotoxinele - Agenţi
între viaţa
-Expunerea cancerigeni,
profesională şi cea
combinată la mutageni şi toxici
privată.
agenţi
biologici şi la
substanţe
chimice

Figura 2: Riscurile emergente asupra SSM în spaţiul european.

Riscurile biologice emergente afectează în acelaşi timp lucrătorii la locul de muncă,

dar şi toate celelalte categorii de populaţie (copii, vârstnici etc)

Cele mai importante 10 riscuri biologice emergente identificate de experţi în cadrul

anchetei Observatorului European al Riscurilor:
10
 1. riscuri profesionale legate de pandemii;
2. calitate slabă a evaluării a riscurilor biologice datorată evaluării dificile;
3. expunerea lucrătorilor la microorganisme rezistente la medicamente;
4. lipsa informaţiilor privind riscurile biologice;
5. întreţinerea defectuoasă a sistemelor de aer condiţionat şi de alimentare cu apă;
6. formarea necorespunzătoare în domeniul SSM a personalului autorităţilor locale;
7. riscuri biologice în uzinele de tratare a deşeurilor;
8. endotoxinele;
9. expunerea combinată la bioaerosoli şi la substanţe chimice;
10. mucegaiul din locurile de muncă închise.
Riscuri chimice emergente pentru securitatea şi sănătatea în muncă, evidenţiate de
Observatorul European al Riscurilor, sunt: nanoparticule şi particule ultrafine; răşini epoxice;
substanţele periculoase utilizate în procesul de tratare a deşeurilor; fumul de eşapament de la
motoarele diesel.

Cele mai importante 10 riscuri psiho-sociale emergente identificate de experţi pot fi

grupate în următoarele cinci domenii.
1. Noi forme de contracte de muncă şi nesiguranţa locurilor de muncă Utilizarea unor
contracte de muncă nesigure, împreună cu tendinţa spre o producţie competitivă (producerea
de bunuri şi servicii cu mai puţine pierderi) şi spre externalizare (recurgerea la organizaţii
externe pentru efectuarea muncii), pot afecta sănătatea şi securitatea lucrătorilor. Muncitorii
angajaţi în cadrul unor contracte nesigure tind să efectueze lucrările cele mai periculoase, să
lucreze în condiţii mai precare şi să primească mai puţină instruire în domeniul SSM. Munca
în cadrul unei pieţe a muncii instabile poate da naştere unor sentimente de nesiguranţă a
locurilor de muncă şi poate conduce la creşterea stresului legat de munca.
2. Forţa de muncă înaintată în vârstă. O consecinţă a îmbătrânirii populaţiei şi a
pensionării la vârste înaintate este faptul că forţa de muncă din Europa este mai bătrână.
Conform experţilor care au participat la previziuni, lucrătorii în vârstă sunt mai
vulnerabili decât cei tineri la pericolele rezultate din condiţiile de muncă necorespunzătoare.
Mai mult, neasigurarea posibilităţii de formare continuă lucrătorilor în vârstă contribuie, de
asemenea, la creşterea solicitărilor mentale şi emoţionale asupra acestora. Toate acestea pot
afecta sănătatea şi pot conduce la creşterea riscului de accidentare în muncă. Pentru a
promova munca sănătoasă şi sigură pe parcursul unei vieţi profesionale prelungite, trebuie
asigurate condiţii bune de lucru, adaptate la nevoile fiecărui angajat în parte, inclusiv la cele
ale lucrătorilor în vârstă.
3. Intensificarea muncii. Numeroşi lucrători gestionează cantităţi de informaţii din ce
11
în ce mai mari şi trebuie să facă faţă unui volum mai mare de muncă şi unor presiuni mai mari
la locul de muncă. Unii lucrători, în special cei angajaţi cu forme noi de angajare sau în
domenii extrem de competitive, tind să se simtă mai puţin siguri. De exemplu, acestor
lucrători ar putea să le fie teamă de evaluarea mai îndeaproape a eficienţei şi rezultatelor lor,
tinzând astfel să muncească mai multe ore pentru a-şi finaliza sarcinile. Uneori, este posibil ca
aceştia să nu fie compensaţi pentru volumul de muncă mărit sau să nu primească sprijinul
social necesar pentru a-l efectua. Un volum de muncă mai mare şi un număr mai mare de
solicitări impuse unui număr mai mic de lucrători ar putea conduce la o creştere a stresului
legat de muncă şi ar putea afecta sănătatea şi securitatea lucrătorilor.
4. Exigenţe emoţionale puternice în muncă. Această problemă nu este nouă, dar
presupune o mare preocupare, în special în sectoarele aflate în expansiune şi din ce în ce mai
competitive ale asistenţei medicale şi serviciilor. Hărţuirea în muncă este identificată de
experţi ca fiind un factor care contribuie la creşterea exigenţelor emoţionale pentru lucrători.
Problemele cauzate de violenţa şi hărţuirea în muncă pot afecta toate ocupaţiile şi sectoarele
de activitate. Atât pentru victime, cât şi pentru martori, violenţa şi hărţuirea au ca efect stresul
şi pot cauza afectarea gravă a stării de sănătate, atât mentală, cât şi fizică.
5. Un echilibru necorespunzător între viaţa profesională şi cea private. Problemele de
la locul de muncă se pot răsfrânge şi asupra vieţii private a unei persoane. Munca nesigură,
volumul mare de lucru şi pro gr amele de lucru variabile sau imprevizibile, în special când
angajatul nu are posibilitatea de a le adapta la nevoile sale personale, pot conduce la apariţia
unui conflict între cerinţele din viaţa profesională şi cele din viaţa privată. Rezultatul este un
echilibru necorespunzător între viaţa profesională şi cea privată, care are un efect dăunător
asupra stării de bine a lucrătorilor.
La momentul actual, se poate afirma ca o noua tendinta se contureaza pe plan national
si european în ceea ce priveste logica prevenirii si controlului riscurilor pentru securitate si
sanatate în munca. Majoritatea întreprinderilor se confrunta cu riscuri mai complexe, uneori
neconfirmate înca stiintific, uneori de origine multifactoriala, împotriva carora încearca sa
elaboreze masuri de prevenire si protectie. Unele dintre aceste riscuri constituie înss subiectul
dezbaterilor si controverselor care vizeaza caracterul profesional al naturii si originii lor.
Dificultatea va consta în asigurarea unei politici constante de securitate si sanatate în
munca centrate pe lucrator, într-o lume a muncii tot mai complexa, în perpetuă si rapidă
schimbare, care solicita lucrãtorilor tot mai multã flexibilitate. Surmontarea acestei dificultăți
implicã aplicarea conceptului de anticipare si a principiului precauției.
Deciziile privind securitatea vor trebui adoptate, chiar si în pofida incertitudinilor, a
incompletitudinii cunoștintelor disponibile sau chiar a ignoranței. Categoriile de riscuri

12
identificate ca emergente sunt vaste și pot sã nu fie satisfăcător delimitate, în măsura în care
cauzele si consecintele lor sunt deseori întrepătrunse. A le izola, fără a lua în considerare
contextul economic si social care le conferă caracterul de emergentã, este un demers delicat.
Originea adesea multifactorială a riscurilor este o caracteristică importantă, de care se
tine tot mai mult cont în materie de detectie, prevenire si control. [4]
4.Evaluarea costurilor datorate accidentelor de muncă

Securitatea şi sănătatea în muncă ocupă un loc prioritar în agenda socială naţională, iar
dezvoltarea unei culturi de prevenire a riscurilor, bazată pe un mediu de muncă sigur şi
sănătos, constituie un obiectiv important.
Cunoașterea și evaluarea exactă a riscurilor profesionale la fiecare loc de muncă este
principalul obiectiv al activităților de prevenire a accidentelor și bolilor profesionale
Riscurile profesionale întâlnite în practică sub formă de factori de risc se pot
transforma în orice moment în accidente de muncă, îmbolnăviri profesionale sau catastrofe
industriale ca urmare a perturbării instantanee a procesului de muncă din cauza
disfuncționalității sistemului.
Dimensiunea economică a fenomenului accidentarii si imbolnavirii profesionale
Munca este o activitate economică, iar accidentele și bolile profesionale sunt aspecte
care țin tot de economie. Pentru a elabora politici adecvate și a facilita luarea deciziilor la
nivelul întreprinderilor și al societății, este crucial să se înțeleagă rolul factorilor de natură
economică în etiologia problemelor de sănătate ale lucrătorilor, precum și efectele acestor
probleme asupra perspectivelor economice ale lucrătorilor, ale companiilor și ale societății în
ansamblu.
În perioade dificile din punct de vedere economic, este important să amintim că
securitatea neadecvată și sănătatea precară la locul de muncă presupun cheltuieli. Mai mult,
studiile de caz relevă faptul că buna gestionare a SSM într-o companie este corelată cu o
îmbunătățire a performanței și a rentabilităţii.[8]
O evaluare cantitativă a tuturor consecinţelor accidentelor şi bolilor profesionale, sau
cel puţin a celor cuantificabile, însemna determinarea unui cost al unui tip de eveniment, care
poate fi utilizat ca indicator economic.
În consecinţă, dimensiunea economică a fenomenului accidentării şi îmbolnăvirii
profesionale înglobează două componente: efectele economice ale acestor evenimente; costul
accidentelor şi bolilor, ca indicator economic care reflectă toate efectele cuantificabile ale
acestor evenimente.
Orice accident sau boală profesională generează întotdeauna două categorii de consecinţe:

13
  neevaluabile (durerea fizică şi psihică, teama, infirmitatea etc);
 evaluabile.

Primele dintre ele justifică, sub aspect moral, necesitatea activităţii preventive, răspunzând
principiului „viaţa este valoare şi scop suprem în sine”.
Consecinţele evaluabile pot fi utilizate ca argument pentru a-i convinge pe patroni că
este, de fapt, profitabil să investească în măsuri de realizare a securităţii şi sănătăţii în muncă.
Cu condiţia să se reuşească o cuantificare a lor pe baza unei unităţi de măsură folosită pentru
aprecierea performanţei economice a sistemelor de producţie şi să se demonstreze că există,
din acest punct de vedere, o pierdere mai mare pentru firmă decât dacă ar investi în acţiuni
preventive.
Indiferent de sistemul avut în vedere (micro – macroeconomic, sector privat – public),
performanţa economică este condiţionată de nivelul costurilor
În sens ştiinţific, costurile exprimă în bani eforturile întreprinzătorilor pentru
producerea şi desfacerea de bunuri şi servicii, consecinţele pe care le au dezechilibrele
economice şi ecologice, eşecurile pieţei asupra activităţii şi vieţii oamenilor, renunţările
generate de alegerea unei variante dintre cele posibile de alocare a resurselor.”
Potrivit Organizației Internaționale a Muncii (OIM), aproximativ două milioane de
oameni mor în fiecare an din cauza accidentelor și bolilor profesionale. Se estimează că 160
de milioane de persoane suferă de boli profesionale, iar numărul accidentelor profesionale cu
și fără pierderi de vieți omenești este estimat la 270 de milioane anual. Costurile economice
ale acestor vătămări și decese sunt colosale atât la nivel individual, cât și la nivelul
companiilor și al societății (OIM, 2007) ; ele inhibă creșterea economică și afectează
competitivitatea întreprinderilor.[5]
Pentru ca politicile să fie fundamentate pe date concrete și pentru facilitarea deciziilor
la nivelul societății și al întreprinderilor este necesară cercetarea dimensiunii economice a
securitatii si sanatatii in munca care trebuie să includă o estimare a costurilor socio-economice
generate de lipsa sau caracterul deficitar al măsurilor de SSM și o analiză a costurilor și
beneficiilor prevenției în materie de securitae si sanatate in munca.
Cercetările arată că majoritatea accidentelor și a cazurilor de îmbolnăvire la locul de
muncă pot fi prevenite.
Prevenirea este piatra de temelie a abordării gestionării riscurilor în Europa. În
practică, aceasta presupune analizarea proceselor de lucru în vederea identificării riscurilor pe
termen scurt și lung și a adoptării de măsuri pentru a le elimina sau diminua. În termeni mari,
prevenirea presupune gestionarea riscurilor profesionale, având drept obiectiv final reducerea

14
numărului și eliminarea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale.
Punctul de plecare în optimizarea activității de prevenire a accidentelor de muncă și
îmbolnăvirilor profesionale într-un sistem îl constituie evaluarea riscurilor din sistemul
respectiv. Indiferent că este vorba de un loc de muncă, un atelier sau o întreprindere, o
asemenea analiză permite ierarhizarea riscurilor în funcție de dimensiunea lor și alocarea
eficientă a resurselor pentru măsurile prioritare.
Evaluarea riscurilor presupune identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul
analizat și cuantificarea dimensiunii lor pe baza combinației dintre doi parametri: gravitatea și
frecvența consecinței maxime posibile asupra organismului uman. Se obțin astfel niveluri de
risc parțiale pentru fiecare factor de risc, respectiv niveluri de risc global pentru întregul
sistem analizat. [8]
Responsabilitatea finală privind gestionarea riscurilor revine angajatorilor și
conducerii la cel mai înalt nivel, însă eforturile acestora sunt sortite eșecului fără participarea
activă a lucrătorilor.
Principiile de bază ale prevenirii riscurilor sunt:
• evitarea riscurilor;
• evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
• combaterea acestora la sursă;
• adaptarea muncii în funcţie de persoană, în special cu privire la crearea de locuri de muncă,
alegerea echipamentului de lucru și a metodelor de producţie (precum și reducerea practicilor
monotone de lucru, pe cât posibil);
• adaptarea la progresul tehnic;
• înlocuirea aspectelor periculoase prin aspecte nepericuloase sau mai puţin periculoase;
• dezvoltarea unei politici cuprinzătoare și coerente de prevenţie, care să includă tehnologia,
organizarea muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale și infl uenţa factorilor legaţi de
mediul de lucru;
• stabilirea priorităţii măsurilor de protecţie colectivă faţă de cele de protecţie individuală;
• acordarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor
Implicații economice și financiare
Este de remarcat că, în plus faţă de consecinţele directe asupra sănătăţii lucrătorilor şi
performanţa profesională, întregul sistem de producţie este afecta şi a existat o creştere a
absenteismului, reducerea productivităţii şi riscul crescut de accidente şi creşterea inevitabilă
a costurilor asociate.
În plus
 Productie nerealizată;

15
  Angajarea şi instruirea personalului pentru a înlocui pe cel rănit;
 Prejudicii materiale;
 Întârzieri în aprovizionare şi posibila pierdere de clienti;
 Deteriorarea imaginii interne şi externe, care pot fi considerate drept costuri

Conform statisticilor oficiale, numărul de boli profesionale declarate la nivel național

are o tendință de scădere în ultimii ani, deși aceasta nu este tocmai constantă.
Datele prezentate de Institutul Național de Sănătate Publică arată că suprasolicitarea
aparatului locomotor este principala cauză a bolilor profesionale.[9]

5.Concluzii
Categoriile de riscuri identificate ca emergente sunt vaste si pot sã nu fie satisfãcãtor
delimitate, în mãsura în care cauzele si consecintele lor sunt deseori întrepãtrunse. A le izola,
fãrã a lua în considerare contextul economic si social care le conferã caracterul de emergentã,
este un demers delicat. Originea adesea multifactorialã a riscurilor este o caracteristicã
importantã, de care se þine tot mai mult cont în materie de detectie, prevenire si control.
Gestionarea cu succes a stresului și a riscurilor psihosociale la locul de muncă va ajuta la
menținerea stării de bine a forței de muncă. Implicarea lucrătorilor, angajamentul și inovarea
vor spori.
In trecut, angajatul era privit ca o unealtă de muncă și nimic mai mult, fără ca
angajatorul sa țină cont de nevoile sau problemele salariatului. Tot ce conta era profitul și
productivitatea muncii indiferent de sacrificiile umane. Însă s-a dovedit că dacă salariatul nu
este protejat și instruit pentru a se asigura și menține un mediu de lucru sănătos, profitul și
productivitatea scade. Astăzi relațiile dintre angajat și angajator s-au schimbat, iar domeniul
securitătii și sănătății în muncă reprezintă o parte importantă din conceptul managerial.
Crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai sănătos în Europa reprezintă un obiectiv
care depășeste resursele si expertiza unei singure țări sau unei singure instituții, prin urmare
este important ca securitatea și sănătatea în muncă să se dezvolte printr-o colaborare strânsă
între statele membre.

Bibliografie

1. Hotărâre nr. 191/2018 din 4 aprilie 2018 pentru aprobarea strategiei naţionale în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2018 - 2020 emitent:
Guvernul României publicată în: monitorul oficial nr. 331 din 16 aprilie 2018
16
2. Durluca Adriana– Elena, studentă Universitatea Constantin Brâncuşi din Târgu jiu,
facultatea de Stiinte Economice Editura„Academica Brâncuşi”Târgu Jiu,
3. Riscurile emergente din spaţiul ocupaţional european - între ameninţare şi pericol
ş.l.dr.ing. Ion Durbacă, Universitatea Politehnica din Bucureşti, Facultatea Inginerie
Mecanică şi Mecatronică
4. Managementul santatii si securitatii ocupatinale - Abordarea categorialã si prevenirea
riscurilor emergente pentru securitate si sãnãtate în muncã Roland Iosif Moraru*
Gabriel Bujor Bãbut** Mihai Popescu Stelea***
5. Raisa Russu-Deleu, dr., conferențiar -Riscuri noi şi emergente

6. https://eguides.osha.europa. ce-este-procesul-de-imbatranire fortei de munca relevant-

pentru-angajatori
7. Agenţia europeană pentru securitate şi sănătate în muncă outlook 1 – riscuri noi şi
emergente în materie de securitate şi sănătate în muncă
http://www.iprotectiamuncii.ro/legislatie-protectia-muncii

8. Rusu-Zagăr Catalin doctorand institutul de economie mondială academia română

-articolul ce tratează importanta şi dimensiunea economică a fenomenului accidentării
şi îmbolnăvirii profesionale.
9. Dascalescu, A. (2003) - costul accidentelor de munca, ed. atlas press, bucuresti, isbn
973-86192-6-2

17