Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Autori:
BNS, CNS Cartel Alfa, CSDR, CNSLRF Fratia, FES Romania
1
Cuprins:
2
Capitolul 1. Aspecte fundamentale privind legislatia in domeniul securitatii si sanatatii in munca
(SSM)
Art.2 – exclude discriminarea de varsta, nationalitate, casatorita sau nu, copil legitim sau nu;
Art.3 – concediul de maternitate trebuie sa aiba o durata minima de 6 saptamani inainte si de 6
saptamani dupa nastere;
- acordarea bligatorie a unei indemnizatii suficiente pentru mama si copil;
- ingrijirea medicala gratuita a mamei si copilului;
- in perioada de alaptare sa se asigure mamei de doua ori cate o jumatate de ora repaus in timpul
duratei de lucru, fara afectarea salariului;
- se declara ilegala concedierea din cauza maternitatii;
Art.2 – defineste ca munca pe timp de noapte se considera cea efectuata intre orele 22 si 5 dimineata.
Art.3 - interzice munca de noapte a femeilor, indiferent de varsta, exceptie fiind muncile in familie.
Conventia nr.5 / 1919 privind varsta minima de angajare in industrie
completata cu
Conventia nr.59 / 1937 privind stabilirea varstei minime pentru admiterea copiilor la muncile
industriale
Conventia nr.5, la art.2, interzice munca copiilor sub 14 ani, exceptie facand elevii scolilor
profesionale care presteaza munci in vedea formarii profesionale (art.31). In acelasi timp se precizeaza
obligativitatea ca angajatorul sa tina un registru in care sa inscrie persoanele angajate cu varsta sub 16
ani, cu data nasterii lor.
3
Conventia nr.59, la art.2, stipuleaza ca nu pot fi angajati copiii sub 15 ani, deci mareste varsta
minima de angajare.
Importanta este si prevederea infiintarii inspectoratelor de munca, ca institutie stabila,
independenta fata de influentele sau schimbarile guvernului, care sa colaboreze cu alte servicii si
institutii, iar angajatii ei sa fie functionari publici.
Art.2 – interzice munca de noapte a copiilor sub 18 ani, exceptie unitatile cu foc continuu, dar
lucratorul trebuie sa fi implinit 16 ani.
Art.2 – prevede ca fiecare angajat trebuie sa se bucure in cursul fiecarei perioade de 7 zile de munca de
un repaus de minim 24 de ore.
Repausul de 24 de ore trebuie sa se acorde in acelasi timp intregului personal, conform
traditiilor, obiceiurilor tarii dupa consultarea asociatiei patronilor cu asociatia lucratorilor, apoi afisarea
lui.
Art. 3 – interzice tinerilor sub 18 ani si femeilor sa lucreze in pictura industriala unde se utilizeaza
ceruza, sulfat de plumb si toate produsele care contin acesti pigmenti, fie sub forma de praf fie
pulberizare.
- Asiguratul incapabil de munca, in urma unei stari anormale a sanatatii fizice sau mentale, are
dreptul la o indemnizatie in bani minima in timpul primelor 26 de saptamani de incapacitate.
- Refuzul lucratorului de a urma tratamentul, sustragerea de la controlul starii de sanatate sau de la
verificarea institutiei de asigurare suspenda indemnizatia.
- Se prevede gratuitatea tratamentului, a medicamentelor si mijloacelor terapeutice in cazul
imbolnavirii la locul de muca .
4
Art. 1 – cere ca fiecare tara sa posede un sistem organizat de inspectia muncii, iar la art. 3 enumera
care sunt sarcinile acestei institutii.
Anexa 1 - Conventiile
In baza art. 137 din Tratatul CE au fost adoptate o multitudine de masuri comunitare in
domeniul SSM, mai ales sub forma directivelor.
Directivele europene sunt obligatorii din punct de vedere juridic si trebuie transpuse in
legislatiile nationale de catre statele membre.
Directiva 89 / 391 a CEE din 1989, privind punerea in aplicare a masurilor care vizeaza
promovarea ameliorarii securitatii si sanatatii in munca a lucratorilor, considerate Directiva – Cadru in
domeniul SSM, cu domeniul sau vast de aplicare, precum si alte directive privind problemele specifice
legate de SSM reprezinta piatra de capatai a legislatiei europene in acest domeniu.
Comisia Europeana a pus in aplicare unele masuri care au scopul de a garanta securitatea si
sanatatea la locurile de munca.
Directiva – Cadru (89 / 391) prevede reglementari fundamentale in SSM, care afirma cu
claritate obligatia angajatorilor de a asigura securitatea si sanatatea angajatilor sub toate aspectele
legate de locul de munca, inclusiv violenta in munca, stresul, hartuirea morala la locul de munca
(mobbing).
Toate directivele europene stabilesc principii fundamentale si cerinte minime, cum ar fi:
- principiul prevenirii si al evaluarii riscurilor;
- responsabilitatile angajatorilor si ale angajatilor;
- utilizarea echipamentelor individuale de protectie la locul de munca;
- manipularea manuala a incarcaturilor;
- riscurile expunerii la agenti cancerigeni, biologici, magnetici, chimici, fizici (vibratii, zgomot),
radiatii optice.
La art. 11 al Directivei – Cadru se afirma ca lucratorul in procesul muncii are dreptul de:
1. a fi informat asupra sarcinilor si conditiilor de munca;
2. a participa la realizarea tuturor problemelor legate de SSM ( propuneri, a fi consultat, a participa
efectiv);
3. respinge orice sarcina de munca care nu are asigurate toate conditiile de SSM.
Este important de retinut ca toate aceste prevederi trebuie sa se aplice tuturor lucratorilor
indiferent de durata raporturilor de munca; la locuri de munca stabile, santiere temporare sau mobile.
De problematica SSM se ocupa Agentia Europeana pentru Securitate si Sanatate in Munca (EU
– OSHA) care face cercetari, elaboreaza ghiduri, comunicate cu concluzii si atentionari.
In anexa nr.2 sunt enumerate principalele documente europene privind SSM.
5
Anexa 2 – Directive ale UE
Principiile care stau la baza sistemului legislativ din domeniul SSM in Romania sunt:
1. SSM este un drept fundamental al tuturor lucratorilor
Constitutia Romaniei, art. 41, alin 2, nu numai ca afirma dreptul la protectie sociala, dar se refera
si la masurile de securitate si igiena a muncii.
Legea nr.319 / 2006, legea – cadru pentru SSM statueaza principiile generale ( art.1, alin 2)
“referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protectia sanatatii si securitatea lucratorilor,
eliminarea factorilor de risc si accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrata potrivit
legii, instruirea lucratorilor si a reprezentantilor lor, precum si directiile generale pentru implementarea
acestor principii.”
Pentru realizarea acestui drept aceasta lege impune obligatii in sarcina angajatorilor si a
angajatilor, din orice domeniu public si privat, precum si responsabilitatile si competentele organelor
administratiei de stat care sa urmareasca aplicarea si respectarea normelor de SSM; prin prevederile
legii statul asigura si controlul aplicarii ei.
3. Integrarea SSM in procesul de munca este un principiu afirmat clar in Legea 319 / 2006 a SSM si
prevede obligatiile angajatorului si ale angajatilor pentru realizarea unui mediu de munca sanatos
si sigur.
6
si Legea 95 / 2006 - a sanatatii. Legislatia secundara este reprezentata de masuri preventive, reguli de
aplicare, Hotarari de Guvern, norme de palicare a legilor, standarde de securitate, standarde de produs.
In fine, legislatia tertiara cuprinde detalierea masurilor de prevenire, instructiuni proprii de SSM.
Constitutia Romaniei statueaza si garanteaza dreptul la viata, integritatea fizica si psihica, precum
si dreptul la protectia sociala al tuturor cetatenilor.
Ea dispune masuri de protectie care privesc securitatea si igiena muncii, instituirea salariului
minim brut garantat in plata, repausul saptamanal, concediul de odihna platit, durata zilei de lucru,
prestarea muncii in conditii speciale si deosebite, protectia femeilor, a tinerilor si a unor persoane
dezavantajate, egalitatea in munca a femeilor cu barbatii, dreptul la negocieri colective, obligativitatea
incheierii conventiilor colective.
art.22 (1) “Dreptul la viata, precum si dreptul la integritate fizica si psihica ale persoanelor sunt
garantate”
art.41 (1) “Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei,
precum si a locului de munca este libera.”
art.41 (2) “Salariatii au dreptul la masuri de protectiei sociala. Acestea privesc securitatea si
sanatatea salariatilor, regimul de munca al femeilor si al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe
tara, repausul saptamanal, concediul de odihna platit, prestarea muncii in conditii deosebite sau
speciale, formarea profesionala, precum si alte situatii specifice, stabilite prin lege.
art 41 ( 3) “Durata normala a zilei de lucru este, in medie, de cel mult 8 ore.”
art.41 (4) “La munca egala, femeile au salariu egal cu barbatii.”
art 41(5) “Dreptul la negocieri colective in materie de munca si caracterul obligatoriu al
conventiilor colective sunt garantate.”
Codul Muncii statueaza cadrul general pentru toate reglementarile juridice privind relatiile de
munca, cunoscut ca Legea nr.53 / 2003, si a fost modificat prin OUG nr.65 / 05.07.2005; aprobata prin
Legea 371 / 2005, respectiv prin OUG nr.55 / 2006.
Din cele XIII Titluri, Titlul V Sanatatea si securitatea in munca; art. 171- 187 este structurat pe
3 capitole.
Din Capitolul I, Reguli generale, retinem ca angajatorul are obligatia sa asigure securitatea si
sanatatea salariatior in toate aspectele legate de munca si ca obligatiile salariatilor in acest domeniu sau
angajarea de servicii externe nu-l exonereaza de responsabilitate si salariatii n-au obligatii financiare
pentru SSM (art.171 (2,3,4,5)).
In CCM si in regulamentele interne trebuie sa se prevada, intr-o anexa a lui dispozitii speciale
in acest domeniu, indiferent ca unitatea este institutie privata sau de stat.
Se statueaza principiile generale de prevenire a riscurilor in munca, consultarea sindicatului in
elaborarea masurilor de SSM, precum si obligatia angajatorului de a asigura toti salariatii pentru risc de
accidente de munca si boli profesionale, in conditiile legii.
Este obligatia angajatorului de-a organiza instruirea angajatilor sai in domeniul SSM. Periodic,
la schimbarea locului de munca sau felului muncii, dupa o intrerupere a ei, timp care se considera timp
efectiv lucrat si in mod gratuit pentru salariat.
Se limiteaza, se interzice fabricarea, comercializarea, utilizarea oricaror substante periculoase
sau nocive.
7
Capitolul II. Comitetul de securitate si sanatate in munca, stipuleaza obligativitatea constituirii
acestui comitet la orice angajator cu minim 50 de salariati, cu posibilitatea constituirii lor si la unitati cu
mai putini salariati, cu mentionarea lui in CCM pe unitate.
Capitolul III. Protectia salariatilor prin servicii medicale stabileste constituirea si functionarea
serviciului medical de medicina muncii.
Legea nr. 19 / 2000 Legea privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale
(republicata) prevede ca asiguratii din sistemul public de pensii au dreptul la:
1. Concediu si indemnizatie pentru incapacitate temporara de munca cauzata de boli obisnuite,
accidente in afara muncii, boli profesionale, accidente de munca;
2. Prestatii pentru prevenirea imbolnavirilor si recuperarea capacitatii de munca;
3. Reducerea varstei standard de pensionare la cei care au desfasurat activitati in conditii deosebite
de munca (grupa I de munca), conditii speciale.
Legea nr. 319 / 2006 a securitatii si sanatatii in munca este legea fundamental in domeniu si are
un mare nivel de aplicabilitate cuprinzand toate sectoarele de activitate, private sau publice si se aplica
angajatorilor, angajatilor si reprezentantilor lucratorilor.
Scopul declarat al Legi nr.319 / 2006 este instituirea unor masuri privind promovarea imbunatatirii
sanatatii si securitatii in munca a lucratorilor. Ea stabileste principii generale referitoare la prevenirea
riscurilor profesionale, la protectia sanatatii si securitatea lucratorilor, eliminarea factorilor de risc si
accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrata potrivit legii, instruirea lucratorilor si a
reprezentantilor lor, precum si directiile generale pentru implementarea acestor principii:
8
medicina muncii, pe de alta parte. Lucratorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de
prevenire si protectie indeplineste functia de secretar.
Pentru punerea in practica a prevederilor Legii nr.319 /2006 au fost stabilite norme metodologice
de aplicare prin H.G. nr. 1425 / 2006.
Pentru tinerea sub control a diferitelor pericole si riscuri ce pot exista la locul de munca au fost
emise reglementari subsecvente ( hotarari de guvern si ordine de ministru) care stabilesc masuri
minime pe care angajatorul trebuie sa le implementeze pentru a asigura protectia securitatii si sanatatii
lucratorilor.
9
Capitolul 2. Institutii cu atributii in domeniul securitatii si sanatatii la locul de munca
10
Reprezinta autoritatea competenta in ceea ce priveste controlul aplicarii legislatiei referitoare la
securitatea si sanatatea in munca. Aceasta controleaza modul in care se aplica legislatia nationala din
domeniul securitatii si sanatatii in munca si are, in principal, urmatoarele atributii:
a) controleaza realizarea programelor de prevenire a riscurilor profesionale;
b) solicita masuratori si determinari, examineaza probe de produse si de materiale in unitati
si in afara acestora, pentru clarificarea unor evenimente sau situatii de pericol;
c) dispune sistarea activitatii sau scoaterea din functiune a echipamentelor de munca, in cazul in
care constata o stare de pericol grav si iminent de accidentare sau de imbolnavire profesionala si sesizeaza,
dupa caz, organele de urmarire penala;
d) cerceteaza evenimentele conform competentelor, avizeaza cercetarea, stabileste sau
confirma caracterul accidentelor;
e) coordoneaza, in colaborare cu Institutul National de Statistica si cu celelalte institutii
implicate, dupa caz, sistemul de raportare si evidenta a accidentelor de munca si a incidentelor,
iar in colaborare cu Ministerul Sanatatii Publice, sistemul de raportare a bolilor profesionale sau
legate de profesie;
f) analizeaza activitatea serviciilor externe si propune retragerea abilitarii, dupa caz;
g) raporteaza Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei situatiile deosebite care
necesita imbunatatirea reglementarilor din domeniul securitatii si sanatatii in munca;
h) furnizeaza informatii celor interesati despre cele mai eficace mijloace de respectare a
legislatiei din domeniul securitatii si sanatatii in munca.
IV) Asiguratorul stabilit de lege
Reprezinta autoritatea competenta in domeniul asigurarii pentru accidente de munca si boli
profesionale. Acesta are atributii pentru:
a) sprijinirea activitatii de prevenire in domeniul securitatii si sanatatii in munca a
angajatorilor
b) reabilitarea medicala si, dupa caz, psihologica, precum si compensarea victimelor
accidentelor de munca si ale bolilor profesionale;
c) raportarea catre Ministerul Muncii, Solidaritajii Sociale si Familiei a situatiilor deosebite
care necesita imbunatatirea reglementarilor din domeniul securitatii si sanatatii in munca.
11
Capitolul 3. Organizarea comitetului de securitate şi sănătate în munca
Comitetul de securitate şi sănătate în munca este organul paritar constituit la nivelul angajatorului, în
vederea participării şi consultării periodice în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca a angajatilor.
Comitetul de securitate şi sănătate în munca se constituie în unităţile care au un număr de cel puţin 50
de lucrători, inclusiv cu capital străin, care desfăşoară activităţi pe teritoriul României. Inspectorul de
munca poate impune constituirea comitetului de securitate şi sănătate în munca în unităţile cu un număr
mai mic de 50 de lucrători în funcţie de natura activităţii şi de riscurile identificate. Comitetul de
securitate şi sănătate în munca este constituit din reprezentanţii lucrătorilor cu raspunderi specifice în
domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, pe de o parte, şi angajator sau reprezentantul sau legal
şi/sau reprezentanţii săi în număr egal cu cel al reprezentanţilor lucrătorilor şi medicul de medicina
muncii, pe de alta parte. Lucrătorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de prevenire şi
protecţie este secretarul comitetului de securitate şi sănătate în munca.
Angajatorul sau reprezentantul legal al companiei este preşedintele comitetului de securitate şi sănătate
în munca. Acesta are obligaţia sa acorde fiecărui reprezentant al lucrătorilor în comitetele de securitate
şi sănătate în munca timpul necesar exercitării atribuţiilor specifice. Timpul alocat acestei activităţi va
fi considerat timp de munca şi va fi de cel puţin:
a) 2 ore pe luna în unităţile având un efectiv de pana la 99 de lucrători;
b) 5 ore pe luna în unităţile având un efectiv între 100 şi 299 de lucrători;
c) 10 ore pe luna în unităţile având un efectiv între 300 şi 499 de lucrători;
d) 15 ore pe luna în unităţile având un efectiv între 500 şi 1.499 de lucrători;
e) 20 de ore pe luna în unităţile având un efectiv de 1.500 de lucrători şi peste.
12
Instruirea necesară exercitării rolului de membru în comitetul de securitate şi sănătate în munca trebuie
sa se realizeze în timpul programului de lucru şi pe cheltuiala unităţii.
13
d) analizează alegerea, cumpărarea, întreţinerea şi utilizarea echipamentelor de munca, a
echipamentelor de protecţie colectivă şi individuală;
e) analizează modul de îndeplinire a atribuţiilor ce revin serviciului extern de prevenire şi protecţie,
precum şi menţinerea sau, dacă este cazul, înlocuirea acestuia;
f) propune măsuri de amenajare a locurilor de munca, ţinând seama de prezenta grupurilor sensibile
la riscuri specifice;
g) analizează cererile formulate de lucrători privind condiţiile de munca şi modul în care isi
îndeplinesc atribuţiile persoanele desemnate şi/sau serviciul extern;
h) urmăreşte modul în care se aplica şi se respecta reglementările legale privind securitatea şi
sănătatea în munca, măsurile dispuse de inspectorul de munca şi inspectorii sanitari;
i) analizează propunerile lucrătorilor privind prevenirea accidentelor de munca şi a imbolnavirilor
profesionale, precum şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de munca şi propune introducerea acestora în
planul de prevenire şi protecţie;
j) analizează cauzele producerii accidentelor de munca, imbolnavirilor profesionale şi evenimentelor
produse şi poate propune măsuri tehnice în completarea măsurilor dispuse în urma cercetării;
k) efectuează verificări proprii privind aplicarea instrucţiunilor proprii şi a celor de lucru şi face un
raport scris privind constatările făcute;
l) dezbate raportul scris, prezentat comitetului de securitate şi sănătate în munca de către
conducătorul unităţii cel puţin o data pe an, cu privire la situaţia securităţii şi sănătăţii în munca, la
acţiunile care au fost întreprinse şi la eficienta acestora în anul încheiat, precum şi propunerile pentru
planul de prevenire şi protecţie ce se va realiza în anul următor.
14
sa informeze comitetul de securitate şi sănătate în munca cu privire la evaluarea riscurilor
pentru securitate şi sănătate, măsurile de prevenire şi protecţie atât la nivel de unitate, cat şi la
nivel de loc de munca şi tipuri de posturi de lucru, măsurile de prim ajutor, de prevenire şi
stingere a incendiilor şi evacuare a lucrătorilor.
sa comunice comitetului de securitate şi sănătate în munca punctul sau de vedere sau, dacă este
cazul, al medicului de medicina muncii, serviciului intern sau extern de prevenire şi protecţie,
asupra plangerilor lucrătorilor privind condiţiile de munca şi modul în care serviciul intern sau
extern de prevenire şi protecţie isi îndeplineşte atribuţiile.
15
Capitolul 4. Evaluarea Riscurilor la locul de munca
1. Scopul
2. Întrebările CE, DE CE si CINE
Întrebarea CE: definiţii de bază şi explicaţii
Întrebarea DE CE: beneficii pentru toată lumea
Întrebarea CINE: participare şi responsabilităţi
3. Cadrul legal
4. Realizarea evaluării riscului
Abordarea în cinci paşi
Pasul 1: identificarea pericolelor
Pasul 2: identificarea persoanelor care pot fi afectate şi a modului în care pot fi afectate
Pasul 3: evaluarea riscurilor şi decizia privind adecvarea măsurilor existente sau luarea altora
noi
Pasul 4: Înregistrarea situaţiei şi masuri prevenire
Pasul 5: Revederea şi revizuirea evaluării efectuate a riscului
Priorităţi la prevenire
Un instrument de evaluare a riscului
16
1. Scopul modulului
Acesta este un modul ale cărui scopuri sunt să furnizeze un cadru pentru procesul de evaluare a
riscului.
Modulul începe cu definiţiile de baza şi exemple, pentru a clarifica diferite concepte. Cadrul legal care
guvernează procesul de evaluare a riscului la nivel european este sub forma de tabel, în timp ce
procesul de evaluare a riscului este analizat printr-o abordare în cinci paşi. Modulul discută priorităţile
care trebuie să existe atunci când apare nevoia de a lua masuri de prevenire. Pentru a facilita întregul
proces, un instrument uşor de utilizat a fost dezvoltat şi este pus la dispoziţie pentru utilizare directă.
Instrumentul este uşor de utilizat, uşor de înţeles şi conţine toate informaţiile necesare, nu numai pentru
exerciţiul evaluării riscului în sine, dar şi pentru paşii următori, o parte a întregului proces.
Sursa pericolului: înseamnă orice (obiect, substanţa, unealta, maşina, activitate, comportament etc.)
care poate da naştere la unul sau mai multe pericole cauzatoare de răniri, accidente.
Risc: înseamnă probabilitatea potenţialului de accidentare (răni, boli, deces) datorat expunerii
la pericol.
Aceşti termeni sunt adesea utilizaţi interşanjabil şi incorect, de aceea este dat un exemplu mai jos.
Există mai multe moduri de clasificare a pericolelor. Intr-un loc de muncă specific, pericolele pot fi
clasificate având la bază activităţile şi sarcinile fiecărei fişe a postului sau având la baza sursa lor. In
cele mai multe cazuri, se aplică o combinaţie între aceste două abordări. Tabelul următor are ca scop
realizarea unei legături între diferitele categorii de pericole larg utilizate, cu sursele lor şi potenţialul lor
de dauna.
17
Sursa pericolelor Categoria Daunele potenţiale
pericolelor
Instalaţii electrice, echipament Pericole electrice Arsuri, incendiu,
electric electrocutări
Principiile sănătăţi şi securităţii la locul de muncă (OSH) cer eliminarea riscurilor în timpul
oricărei activităţi
Evaluarea riscului este procesul identificării pericolelor existente la un loc de muncă şi modul în
care aceste pericole pot cauza accidente angajaţilor şi altor persoane, în scopul
deciderii asupra măsurilor de prevenire şi control necesare. Este un proces
sistematic şi dinamic, pentru crearea unui mediu de lucru mai sănătos si sigur.
Evaluarea riscului este baza sistemului sănătate şi securitate ocupaţionala (la locul de muncă) al unei
companii al cărui scop este ca nimeni să nu se îmbolnăvească sau să se rănească datorită activităţilor de
muncă.
O evaluare a riscului implica identificarea pericolelor prezente şi evaluarea riscurilor conexe, ţinând
cont de măsurile de protecţie existente şi de eficienta lor.
Scopul evaluării riscului este să ne asiguram că nimeni nu va fi rănit sau nu se va îmbolnăvi. Realizarea
unei astfel de evaluări a riscului este în beneficiul atât al angajaţilor, cât şi a angajatorilor. Principalele
beneficii sunt următoarele:
Pentru salariat:
1 Reducerea ratei accidentelor şi prevederi pentru condiţii mai bune de lucru
2 Eliminarea îngrijorării privind siguranţa personala şi a colegilor
3 O satisfacţie la locul de muncă crescută
4 Stabilirea unei comunicări fructuoase cu managerii.
Pentru angajator:
1 Nu mai sunt pierderi ale producţiei datorate accidentelor
2 Nu mai se mai strică utilaje, datorita faptului că nu s-au stabilit măsuri preventive potrivite
3 Nu mai creste costul asigurărilor
4 Nu se mai plătesc compensaţii muncitorilor a căror sănătate a fost afectată de un accident la locul
de muncă sau de o boală profesională
5 Acord cu legislaţia – nu mai există cheltuială cu procese
6 Creşte productivitatea, datorită creşterii satisfacţiei la locul de muncă
19
7 Stabilirea unei imagini publice a unei întreprinderi orientate spre om.
Persoana sau echipa care realizează evaluarea riscului trebuie să fie suficient formate, să aibă suficientă
experienţă ori cunoaştere, pentru a fi capabil să identifice pericolele şi să evalueze eficienţa măsurilor
de control a riscurilor respective.
O evaluare a riscului poate fi realizata de:
Responsabilul pentru siguranţă la locul de muncă din întreprindere, dacă există, sau o persoană
numita de angajator, dacă aceasta are suficientă experienţă ori cunoaştere.
Angajatorul însuşi, în cazul în care are o formare potrivită şi certificat acreditat şi doar mai
puţin de cinci salariaţi.
Consultanţi externi. Un posibil dezavantaj al acestei abordări este faptul că de multe ori
consultanţii au o privire generală a unei întreprinderi specifice. In cele mai multe cazuri,
expertul extern nu are cu adevărat influenţă în managementul de prevenire integrat în
organizarea muncii, ci doar face mai multe hârtii.
In orice caz, performanţa evaluării riscului unui post de lucru cere o participare activă a
angajaţilor sau a reprezentanţilor lor în comitetul de sănătate şi securitate (consultări).
3. Cadrul legal
Principalele probleme ale sanatatii şi securitatii la locul de muncă sunt întroduce în Directiva cadru
89/391/EEC din 12 iunie 1989 privind “Introducerea masurilor pentru a încuraja îmbunătăţirilor
securităţi şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă”. Directiva conţine principii generale, privind
prevenirea riscurilor ocupaţionale, protecţia siguranţei şi sănătăţii, eliminarea factorilor de risc şi
accident, informarea, consultarea, participarea echilibrata în concordanta cu legislaţia naţionala şi/sau
practicile şi cursurile de formare a lucrătorilor şi reprezentanţilor lor.
Conform Curţii Europene de Justiţie, conceptele de “mediu de lucru”, “sănătate”, “securitate” îmbracă
toţi ceilalţi factori fizici şi de altă natură şi sunt acoperiţi direct sau indirect de directiva-cadru sau alte
directive, cum ar fi cea privind timpul de lucru (93/104/EC). Consiliul a adoptat directive individuale,
în diferite domenii, în concordanta cu Articolul 16 (1) al Directivei cadru 89/391/EEC. Aceste
directive stabilesc cerinţele minime de securitate şi este la latitudinea legislaţiei naţionale să introducă
cerinţe mai stricte.
Directiva cadru, cât şi cele individuale, cer ca angajatorul să pregătească o evaluare scrisă a riscurilor.
Trebuie subliniat că riscurile ocupaţionale ce trebuie evaluate de angajator nu rămân fixe odată pentru
totdeauna, ci se schimbă continuu, în corelaţie cu dezvoltarea progresiva a condiţiilor de lucru şi a
cercetărilor ştiinţifice privind asemenea riscuri.
20
4. Realizarea evaluării riscului
In locurile de muncă mici este posibil ca evaluarea riscului să se realizeze în bloc, ca un exerciţiu
simplu, pe când în întreprinderile mari va fi necesar să împarţi evaluarea în unităţi manageriale.
Aceasta divizare în unitati poate fi făcută pe următoarele categorii:
proces sau activităţi
departamente
servicii oferite.
Dacă aceasta abordare este urmată, atunci aspectele comune tuturor unităţilor (de exemplu, pericolele
electrice, paza contra incendiilor) trebuie să fie evaluate pentru toate unităţile laolaltă.
In timpul acestei etape este necesara identificarea a ceea ce poate, în mod logic, cauza accidente. Pentru
acest demers este necesar să se realizeze o “evaluare de birou” si să se petreacă un timp la locul
respectiv. Exista câţiva paşi de baza:
21
5 Observaţi factori externi care pot avea impact asupra locului de muncă (de ex., activităţi desfăşurate
de subcontractori, condiţii meteorologice).
6 Prelevaţi mostre sau faceţi măsurători, dacă este posibil.
Deşi pericolele ocupaţionale sunt direct legate de sectorul de activitate şi nu fiecare din ele există la
fiecare loc de muncă, informaţiile din tabelul din secţiunea 2.1 pot fi utilizate pentru realizarea unei
liste de verificare generale, care poate fi modificată în funcţie de condiţiile specifice locului de muncă
verificat.
Pasul 2: Identificarea persoanelor care pot fi accidentate şi a modului în care se pot accidenta
In timpul acestei etape, toţi cei aflaţi în pericol datorită activităţilor desfăşurate, atât angajaţi cât şi alte
persoane, trebuie identificate. Diferitele categorii de salariaţi care trebuie luate în considerare sunt:
muncitorii productivi, depanatorii, personalul administrativ, paznicii, oamenii de serviciu, şoferii,
reprezentanţii de vânzări, subcontractorii, muncitorii temporari, clienţii şi orice alţi terţi.
Pasul 3: Evaluarea riscurilor si decizia privind adecvarea măsurilor existente sau luarea altora
noi
Toate pericolele identificate nu pot fi înlăturate imediat. Aici trebui evaluată mărimea riscurilor conexe,
înainte de a decide asupra măsurilor de luat de către management şi înainte stabilirii priorităţilor
acţiunilor necesare.
2. Consecinţele (severitatea accidentului): Cu cat mai mare este prejudiciul atunci când apare un
accident, cu atât mai mare este riscul. Atunci când este evaluată severitatea unui prejudiciu, trebuie să
ne punem următoarele întrebări:
La ce poate duce un accident tipic? Care este cel mai grav caz care poate fi prevăzut in mod
raţional?
Asupra câtor angajaţi, clienţi, terţi, echipamente, dispozitive şi produse poate accidentul şi
consecinţele lui sau aibă impact?
Care sunt consecinţele indirecte ale accidentului?
22
Exista modalităţi diferite de evaluare a riscurilor, odată ce pericolul a fost identificat. Una din cele mai
simple metode este calcularea posibilităţilor şi severităţii prejudiciului, prin crearea unei matrice şi
furnizarea unui scor riscului, în concordanţă cu formula:
Severitatea consecinţelor
Rata Categorie Explicaţie
1 Prejudiciu minor Accidentele si îmbolnăvirile legate de un eveniment
cauzator de accidente nu cauzează distres prelungit si
este necesar doar primul ajutor (de ex., mici zgârieturi,
iritarea ochilor, dureri de cap temporare, alte dureri
trecătoare etc.)
2 Prejudiciu Accidentele si îmbolnăvirile legate de un eveniment
moderat cauzator de accidente cauzează distres prelungit şi care
apare periodic, cum ar fi rănirile, arsurile de gradul 2
pe o suprafaţa a corpului limitata, alergiile, rănile
limitate şi care cer mai mult de o zi de absenţă de la
lucru.
3 Prejudiciu sever Accidentele şi îmbolnăvirile legate de un eveniment
cauzator de accidente cauzează distres serios sau
permanent, cum ar fi arsuri de gradul 2 pe o suprafaţă
mare a corpului, arsuri de gradul 3, dizabilităţi, răni
care duc la multe zile de absenţa de la locul de muncă
sau la deces.
Rata riscului
Rata Categoria Explicaţie
1, 2 Scăzuta Nu este nevoie de acţiuni, riscul este acceptabil, dar
este necesar să ne asiguram că va rămâne la aceleaşi
nivel.
3, 4 Medie Sunt cerute şi trebuie planificate acţiuni pentru
reducerea nivelului de risc. După realizarea acţiunilor
este cerută o reevaluare a riscurilor.
6, 9 Ridicata / foarte Riscul nu este acceptabil şi trebuie luate imediat
ridicata acţiuni pentru reducerea lui. Activitatea la locul de
muncă nu trebuie reluate înainte de implementarea
masurilor de prevenire necesare.
Pentru cazul de risc mediu, nevoia de stabilire a priorităţii acţiunilor poate apărea. Apoi, numărul celor
afectaţi trebuie luat în considerare şi poate fi utilizată următoarea rată:
24
Cu cat este mai mare rezultatul înmulţirii dintre rata riscului si numărul oamenilor, cu atât mai mare
este urgenta pentru acţiuni imediate.
Avantajele principale ale aprecierii riscului cu ajutorul tipului de matrice de mai sus sunt următoarele:
2 se tine cont atât de severitate, cât şi de probabilitate
3 este simplu, uşor de aplicat şi relativ obiectiv
4 ajuta la stabilirea priorităţilor pentru îmbunătăţire.
O lista de verificare care include toate precauţiile de siguranţa necesare este un instrument util, mai
ales pentru cei care trebuie să evalueze riscurile la locul lor de muncă, dar nu au o experienţă lungă în
evaluare. Cu cat este mai completă această lista de verificare, cu atât mai detaliată este evaluarea
riscului.
Toate aspectele evaluării riscului au fost înregistrate sistematic, într-un mod uşor de urmărit şi uşor de
revizuit. Trebuie creat un format standard, pentru a fi utilizat pentru toate evaluările de risc în locuri
specifice de munca. Astfel, diversele date pot fi comparabile direct şi pot fi utilizate ca referinţe
viitoare. Un asemenea format poate fi utilizat şi pentru a ne reaminti să fim atenţi la anumite pericole şi
măsuri de prevenire. Acest format standard, numit „Instrument de evaluare a riscului”, este furnizat în
secţiunea 4.3 a prezentului manual de formare.
De îndată ce au fost înregistrate pericolele identificate şi măsurile existente şi eficienta acestor măsuri a
fost evaluată şi înregistrată, trebuie decise măsurile de prevenire suplimentare, ţinând cont de
priorităţile de prevenire din Directiva cadru 89/391/EEC, care sunt menţionate în secţiunea 4.2. Aceste
masuri adiţionale de prevenire trebuie înregistrate şi trebuie decis un termen de implementare a lor.
Apoi trebuie selectată o persoana responsabila cu punerea în practica a noilor masuri de prevenire.
Evaluarea eficientei masurilor adiţionale va avea loc în timpul procesului de revizuire (pasul 5).
Toate informaţiile înregistrate trebuie verificate. Daca sunt mai mult de 5 salariaţi, atunci
angajatorul este responsabil pentru tinerea unui registru cu toate pericolele identificate, cu
persoanele care realizează evaluarea riscurilor, rezultatele procesului, măsurile de siguranţă
decise spre a fi implementate şi persoanele supuse riscurilor. Acest registru trebuie arătat în
cazul inspecţiilor autorităţilor competente.
25
Pasul 5. Trecerea în revistă şi revizuirea evaluării riscului realizată pana acum
Evaluarea riscului nu trebuie să fie un proces static, o fotografie a situaţiei. Ea trebuie să conducă la un
plan de acţiune cu masuri de prevenire. De asemenea, evaluarea şi prevenirea planificate trebuie
revizuite regulat, pentru a ne asigura că prevederile stabilite funcţionează eficient, altfel impactul
evaluării asupra calităţii condiţiilor de muncă este minim. Revizuirea evaluării riscului realizata până
acum e necesara pentru revizuirea noilor pericole şi in cazul în care:
Directiva cadru 89/391/EEC trasează principiile generale de prevenire, care trebuie urmate, atunci ne
decidem ce să facem cu un pericol identificat. Sunt daţi următorii paşi, în ordinea priorităţii:
1. evitarea riscului
2. evaluarea riscului ce nu poate fi evitat
3. combaterea riscului la sursa
4. adaptarea muncii la om, mai ales proiectarea locurilor de munca, alegerea echipamentelor de lucru
şi a metodelor de lucru şi producţie, având ca scop eliminarea muncii monotone şi lucrul într-un
ritm predeterminat
5. adaptarea la progresul tehnic
6. înlocuirea pericolului cu lipsa pericolului sau cu ceva mai puţin periculos
7. dezvoltarea unei politici de prevenire coerentă şi cuprinzătoare, care să acopere tehnologia,
organizarea muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenta factorilor legaţi de mediul
de lucru
8. Acordaţi prioritate masurilor de protecţie colective, nu celor de protecţie personală. Echipamentul
de protecţie personal (EPP) trebuie luat în considerare la urmă.
9. Acordaţi instruirea potrivita angajaţilor.
10. Consultări.
Este evident din lista de priorităţi de mai sus, că principală regulă a sănătăţii şi securităţii la locul de
muncă este că riscul trebuie eliminat, ori de cate ori este posibil din punct de vedere tehnic să facem
aceasta. In consecinţa, scopul evaluării riscurilor nu trebuie să fie determinarea acceptabilităţii sau
inacceptabilităţii unui risc, ci impunerea eliminării acolo unde este posibil şi evaluarea riscurilor care
nu au putut fi eliminate la un moment dat. Mai mult, reglementările existente nu pot fi tratate ca
standarde de baza, ci trebuie să verificăm dacă au fost găsite soluţiile potrivite pentru anumite riscuri,
chiar atunci când regulile nu sunt formulate pentru acea soluţie.
26
4.3 Un instrument de evaluare a riscului
Următorul tabel furnizează un format standard care poate fi utilizat pentru înregistrarea tuturor datelor
găsite în cadrul evaluării riscurilor de la locurile de muncă. Acest instrument poate fi utilizat în
combinaţie cu o listă de verificare detaliată, pentru a ne asigura că nici un pericol semnificativ n-a fost
trecut cu vederea şi ca au fost introduse toate masurile necesare de protecţie.
Formularul de evaluare a riscului trebuie să fie completat de către persoana care efectuează evaluarea
riscului. De îndată ce pericolul a fost identificat la sursă, cât şi lucrătorii care pot fi afectaţi de pericol,
oricare ar fi cauza, măsurile curente de securitate trebuie menţionate în formular. Aceste informaţii
furnizează baza pentru evaluările care vor urma. Apoi, cu matricea evaluării riscului din secţiunea
4.1.3., posibila nevoie de acţiune va fi identificată. Dacă aceasta necesitate există, atunci acţiunile
necesare trebuie declarate şi trebuie numită o persoană responsabilă. După cum este de aşteptat,
procesul de evaluare a riscului este un exerciţiu util, doar dacă măsurile se aplică într-un timp
rezonabil, în funcţie de complexitatea lor şi de legătura dintre risc şi pericol. Deci trebuie stabilită o
data obligatorie de realizare a acţiunilor necesare.
După cum deja am menţionat, o listă detaliată furnizează un instrument util pentru identificarea
pericolelor. In consecinţă, fiecare modul sectorial dezvoltat aici include fie o listă generala, fie o listă
pe activităţi din sectorul respectiv şi un tabel cu toate pericolele principale şi masurile respective de
protecţie, pentru utilizarea directă de către persoanele care doresc să evalueze riscurile la locul lor de
muncă.
27
FORMULARUL DE EVALUARE A RISCULUI
28
Capitolul 5. Managementul STRESULUI la locul de munca
Conform unei conventii a OMS, stresul la locul de munca este definit ca “o stare perceputa ca negativa de o persoana sau de un grup de
angajati, acompaniata de disconfort sau disfunctionalitati la nivel fizic, psihic si/sau social si care este consecinta faptului ca angajatii nu sunt
in masura sa raspunda exigentelor si asteptarilor care le sunt impuse de situatia lor la locul de munca”. Deoarece, în majoritatea cazurilor,
stresul este consecinta unei proaste organizari a muncii, el nu este o problema individuala. Daca munca este prost organizata, aceasta este mai
ales responsabilitatea angajatorului, dar si treaba sindicatelor.
Ivancevich si Matteson (1980) au dezvoltat un model care explica cauzele si consecintele stresului. Munca devine stresanta datorita unor agenti
stresori, ( tot ceea ce ne deranjeaza) de care trebuie sa tinem cont la o analiza.
Agentii stresori sunt urmatorii:
1. Continutul muncii:
- prea mult de munca, ritm de lucru prea rapid
- munca prea dificila
- prea putin de lucru
- munca monotona sau cu cicluri scurte
- prea multe sau prea putine responsabilitati
- exigente putin precizate
2. Conditii de la locul de munca (ergonomie, securitate):
- munca periculoasa (substante chimice etc.)
- zgomot, vibratii, iluminat necorespunzator
- temperatura, ventilatia, umiditatea aerului necorespunzatoare
- postura (pozitia corpului) la locul de munca
29
3. Conditiile muncii:
- orarul
- pauzele
- perspectiva slaba in ceea cer priveste cariera
- plata, salariul
- sistemul de prime
- securitatea insuficienta a locului de munca
- tipul contractului
- tipul statutului
4. Relatiile de munca:
- modul de a primi sarcini
- insuficienta sustinere la locul de munca
- dreptul de a interveni insuficient
- hartuire (inclusiv sexuala)
- jigniri
- discriminari
30
5. prea mult de lucru intr-un timp prea scurt. Aceasta duce la lucru in plus: cine se grabeste, greseste si trebuie sa refaca.
6. critica angajatului cand greseste si lipsa recompensei pentru cand lucreaza bine.
7. conflicte intre angajatii care lucreaza la proiecte comune.
8. standarde lipsa sau confuze (lipsa fisei postului, roluri ambigue sau conflict de roluri, lipsa unui birou de Management al Resurselor
Umane, lipsa de comunicare etc.).
Ce se intampla, de fapt?
In momentul in care ne deranjeaza ceva sau ne enervam, are loc o dubla reactie:
1. o reactie de aparare, care accelereaza vigilenta si debitul cardiac, in urma unei cresteri a secretiei de adrenalina;
2. o reactie la vigilenta, care reduce ritmul si debitul cardiac. Repetarea frecventa a acestui ciclu va epuiza, din ce in ce mai mult,
victima stresului, pe toate planurile. Victima stresului se poate imbolnavi mai repede sau mai incet, in functie de diferentele
individuale: rezistenta fizica, tipul de personalitate, posibilitatea de control, toleranta la ambiguitate, nivelul nevoilor, stima fata
de propria persoana, varsta, sex, educatie, ocupatie, ore lucrate, starea de sanatate.
Epuizarea poate fi fizica si psihica, amandoua ducand la boala. Cea psihica se datoreaza istovirii emotionale de care pot fi cuprinsi cei care
lucreaza mult cu oamenii, in orice fel: profesorii, medicii, lucratorii sociali, consilierii si cei implicati in munca sindicala. Deci un aspect major al
epuizarii este cresterea sentimentului de istovire emotionala. Cand resursele emotionale sunt epuizate, acest gen de lucratori simt ca nu mai sunt
capabili sa presteze acest gen de munca, dar nu pot face o schimbare in viata lor de pe o zi pe alta, mai ales daca simt ca datoria fata de altii este
mai mare decat ceea ce ar fi principal, adica datoria fata de propria lor persoana.
Deci nasterea stresului la locul de munca este un proces compus din trei faze: faza de aparare, faza de epuizare si faza de alarma.
Iata efectele concrete:
A. Nivelul psihologic mental
31
Faza de aparare Faza de epuizare
Oboseala, surmenaj, gandim mai putin clar, devenim pesimisti.
Rezistenta, Devenim indecisi, amanam deciziile
concentrare, Facem greseli nejustificate
creativitate reintarite Uitare, insomnie
Scade capacitatea de concentrare si intuitiva
Luam decizii pripite
Ne focalizam pe gandirea pe termen scurt si n-o mai folosim pe cea pe
termen lung. Nu anticipam rezultatele actiunilor si vorbelor noastre. Ne
pierdem capacitatea de a sintetiza si de a gandi abstract. Cu cat persoana
este mai sus in ierarhie, cu atat rezultatele sunt catastrofice si afecteaza mai
multi oameni.
32
C. Nivelul comportamental
D. Nivel fiziologic
33
1. Consecinte unui aspect stresant
Putem lua orice aspect cauzator de stres si analiza consecintele sale. Ceea ce este uimitor, este ca, indiferent de procesul analizat, daca nu se iau
masuri, rezultatul economic pentru firma este acelasi. De exemplu:
34
Proces Perceptie Sentiment Raspuns Raspunsuri Rezultate
afectiv comporta economice
mentale si fizice pentru firma
Lipsa pauzelor, Monotonie Plictiseala, Dezamagire Intarzieri,
Lipsa
proasta blazare, absenteism, stress,
productivit
impartire a neputinta randament scazut,
atii,
atributiilor, boala cronica,
conflicte de
plata accidente de munca
munca,
preferentiala
faliment
35
Este evident ca stresul la locul de munca este, inainte de toate o problema legata de organizarea muncii.
Mai multe studii prezinta situatia alarmanta si amploarea stresului in Europa si SUA.
In Uniunea Europeana (studiu Paoli, 1997), 46% din 147 milioane de muncitori efectueaza o munca monotona si 44% declara ca nu au observat
nici o variatie in ceea ce priveste munca lor. Jumatate din muncitori sunt constransi sa repete aceleasi gesturi, intr-o cadenta rapida, iar 35% nu au
posibilitatea de a-si stabili singuri ritmul de munca (care este impus de reglajul masinii, de exemplu). 54% dintre muncitori declara ca trebuie sa
munceasca intr-un ritm prea rapid, in timp ce 56% se confrunta zilnic cu termene stricte si precise.
Cand nu se preocupa pentru gasirea unei solutii, patronii se confrunta cu absenteismul, datorat, mai ales, imbolnavirilor cronice. Principalele
cauze ale absenteismului sunt:
1. probleme ale aparatului locomotor (mai ales dureri de spate) – 27,58%
2. accidente – 16,95%
3. boli infectioase -11,56%
4. boli de nervi – 10,31% (procentul acestora din urma creste ingrijorator; peste 20 de ani, bolile de nervi vor trece de pe locul 4 pe locul 2).
1. Organizatia nu are structuri rigide, este capabila sa aiba un randament ridicat, sa se reinnoiasca si sa gaseasca solutii
originale pentru a se adapta unui mediu in schimbare;
2. Organizatia, in ansamblul sau, diferitii sefi si diferitele sectii isi organizeaza munca in functie de scopurile stabilite si de
programul de realizat;
3. Organizatia si-a fixat clar obiectivele de atins si personalul este angajat la indeplinirea lor;
4. Exista un mecanism integrat de evaluare a performantelor si de feed-back;
36
5. Domneste un climat de comunicare sincer si deschis, un nivel ridicat al increderii si o stare de spirit orientata spre
rezolvarea problemelor;
6. Structura si modul de functionare al organizatiei sunt stans legate de scopul organizatiei, de functiille si mediul sau;
7. Exista o mare delegare a puterii, in ceea ce priveste problemele de rutina si operationale;
8. Sefii si personalul de incadrare sunt recompensati in cazul: profitului pe termen scurt si a cresterii productiei; perfectionarii
si ameliorarii calificarii subordonatilor; constituirea unei/unor echipe eficace;
9. Spiritul de cooperare si de munca de echipa sunt incurajate si spiritul de concurenta prost adaptat situatiei este descurajat;
10. Obiectivele organizatiei sunt integrate obiectivelor individuale si personalul beneficiaza de un grad elevat de autonomie.
37
Bibliografie:
38