Sunteți pe pagina 1din 15

COMPETENTELE SOCIALE

1. De la abilitti la competente
Mare parte din imaginea pe care o avem despre sine se creeaz pe baza reactiilor celorlalti fat de noi, reactii care sunt foarte mult influentate de performanta noastr social.

Progresul n viat, att n scoal ct si n cadrul unei profesii, depinde n mare msur de competenta noastr de a conduce si utiliza abilittile sociale necesare. De aceasta depinde si o parte semnificativ a succesului nostru n relatiile familiale si n relatiile cu prieteni si colegi.
O cunoscut profesoar de psihologie, apreciat autoare de lucrri de psihologie diferential, Leona Tyler (1978, p.105) referindu-se la implicatiile sociale ale repertoarului individual de abilitti si competente argumenta necesitatea dezvoltrii competentelor. Cu ct oamenii vor avea mai multe competente cu att va fi mai bine pentru fiecare dintre noi si este esential pentru functionarea unei societti complexe ca indivizii s-si dezvolte repertorii diferite de competente. Limitarea n timp a vietii. persoanei face imposibil dezvoltarea tuturor competentelor la un individ. Noi avem nevoie unul de altul. Pe lng competenta profesional, ce reprezint un imperativ pentru progres si performant, n prezent, se formuleaz cerinta ca fiecare tnr s fie pregtit n asa fel nct s poat interveni competent n solutionarea prompt a problemelor ridicate de realitatea economico-social, avnd efecte pozitive n planul profesiei si ajungnd la performant social. Aceste comportamente de succes au ca fundament nsusirea si dezvoltarea competentei sociale. Ce este competenta social?

Pentru a delimita conceptul de competent social, trebuie mai nti s ne referim la un concept de baz n psihologie: aptitudinea. O prim referire o facem n ceea ce priveste acceptiunea pe care o d P. Popescu-Neveanu (1978, p. 59) conceptului de aptitudine prin care ntelege nsusire sau sisteme de nsusiri ale subiectului, mijlocind reusita ntr-o activitate, posibilitate de a actiona si obtine performante, factor al persoanei ce faciliteaz cunoasterea, practica, elaborrile tehnice si artistice si comunicarea. Pentru delimitarea relatiei dintre aptitudine si capacitate vom consemna si aprecierea lui H. Pieron (1968, p. 32, apud Thomas, Eclache, Keller, 1995, p. 32). Aptitudinea desemneaz substratul constitutiv al unei capacitti care va depinde de dezvoltarea natural a aptitudinii, de exercitiu. Capacitatea este conditionat de o aptitudine si de gradul de maturatie al nvtrii si exercitiului, ea reprezint putinta de a obtine o reusit n executarea unei sarcini sau profesii (H. Pieron, 1968, p. 61, apud, Thomas, Eclache, Keller, , 1995, pp. 32-39).

Am realizat aceast delimitare conceptual pentru a evidentia raportul capacitateabilitate. Abilitatea se deosebeste de capacitate prin specificitatea ei, implic o tehnic si necesit o nvtare. Abilitatea este totodat nsusire sinonim cu priceperea, dexteritatea, ndemnarea, dibcia, iscusinta, evidentiind usurinta, rapiditatea, calitatea superioar si precizia cu care omul desfsoar anumite activitti, implicnd autoorganizare adecvat sarcinii

concrete, adaptare supl si eficient (P. Popescu-Neveanu,1978, p. 9. Nu confundm abilitatea cu deprinderea si nici cu aptitudinile. mpreun, ele conditioneaz substratul competentelor. Realiznd o sintez a diverselor definitii date conceptului de competent (Golu, 1981, p. 51; Chelcea, 1998, p. 161; Schiopu Ursula, 1997, p., 162) putem spune c n plan subiectivpshihologic competenta este o rezultant a cunostintelor, aptitudinilor, deprinderilor, priceperilor, capacittilor, abilittilor si trsturilor temperamental-caracterologice care conduc la performante n diferite domenii. Abilittile care faciliteaz interactiunile de grup sunt abilittile sociale. Pornind de la abilitatea social se poate dezvolta competenta social ce reprezint caracteristica persoanelor capabile s produc o influent social dezirabil asupra altor persoane. n conceptia lui Chelcea (1998, p.161) competenta social presupune un tip de comportament ce conduce la performanta social. M. Argyle, care a impus n psihologia social termenul de competent social, consider c acest concept defineste pattern-uri ale comportamentului social care dau indivizi competenti din punct de vedere social, capabili s produc efectele dorite asupra celorlalti indivizi (Argyle, M., apud Moscovici S., 1998, p. 74). Competenta social este asigurat de ansamblul de abilitti necesare optimizrii relationrii interumane cum ar fi: capacitatea de a adopta un rol diferit; capacitatea de a influenta usor grupul (de elevi) precum si indivizi izolati; capacitatea de a stabili usor si adecvat relatii cu ceilalti; capacitatea de a comunica usor si eficient cu grupul si cu indivizii separat; capacitatea de a utiliza adecvat puterea si autoritatea; capacitatea de adopta usor diferite stiluri de conducere (Marcus S., 1999, p. 20); Venind n sprijinul aceleiasi idei, Gheorghe Dumitru (1998, p. 226) acord un rol major profilului interpersonal de grup n cadrul cruia el distinge anumiti factori esentiali: a) experient cognitiv, comunicativitate, putere de judecat s ntelegere a mejajului transmis; b) capacitate rezolutiv, creativitate n gndire si actiune; c) disponibilitate spre cunoastere, cooperare si comunicare interpersonal n grup; d) atitudine de ncredere n sine si n altul; e) atitudine de nvingere a obstacolelor n calea atingerii scopului; f) stil flexibil de abordare a sarcinii si de interactiune cu partenerii grupului; g) sinceritate , responsabilitate si empatie n relatiile interpersonale; h) nevoia de cunoastere, afectiune si valorizare social; i) motive de relationare, dezvoltare, acceptare si integrare n activitatea grupului; j) satisfactia participrii si reusitei individuale sau de grup; k) aptitudini si abilitti interpersonale.

Aceast succesiune de factori reprezint de fapt reteaua de abilitti a cror interactiune si interconectare contureaz sfera competentei sociale. Astfel, principalele abilitti componente ale competentei sociale, care prin dezvoltare pot atinge si ele statutul de competent sunt, dup S. Moscovici (1998, p. 80), comunicarea, empatia, asertivitatea, gratificatia, prezentarea de sine, rezolvarea de probleme. Extinznd aceast sfer adugm si abilittile de rezolvare a conflictelor, precum si abilittile de relationare si de selfmanagement. Modelarea personalittii, a conduitei si performantei subiectului se realizeaz prin dezvoltarea corelat a tuturor acestor componente, care exist si deriv unele din altele, ntro sustinere mutual. 2. Componentele competentei sociale

2.1. Comunicarea
Despre comunicare s-au scris numeroase lucrri, unele teoretice altele bazate pe studii si rezultate ale unor antrenamente. Autorii sunt de acord n a considera comunicarea drept cea mai important competent social cu implicatii n manifestarea si dezvoltarea celorlalte. Se vorbeste despre o comunicare asertiv, o comunicare empatic etc. Comunicarea se afl n centrul performantei si al competentei sociale. Dup cum scrie Luminita Iacob (1998, p. 181), comunicarea uman, n acceptiunea sa cea mai larg, poate fi definit ca fiind relatia bazat pe co-mprtirea unei semnificatii. Dac informatia este premisa absolut necesar unui act de comunicare, ea nu este ns si suficient. Absenta ntelegerii acelei informatii si a contextului relational care s-i confere semnificatia anuleaz starea de comunicare. Comunicarea verbal este cea mai studiat form a comunicrii umane, desi, ontogenetic, aparitia ei este cu mult devansat de celelalte dou forme de comunicare (paraverbal si nonverbal) (Stela Teodorescu, 1997).

n cazul comunicrii verbale, informatia este codificat si transmis prin cuvnt si prin tot ceea ce tine de acesta sub aspect fonetic, lexical, morfo-sintactic. Se disting n cadrul comunicrii verbale forma oral si forma scris, iar n functie de aceasta se utilizeaz canalul auditiv sau vizual. Astzi cercetrile se orienteaz din ce n ce mai mult asupra comunicrii orale, asupra gramaticii oralului, sublinia Luminita Iacob (1998, p. 184). Competentele profesionale ale celor care predau, ale cadrelor didactice, de exemplu, includ n mod necesar competente verbale. Pentru extinderea si dezvoltarea interactiunilor conversationale, Moscovici S. (1998, p. 80) propune, dup nivelul competentelor sociale, o secvent conversational n patru timpi. n cadrul acesteia, intervievatorul si corecteaz propria ntrebare la timpul trei: 1. Intervievatorul (profesorul) pune o ntrebare);

2. Intervievatul (elevul), d un rspuns nepotrivit sau nu ntelege; 3. Intervievatorul (profesorul) clarific si repet ntrebarea; 4. Intervievatul (elevul), d un rspuns mai potrivit. Cadrul didactic poate utiliza si ceea ce psihologii sociali numesc act verbal pro-activ sau dublu. care permite conversatiei s continue, ducnd la o schimbare viitoare (Moscovici S., 1998, p. 80). Gestul pro-activ este produs de ctre un individ ce rspunde la o ntrebare, dup care, la rndul su, pune si el o ntrebare n loc s ncheie conversatia. n felul acesta profesorul determin obtinerea din partea elevului a unui rspuns satisfctor si contribuie la reducerea frustrrii si anxiettii elevului. Responsabilitatea formatorului n general este s fie constient de dinamicile comunicrii, s fie atent la posibilitatea erorii si s fie att motivat ct si competent, s sustin comunicarea si relatiile dintre elevi (formabili). n ultimul timp, pentru dezvoltarea acestei competente se realizeaz zeci de antrenamente (D. Larson; Gazda M.). Aceste antrenamente promoveaz comunicarea suportiv, comunicarea empatic, comunicarea nonviolent si nonagresiv. n grupurile creative se dezvolt comunicarea creativ. Antrenarea acestei competente este necesar ncepnd cu vrsta copilriei si finaliznd cu vrsta a treia inclusiv. Studiile noastre privind impactul grupului creativ asupra persoanelor de vrsta a treia institutionalizate (Mariana Caluschi, Oana Cotelea) au artat reducerea abilittii de a comunica datorit caracteristicilor vrstei. Ele au evidentiat totodat cresterea abilittii n relationare prin dezvoltarea comunicrii suportive, empatice si creative la aceste persoane n urma antrenamentului. Comunicarea nonverbal Foarte multe studii pun n discutie raportul dintre comunicarea verbal si comunicarea nonverbal. Burd Whistell propune termenul de kinezic desemnnd studiul aspectelor semnificative ale miscrilor corporale nvtate si structurate (Radu I., apud Chelcea S., 1998, p.190).

Astfel, comunicarea se realizeaz si prin semnale nonverbale, unele intentionate, altele spontane, cum ar fi: zmbetul, nclinri ale capului, privire ncruntat, sprncene ridicate, grimase. Aceste semnale nonverbale sunt numite sincronizare comunicativ si joac un rol nsemnat n exprimarea sensurilor n orice interactiune diadic (Fontana D., 1988, p. 259). Sincronizarea comunicativ indic faptul c persoana cu care vorbesti ascult, rspunde si ofer indicii asupra a ceea ce se petrece n mintea sa. Exist si alte componente ale competentei sociale, cum ar fi asertivitatea, gratificatia, care necesit un tip de comunicare nonverbal specific la nivelul vocii, fetei si atitudinii. O valoare comunicativ deosebit o au si limbajul tcerii si limbajul trupului, instrumente de comunicare foarte puternice care trebuie folosite cu abilitate. Indivizii care au profesii ce

necesit competente sociale trebuie s si dezvolte abilittile de comunicare verbal si nonvebral. 2.2. Empatia Este un fenomen complex care si pune amprenta pe parcursul ntregii vieti a omului, pe comportamentul su, fr de care ar fi dificil de explicat relatia persoanei cu cei din jur, comunicarea interpersonal, ntelegerea celorlalti si construirea propriei strategii de actiune n societate. Aprecierea apartine lui S. Marcus (1997, p. 11) fondatorul scolii romnesti de cercetare a empatiei si defineste aceast abilitate specific uman plasat n inima competentei sociale. De aceast abilitate de transpunere biologic a eu-lui n psihologia celuilalt depinde profunzimea ntelegerii mesajelor celorlalti si calitatea relatiilor interumane. Empatia este conectat n cadrul competentei sociale cu cooperarea si atentia acordat celorlalti (Moscovici S., 1998, p. 81), evidentiindu-se rolul antrenrii acestora n instalarea armoniei si tolerantei caracteristice contactelor interpersonale benefice si eficiente. Manifestarea competentei sociale a terapeutului, cadrului didactic, managerului, etc. trebuie s se bazeze pe valorificarea si dezvoltarea potentialului aptitudinal empatic (vezi si paginile consacrate de noi n acest cur empatiei ca vector al personalittii). Din dorinta de a contribui la dezvoltarea competentelor sociale a viitorilor formatori am elaborat, testat si aplicat un program de antrenare a empatiei n mai multe forme: o form pentru studenti si cadre didactice; o form pentru ingineri si manageri. 2.3. Asertivitatea A fost comparat de unii specialisti chiar cu competenta social datorit multiplelor interferente dintre aceasta si celelalte componente ale competentei sociale. Lazarus (1973) este unul dintre cei care ofer o deschidere asupra domeniului asertivittii, definind-o ca fiind capacitatea de a-i influenta pe altii (Chelcea S. , 1998, p. 125). ntr-o abordare mai recent a aceluiasi fenomen, Cornelius Helena si Faire Shoshana (1996, p.p. 93-104) consider asertivitatea ca un deschiztor al comunicrii ce permite exprimarea sentimentelor n legtur cu un eveniment, fr a blama si fr a-l evalua pe cellalt ca adversar. Realiznd o analiz asupra asertivittii si notelor sale definitorii se poate elabora o sintez de comportamente ce reprezint abilitti de care individul trebuie s dispun: a) b) c) d) e) f) a spune nu atunci cnd situatia o cere; a avansa o cerere ca un favor; a exprima att sentimentele pozitive ct si pe cele negative; a ncepe, a continua, a finaliza o conversatie; a avea putere de convingere; a avea curajul de a sustine propriile drepturi;

g) h) i) j) k) l)

a lua cuvntul, a sustine drepturile cuiva neprivilegiat; curajul de a apra drepturile fr a le nclca pe ale altora; curajul de a afirma si sustine propriul punct de vedere; asumarea responsabilittii; anticiparea si pregtirea succesului social; stima de sine si dorinta de afirmare.

Asertivitatea ofer indivizilor posibilitatea ca viata lor s demonstreze o mai mare eficient n cmpul profesional si n relatiile interpersonale, un self-management calitativ si un mai mare impact asupra celorlalti. Asertivitatea se opune agresivittii si manipulrii dar si comportamentului pasiv, ea nu nseamn renuntare si nici lips de combativitate. Rspunsul asertiv presupune alegere constient, decizie clar, flexibilitate, curaj si ncredere n procesul comunicrii si a receptrii influentei sociale. Astfel ntre a fi pasiv si agresiv, aserivitatea presupune negociere cu ceilalti si implic pstrarea demnittii respectnd n acelasi timp dorintele si drepturile celorlalti si valorile sociale. Pe continuul receptrii influentei sociale Sharon Brehm, S. Kassin (1989, p.392) stabilesc locul asertivittii ntre independent si sfidare. Studiile de psihologie social din diferite arii, fie cele referitoare la receptarea influentei, la componenta comportamental a Eului social, autoprezentarea, sau la abilittile mediatorilor, lucrtorilor sociali, negociatorilor, implicati n rezolvarea conflictelor, au delimitat existenta unui stil asertiv si a unei comunicri asertive prezenta la cei care au asertivitatea dezvoltat la nivel de competent social. Dac pentru delimitarea nivelului de manifestare a unor competente sociale cum sunt comunicarea, empatia, prezentarea sinelui, specialistii au elaborat chestionare si teste, pentru evaluarea asertivittii, la noi, astfel de probe lipsesc. Un chestionar pentru diagnosticarea asertivittii a fost publicat recent n revista Psihologia (Caluschi Mariana, Gavril Oana, 2000, p. 31). El poate fi utilizat ca tehnic pentru autodiagnostic formativ n antrenament. 2.4. Gratificatia, sprijinul Cheia prieteniei si a atractiei interpersonale este reprezentat de gratificatie si sprijin dup cum afirm Serge Moscovici (1998, p. 79). Sprijinul poate lua diverse forme. Sprijinul verbal include elogiul, aprobarea, acceptarea, consimtmntul, ncurajarea, simpatia. Recompensele nonverbale se exprim prin surs, nclinarea capului, atingere, ton. Recompensa poate lua si forma ajutorului, cadoului, invitatiei, sfatului sau informatiei. Gratificatia si sprijinul reprezint un puternic teren de sustinere pentru relatiile familiale, relatiile de cuplu, pentru raporturile comunicationale stabilite la locul de munc ct si pentru rezidentii din cminele de pensionari sau case de copii.

2.5. Prezentarea sinelui Psihologii sociali consider c prezentarea de sine reprezint un obiectiv special al competentei sociale, important nu numai pentru respectul de sine al interactorilor , dar si pentru a constitui un model de comportament pentru ceilalti (Mocovici, S, 1998, p. 83). Lipsa competentei sociale este evidentiat de anxietatea social, deficiente din sfera Eului sau a imaginii de sine etc. Prezentarea de sine este comportamentul care vizeaz influentarea manierei n care suntem perceputi de ceilalti. Identitatea, rolul si statusul fiecrui individ sunt negociate si acceptate ntr-o anumit msur de ctre ceilalti. Dezvluirea informatiilor personale este, n general, progresiv, reciproc si indispensabil oricrei relatii, fiind un semn d ncredere. Prezentarea de sine nonverbal ofer informatii asupra partenerului la un grup sau clas social, denot un anumit tip de personalitate prin: accent, mbrcminte, maniere, etc. 2.6. Cunoasterea si rezolvarea problemelor Structura complex a competentei sociale cuprinde s abilitti de rezolvare a problemelor, procesul de rezolvare a problemelor fiind apreciat si ca metod de antrenare a competentei sociale. Rezolvarea problemelor si a unor situatii ce transpun evenimente reale de viat este o metod ce poate fi utilizat n cunoasterea si ntelegerea relatiilor sociale.

3. Diferente individuale si efecte la nivelul competentelor sociale


n general competentele pe care trebuie s le manifeste o persoan variaz n functie de situatiile sociale: unele sunt percepute ca dificile si solicit un nivel nalt al abilittilor, altele ridic mai putine probleme si pot fi mai usor abordate. ns, la nivelul competentelor sociale se pot opera anumite distinctii n functie de sex, vrst, clas social sau personalitate (Moscovici, S., 1998). GENUL BARBATI FEMEI n ceea ce priveste asertivitatea au cele mai Femeile sunt cele care solicit mai frecvent bune rezultate antrenamente n asertivitate Obtin cele mai bune rezultate n majoritatea celorlalte componente ale competentei sociale Au rezultate bune privind abilittile de cooperare si empatia Au competente verbale superioare si sunt gratifiante Comportamentul nonverbal reflect Expresivitate nonverbal sugestiv asertivitatea lor: voce mai puternic, pauze mai numeroase, ocup mai mult spatiu

(Argyle, 1988) Se constat c persoane de sex feminin obtin rezultate bune n ceea ce priveste competenta social pe ansamblul ei resimtind carente n aria asertivittii, zon n care brbatii detin suprematia. Aceast constatare ne permite s extragem concluzia c, la nivelul populatiei generale este necesar dezvoltarea competentei sociale.

Vrsta Toate aspectele competentei sociale se dezvolt si cresc odat cu vrsta, de aceea antrenarea structurat a tuturor abilittilor sociale necesare este recomandat s fie initiat nc din copilrie. Clasa social S. Marcovici prezint rezultatele unui studiu asupra competentelor sociale la copii cu vrste ntre 8 si 16 ani, demonstrnd c cei apartinnd claselor sociale de mijloc sunt mai empatici mai gratifianti si prezint o capacitate crescut de ntelegere social chiar la un coeficient de inteligent constant. De asemenea persoanele adulte apartinnd clasei de mijloc se exprim verbal mai usor, stiu s asculte si s tin cont de opiniile celorlalti. Personalitatea Nivelul de inteligent al unei persoane este corelat cu inteligenta si ntelegerea social si deci, cu competenta social. Inteligenta social este definit de P. Popescu-Neveanu (1978, p. 370) ca form a inteligentei ce se refer la calitatea si eficienta adaptrii sociale, la priceperea n ceea ce priveste relatiile si actiunile sociale, n genere, la rezolvarea problemelor psihosociale. Dezvoltarea competentei sociale este, dup cum arat acest studiu diferential, o necesitate avnd efecte asupra vietii personale a individului, asupra relatiilor pe care le ntretine cu cei apropiati si chiar asupra rezultatelor sale profesionale. Competenta social favorizeaz fericirea conjugal prin nsusirea abilittilor de comunicare verbal si nonverbal (limbaj agreabil, acte nonverbale: srut, contacte fizice, cadouri, ajutor), a exprimrii pozitive si constructive, a abilittilor de acceptare si adresare a criticii. Relatiile de prietenie ale persoanei n cadrul retelei sale sociale sunt ntretinute de cunoasterea si respectarea regulilor informale ale prieteniei, autodezvluire, empatie, gratificatie.

Eficienta n munc, atingerea scopurilor propuse pe linie profesional, aprecierea si succesul recunoscut de ceilalti, sunt elemente n a cror obtinere un rol important revine competentei sociale. n domenii precum nvtmntul scolar, medicina, managementul efectele dezvoltrii sau deficientele la nivelul competentei sociale se reflect n rezultatele si productivitatea echipelor de lucru.

Profilul abilittilor si repertoarul de competente Se apreciaz c miscarea initial de testare a inteligentei a condus la conceptul de abilitate (nsusire sinonim cu dibcie, pricepere, ndemnare, evidentiind usurinta, rapiditatea, calitatea superioar si precizia cu care omul desfsoar anumite activitti; ea nu se confund cu deprinderea bazndu-se pe plasticitate neuropsihic si nu se reduce la cunostinte ntruct reprezint o conditie pentru formarea si utilizarea n situatii noi a deprinderilor si cunostintelor). Psihologii afirm c persoanele care au atins un nivel nalt al abilittilor de orice fel (de a compune muzic, de a juca fotbal etc.) au avut ca potential initial un talent, o aptitudine pe care ei nsisi au simtit nevoia de a o cunoaste, exersa, msura. Demersul de identificare a abilittilor implicate n diferite ocupatii, activitti profesionale etc. a condus la aprecierea c aptitudinile care stau la baza abilittilor erau nnscute, se bazau pe un potential genetic. n decursul timpului, afirma Leona Tyler (1978, p. 98), cercettorii au avut ca scop s determine un sistem de msurare a abilittilor n care fiecare individ este reprezentat de un profil al scorurilor abilittilor. Ulterior, profilul abilittilor a fost nlocuit cu repertoarul de competente, considerat a fi mai adecvat pentru a reprezenta si exprima individualitatea. Competenta, definit ca o structur de abilitti care i permit unui individ s realizeze o activitate la nivel performant, reflect si capacitatea cuiva de a exercita anumite atributii. Cercettorii si-au pus ntrebri: Ce competente se gsesc ntr-un repertoar individual? Cum poate un individ s ajung s-si cucereasc, s-si ating propriul repertoar unic? Un rspuns sigur nu s-a dat de ctre cercetare la aceste ntrebri, sublinia Leona Tyler, dar au crescut preocuprile pentru analiza competentelor de care este nevoie pentru a ndeplini o functie la nivel optim n societate, iar educatorii au nceput s vorbeasc mai mult de competente dect de abilitti. nc n 1973, D. McCleland sustinea necesitatea remodelrii teoriei si tehnologiei de testare a abilittilor, pentru a delimita competenta. n timp ce McCleland propunea ca psihologii s msoare direct competentele, deoarece indivizii pot fi evaluati dup o scal a competentelor generale, alti psihologi (White R. W., 1959, Reynolds, 1975) sugerau c atingerea competentei n activitatea cu mediul este un motiv fort de baz a fiintei umane.

Toate aceste acumulri din aria cercetrii si practicii psihologice au condus la ntrebarea cum s se dezvolte un repertoar unic de competente, recunoscndu-se valoarea profilului competentelor pentru diagnosticul procesului de actualizare si realizare de sine. Rspunsuri au venit din aria psihologiei aplicate (D. Larsson) ce propun o serie de antrenamente pentru diferite competente. Se sugereaz n literatura de specialitate c n copilrie jocul conduce la activarea si manifestarea repertoarului individual de abilitti, de asemenea ocupatiile de timp liber (A Cosmovici; Mariana Caluschi, 1985) permit actualizarea unor abilitti si dezvoltarea unor competente. Desigur, n acest repertoar competentele sociale au un loc principal ele fiind implicate n adaptarea performant a individului. Din cele afirmate anterior, considerm de retinut urmtoarele: s-a delimitat rolul repertoarului de competente n caracterizarea si diagnosticarea indivizilor; a aprut preocuparea de dezvoltare prin antrenament a repertoarului individual de competente; s-a reliefat necesitatea dezvoltrii structurate a competentelor profesionale si a competentelor sociale. Pentru cunoasterea si dezvoltarea propriului repertoar de abilitti si competente noi am propus realizarea unui abilitator multicriterial de dezvoltare a competentelor.

5. Antrenarea competentelor sociale-ntre necesitate si posibilitti


Asa cum sublinia si Leona Tyler (1978, p.105) antrenarea abilittilor este o necesitate. n general se acord atentie dezvoltrii abilittilor ce stau la baza competentelor profesionale. Este meritul psihologilor sociali (S. Moscovici, 1998; A Neculau; Boncu .; Luminta Iacob; O. Lungu, 1998; S. Marcus si colab, 1999 etc.) ce au atras atentia asupra trebuintei de dezvoltare a competentelor sociale n primul rnd la viitorii formatori (cadre didactice). Noi am experimentat n colaborare cu dr. Larisa Stog dezvoltarea competentelor sociale la studenti viitori manageri prin antrenament n activitti desfsurate n laboratorul de psihologie managerial al Univ. Al. Russo Blti Republica Moldova. 5.1. Nevoia de antrenare a competentelor sociale n cadrul populatiei generale Aceast nevoie de antrenare a competentelor sociale este resimtit ntr-o msur mai mare de copii respinsi, izolati; adolescenti si tineri singuri care sunt fie timizi fie conformisti; adulti care nu au prieteni, sau probleme conjugale, ori cu copiii; persoane vrstnice singure. De exemplu persoanele singure sufer de anxietate social, fiind timide, stpnite de temeri si blocaje, sunt nonasertive, au un nivel sczut al stimei de sine, manifest atitudini negative, si sunt suspicioase n relatiile cu ceilalti. De asemenea studiile despre copii superior dotati au reliefat necesitatea dezvoltrii competentelor sociale la aceast categorie de tineri. 5.2. Nevoia de antrenare a competentelor sociale n profesie

Dezvoltarea competentelor sociale si valorificarea lor n mediul profesional apare ca o necesitate datorit multiplelor abilitti cu efecte clar directionate spre productivitate si succes. Dintre acestea empatia permite ntelegerea si cooperarea n cadrul unei structuri organizationale, att pe vertical ct si pe orizontal. De exemplu, managerii neempatici produc nemultumire n rndul angajatilor, nemultumire ce poate deveni cauz a absenteismului si a rotatiei personalului. De asemenea asertivitatea asigur exprimarea opiniilor personale si ofer abilitatea de aprare a drepturilor pe care o persoan le detine, ceea ce va determina cstigarea autorittii si respectului n fata celorlalti angajati sau a sefilor. Gratificatia si abilittile de rezolvare a conflictelor amelioreaz liniile abrupte ce se pot ridica la un moment dat n relatiile profesionale. Alturi de fructificarea acestor abilitti, competenta n comunicare se prezint si ca o trebuint de baz n atingerea succesului profesional. 5.3. Posibilitti de antrenare a competentelor sociale - metode utilizate Literatura de specialitate (Larson D., 1984; Gazda G., 1984; Moscovici S., 1998) prezint diverse programe de antrenare a competentei sociale dintre care aducem n atentie pe cele mai semnificative: a) b) c) d) Metoda clasic presupune trei sau patru faze: explicarea si prezentarea de modele n direct sau prin intermediul unui video; jocul de roluri cu ceilalti participanti sau complici; comentariile formatorului si prezentarea casetei video repetarea sedintei.

Despre aceast metod S. Moscovici (op. cit) afirm c este aplicat n general n grupe de cte 6 timp de o or sau o or si jumtate, o dat sau de dou ori pe sptmn. La metode utile si frecvent abordate S. Moscovici mai adaug metodele educationale si nvtarea pe teren Metodele educationale

Practica a artat c prin cursuri si discutii nu se realizeaz antrenarea competentelor sociale. nvtarea direct poate fi cea mai bun metod, este important s se nvete regulile neformale ale situatiilor si relatiilor. Totusi este necesar si o conduit practic comportamental. Noi sustinem si propunem activarea tehnicilor experimentale de nvtare social si dezvoltare a inteligentei sociale si altor competente sociale propuse si experimentate de Pavel Muresan (1980, pp. 240-269).

nvtarea pe teren

Jocul de rol foarte utilizat n antrenarea competentelor sociale nu poate fi activat n toate situatiile. Pentru unele meserii nu se pot crea situatii compatibile cu jocul de roluri, astfel nct se utilizeaz formarea pe teren, cnd individul este nsotit de un formator care l sftuieste si l ndrum n permanent. 5.4. Modele de antrenament pentru dezvoltarea competentelor sociale Modelul Piramidei de antrenare

Gazda G. (1994, pp. 92-95) propune pentru dezvoltarea competentei sociale un model de antrenament sub forma unei piramide de antrenare: Etapa 1. Antrenarea abilittilor Pas 1. Prezentarea didactic a abilittilor ce urmeaz s fie antrenate a spune; Pas 2. Demonstrarea comportamentelor si rspunsurilor posibile - a arta; Pas 3. Practicarea abilittilor de ctre studenti (subiecti) a face; Pas 4. Aplicarea noii abilitti la viata practic transfer; Pas 5. Autoevaluarea si evaluarea din partea colegilor si a antrenorului al nivelului obtinut al abilittii feed-back; Pas 6. Participantii se sprijin reciproc n dezvoltarea abilittilor. Etapa 2 - Co-antrenarea cu antrenorul maestru, faz n care poate fi implicat un fost student care a absolvit pasul patru. Etapa 3 Antrenament sub supravegherea antrenorului maestru. Etapa 4 Antrenament individual Etapele 2,3,4 cuprind cei 6 pasi de la etapa 1, dar n fiecare caz antrenatul progreseaz la statutul de co-antrenor pn va fi capabil s antreneze fr supervizare. Pe baza experientei acumulate n antrenarea abilittilor creative prin grup creativ de formare (Caluschi Mariana, 1997, p. 85) propunem un program de antrenare a competentelor sociale, experimentat la studenti, viitori formatori si n unele grupuri creative de profesori din scolile iesene: Pas 1 Delimitarea si definirea competentei sociale: ce abilitti presupune sfera competentei sociale avut n vedere; ce functii ndeplineste aceast competent; ce efect are n obtinerea performantei; Program-ghid de antrenament a competentei sociale

ce deficiente apar atunci cnd aceast competent lipseste; ce mediu faciliteaz dezvoltarea competentei ce actori inhib dezvoltarea competentei.

Formularea ca problem ce poate fi rezolvat creativ (de exemplu: cum pot dezvolta asertivitatea la studenti sau cum pot dezvolta comunicarea empatic si creativ la profesori?) presupune trecerea prin cel putin dou metode de formulare si reformulare a problemelor, vizualizarea granitelor, a extinderii problemei. Delimitarea problemei lund n considerare necesitatea antrenrii structurate a abilittilor implicate sau cerute de competenta avut n vedere. Pas 2 Stabilirea grupului tint supus antrenamentului. Pas 3 Stabilirea unei metodologii de diagnosticare a nivelului de manifestare a competentei respective la subiecti (teste, chestionare, alte tehnici de evaluare). Realizarea profilului abilittilor si a repertoarului de competente individual. Delimitarea necesittilor de antrenare a competentei la nivel individual si de grup n functie de rezultatele la testare. Pas 4 Elaborarea programului de antrenament: stabilirea componentelor antrenamentului; nivelul la care se desfsoar: (individual sau n grup). cum se desfsoar: extensiv, intensiv; care este raportul dintre continutul informational si exercitiu (la noi 80% antrenament, 20% mbogtirea fondului informational interdisciplinar); tipul de nvtare promovat n timpul antrenamentului (la noi nvtare social creativ); etape de antrenare (intensiv/extensiv); modele de exercitii si probleme care vor fi utilizate; metode si strategii utilizate n antrenare; metode de evaluare pe parcurs si evaluare final.

Pas 5 Derularea antrenamentului: demonstrare; antrenare; transfer. Pas 6

Evaluarea final a competentei dobndite prin: compararea rezultatelor, testri initiale, finale; evaluarea n practic, adic examene de verificare utiliznd situatii, jocuri, modele de activizare a componentelor respective; Programul urmreste dezvoltarea structurat a competentelor , fiecare competent si abilitate fiind exersat prin antrenamente asociate. Prin preluarea si adaptarea acestor programe, filtrate prin experienta acumulat n cadrul unui grup creativ de formare s-au concretizat cteva programe de antrenare a anumitor componente ale competentei sociale derulate sub cupola :Abilitatorului multicriterial pentru dezvoltarea competentelor umane. Dintre acestea amintim: Program pentru antrenarea empatiei (Caluschi Mariana, 1995, pp. 68-71), Program de antrenament n rezolvarea conflictelor prin grup creativ de formare (Caluschi Mariana, Gavril Oana, Feteu Claudia, 2000, pp. 105-106); Program de antrenare a asertivittii (Gavril Oana, 2000, pp. 34-35).

ntrebri si sugestii pentru pregtirea individual si/sau seminar


1. ntrebri ce abilitti intr n structura competentei sociale? ce este asertivitatea si care este locul ei n continuumul influentei sociale; stabiliti asemnri si deosebiri ntre asertivitate si manipulare; delimitati cinci argumente pentru sustinerea trebuintei de antrenare a competentelor sociale n adolescent? ce ntelegeti prin incompetent social dati exemple; care considerati c sunt competentele sociale cerute de un repertoar al competentelor psihologului?

2. Interpretati textul urmtor si delimitati obiective pentru formarea psihologilor ca mediatori: "Tertii (mediatorii, conciliatorii, consultantii, terapeutii, consilierii etc.) care snt chemati s ofere asistent ntr-un conflict n cadrul cruia prtile angajate au nevoie de ajutor ca s rezolve conflictul n mod constructiv, necesit patru feluri de abilitti. Primul set de abilitti e cel legat de stabilirea unei relatii eficiente de lucru ntre acea tert parte si fiecare din prtile aflate n conflict, astfel nct fiecare s aib ncredere n terta parte, s comunice liber cu ea si s rspund la sugestiile sale n privinta unui proces ordonat de negociere. Al doilea set este

legat de stabilirea unei atitudini cooperante de rezolvare a problemelor de ambele prti. (...) n al treilea rnd, vin abilittile implicate n crearea unui proces creativ de grup si a sistemului de adoptare n grup a deciziilor. Un astfel de proces clarific natura problemelor cu care se confrunt prtile aflate n conflict, ajut la extinderea gamei de alternative care snt percepute ca fiind la ndemn, faciliteaz evaluarea realist a fezabilittii lor, precum si dezirabilitatea lor si faciliteaz implementarea solutiilor convenite. (...) n al patrulea rnd, este adesea de mare folos pentru terti s aib cunostinte substantiale despre motivele n jurul crora este centrat conflictul. Astfel de cunostinte ar da posibilitatea mediatorului s vad solutiile posibile la care prtile n conflict nu s-ar fi gndit si i-ar permite s le ajute la evaluarea mai realist a solutiilor propuse. Participantii la un conflict au nevoie de abilitti si orientri similare acelora ale unui mediator abil, dac vor s gseasc solutii constructive. Ei au nevoie de abilitti pentru stabilirea unei relatii de cooperare cu cellalt, pentru rezolvarea problemei, pentru realizarea unui proces creativ de grup, care s extind optiunile disponibile pentru rezolvarea conflictului, precum si de abilitatea de a privi conflictul dintr-o perspectiv exterioar, astfel nct s nu se lase prinsi n multele capcane distructive si neproductive care abund n conflicte"