Dupa cum stiti daca analizam de-a lungul timpului pedagogia in toate stratificarile pe care le impune

aceasta semnifica formarea omului pentru a deveni un bun membru competent al societăţii, in acest
context trebuie profesionalizate cadrele didactice
Cervero (1988, p. 55) identifică trei perspective de analiză a relaţiei dintre profesie şi societate:
funcţionalistă, conflictuală, critică.
Perspectiva funcţionalistă are la bază concepţia conform căreia exercitarea unei profesii este
orientată social, constând în valorificarea, la vârsta adultă, a unui corpus de cunoştinţe în rezolvarea
unor probleme practice, relevante social. Adepţii funcţionalismului consideră că exercitarea profesiei
reprezintă o valoare dimensionată social.
Funcționalismul interpretează fiecare parte a societății în ceea ce privește modul în care contribuie
la stabilitatea întregii societăți. Societatea este mai mult decât suma părților sale; mai degrabă,
fiecare parte a societății este funcțională pentru stabilitatea întregului. Durkheim a imaginat de fapt
societatea ca un organism și, la fel ca într-un organism, fiecare componentă joacă un rol necesar, dar
nici una nu poate funcționa singură, iar una se confruntă cu o criză sau nu reușește, alte părți trebuie
să se adapteze pentru a umple golurile într-un fel.
În teoria funcționalistă, diferitele părți ale societății sunt constituite în primul rând din instituții
sociale, fiecare având rolul de a satisface diferite nevoi și fiecare având consecințe deosebite pentru
forma și forma societății. Piesele depind toate de ele. Instituțiile de bază definite de sociologie și
care sunt importante pentru înțelegerea acestei teorii includ familia, guvernul, economia, mass-
media, educația și religia.
Conform funcționalismului, o instituție există numai pentru că servește un rol vital în funcționarea
societății. Dacă nu mai are un rol, o instituție va dispărea. Atunci când noile nevoi evoluează sau
apar, vor fi create noi instituții pentru a le îndeplini.
Perspectiva conflictuală derivă din convingerea că profesia reprezintă un mijloc de control al
cunoaşterii, iar maniera de exercitare a unei profesii are drept consecinţă apariţia stratificării sociale
şi a inegalităţilor. Explica functionarea si evolutia societatii prin conflict
Ei sustin ca insuficienta resurselor de bogatie, putere si prestigiu a determinat structura societatii in
grupuri de interese contrare
Am putea spune ca este intr-o relatie de complementaritate cu perspectiva functionalista. Prima
creaza ordine, a doua conflict
Perspectiva critică se încadrează în acelaşi registru de analiză, însă, spre deosebire de abordarea
conflictuală, adepţii viziunii critice au în vedere identificarea strategiilor de diminuare şi minimalizare
a efectelor profesionalizării excesive, sursă a conflictelor sociale(subiectiva)
Daca primele doua sunt obiectivea treia este o perspectiva subiectiva

Obiectivul ambițios al UE este de a permite tuturor cetățenilor UE să beneficieze de cea mai bună
educație și formare.

Deși fiecare stat membru este responsabil pentru propriul său sistem de educație și formare, UE
joacă un important rol de sprijin. Aceasta încurajează cooperarea și schimbul de bune practici între
statele membre, venind în completarea eforturilor și a reformelor naționale.(erasmus)

Pilonul european al drepturilor sociale prevede că orice persoană are dreptul la educație, formare și
învățare pe tot parcursul vieții favorabile incluziunii și de calitate pentru a dobândi și a menține
competențe care îi permit să participe deplin în societate și să gestioneze cu succes tranzițiile pe
piața forței de muncă.( Spațiul european al educației - Consilium (europa.eu))
La nivel european, există o serie de documente de referință care stabilesc rolurile și competențele
pedagogului social. The Social Education Trust (2001) conferă pedagogilor sociali următoarele
responsabilităţi:

• cooperarea cu beneficiarii, adaptând limbajul în raport cu interlocutorul;

• stabilirea contactelor cu beneficiarii prin ascultarea activă, autocontrol emoţional, percepere şi

interpretare corectă a mesajelor verbale şi non-verbale, formularea de întrebări relevante, utilizarea
adecvată a limbajului, de elaborare a tacticilor de comunicare în funcţie de scopul urmărit,
particularităţile individuale ale interlocutorului, de elaborare şi prezentare a unui discurs în cadrul
seminarelor de informare în masă);

• comunicarea cu membrii echipei multidisciplinare (asistenţii sociali, jurişti, psihologi) în activităţile

educaţionale şi de susţinere a persoanelor aflate în dificultate în rezolvarea problemelor de integrare
socială

•asigurarea parteneriatelor educaţionale în soluţionarea problemelor persoanelor aflate în

dificultate, acţionând în spiritul dezvoltării toleranţei, acceptării şi responsabilizării;

• acţionează în sensul instituirii unei culturi comunitare, resursă pentru dezvoltarea şi actualizarea
potenţialului persoanelor aflate în situaţii de neintegrare;

• anticipează, din perspectivă holistică, natura activităţilor cu rol în integrarea socială, prin raportare
la procese precum evaluarea, planificarea, intervenţia. (DAVIDESCU Elena VALORIFICAREA
COMPETENŢEI DE RELAŢIONARE ÎN FORMAREA PEDAGOGILOR SOCIAL,pedagogie sociala..)

(ABILITĂŢI DE
RELAŢIONARE ALE PEDAGOGULUI SOCIAL NECESARE PENTRU ASIGURAREA EFICIENTĂ A SERVICIILOR
EDUCAŢIONALE Elena DAVIDESCU)
Petrie et al. (2005) au identificat următoarele principii ale practicii în pedagogia socială:

• raportarea la persoană se realizează din perspectivă multiplă - educaţională, psihologică, culturală,

fizică, socială şi planificarea strategiilor corespunzătoare de intervenţie;

• practicantul devine el însuşi participant în construirea relaţiei cu persoana aflată în dificultate;

• dimensiunea relaţională este pronunţată, pedagogul social facilitează integrarea prin participarea
la activităţi comune: educaţionale, artistice, fizice, de dobândire a conduitelor autonome etc.

• pedagogia socială se bazează pe o înțelegere reală a drepturilor copiilor, care nu se limitează la

chestiuni procedurale sau legislative; (pedagogie sociala)

• în calitate de profesionişti, pedagogii sociali sunt încurajați să reflecteze în mod constant cu privire
la activitatea lor și să aducă atât contribuţii teoretice, cât şi noi modalităţi de semnificare şi
înţelegere a intervenţiei educaţionale din perspectivă socială.