5.

PRONUMELE

Pronumele este partea de vorbire flexibil care tine locul unui substantiv.
Pronumele este de mai multe feluri:
- personal, de politee, reflexiv, de întrire i posesiv - care i_i schimb forma
dup gen, numr, caz i persoan;
demonstrativ, relativ, interogativ, nehotrât _i negativ care î_i schimb
forma dup gen, numr i caz (nu au persoan).
* Proumele: personal, de politee i reflexiv - sunt numai pronume,
nu pot deveni adjective pronominale.
* Promumele: de întrire, posesiy, demonstratiy, relativ, interogativ,
nehotrût _i negatiy sunt ori pronune, ori adjective pronominale (când
determin un substantiv cu care se acord în gen, numr i caz).
5.1. Pronumele personal indic persoana care vorbe_te (eu, noi), cu care se
vorbe_te (tu, voi), despre care se vorbe_te (el, ea, ei, ele).
Pronumele personale au forme diferite pentru numr (la toate persoanele), pentru
gen (numai la persoana a Ili-a: el, ei, ea, ele) i pentru caz (are acelea_i cazuri ca i
substantivul).

Forme accentuate:
N.: eu tu el (ea) noi voi ei (ele)
G.: lui (ei) lor (are persoana a III-a)
D.: mie tie lui(ei) nou VOu lor
Ac.:(pe) mine, (pe) tine, (pe) el (ca), (pe) noi (pe) voi (pe) ei (ele)
V.: tu! voi!

Forme neaccentuate:
N.:
G.:
D.: îmi, mi îi, ti ti, i ne, ni v, vi le, li
Ac.: m, m- te, te îl, I,o ne v fi, i, le
V.:

* Observm din tabel c forme neaccentuate sunt numai la D i Ac.

Pronumele personal are forme pentru vocativ mumai la persoana a
doua singular i plural.
La cazul acuzatiy, formele accentuate sunt insoite totdeauna de
prepoziii (pe, la, spre, de la, cu etc.).
Pronumele dânsul, dânsa, dân_i, dânsele sunt pronume personale
la persoana a ll-4, NU SUNT PRONUME DE POLITEE.
 N.B. Valorile speciale ale unor forme neaccentuate ale pronumelui
personal: - pronumne personal cu valoare neutr
are funcie sintactic i se întâlne_te în expresii ca: a
zbughit-o de acas, o ine una i bun. a luat-o la
fug, ûd mereu cu gura, d-i cu bere, d-i cu vin,
zi-i înainte, le are la gramatic, le _tie la englez.
pronume personal în dativul posesiv - cu funcia
sintactic de atribut pronominal în D. posesiv (este
desprit prin cratim de substantiv sau de adjectivul
antepus substantivului precum i de prepoziie sau
loc. prep.specifice G): cma_a-fi era rupt. obrazu
mi este palid, frumoasa-i fa este trist, capu-i era
cât bania, asupra-mi, îü public cartea;
pronume personal în dativul etic - nu are funcie
sintactic. Este intâlnit în creaii populare (basme sau
balade):,Cine mi-a vzut? "; ,,$i mi i l-a strâns ... ";
formele neaccentuate ale pronumelui personal a_ezate
dup interjeciile na, iat, ute, iaca se scriu cu
cratim i au funcii sintactice de:
complement direct: - Na-l! Jat-l! Uite-l! lat-o!
atribut pronominal în dativ: lat-mi colegii!
Uite-i rezultatul!
S.1.1. Funciile sintuctice ale pronumelui personal
1. subiect: în N.: Ea (Dânsa) a publicat ocarte.
G.: Ai lui au plecat în excursie. (excepie)
Ac.: Auplecat dintre noi la mare. (excepie)
* Nominativul etic,r funcie sintactic.
Exemplu: Nu tu cas, nu tu mas.
- derivat al pronumelui personal: atutui.
* Promumele personal poate cere o apoziie, exprimat prin
substantiy, alt pronume suu mumeral:
Exemplu: Eu, fraierul, am cedat.
Tu, sta cu musta, pleac!
Eu unul nu plec.
Noi amândoi von înv<a.
2. nume predicativ: în N.: Colegul meu este el.
G.: Stiloul este al lui.
D.: Noi suntemn asemenea lui.
Ac.: Curtea este pentru el.
3. atribut pronominal:
- în G.: Po_eta ei (dânsei) este frumoas.
- în G. (cuprepoziie sau locutiune prepoziional):
Decizia împotriva ei afost nedreapt.
Vilele din jurul lui sunt grozave.
- în D. cu prepoziie: Succesul graie lui a fost mare.
- în D. posesiv, fr prepoziie: Haina-i este modern.
Faa îo era ptat.
- in Ac.: -cu prepoziie: Cadoul pentru el este valoros.
- cu loc. prepoz.: Cltoria împreun cu el este relaxant.
- în N. (atribut apoziional):Prieteul meu, el (dânsul), va pleca.
- în G. (atr. apoz.): Crile Adelei, adic ale ei, sunt aici.
- în D. (atr. apoz.): Adelei, adic ei, i-am spus adevrul.
- în Ac. (atr. apoz.):Pe Adela, adic pe ea, am vzul-o în ora_.
4. complement direct în Ac.: L-am vzut pe strad pe lonel.
c.d. anticipat C.d.
Pe lonel l-am vzut.
c.d. c.d. reluat
5. complement indirect:
- în D.: Iam dato carte lui ^tefan.
c.i. anticipat c.i.
Lui ^tefan i-am dat o carte.
C.1. c.i. reluat
- în G.: Luptm contra lui.
- în Ac.: leri m gândeam la voi.
6. complement de agent: Lucrarea afost compus de el.
7. complement circumstanial de loc:
- în G.: M-am oprit înaintea lor.
- în D.: Am mers în faa-i.
- în Ac.: Toi alergum spre voi.
8. complement circumstanial de timp:
- în G.: Am sosit înaintea lor.
- în D.: Am venit la _coal înaintea-i.
- in Ac.: Aivenit la _coal odat cu mine.
9. complement circumstanial de mod:
în G.: Stiloul este la fel de bun ca al lui.
- în D.: Am învat asemenea lui.
- în Ac.: Liana scrie ca mine. (compl. de mod comparativ)
10. complement circumstanial de cauz:
- în G.: Am pierdut din cauza lui.
 - în D.: Am intârziat din cauza-i.
- în Ac.: Tata m-a pedepsit pentru tine.
11. complement circumstanial de scop:
in G.: Toat viaa ai muncit în scopul lui.
12. complement circumstanial condiional:
în G.: In locul lui, nu fi-a_fi dat.
in D.: In locu-i, n-a_ fi venit.
13. complement circumstanial concesiv:
în G.: In ciuda lui, n-a_ fi venit.
- în D.: In ciuda-ti, tot am venit.
N.B. Categoriile gramaticale ale pronumelui personal sunt umai
persoana, cazul _i numrul.
5.2. Pronumele personal de politete
Are forme numai de persoana a II-a i a III-a:
persoanaa II-a: N. - Ac.: dumneata (d-ta), mata, matale
Sg.-pl.: dumneavoastr
G.- D. sg.: dumitale
Sg. - p.: dumneavoastr
V.: dumneata! dumneavoastr !
-persoana a IIl-a: N.G.Ac.D.:
dumnealui, dumneaei, dumnealor
Forme reverenioase: Domnia ta, Domnia voastr, Domnia lui, Domniile
voastre, Domniei tale, Domniei sale, Domnilor lor.
Locuiuni pronominale de politee: Excelena Sa, Mria Sa, Altea Sa,
Inlimea Sa, Majestatea Sa, Sanctitatea Sa, Prea Fericitul (Patriarh), Inalt Prea
Sfântul, Sfinia Sa etc.
* Pronumele de politee au aceleu_i fincii sintactice ca i proumele
personal. Poate fi- rar- atribut adjectival:Am nevoie de un om ca dumneata.
5.3. Pronumele reflexiv - ine locul obiectului asupra cruia se rsfrânge direct
sau indirect aciunea verbului. Are forme numai pentru pers. a IIl-a în dativ _i acuzativ:
D.: forme accentuate: sie, sie_i; forme neaccentuate: î_i, i, i-, -si.
Ac.: forme accentuate: (pe, la) sine; forme neaccentuate: se, S-.
N,B. Pentru persoanele i a ll-a. singular i plwal, împrumut formele
neaccentuate ale prommelui personal. cu condiia acordului în
persoan cu verbul.
D.: Eu îmi spl. (îmi - pers. I; spl =pers. I deci pronume reflexiv)
Ac: Eu m spl. (m =pers. l; spl =pers. I- deci pronumereflexiv)
Dar:
D.: El îmi spl. (îmi - persoana I: spl = persoana a lll-a - deci
pronume personal, formà neaccentuat)
NB. Pronumele în D.: îmi, -mi, mi-, îi, -ti, ti-, ne, ne, v, v-, sunt
reflexive când se acord în persoan cu verbul. Dac pot
îndeplini funcia sintactic de complement indirect, verbul este
la diateza activ pronominal:
 Euîmi spl. imi = pronume reflexiy, complement indirect:
spl =verb la diateza activ pronominal,
* Duc dup un verb (precedat de pronumele reflexive îmi, ii, i_i, ne,
v, ii sau de pronume personale, forme neaccentuate în dativ) este- in fa
sau in spate un substantiv articulat hotrat, pronumele reflexiv sau
personal are funcia sintactic de atribut pronominal în dativul posesiv.
Eu îmi spl haina. îmi = atribut pronominal în D. posesiv.
spål = verb la diateza activ pronominal.
* Promumele reflexive în D. i Ac. formeaz diateza reflexiv când nu
pot indeplini funcia sintactic de c.i. (in D) sau c.d (în Ac), iar atunci
promumele reflexiv este marc¯ a iatezei reflexive i se analizeaz împreun
cu verbul:
Îi imagineaz c va câ_tiga lu LOTO. 0_i închipuie c a câ_tigat.
diat. reflexiv diat. refleriv
Mãgândesc s înv mai bine. Tu te ru_inezi.
diat.reflexiv diat. reflexiv
5.3.1. Funcii sintactice
1- atribut pronominal: în D.: ^i-a luat cartea.
în Ac.: Impresia despre sine e exagerat.
2- complement indirect: în D.: I_i dovede_te sie_i c e de_tepi.
în Ac.: Se gânde_te la sine.
3-nume predicativ: Cartea este pentru sine.
4- complement direct: Nu se vede pe sine. El se imbrac.
5- complement circumstanial de loc: Hainele le-a adus lâng sine.
6- complement circumstanial de mod: Cuvintele ii veneau de la sine.
7- complement circumstanial de scop: Inva pentrusine.
NB. Pronumele personale, de politete i reflexive NU POT
DEVENI ADJECTIVE PRONOMINALE.
5.4. Pronumele i adjectivul pronominal de întrire
Pronumele de întrire însoe_te un substantiv sau un pronume i precizeaz
obiectul determinat. Are funcia sintactic de atribut adjectival (_i foarte rar de subiect:
Însu_i a luat cartea). Sunt compuse din vechile pronume personale însu, îns + formele
de dativ ale pronumelor personale sau reflexive neaccentuare: mi, ti, i, ne, v, le.
- masculin: singular: însumi - feminin: singular: însmi
(N., G., D., Ac.) însui însi
însu_i îns_i
masculin plural: în_ine feminin plural: însene
în_iv însev
în_i_i însele (insei)
* La feminin, G.-D. singular: însemi, însei, înse_i.
 *In vorbirea popular se folose_te expresia: ^tiu i eu? în care _i
are sensul de însumi = atribut adjectival / adjectiv pronominal de întrire.
5.5. Pronumele i adjectivul pronominal posesiv
Pronumele posesiv înlocuie_te atât numele posesorului, cât i pe cel al obiectului
posedat. Este însoit de articolul posesiv-genitival: al, a, ai, ale.
Pronumele posesiv are urmtoarele forme:
- un posesor, un obiect posedat: masculin: al meu, al tu, al su
feminin: a mea, a ta, a sa
un posesor, mai multe obiecte posedate: masculin: ai mei, ai ti, ai si
feminin: ale mele, ale tale, ale sale
- mai muli posesori, un obiect posedat: masculin: al nostru, al vostru
ferminin: a noastr, a voastr
- mai muli posesori, mai multe obiecte posedate:
masculin: ai no_tri, ai vo_tri
feminin: ale noastre, ale voastre
N.B. Pronuinele posesiv nå are forme pentru persoana a IIl-a
atunci când sunt mai muli posesori. În locul lor se folosesc
pronumele personale de genitiv: al lui, al (a) ei, ai (ale) lor.
* Adjectivul posesiv se acord în gen, numr i caz cu substantivul pe
care îl însoe_te _i are funcia sintuctic de atribut adjectival, exprimat prin
adjectiv pronominal posesiv:
NBI - când este u_ezat dup un substantiv urticulat hotrât,
promele posesiv pierde articolul posesiv genitival:
Casa mea e mare. (mea = atr. adj. ladj. pronominal posesiv)
NB.2 când este a_ezat dyp un substantiv articulat cu articol
nehotrât, sau este lâng un substantiv nearticulat, adjectivul posesiv
pstreaz articolul posesiv-genitival:
Uncoleg al meu este bolnav. (al meu - atr.adj/adj pron,pos,)
Al meu coleg este fericit. (al meu = atr. adj. I adj. pron,pos.)
NB.3 - promumele posesive au funcia de atribut pronominal
exprimat prin pronume posesiv când sunt însoite de articolul posesiv
genitival alor (pentru G.-D), iar substantivul este in N.-Ac.:
Casa alor mei este inalt. Crile alor mele sunt noi.
N.B.4 - când substuntivul din fa este în G.pl. urmat de articolul alor
t pronume posesiv, au împreun funcia de atribut adjectival pentru c se
acord în gen, numr i caz cu substantivul.:
Crile colegilor alor mei sunt curate.
atr. adj. adjpron.posesiv
Dar: Dau colegiüor alor mei câte un cadou. (alor mei= atribut pron.)
Caz D. Caz G.
 * Formele alor mei (ti, si, no_tri, vo_tri) devin adjective posesive
când se al în faa substantivelor: Alor si colegi le place muzica.
Când au funcia sintactic de nume predicativ devin adjective
posesive: Crile sunt ale mele.
N.B.S -Pronumele posesive precedate de prepoziii sau locuiuni
prepoziionale specifice genitivului sunt adjective posesive, dar
în acuzativ. Indeplinesc funcia cerut de întrebare exprimat
prin adjectiv posesiv în acuzativ, precedat de locuiunea
prepoziional pentru acuzativ(excepie de la genitiv). Sã
comparm:
Ma_ina se afl în faa casei.
ccl/subst. în G. precedat de locprep. specific G. in faa"
Ma_ina se afl înfaa noastr (nmea, ta, sa etc.)
cclJadjpron,posesiv în Ac(pentru c subst. în fata este în Ac)
Sau: Lupta contra adversarului este aprig.
atr.subst. în G., precedat de prepoziia specific G.
Lupta contra noastr este aprig.
atr.adj.ladj.pronominal posesiv în Ac.
Avenit inaintea mea, ta, sa, noastr, voastr.
c.c.t. /adj. posesiv în Ac.
N.B.6 - Dac între prepoziie sau locuiune prepoziional specific
genitivului i pronume posesiv este articolul alor, pronumele posesiv este în
genitiv _iare funcia de atribut pronominal:
Copucul de deasupra alor tildin faa alor ti) e mare.
* Construcii corecte:
Un prieten al meu. O colega mea.
Un prieten de-ai mei. (unul dintre toi ai mei)
Ocolegã de-ale mele (una dintre colegele mele)
Construwi acceptate de DOOM 2:
Un prieten de-al me. - acceptate datorit frecvenei.
Ocoleg de-a mea.
5.5.1. Funciile sintactice ale pronumelui posesiv
| - subiect: Ai mei au plecat in excursie.
2-nune predicativ: - N: Cartea este a noastr.
-G-D: Casa aceasta era alor sti.
- Ac.: Hainele sunt pentru ai no_tri.
3- atribut adjectival: - în N: Cartea mned este nou.
4-atribut pronominal: - în G.:Clàdirea din faa alor mei este o banc.
în D.: Succesele datorit alor mei s-au relizat.
- în Ac.: Purtarea fa de ai mei a fost corect.
5- complement direct: -am a_teptat pe ai ti o zi întreag.
 6- complement indirect: -înG.:Jucau contra alor mei.
- în D.:Le-am dat bani alor mei.
-

Ac.: M-am împcat cu ai ti.

7- complement de agent: leri am fost apreciat de-ai tài.
8- complement circumstanial de loc:
- în G.: 0n spatele alor mei nu era nimeni.
- în Ac.: Eu alergam ctre ai mei.
9- complement circumstanial de timp:
- în G.Am intrat în cas înaintea alor mei.
- în Ac.: Am intrat în cas dup ale mele.
10- complement circumstanial de mod: Stiloul tu este mai frumos decât al meu.
11- complement circumstanial de cauz: Am fost certat pentruai ti.
12- complement circumstanial de scop: Amuncit pentru aiti.
* Adjectivul posesiv are la feminin i oform de G.-D. identic cu cea de
plural (colegei mele, tale ...). Când adjectivul este însoir de articol, construcia
corect este: unei fete a mele, prietena unei colege a mele (nu a mea).
Pronumele fr forme de persoan
5.6. Pronumele i adiectivul pronominal demonstrativ
Pronumele demonstrativ înlocuie_te numele unui obiect indicând apropierea sau
deprtarea lui în spaiu sau în timp, identitatea sau diferenierea fa de alte obiecte.
Formele pronumelui demonstrativ sunt: (dm m¡i jos în urmtoarea ordine:
cazul, masculin feminin singular, masculin feminin plural):
1. Pronunme demonstrativ de apropiere
N.- Ac.: acesta, aceasta, ace_tia, acestea, sta, asta, _tia, astea.
G.- D.: acestuia, acesteia, acestora, stuia, steia, stora.
2. Pronume demonstrativ de deprtare
N.- Ac.: acela, aceea, aceia, acelea, la, aia, ia, alea
G. - D.: aceluia, aceleia, acelora, äluia, leia, lora
3. Pronume demnonstrativ de identitate
N,- Ac.: acelai, aceea_i, aceia_i, acelea_i
G.- D.: aceluia_i, aceleia_i, acelora_i
4. Pronume demonstrativ de difereniere (cu formele):
- de apropiere:
N. Ac.:cestlalt, ceastlalt, ce_tilali, cestelalte
G. - D.:cestuilalt, cesteilalte, cestorlali, cestorlalte
* Aceste pronume sunt ie_ite din uz folosindu-se mumai formele
populare: stlalt, asatlalt, tilali, astelalte, stuilalt, steilalte,
storlali, storlalte.
- de deprtare:
N. - Ac.: cellalt, cealalt, ceilali, celelalte, llalt, ailalt, ilali, lelalte
G.-D.:celuilalt, celeilalte, celorlali, celorlalte, luilalt, leilalte, lorlali,
lorlalte.
 *La pronumele de apropiere, de deprtare i de difereniere, ultimele
forme sunt populare. Mai exist i forme regionale: aista, aiasta, aistlalt,
aiastlalt.
* Se scrie:
aceea i aceeasipentru feminin singular:
aceia, aceiasi pentru masculin plral.
*In legtur cu promumele demonstrative scurte (cel, cea, cei, cele)
vezi ,Articolul demonstrativ-adjectival".
5.6.1. Funciile sintactice ale pronumelui demonstrativ sunt acelea_i ca ale
pronumelui personal sau ale substantivului. De precizat:
N.B.I - promumele demonstrativ a_ezat în faa umui substantiv are funcia de
atribut adjectival exprimat prin adjectiv pronominal demonstrativ de.
N.B.2 - proumele demonstrativ a_ezut dup substantiv cu care se ucord în gen,
mumr i caz i rpunde la întrebarea CARE?, are funcia sintactic de atribut
adjectival exprimat prin adjectiv pronominal demonstrativ de... (depr tare etc,) cartea
4ceasta, crtile acested etc.
N.B3 - prommele demonstrative a_ezate dup substantiv, dar care rspund la
una din ntrebrile: AL CUI?, ACUI2, ALE CUI?, AI CUI? au funcia sintactic de
atribut pronominal (u se acord cu substantivul): cartea acestuia, crile celorlati
cartea aceleia etc.

5.7. Pronumele i adjectivul pronominal relativ

Pronumele relativ se întâlne_te numai în fraz, este clement de relaie între
regent i subordonat, dar are funcie sintactic în propoziia subordonat.
Formele pronumelui relativ:
Simple: N. - Ac.: care cine, ce, cât, c¥, câi, câte
G. D.: crui, crei, cror, cui c¥tor
Compuse: N. - Ac.: cel ce cei ce cele ce ceea ce

G. D.: celuice, celei ce celor ce

N.B. Pronumele relativ în cazul G este precedut de articolul
posesiv-genitival (al, a, ai, ale), iar acordul se face astfel:
- pronumnele relativ se acord în gen _i numr cu substantivul
pe care îil înlocuieste:
articolul posesiv-genitival se acord în gen i num¯r cu
substantivul determinat de pronumele relativ:
Colega'/al crei tat a venit / st în banca din fa. '/
* Promumele ceea ce ure sens neutru i u are forme pentru G.-D.
Pentru aceste cazuri, prime_te în fa prepoziia a: asupra a ccea ce am
convenit; graie g ceea ce a _tiutfc.d. în Ac).
-pronumele care, cine - se refer în special la fiine;
-pronumele ce - se refer în special la ucruri;
-promumele cât- arat cantitatea.
 N.B. Pronumele cine, cui, cel ce, celui ce, celor ce, ceea ce- nu pot
Avea functia sintactic de atribut adjectival (pentru c nu
suport dåp ele un substantiv); ele uu alte funciü sintactice,
în funcie de intrebrile la care rspund:
Nu _tiu '/ cine avenit. '7. Nu _tu '/al cuie_ti.
sb. n.p.
N.B. Pronumele care, ce, cât, cât, c-t, câte i formele lor de GD.
urmate de un substantiv cu care se acord în gen, numr i
caz, au funcia sintuctic de atribut adjectival exprimat prin
adjectiv pronominal relativ:
^tiu '/ care biat a plecat./ (ce carte au luat, c-i copii au
venit etc.)
Deci:- pronumele relative care rspund lu întrebarea CARE?,
(urmate de subst.) au funcia sintactic de atribut adjectival.
- proumele relative care rspund la întrebrile AL, A, AI,
ALE CUI?, urmate de substantiv, u funcia sintactic de
atribut pronominal.
- promumele relative, neurmate de substantive, preiau funcia
sintactic u substantivului pe care îl înlocuiesc:
Nu _tiu '/ care a venit. /(cui i-um vorbit, ce am scris etc.)
sh. c.i. c.d.
- pronumele relative au acelea_i funcii sintactice ca i
substantivul (sau pronumele personal).
5.7.1. Funciile sintactice ale pronumelui relatiy
1. subiect: în N.: Au reu_it elevii'/ care au învut. '7
Am aflat '/cine m-u cutat. 7
Am vzut '/ce este în camera ta. 7
în D.: Dau not mare 'lcui merit. 1
în Ac.: Nu-mi place nimic '/ din ceea ce este ur-t. /
0lpremiez'/pe care merit.'}
2. nume predicativ:
în N.: Nu _tiu '/ cine este el. /
Stiu 'Yce trebuie '/ så devin în via. /
* Ce formeaz predicatul nominal cu vb. cop. s devin din P3.
în G.: Am aflat '/al cui copil eti. "1
în Ac.: ^tiu 'Ipentru cine sunt caietele. '7
3. atribut pronominal: Am gst cartea'al crei autor este colegul tatäui meu.
4. atribut adjectival: Am vzut 'I care biut a reu_it primul. 1
5.complement direct: Am vzut florile '7 pe care le-ai adus. 7
 6. complement indirect:
în G.: Am remarcat ma_ina /asupra creia te-ai oprit. /
în D.: Acesta este colegul '/cruia i-am împrumutat cartea.
în Ac.: Stiu 'I de cine te interesezi. 1
7. complement de agent: Nu S-a aflat ' de cine am fost lovi. 7
8. complement circumstanial de loc:
în G.: Am vzut vila '/în faa creia te-ai oprit. 7
în Ac.: Nu mi-ai spus '/ lâng cine s mi fac o vil /
9. complement circumstanial de timp:
în G.: Colegul 'l înaintea cruça ai intrat 'l locuie_te lâng mine.'I
10. complement circumstanial de mod:
Am adus plamurile '/ conform crora vom construi casa.
11. complement circumstanial de cauz:
în G.: Am simit i eu frigul 'Idin cauza cruia ai rcit tu. '1
în Ac.: Nu _tiu / de ce te-ai suprat pe mine. /
12. complement circumstanial de scop:
în Ac.: Interesele 'Ipentru care lpi / musunt cinstite.'/
în G.: Ti-am adus carteu 'I în scopul creia ai pierdut concediul.1
5.8. Pronumele i adjectivul pronominal interogativ
Pronumele interogativ tine locul unui substantiv a_teptat ca rspuns la o
întrebare i apare numai în propoziii interogative sau fraze interogative.
N. - Ac.: care? cine? ce? cât? cât? c¥i? câte?
G. D.: crui? crei? cror? cui? c¥tor?
NB. - proumele interogativ cine? cui? nu pot deveni ajective
pronominale;- celelalte pronume interogative, urmate de substantive
nearticulate, cu care se acord în gen, numr i caz i care rspund la
întrebarea CARE?, au funcia sintactic de atribut adjectival, exprimat prin
adjectiv pronominal interogatiy, iar cele care rspund la întrebrile AL, A,
Al, ALE CUI?, au funcia sintactic de atribut pronominal exprimat prin
pronume interogativ:
^tii '/care elev n-a învat? atr. udjectival.
^tii '/al crui coleg n-a scris?7 alr. pronominal.
*Promumele interogative pot introduce propoziii principale, dar sunt
i elemente de relaie subordonatoure în fraze interogative:
Cine a murdrit tabla '/ când erai în pauz? 7 l=PP,2=CT
* Adjectivul pronominal care (in G.) este însoit de articolul posesiv
genitival, iar ucordul se face ustfel:
adjectivul pronominal interogativ se acord in gen, numr _i caz
cu posesorul;
articolul posesiv-genitival se acord în gen, numr i caz cu
obiectul posedat:
A
crui elev este cartea?
Ale cror eleve sunt aceste flori?
N,B. Exist categoria de pronume relativ-interogative când din
Context reiese o intrebare indirect, chiar dac la sfâr_itul
propoziiei este punct.
Exemplu: Nu _tiu cine e vinovatul. O dau cui ocere. Te întreb
care a venit.
De asemenea, exist pronume relativ-exclamative:
Exemplu: Ce copil cuminte! Câte a primit!
N.B. Pronumele relatiy-interogativ CE:
- devine adverb de mnod cu sensul de C¤T, atunci câând se afl în
fata unui adjectiv, a altui adverb sau între dou verbe repetate:
^tiu '/ce atent ai fost. /(ce - c¥t de atent ai fost)
^tii '/ce neatent ai fost? '7
Am aflut '/ce bine învei. / (ce = cåt de bine invei)
Ai aflat 'ce bine înv? /
Ce greu o ducem! (ce = c¥t de pronune exclamatiy
devenit acverb exclamativ).
Merge ce merge, afcut ce afcut.
-în unele situaii are sensul pronumelui nehotrât
ORICE: S spun '/ ce-o vrea. / (ce = orice)
Pronumele CARE poute avea sensul pron. nehot. ORICINE,
FIECARE:
S spun care 'l ce-o vreu. (care =fiecare suu oricine)
Spune care'l ce vrea? '/
Prepoziia DE poate deveni pronume relativ-interogativ, cu
sensul de PE CARE in fraze ca:
B·iatul /de-l vezi/ estecolegul meu de banc. '/
Pronumele CINE, CE formeaz împreun cu infinitivul unui
verb construcii infnitivale relative cu funcia sintactic de
subiect sau conplement direct, iar ca element regent au
verbele afi sau a avea: N-are ce se întâmpla.(subiect)
Nu-i cine vorbi. Nu-i ce vinde. (cine vorbi = cine a vorbi -
subiect sh. (vânzare) vorbitorul
N-are cu cine înv·ta. N-are ce mânca. (n-are coleg, n-are
c.d. c.d. mâncare)
Pronumele CÁTpoute fi prepoziie cu sensul de CA:
Casa este mare c¥t un brad.
Pronumele interogativ CE?, ca rspuns la o chemare sau când
arat surpriza, indignarea, este interjecie:
Ce? Ce! Incerci s spui c nu-i adevrat?
 Locuiunea adjectival ce fel de + substantiv este i relativ
(^tiu '/ ce fel de om eti. ´) i interogativ (Nu _tii ce fel de
colegi avem?)
NB.: Deoarece pronmele relativ-interogative sunt întotdeauna
elemente de relaie, pentru a afla funcia lor sintactic trebuie, în primul
rând, s desprtim în propoziii. Dac punem întrebarea în stánga barei,
aflm felul propozitiei, mu functia sintactic a pronumelui; trebuie s
punem întrebarea în dreapta, la un cuvânt din propria propozitie:
Nu _tiu'/ (PP) care avenit. (CD) - cine a venit? care = subiect
5.9. Pronumele i adjectivul pronominal nehotrât
Pronumele nehotrât înlocuie_te un substantiv, fr s dea indicai precise despre
obiectul denumit de acesta.
5.9.1. Dup alcàtuire, pronumele nehotrûe sunt:
- simple: unul, altul, una, alta, un, altii, unele, altele, cutare, niscai, tot, toat, to÷,
toate, mult, mult, muli, multe, puin, puin, puini, puine, atât, atâta, atâti, atâtea, alde;
- compuse din pronumele relative i nchotrte urmate sau precedate de o
particul invariabil de origine verbal: va, oare, ori, fie, vre, alt:
N. - Ac.: cineva ceva careva,
oarecine Oarece oarecare
oricine orice oricare oricât()
fiecine fiece fiecare
Vreunul Vreuna vreunii vreunele
altcineva altceva
Variante populare:
ori_icine ori_icare ori_ice ori_icât
fie_tecine fie_tecare fie_tece fiecine fiecare fiece
G.- D.: cuiva oricui
oarecruia fiecruia
oricruia oricâtor
* Formele cu ori (oricine, orice, oricare, oricât() pot fi elemente de
relaie subordonatoare care introduc: SB, PR, AT, CD, CI, CV.
locuiuni pronominale nehotrâte: nu _tiu cine (cineva), nu _tiuce
(ceva), cine _tie cine (cineva), e miri cine (oarecare, oarecine), cine stie ce
(ceva), te miri ce (ceva), câte i mai câte (multe), nu se _tie cât(cáteva) etc.
Avenit nu _tiu cinela noi. Acumprat te miri ce.
S-i aduci nu _tiu ce. A venit care mai de care (fiecare) mai gtit.
N.B. Când pronumele nehotr¥t st în faa unui substantiv cu care
se acordã în gen, numr i caz (i rspunde la întrebarea
CARE?), devine adjectiv pronominal nehotrêt, cu funcia
sintactic de atribut adjectival
Fiecare elev ii pregte_te temele. (oricare elev, alt elev, yreun
elev etc.): Un elev scrie, altul cite_te. (un, in combinaie cu altul, are
funcia de atribut adjectival exprimat prin adectiv pron. nehotrât.
*Sunt mumai adj. pron. nehotrâte: alde, fiece, niscai, niscaiva.
* Cánd pronumele nehotrât, st dup un substantiv rpunde la
întrebrile AL CUI?, A CUI?, AI CUI!, ALE CUI? are funcia de atribut
pronominal exprimat prin pronume nehotrât, deoarece nu se acord cu
substantivul: Casa oricruia (fiecruia) dintre noi poate fi luat de ape.
Când pronumele nehotráte: mult, puin, tot, destul determin un
verb i arat cantitatea, devin adverbe cu funciu de c.c.mod:
Am máncat tot, mult, puin,destul.
Când in locul unui substantiv,sunt pronume nehotrâte cu funcia de
subiect: Au plecat toi, muli, puini, destui.
* Sunt numai pronume nehotrête: cineva, careva, altcineva,
altceva, altcareva, altcâtva, oricine, fiecine, oarecine i locuiunile in
componena crora intr pronumele relativ CINE. Ele u pot deveni
adjective pronominale nehotrâte.
* Articolul nehotrât ni_te a_ezat în faa uui substantiv la singular
(care denumesc materi) devine adjectiv pronominal nehotrât: ni_te zahr,
ni_te fin, ni_te ulei, ni_te brânz etc.
* Pronumele relativ care devine nehotrât în contexte ca:
Fugeau care încotro vedeau. (fiecare)
Elevii mergeau care pe jos, care în ma_in.
* Pronumele mult, mult putin, puin devin adjective
pronominale când se afl în fua substantivelor (multe, puine ci); cánd
sunt a_ezate dhup substantiv, sunt adjective propriu-zise cu patru forme
flexionare (cri multe, putine) - dup GALR; când determin un verb,
devin adverbe, cu funcia sintactic de complement circumstanial de mod:
Mnânc mult, puin,
5.9.2. Functii sintactice:
-pronumele nehotr¥t are acelea_i funci sintactice ca i pronumele personal;
adjectivul pronominal nehotrât are funcia sintactic de atribut adjectival.
5.10. Pronumele i adjectivul pronominal negativ
Tine locul unui substantiv (sau substitut al acestuia) pe care îl neag. Apare în propozii
negative.
Are formele: N. Ac.: nimeni, nimenea, nimic, nimica, niciunul,
niciuna, niciunii, niciunele.
G. - D.: nimnui, niciunuia, niciuneia, niciunora
* Aceste forme nu pot deveni adjective pronominale negative,
deoarece nu pot sta lâng substantive.
 Forme adjectivale: niciun, nicio, niciunui, niciunei, nic1unor Sunt
totdeauna urnate de un substantiv i îndeplinesc funcia sintactic de atribut adjectival
exprimat prin adjectiv pronominal negatiy.
* Dup GALR, pronumele niciun, nicio etc. se scriu împreunat, dar
în anumite construcii se scriu desprit:
- conjuncie t numeral: n-am nici o sor, nici dou surori;
-conjuncie + pronume nehotrût: nici uul (una), nici mai
multe (muli);
- adverb + articol: nu e proast i nici o (un) persoan (om)
incult();
S.10. 1. Funcii sintactice: - pronumele negativ are acelea_i funcii ca i
pronumele personal. Adjectivul pronominalnegativ este atribut adjectival.