Prepoziţii

Clasificare:

1. după formă:

- simple (la, contra, cu, spre, sub, din, de)

- compuse (despre, de la, de pe la, înspre, de sub, de pe lângă)

2. după origine:

- prepoziţii propriu-zise (de, din, la, pe, langa)

- provenite din: - substantive (graţie, mulţumită)

- participii (datorită)

- adverbe (împotriva, deasupra)

3. după regimul casual:

- prepoziţii care cer cazul acuzativ: cu, din, de, despre, dinspre, înspre, pentru, prin, sub etc.

- prepoziţii care cer cazul genitiv: asupra, contra, împotriva etc. (aici intră categoria
prepoziţiilor provenite din adverbe cu aspect articulat)

- prepoziţii care cer cazul dativ:graţie, mulţumită, datorită, conform, potrivit, contrar,aidoma
şi asemenea (aici intră prepoziţiile provenite din substantive, verbe la participiu sau adverbe)
 Locuţiunile prepoziţionale
Grupuri de cuvinte cu înţeles unitar şi cu rol de prepoziţie. Ele sunt alcătuite din una sau doua
prepoziţii şi o altă parte de vorbire:

a) un substantiv (în faţa, în spatele, din cauza, în loc de)

b) un adverb cu sau fără aspect articulat (în josul, în afară de)
c) adjectivul “tot” (cu tot cu)

Pentru acuzativ
Aceste locuțiuni au ca ultim termen o prepoziție care cere cazul acuzativ.

 față de
 în loc de
 în afară de
 împreună cu
 conform cu

Pentru genitiv
Locuțiunile prepoziționale care cer cazul genitiv provin din cele adverbiale.

 în fața
 în spatele
 în mijlocul
 de-a lungul
 în urma
 în jurul
 în preajma
 Valori morfologice

A
1. ARTICOL POSESIV-GENITIVAL:Ex: Această carte este a Ioanei.
2. ARTICOL DEMONSTRATIV( ADJECTIVAL): Fata a mai mică ( a=cea)
3. VERB AUXILIAR:Ex: A ştiut. (a= vb. a avea); A veni el.(a= a vrea = va)
4. PREPOZIŢIE:a) de acuzativ: Miroase a crini. b)de genitiv: Tată a doi copii. Sinteza a
ceea ces-a spus…( Când a însoţeşte un numeral, un pronume invariabil,cum sunt: ce, ceea
ce, tot,nimic,pentru a crea cazul genitiv, nu avem altă posibilitate decât cu prepoziţia a ,nu
cu articolulgenitival.).c) de infinitiv: a avea, a spune etc.
5. INTERJECŢIE: A, te văd!

I
1. V E R B P R E D I C A T I V ( A F I ) : Nu-i acasă. ( i = se află);
2. V E R B C O P U L A T I V ( A F I ) : Nu – i frumos.
3. V E R B A U X I L I A R ( A F I – î n diateza pasivă): Nu – i ajutat de nimeni.
4. V E R B A U X I L I A R ( A V R E A – î n viitor popular): De – i vedea locul... ( i =
vei)
5. I N T E R J E C Ţ I E : Iii,ce văd?
6. P R O N U M E P E R S O N A L : ( f o r m ă neaccentuată de dativ şi acuzativ): I– am
văzut.( i = pe ei / acuzativ) ; I– am spus.( i = lui, ei / dativ);

O
1. A R T I C O L N E H O T Ă R Â T ( p r o c l i t i c ) : O fată a lipsit.
2. NUMERAL CARDINAL: Am luat doar (numai) o carte.
3. A D J E C T I V P R O N O M I N A L NEHOTĂRÂT: O fetiţă desenează, alta se joacă.
4. PRONUME PERSONAL (formă neaccentuată de acuzativ): O cunosc. ( o = pe ea)
5. PRONUME PERSONAL CUVALOARE NEUTRĂ: Când l-a văzut, a luat-o la fugă.
6. VERB AUXILIAR ( A VREA – înviitor popular): O veni el. ( o = va);
7. INTERJECŢIE: O, frate!
 Forme ale pronumelui propriu-zis

Caz Forme Persoana I Persoana a II-a Persoana a III-a

Nr. Sg. Pl. Sg. Pl. Sg. Pl.

Gen m=f m=f m=f m=f m f m f

N eu noi tu voi el ea ei ele

G - - - -
lui ei lor lor
D accentuate mie nouă ţie vouă

neaccentuate (clitice) (î)mi ne (î)ţi v(ă) (î)i (î)i le le

ni vi li li

Ac accentuate mine noi tine voi el ea ei ele

neaccentuate (clitice) m(ă) ne te v(ă) (î)l o (î)i le

V - - tu! voi! - - - -
 Abrevieri pentru pronumele de politeţe

Substantivele domnului, doamnei, folosite ca termen de politeţe (ce precedă nume de

persoane, funcţii etc.), se scriu fără cratimă în abrevieri,
deci dlui (domnului); dnei (doamnei); drei (domnişoarei); dlor (domnilor);
Cratima se întrebuinţează în abrevierea pronumelor de politeţe compuse şi a formelor
de politeţe (ce se utilizeaza singure sau însoţite de apoziţii): d-lui (dumnealui); d-
ei (dumneaei); d-ta, d-tale (dumneata, dumitale); d-sa, d-sale (dumneasa, dumisale); d-
lor (dumnealor); D-lui (Domnia lui);D-sa (Domnia sa); D-ta (Domnia ta) etc.
 Algoritmi de analiza morfosintactică a pronumelui şi
substantivului

Algoritmul analizei Substantivului

- forma iniţilă (nominative, singular, nearticulat)
- modul de formare (nederivat, derivate, compus)
- comun sau propriu (dacă este comun:concret sau abstract,animat sau inanimat)
- genul
- numărul
-cazul
- determinarea (articolul)
- funcţia sintactică.

Algoritmul analizei Pronumelui

- forma iniţtilă (nominativ, masculin, singular, persoana respectivpă)
- categoria (personal, reflexiv, demonstrativ, posesiv, relativ, interogotiv, de întarire, negativ,
nehotărît)
- structura (simpul sau compus)
- persoana
- genul
- numărul
- cazul, pentru pronumele personal şi reflexiv,forma accentuată şi neaccentuat, silabică şi
nesilabcă
- funcţia sintactică