PRONUMELE

DEFINIȚIE
Pronumele este partea de vorbire flexibilă care ȋnlocuieşte numele unui obiect (ține locul unui
substantiv).
În funcţie de informaţia pe care o dau despre obiectul ȋnlocuit, există mai multe tipuri de
pronume.

I. PRONUMELE PERSONAL

Pronumele personale arată persoanele care participă la comunicare: persoana I (vorbitorul),

persoana a II-a (interlocutorul), persoana a III-a (despre care se vorbește).

Pronumele personal are forme diferite ȋn funcţie de:

 persoană:
- persoana I: eu, noi;
- persoana a II-a: tu, voi;
- persoana a III-a: el, ea, ei, ele;
 gen (doar la persoana a III-a): masculin (el, ei), feminin (ea, ele);
 număr:
- singular: eu, tu, el, ea;
- plural: noi, voi, ei, ele;
 caz: nominativ, acuzativ, genitiv, dativ, vocativ.

La cazurile acuzativ şi dativ, pronumele personal are forme accentuate şi neaccentuate (clitice):

Cazul Singular Plural

Pers. I Pers. a II-a Pers. a III-a Pers. I Pers. a II-a Pers. a III-a

Nominativ eu tu el (masculin) noi voi ei (masculin)

ea (feminin) ele (feminin)
Acuzativ Forme (pe) mine (pe) tine (pe) el (pe) noi (pe) voi (pe) ei
accentuate (pe) ea (pe) ele
Forme mă (-)te(-) ȋl (masculin) ne vă ȋi (masculin)
neaccentuate m- l- (masculin) v- -i (masculin)
(clitice) o (feminin) le (feminin)
Genitiv Forme - - lui (masculin) - - lor (masculin/
accentuate ei (feminin) feminin)
Dativ Forme mie ţie lui (masculin) nouă vouă lor (masculin/
accentuate ei (feminin) feminin)
Forme ȋmi ȋţi ȋi (-)ne(-) (-)vă le(-)
neaccentuate (-)mi(-) (-)ţi(-) (-)i(-) ni vi li
(clitice) (masculin/ v- (masculin/
feminin) feminin)
Vocativ Forme - tu! - - voi! -
accentuate

Pronumele personal preia cazurile și funcțiile sintactice ale substantivului pe care îl înlocuiește.
 Exemple:
1. El este prietenul meu cel mai bun. (S, cazul N)
2. Vinovații sunt ei. (NP, cazul N)
3. Te aștept de o oră. (CD, cazul Ac)
4. Laudele erau pentru ele. (NP, cazul Ac)
5. Nu mai vorbește nimeni cu tine. (CP, cazul Ac)
6. Am încredere în ei. (CP, cazul Ac)
7. Tocmai vorbeam despre voi. (CP, cazul Ac)
8. Liviu stă lângă voi. (CL, cazul Ac)
9. Prietenii se comportă ca noi. (CM, cazul Ac)
10. Nu a deschis cadoul de la noi. (A, cazul Ac)
11. Părinții lor sunt în vacanță. (A, cazul G)
12. Ai intrat în sală înaintea lor. (CT, cazul G)
13. Cartea este a ei. (NP, cazul G)
14. Sorin se poartă asemenea lor. (CM, cazul D)
15. Nu i-am dat nicio șansă. (CI, cazul D)
16. − Voi, cei de acolo, apropiați-vă! (cazul V, fără funcție sintactică)

VALORI SPECIALE ALE PRONUMELUI PERSONAL

1. Valoarea neutră – pronumele personale (formele neaccentuate de persoana a III-a) au această

valoare când intră în componența unor expresii (locuțiuni) și nu mai desemnează persoane; nu au
funcție sintactică, nefiind analizate separat; apar în limbajul familiar și în cel argotic: Dă-i înainte!
Copilul a luat-o la fugă. Îi trage cu băutura.

2. Dativul etic este o formă neaccentuată de dativ (persoana I/a II-a) care marchează implicarea
afectivă a emițătorului și angajarea receptorului în actul de comunicare; nu are funcție sintactică;
are rol stilistic, apărând în limbajul familiar și în cel popular: Pe unde mi-ai umblat? Prâslea mi
ți-l omorî pe zmeu.

3. Dativul posesiv este o formă neaccentuată de dativ care exprimă posesia, având funcția sintactică
de atribut (când determină un substantiv) sau de complement indirect posesiv (când determină un
verb): Frumoasa-i casă este la capătul străzii. (Casa cui? → atribut) Îmi bate cineva la geam.
(Cui îi bate? → complement indirect posesiv)
 II. PRONUMELE DE POLITEŢE

Pronumele de politeţe exprimă respectul față de anumite persoane.

Limba română distinge trei grade de politețe: grad redus, politețe standard și grad sporit.
Pronumele de politețe are forme pentru persoanele a II-a și a III-a, nr. sg. și nr. pl.
La persoana a III-a, acest pronume are forme diferite în funcție de gen (masculin/feminin).
Cea mai utilizată formă a pronumelui de politețe este dumneavoastră.
În tabelul de mai jos, formele înroșite sunt curente, iar celelalte sunt învechite:

Persoana Grad redus de politețe Politețe standard Grad sporit de politețe

Persoana N-Ac-V N-Ac-G-D-V N-Ac-V

a II-a, nr. sg. dumneata dumneavoastră Domnia Voastră
(adresarea Domnia Ta
către o G-D G-D
persoană) dumitale Domniei Voastre
Domniei Tale
Persoana N-Ac N-Ac-G-D N-Ac
a III-a, nr. sg. dânsul (masculin) dumnealui (masculin) Domnia Sa
(referirea la dânsa (feminin) dumneaei (feminin) (masculin/feminin)
o persoană)
N-Ac Domnia Lui (masculin)
dumneasa Domnia Ei (feminin)
G-D (masculin/feminin) G-D
dânsului (masculin) Domniei Sale
dânsei (feminin) G-D (masculin/feminin)
dumisale
(masculin/feminin) Domniei Lui (masculin)
Domniei Ei (feminin)
Persoana - N-Ac-V
a II-a, nr. pl. Domniile Voastre
(adresarea N-Ac-G-D-V
către mai dumneavoastră G-D
multe Domniilor Voastre
persoane)
Persoana N-Ac N-Ac
a III-a, nr. pl. dânșii (masculin) Domniile Lor
(referirea la dânsele (feminin) N-Ac-G-D (masculin/feminin)
mai multe dumnealor
persoane) G-D (masculin/feminin) G-D
dânșilor (masculin) Domniilor Lor
dânselor (feminin) (masculin/feminin)

Există și formule ceremonioase, utilizate în diverse contexte sociale: Excelența Voastră,

Excelența Sa (pentru ambasadori), Preasfinția Voastră, Preasfinția Sa (pentru înalții prelați), Alteța
Voastră, Alteța Sa, Maiestatea Voastră, Maiestatea Sa (pentru membrii familiilor regale).

În scris, unele pronume de politețe se pot abrevia: dv./dvs/d-voastră (dumneavostră); d-ta

(dumneata), d-tale (dumitale).
 Pronumele de politețe preia cazurile și funcțiile sintactice ale substantivului.

Exemple:
1. Dumnealui este vecinul meu. (S, cazul N)
2. Câștigătorii sunt dumnealor. (NP, cazul N)
3. Pe dumneavoastră vă așteptam. (CD, cazul Ac)
4. Cadourile sunt pentru dumnealor. (NP, cazul Ac)
5. Merg și eu cu dumneata. (CP, cazul Ac)
6. – Pot să mă așez lângă dumneavoastră? (CL, cazul Ac)
7. Vreau să ajung celebru ca dumneavoastră. (CM, cazul Ac)
8. Apreciez sfatul de la dumneaei. (A, cazul Ac)
9. Petițiile dumnealor sunt justificate. (A, cazul G)
10. Elevii au intrat în clasă înaintea dumneavostră. (CT, cazul G)
11. Bicicleta este a dumneaei. (NP, cazul G)
12. Copilul se poartă asemenea dumnealor. (CM, cazul D)
13. Dumneavoastră nu vă pasă de nimeni. (CI, cazul D)
14. – Dumneavoastră, cei care vociferați, părăsiți sala! (cazul V, fără funcție sintactică)