PRONUMELE DIN LIMBA ROMANA

Pronumele este compus din urmatoarele grupuri de cuvinte: (pro + nomen = pentru nume)

PRONUMELE ESTE PARTEA DE VORBIRE FLEXIBILA CARE INLOCUIESTE UN SUBSTANTIV (NUME).

PRONUMELE PERSONAL tine locul persoanelor ( I, a II-a, a III-a, singular si plural).

PERSOANA I

Singular Plural
Forme Functie
CazuriIntrebare Forme Forme Forme
accentu- sintactica
neaccentuate accentuate neaccentuate
ate
N. cine? eu – noi – subiect
(pe) (pe) complement
Ac. ma, m- (pe) noi ne
cine ? mine direct
complement
D. cui? mie imi, mi noua ne, ni
indirect
al, a, ai,
G. – – – – –
ale cui?
V. – – – – – –

PERSOANA a II-a

Singular Plural
Forme Functie
CazuriIntrebare Forme Forme Forme
accentu- sintactica
neaccentuate accentuate neaccentuate
ate
N. cine? tu – voi – subiect
(pe) complement
Ac. (pe) tine te- (pe) voi va, v-
cine ? direct
complement
D. cui? tie iti, ti- voua va, vi, v-
indirect
al, a, ai,
G. – – – – –
ale cui?
V. – tu! – voi! – –

OBSERVATII
Pronumele de persoana I si a II-a au aceleasi forme pentru masculin si feminin, iar cele de
persoana a III-a au forme speciale pentru masculin si feminin.

Pronumele personale de persoana I si a II-a nu au forme pentru cazul genitiv. Vocativ au numai
pronumele personale de persoana a II-a singular si plural (tu; voi).

Pronumele personal la acuzativ are forme accentuate si neaccentuate.

PERSOANA a III-a (masculin)

Singular Plural
Functie
CazuriIntrebare Forme Forme Forme Forme
accentu- sintactica
neaccentuate accentuate neaccentuate
ate
N. cine? el – ei – subiect
(pe) complement
Ac. (pe) el il, l- (pe) ei ii, i-
cine ? direct
complement
D. cui? lui ii, i- lor le, li
indirect
atribut
al, a, ai,
G. lui – lor – pronominal
ale cui?
genitival
V. – – – – – –
PERSOANA a III-a (feminin)

Singular Plural
Functie
CazuriIntrebare Forme Forme Forme Forme
accentu- sintactica
neaccentuate accentuate neaccentuate
ate
N. cine? ea – ele – subiect
(pe) complement
Ac. (pe) ea o- (pe) ele le-
cine ? direct
complement
D. cui? ei ii, i- lor le, li
indirect
atribut
al, a, ai,
G. ei – lor – pronominal
ale cui?
genitival
V. – – – – – –

La persoana a III-a in afara de pronumele el, ea, ei, ele se folosesc si pronumele
personale: dansul, dansa, dansii, dansele.

Pronumele personal de politete are forme numai pentru persoanele a II-a (dumneata, dumitale,
dumneavoastra) si a III-a (dumnealui, dumneaei, dumnealor).

Pronumele personal neaccentuat la dativ poate determina un substantiv la nominativ sau la

acuzativ : palaria-mi, palaria-ti, palaria-i. In asemenea constructii pronumele la dativ are sens
posesiv: palaria mea, palaria ta, palaria ei (lui). Acest dativ se numeste dativ posesiv.

Determinand un substantiv, pronumele personal la dativul posesiv are functie sintactica de atribut
pronominal.

Formele neaccentuate ale persoanei I si a II-a singular la cazul dativ (mi-, ti-, imi, iti) se
intrebuinteaza cu rol stilistic in basmele si baladele populare pentru a arata ca povestitorul
participa sufleteste la desfasurarea actiunii. Dativul folosit in acest scop se numeste dativ etic:

“Setila repede-repede mi ti le-a supt pe toate de-a randul.”

(I. Creanga)

Pronumele la dativul etic nu are functie sintactica.

MODEL DE ANALIZA PENTRU PRONUME

“Peste gatul incordat al calului, cu fruntea ridicata sus, ochii lui privesc si piata goala dimprejurul
lui parca se umple de lume.

Indaratul ei un ceas a batut si tot soiul de oameni au inceput sa roiasca spre vechile curti unde
tinea el sfat odata.”

(D. Anghel)

lui = pronume personal, persoana a III-a, genul masculin, numarul singular, cazul genitiv, functie
sintactica de atribut pronominal genitival.

dimprejurul lui = pronume personal, persoana a III-a, genul masculin, numarul singular, cazul
genitiv, precedat de prepozitia compusa „dimprejurul”, functie sintactica de atribut pronominal
prepozitional;

indaratul ei = pronume personal, persoana a III-a, genul feminin, numarul singular, cazul genitiv,
precedat de prepozitia „indaratul”, functie sintactica de complement circumstantial de loc.

el = pronume personal, persoana a III-a, genul masculin, numarul singular, cazul nominativ,
functie sintactica de subiect.

“Si stepa toata imprejur

La strigatu-mi va rasari
Cu dansa slobod m-oi iubi,
Uitand de oasele-ti pustii…”

(I. Pillat)

mi = pronume personal, persoana I, numarul singular, cazul dativ posesiv, forma neaccentuata,
functie sintactica de atribut pronominal;

cu dansa = pronume personal, persoana a III-a, genul feminin, numarul singular, cazul acuzativ,
precedat de prepozitia simpla „cu”, functie sintactica de complement indirect;

ti = pronume personal, persoana a II-a, numarul singular, cazul dativ posesiv (oasele tale), forma
neaccentuata, functie sintactica de atribut pronominal.

PRONUMELE DE INTARIRE INSOTESTE UN PRONUME PERSONAL ( EL INSUSI) SAU UN SUBSTANTIV

(ELEVA INSASI) CU SCOPUL DE A-L PRECIZA; ESTE FOLOSIT NUMAI CA ADJECTIV PRONOMINAL DE INTARIRE.
Aceste forme sunt alcatuite din vechile pronume personale ins(u), carora li s-au adaugat formele
de dativ ale pronumelor personale sau reflexive neaccentuate : mi, ti, si, ne, va, le.
<tablestyle=”font-size: 11px;” border=”0″ cellspacing=”0″ cellpadding=”0″>

SINGULARPLURALMasculinFemininMasculinFemininins (u) ins (a) ins (i) ins (e) -mi (eu) -mi
(eu) -ne (noi) -ne (noi) -ti (tu) -ti (tu) -va (voi) -va (voi) -si (el) -si (ea) -si (ei) -si (ela)

Insotind un pronume personal sau un substantiv, devin adjective pronominale de intarire si se

acorda in gen, numar si caz cu pronumele personal sau cu substantivul determinat.
“Si cea dintai scolarita a fost insasi Smarandita popii.”

(I. Creanga)

Noi insine am intarziat.

Pronumele
Pronumele este o parte de vorbire flexibilă, care înlocuiește
un substantiv și, de regulă, își schimbă forma (flexionează) după gen,
număr, caz și persoană.

Vasile, vrei tu să-i oferi Mariei cartea pe care ți-a cerut-o?

(tu, ți țin locul substantivului Vasile, -i ține locul
substantivului Maria, iar o ține locul substantivului cartea)

Clasificare

În funcție de schimbarea formei după persoană, pronumele se împart

în pronume cu forme personale și pronume fără forme personale.

Pronumele cu forme personale

Pronumele cu forme personale își schimbă forma după persoană.

Atunci când este analizat se menționează persoana acestuia. Se
împart în:

pronume personal (propriu-zis) (eu, tu, el, noi, ... mie, ție, ...
etc),
pronume personal de politețe (dumneata, dumneavoastră, dumneasa, ...
etc),
pronume reflexiv (îmi, mă, îți, ne, vă, ... etc),
pronume de întărire (însumi, însuți, însuși, ... etc),
pronume posesiv (al meu, al tău, al său, al nostru, ... etc).

Pronumele fără forme personale

Pronumele fără forme personale nu își schimbă forma după persoană.

Atunci când este analizat nu se precizează persoana acestuia. Se
împart în:

pronume demonstrativ (acesta, aceștia ... acela, aceia ...același,

aceiași ... cestălalt, ceștilalți ... celălalt, ceilalți ...),
pronume nehotărât (unul, alții, toți, toate, oricare, orice ...),
pronume negativ (nimeni, nimic, niciunul, niciuna),
pronume interogativ (care, cine, ce, cât, câți, câte ...),
pronume relativ (care, cine, cât, câți, câtă, câte...).
 Locuțiuni pronominale

Locuțiunile pronominale sunt un grup de două sau mai multe cuvinte,

care au valoarea unor pronume. Multe din locuțiuni sunt rezultate din
pronume de politețe (Domnia Sa, Domniei Sale), dar există și locuțiuni
care nu sunt alcătuite din pronume de politețe (Maiestatea Ta, Înalt
Preasfinția Sa sau cine știe cine, care mai de care). [pentru mai multe
detalii vezi locuțiunile pronominale]

Cazurile și funcțiile sintactice ale pronumelui

! Pronumele au aceleași cazuri și funcții sintactice ca substantivele

pe care le înlocuiesc.

În funcție de cazuri, pot avea următoarele funcții sintactice:

 nominativ: subiect, nume predicativ, atribut apozițional

 acuzativ: complement direct, complement indirect, complement de
agent, complement circumstanțial de loc, complement circumstanțial de
timp, complement circumstanțial de mod, complement circumstanțial de
cauză, nume predicativ, atribut prepozițional
 genitiv: atribut genitival, atribut prepozițional, nume predicativ,
complement indirect, complement circumstanțial de cauză, complement
circumstanțial de timp, complement circumstanțial de loc
 dativ: complement indirect, nume predicativ, atribut pronominal,
complement circumstanțial de loc, complement circumstanțial de timp

[exemple de propoziții, formate cu pronume în diferite funcții

sintactice, găsiți în paginile dedicate pronumelor]

Schimbarea valorii gramaticale a pronumelui

Valoarea gramaticală a pronumelui se poate schimba și devine:

 substantiv (nimic > nimicuri)

 adverb (ce > ce repede)

 adjectiv pronominal (același > același oraș)

 locuțiune adjectivală (nimic > lucruri de nimic)

Valorile stilistice ale pronumelui

Cu ajutorul pronumelor pot fi realizate următoarele figuri de stil:

repetiție, antiteză, enumerație.