Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Felurile: personal, personal de politeţe, reflexiv, de întărire, posesiv, demonstrativ, relativ, interogativ,
nehotărât, negativ.
1. Pronumele personal
Indică persona I (care vorbeşte), a II-a (cu care se vorbeşte), a III-a (despre care se vorbeşte)
Observaţii:
numai persoana a III-a are forme pentru gen (el, ea / ei, ele)
numai persoana a II-a are forme pentru vocativ
perosna I şi a II-a nu au forme pentru genitiv (au devenit pronume posesive: al meu, al nostru
etc)
pronumele personal nu devine adjectiv pronominal, de aceea lui, ei, lor nu sunt atribute
adjectivale, ci atribute pronominale
Declinarea pronumelui
Cazul Persoana I
Singular Plural
Nonclitice Clitice Nonclitice Clitice
N eu - noi -
G - - - -
D mie îmi, mi nouă ne, ni
Ac (pe) mine mă, m (pe) noi Ne
V - - - -
Dativul posesiv (forma neaccentuată a pronumelui personal care indică posesia şi are valoare de atribut
pronominal, nu de complement indirect, cum ar părea)
Eu îmi fac temele. (ale mele) / El îşi face temele. (ale sale) / Frumoasele-ţi cuvinte... (ale tale)
Funcţii sintactice
Are aceleaşi funcţii sintactice ca substantivul
Exemple:
Subiect (N): Tu eşti cel mai bun.
Nume predicativ (Ac): Cărţile sunt de la tine.
Atribut pronominal (G): Sfaturile lui sunt preţioase.
Complement indirect (D): Le-am dat lor cărţile.
Complement prepozițional (Ac): Despre voi am păreri bune.
Complement direct (Ac): Pe voi vă cunoaşte lumea.
Circumstanţiale
- de loc: S-au oprit înaintea lui. (G)
- de timp: Înaintea lui au sosit alţii. (G)
- de mod: A procedat ca tine. (Ac)
- de cauză: N-a avut loc de tine. (Ac)