Un model de fisa a sedintelor de consiliere poate avea urmatoarea structura:

1. conversatia introductiva;

2. elaborarea schitei cazului:

- formularea problemei, stabilirea cauzelor posibile, a factorilor determinanti ;

- intocmirea unei scurte caracterizari/descrieri a problemei/cazului pe baza

informatiilor obtinute ;

- realizarea unui plan de interventie sau a unui contract scris - ce se realizeaza

impreuna, ce face clientul, cum se va evalua periodic evolutia situatiei etc.

3. punerea in aplicare a planului - rezolvarea problemei cu ajutorul unor tehnici specifice

de interventie pentru care consilierul opteaza, in functie de caracteristicile clientului.

Incheierea/terminarea sedintelor de consiliere este, de asemenea, un moment delicat ; se cere mult

tact, intelegere si abilitate din partea consilierului. Aceasta etapa este necesar sa se desfasoare din
urmatoarele motive (M. Jigau, 2001, p. 210):

 au fost atinse obiectivele propuse;

 clientul nu colaboreaza sau nu se mai prezinta la sedinte;

 clientul nu trece la actiune;

 lipsa de profunzime sau de semnificatie a sedintelor, datorita confuziei, nehotararii sau sub-
motivarii clientului pentru rezolvarea situatiei cu privire la cariera.

Uneori, incheierea sedintelor de consiliere apartine clientului. In aceste situatii, motivele pot fi:

 credinta clientului ca si-a atins scopurile;

 teama clientului ca ar putea fi descoperite, in procesul consilierii, anumite aspecte sau

puncte slabe ale vietii sale pe care doreste sa le ascunda;

 esecul consilierului de a raspunde asteptarilor clientului;

  lipsa de implicare a clientului si renuntarea voluntara la consiliere.

Sub anumite fatete, consilierea individuala se aseamana cu psihoterapia, arata M. Jigau (op. cit., p.
214), sub alte aspecte, activitatile cu scop terapeutic sunt total absente. Procesul de consiliere este si
prilej de invatare, de transfer de experienta de la un mentor la un discipol, este procesul dezvoltarii
individuale sub aspectele utile siesi, dar si societatii.

Din aceasta perspectiva, obiectivele principale ale consilierii individuale sunt:

 modificarea comportamentelor indezirabile: identificarea comportamentelor tipice ale

persoanei, evaluarea eficientei si impactului acestor comportamente in situatii concrete de
viata, schimbarea comportamentelor (se propun altele, in acord cu dorintele clientului,
considerate, in comun, dezirabile si aducatoare de succes, incepand cu modul de a saluta,
zambi, multumi, solicita etc.);

 stimularea capacitatii de a actiona rational (Ellis, 1972) presupune parcurgerea catorva

pasi:

- analiza acelor experiente traite care sunt sau au fost sursa unor suferinte, deceptii,
regrete, frustrari, stari de anxietate;

- evidentierea imaginii sau credintei (irationale, nejustificate) pe care o are persoana

despre cauzele acestor trairi cu efecte negative in plan emotional;

- punerea in lumina a consecintelor acestor situatii de disconfort personal, a

dificultatilor de relationare normala cu altii;

- demolarea imaginii sau credintei pe care persoana o apara cu argumente logice,

rational-emotionale;

- negocierea unui mod nou de a actiona in situatii similare celor care au declansat
starea respectiva.

 stimularea capacitatii de a actiona in consens cu realitatea (Glasser, 1965);

 centrarea actului consilierii pe problema clientului (Rogers, 1966).

Cat priveste metodele si tehnicile specifice consilierii individuale acestea au fost prezentate cu
prilejul abordarii principalelor orientari teoretice in consilierea psihopedagogica. Sarcina consilierului
este aceea de a selecta cat mai riguros si in concordanta cu personalitatea clientului, varsta, educatia
si nivelul de cultura al acestuia, metodele si tehnicile cele mai potrivite pentru solutionarea
problemelor cu care clientul se confrunta. In acest sens nu exista un retetar specific, decat unele
indicatii in legatura cu rolul fiecarei metode si tehnici in parte.

Consilierea individuala apare ca o forma particulara de invatare, cu scop adaptativ la realitatea

sociala, culturala, profesionala. Rolul cel mai important al consilierii individuale este acela de a ajuta
la cristalizarea unei imagini de sine pozitive si reale, puternice si generatoare de energie si resurse
pentru actiune, care sa confere prestigiu, o reala mandrie de sine, satisfactie si succes social prin
performantele obtinute.