RUINA SANNICOARA

DIN CURTEA DE ARGES

Curtea de Arge& posedă tesaure archeologice pre-

ţioase pentru architectura noastră. Biserica episcopiei
a răpit admiraţia tuturor, în cât ciUatorul ce '&i în-
dreaptă calea spre vechea capitală a ţerei trece cuve-
derea biserica Domnească &i ruina Sănnicoara din orâ&el
&i so duce de-a dreptul la măreaţa biserică a lui Neagoe
Voevod, care e o creaţiune ginga&'3 &i strălucitoare sub
dantela polichromă de sculpturi ce-o înfă~oară.
Cunoscătorul însă, omul de &tiinţă, archeologul, nu
trece indiferent pe lângă biserica Domnească &i Sănni­
coara, se opre&te la vederea acelor ziduri înnegrite de
asprimea secolelor. Nerăbdător de a afla &optele acelor
mărturii ale trecutului e atras ca prin farmec spre
densele.
Aceste dorn~ zidiri sunt a&ezate in partea despre
miază-noapte a ora&ului. Biserica Domnească a cărei
clădire se spune a fi de la Radu-Negru, se află în partea
stângă a stradei ee străbate ora&ul de la un cap la
cel-lalt, iar ruina Sănnicoara în partea dreaptă pe vârful
unei coline ce predomină oră&elul precum &i toată valea
încântătoare a Arge~ului.
De o cam dată me voiu ocupa numai de ruina Săn­
nicoara. Biserica Domnoască fiind de cea mai mare im-
portantă archeologică a artel religioase la noi, cere un
studiu mai aprofundat, de aceia 'mi propuiu a reveni
int'un alt studiu îmbrăti&ând originele architecturei nos-
tre ~i în special a monumentelor religioase, lăsate în
părăsirea nemilostivă a timpurilor &i de credincio&i &i
de scriitori.

https://biblioteca-digitala.ro
374 .

De cine a fost zidită&i când a fost zidită biserica

: Sănnicoara? Iată întrebarea ce '& i-o pune on-cme se

? ·

Fig. 1. V edere a despre sud-Yest.

https://biblioteca-digitala.ro
 ·375

află în faţa acestor resturi ce au mai remas din bi-

serica Sănnicoara. Zidurile părăsite astăzi presintă o
Riluetă stranie pe vîrful colinei. Dărâmată mai de tot
spre altar, în faţă se ridică majestos un sfert din tur-
nul pătrat ce servea ele clopotniţă. E curioasă aceasta
rupere a turnului în înălţime de jos până sus, ~les­
nită &i de golurile ferestrelor cari, fiind a&ezate una
d'asupra celei-lalte, împărţeau turnul în patru părţi, lesne
de deosebit una de alta la vre un cutremur.
Nimic scris nu se găsesce în privinţa Sănnicoarei.
Archidiaconul Pavel din Alep, ce însoţea pe patriarchul
Macarie din Antiochia, în povestirea călătoriei ce a
făcut în ţară pe la anul 1654, spune numai că în Arge&
erau patru biserici cu hramul sfântului Nicolae &i abea
aminte&te în treacăt de biserica Domnească. ~i ce l'ar
fi interesat pe densul bisericuţa Sannicoarei, când obo-
sit de drum &ide nerăbdare pi&ia întins spre falnica mâ-
năstire de a cărei strălucire, pe acele vremuri, se po-
vestea chiar în Orient după spusele autorului arab.
O veche legendă e legată de aceste ruine, &i nu e
ruină să nu'&i aibă legenda ei, tot-d'a-una nedes-
părţite una de alta, fără a se şti care din doue e mui
veche.
Se spune că Radu-Negru plecând într'o bătălie contra
tătarilor, întârziase prea mult până să respingă pe vrăj­
ma&. In lipsa sa, doamna Margareta care fiind catolică
voind să'&i aibă pe pămentul românesc biserică după legea
ei, s'a pus să zidească acP,astă clădire drept în faţa bi-
sericei Domne&ti care era biserica curţei lui Radu Negru.
Atunci boerii simţindu-se jicniţi, ne fiind obiceiul pămân­
tului ca alte neamuri să'&i facă temple la ei, s'au res-
culat cu toţii &i s'au dus să se plângă domnului, care
era în bătălie. Aflând domnul, jură să omoare pe sotia
sa de o va întâlni la întoarcere. Doamna de frică fugi
peste noapte într'un car cu boi spre Câmpulung, &i de
teamă să nu o ajungă din urmă, voind a trece rîul ce

https://biblioteca-digitala.ro
3i6
se afla la jumătatea drumului, apele fiind mari, s'a
înnecat cu totul in rîul care de atunci &i astăzi poartă
numele de rîul Doamnei.
Se mai spune că îp vechime erau subterane care le-

-
- I
·-:1.~

Fig . 2. Vederea despre Nord-Est.

https://biblioteca-digitala.ro
 377
gau Sănnicoara cu biserica Domnească pentru înlesnirea
curţei Jui Radu Negru. De a~a subterane se vorbe&te
să se fi aflat &i la curtea domnească din Târgovi&te,
între Trei-Ierarhi &i Cetăţuia de la la&i &i între curţile
domne~ti ale lui Stefan cel mare &i sfântu Dumitru din
Suceava. Nicăeri însă nu se găsesc urme care să ne
mărturisească că au fost subterane. Să fie oare vre o
creaţiune a poporului, care în imaginaţia, or în ne&tiinţa
lui înfă&ura în farmecul misterelor lucrurile de care nu
î~i putea da seama?
Ceea ce se &tie sigur e că în biserică s'a slujit, până
la 1730 după unii, iar după alţii până la 1820. Semai
~tie incă că pe bolta altarului erau zugrăveli până în anii
din urmă, în cât se vede că distrugerea ei nu datează
a~a de demult. Din bătrâni se poveste&te că au apu-
cat'o întreagă &i chiar acoperită. -Numirea de Sănni­
coara vine de la sfântu Nicolae, care trebue să fi fost
hramul bisericei.
La 1882 epitropii bisericei Domne&ti :;tu derâmat bolta
altarului .&i ceva din zidurile laterale pentru a beneficia
de cărămida ce o găseau bună pentru a se servi de
densa.
Jumătate din turn, partea despre resărit, s'a dărâmat
în toamna ar.ului 1868, &i in urma scobiturilor ce se
făceau la basa turnului de locuitori pentru a lua că­
rămida ~i molozul, in iarna anului 1886, fiind ploi multe
s'a surpat încă un sfert ciin turn ; iar restul ce mai
remăsese, ~i care se vede &i astăzi, fărâ multă a&tep-
tare era în pericol să se prăvălească în vale nentru
vecie.
V ezând că, pe lângă. starea periculoasă a zidurilor,
cum oamenii locali, prin nepăsarea ~i nepriceperea
lor, contribuiau singuri la dărâmarea acestor ruine, în
primăvara anului 1886 m'am adresat Domnului Dimitrie
Sturdza pe atunci ministru de culte ~i de instructiune
publică, ~i domnia sa ca un iubitor sincer pentru tot ce

https://biblioteca-digitala.ro
378
poate ă î n tăre ască &i să m ă rească ţara ~i neamul nos-
tru, a acordat sumele trebuincioase pentru consolidarea
zidurilor &i pentru facerea să.păturilor &i a cercetărilor

Fig. 3. Vederea despre Kord-VesL

trebuincioase ca cel puţin să se păstrez e cât va fi cu

putinţă în starea în care se află.
De &i zidurile s'au înt ărit bin e de jur împrejur
https://biblioteca-digitala.ro
 379
ne mai fiind în pencol de a se surpa, 'mi am zis
însă c ă precum s'a ruinat pân ă acum Sănnicoara
qe veacuri &i vremuri rele se va mai ruina &i de acum
încolo ca tot ce e omenesc, s'ar putea chiar să dispară
cu totul aceste ziduri, cele mai vechi poate a~e neamu-
lui nostru românesc de la descălecare în coace, fii n'ar
fi bine să se pe ardă urm ele care m ărturisesc vechimea
neamului nostru, c ăci f:itiut este că vechimea adaugă la
lauda &i la m ă rir e a neamurilor.
Iată ce m'a făcut. să puiu pe hârtie aceste câte-va
renduri, în soţite &i ele clesenuri ar ătând starea de fată
precum &i starea în care; dup ă în chipuirea mea, a tre-
buit să fi fo st la început biserica Să nnico ara, servin-
du-me ~ întru aceasta de cerc e t ă rile făcute asupra ruinei

Fig. 4 Planul.

https://biblioteca-digitala.ro
3.SO
însă-şi ~i asupra clădirilor de unde ·~i-a putut trage
originea.
Desgropând zidurile ce se vM ~i care erau acoperite
sub dărâmăturile bolţilor &i a turnului, am putut da
de urme sigure în privinţa planului ~ia felului de con-
structie a clădirei.
Planul are forma unei basilice romane cu o singură
navă terminată cu o absidă care nu e o jumetate de
cerc ci un arc de cerc. Absida era însoţită şi de absi-
diole. In altar, spre nord, era o firidă pentru prosco-
midie ~i alta spre sud pentru diaconicon. In partea
despre apus, în prelungirea navei era un nartex peste
care se ridica un turn pătrat foarte greoiu. O u~e se
afla spre apus pentru a intra în nartex &i apoi altă u&e
pentru a trece din nartex în navl't. - :Mai era o u&e
spre sud care servea pentru a intra dea-dreptul în bi-
serică, în cât in biserieă se putea intra prin doue u&i,
lucru adesea obicinuit.
Lumina abea pătrundea în altar printr'o singură fe-
restrue de zece centimetri lărgime şi poate încă o fe-
restrue Se afla d'asupra U&ei despre sud pentru a lu-
mina nava.
Turnul pătrat avea mai multe ferestre foarte spa-
tioase, a căror urme se ved încă E:i astăzi.
Biserica era acoperită în interior cu o boltă cilin-
drică divizată cu arcuri.
La partea exterioară a altarului care se termină in
feţe poligonale, erau firide lăsate în grosimea zidului
cam de zece centimetri adâncime.
Arcurile u&ilor &i a ferestrelor erau în plin centru
Lărgimea bisericei e de opt metri &i jumetate iar
lungimea totală de ~ease-spre-zece, adică aproape în-
doit cât lărgimea. Această proporţie se da de obiceiu
basilicelor de către romani.
Esaminând modul construcţiei se observă că clădi­
rea era lucrată din gros, de mâini stângace, în felul

https://biblioteca-digitala.ro
 381
zidirilor greco-romane. Se ved acelea&i procedeuri ca
în construcţiele din Peloponez &i din Atic veche.
Exteriorul e în felul zis „opus reticulatum" foarte des
întrebuinţat în Grecia ~i care consistă dintr,un rend de
pietre spongioase tăiate din gros, sau din bolovani de
rîu alternând cu trei rânduri· de cărămizi. - Tot ast-
fel, fără m01 cea mai mic ă deosebire, e făcută &i zi-

Fig. 5. Faţada despre Sud.

dăria de la biserica Dorp.nească, în cât nu e mirare ca

amendouă să fi fost făcute de ac~ia&i me&teri.
Pietrele spongioase au fost aduse de la o depărtare
cam de 20 kilometri de pe Atge& în sus, bolovanii au
https://biblioteca-digitala.ro
38~

fost luaţi din riul Arge&. Cărămizile au 28 centimetri

lungime, 14 centimetri lărgime &i -1 centimetri grosime.
Rosturile dintre cărămizi sunt tot atât de groase cât &i
cărămizile, în cât zidăria era compactă, materialele erau
bine infă&urate cu mortar &i în zidărie intra tot atât
mortar cât &i material.
Bolta de cărămidă a absidei din altar e făcută după
un model foarte respfmdit in edificiile vechil,bizantine
din Atena, ro turile cărămizilor, in loc de a se indesa

Fig 6. Yedcrca spre alt ar .

spre fundul boltei, se incruci&ează ca o foae ele feregă

după o linie mijlocie. Architectij bizantini construiau
acest fel de bolti făn\ tipare, servindu-so numai de o
bucată de lemn sau de o sfoară a cărui cap fix era în
centrul sferei, iar cel-lalt mobil se plimba după tre-
buinţă.
Legături
de lemn ele stejar se aflau în zid. câte doue
lemne erau a&ezate în lung, ear altele în curmezi& for-
mând ca un grătar, ~i a&a se repeta în totă înălţimea
clădirei, câte o legătură la depărtare de 1m.60 una de
alta. Aceste lemne cu vremea putrezind au slăbit zi-
dăria &i mai ales la colţuri, legăturile incruci&ându-se,

https://biblioteca-digitala.ro
 383
zidăria ara devizată în p ~trţl mici în cât lesne se pu-
teau strivi . Incruci&area legăturilor la colţuri) lucru
care intr'alt fel nu se putea face trebuind a se îmbina
lemnele intre densele, era un mare defect, făcându-se
tocmai în părtile unde se cerea o mai mare rezistenţă.

Sistemul acesta. de legături într'alte ţări I&l avea

explicaţia sa. In Asia, unde desele cutremure distrugeau
clădirile, architecţii au simţit trebuinţa din timpurile
cele mal vechi, a lega bolţile cu lemnărie, &i în ace-
la~i timp puind legături de lemn &i în zid, zidăria că­
păta o mai mare putere, mai ales la început când era
proaspătă. Acest obiceiu s'a transmis &i la noi. &i la
t6te clădirile vechi găsim l egături de lemn în zid &i
la bolţi.
https://biblioteca-digitala.ro
::J84

Turnul era numai de cărămidă, fără peatră, ~1 a-

cesta sigur pentru ca să nu ingreueze prea mult zi-
dăria. Zidurile subtiindu-se cu cât se înaltă, făcân­
du-se numai de cărămidă, zidăria era în acela~i timp
mai rezistentă. Cărămizile la turn aveau 33 centimetri
lungime, 20 centimetri lărgime ~i 4 centimetri grosime.
adică mai mari de cât la corpul clădirei. Care să fie
cauza acestei deosebiri ? Să fie turnul mai nou ? sau
la începutul zidirei s'a schimbat forma tiparelor pen-
tru cărămizi.
Am zis mai sus că planul acestei iserici are forma
unei basilici romane.- In Italia, în Sudul Franţei, în
Grecia ~i în Syria centrală se găsesc asemenea capele
din timpurile cele mai vechi. Partea caracteristică a
planului acestei capele e, că. de ~i cu o singură navă
~i de dimensiuni mici, absida din altar e însoţită ~i de
două absidiole forte mici. Aceste absidiole nu merg
până la pardoselă, în cât s'ar părea că serveau ca du-
lapuri.-De obiceiu când absida era însoţită de absi-
diole, la romani indica o basilică cu trei membrii, sau
ca să ne exprimăm ca autorii vechi, cu trei galerii
longitudinale &i în care nava principală ~i navele la-
terale erau considerate fie-care ca o bisericuţă sepa-
rată cu hramul sM1.
Sunt unele clădiri cu trei nave, unde în nava prin-
cipală se află absida însoţită &i de absidiole ca în ea-
sul nostru} cum e de exemplu Santa Fosca din Tor-
cello, biserica Dafni de lângă Atena, amendoue din se-
colul al IXlea sfântu Nicomed din Atena din secolul al
Xlea &i multe altele.-La acestea însă absidiolele servesc
pentru proscomidie &i diaconicon în cât '&i au explicaţia
întrebuinţărei lor, în vreme ce la biserica ~ănnicora
nu se vede de ce au fost adăogate, când firidele tre-
buinciose pentru proscomidie &i diaconieon nu lipsesc.
Existenţa lor fără nici un cuvent nu s'ar explica de
cât ca făcute în mod empiric reproducându-se dupe

https://biblioteca-digitala.ro
 385
basilicele cu trei nave absida cu absidiolele, fi'iră ca
architecţii să '&i dea socoteală de ceea ce fac.
Esaminând de aprope c 1 ădirea se observă că n'a pu-
tut avea de cât o singură ferestrue în altar. Se găsesc
multe clădiri în felul acesta &i chiar din timpurile cele
mai ;echi.-Mica clădire din Babouda din secolul al
Vlea, din Syria centrală, cu o singură navă &i cu absida
-ca în felul Sănnicl'lrei, are de asemenea o singură fe-
restrue în navă spre sud, lumina mai venea &i prin o
logia a&ezată spre apus. - Care să fie causa acestei
lipse ~prope totală de ferestre &i de lumină ?
Lipsa de lumină &i dimensiele mici ale zidirei ne
face a ne întreba dacă nu cum va Sânnicora să fi fost
o capelă funerară anexată la biserica Domnescă a lui
Radu Negru, dupe cum se obicinuia in veacul de mij-
loc ? Dacă am admite acesta, atunci se esplică lesne
disposiţia· &i dimensiele sale mici. Exemple de aseme-
nea capele funerare avem cam din acela&i timp în
Franţa cum e capela Saint-croix de la Mont-majour,
Saint Saturnin &i Portiuncula.
Ceea ce excită însă mai mult curiositatea la acestă
zidire e turnul. Am spus mai sus că în faţa bisericei
se ridica un turn pătrat ce servea de clopotniţă. Pri-
vind exteriorul acestei clădiri ori cine se întreabă, pen-
tru ce s'a zitlit un turn -atât de important la o a&a
mică bisericuţă ?
Si întrebarea e naturală, pentru că există o dispro-
porţie între spaţiul ocupat de biserică &i acela al turnu-
lui. Acestă dispoziţie ne de&teaptă curiositatea &i ne face
a vedea în turnul colosal al Sănnicorei alt-ceva de cât
·O simplă clopotniţă.
Să fi fost construit pentru apărare, după cum se o-
bicinuia atât de des în veacul de mijloc ? Posiţia sa
pe o colină izolată predominând valea Arge~ului, ne-
ar face lesne să credem o a&a întrebuinţare.
Se &tie că clopotniţele al căror început nu datează

https://biblioteca-digitala.ro
i186
de cât cam din suta a ~eaptea a cre&tinătătei, erau tot-
d'a-una separate de biserid ; însă la bisericele mici ele
erau alipite. Se mai &tie că micele capele, oratoriele izo-
late, ofereau câte odată mijloce de apărare, când erau
construite în epoca romană, in acele vremuri când mâ-
năstirile se fortificau într'un mod complect, ziduri pu-
ternice prevezute cu creneluri &i cu tot sistemul de a-
părare înconjurau mănăstirile, a căror a&ezare strategică
le punea la adăpostul atacurilor nemilostive dintre om
&i om, în ct1t e posibil ca turnul Sannicorei să fi fost
costruit pentru apărare.
Cum remâne cu credinţa că Sănnicora era o capelă
catolice\ ? Eată ce n'am lămurit încă, &i îu puţinele rin-
duri care urmeză me voiu încerca să arăt crezementul
ce putem da acestei traditii.
Secolul al XIII-iea era mi:'1cat de fanatismul cruci-
adelor. catolicii propagau cu succes cultul lor, D6mna
)largareta. chiar era catolic:ă &i e probabil că trebue
să fi fost o mi&care, un îndemn pote spre catolicismu,
dar care n'a putut prinde rădăcini din causa statorni-
ciei românilor pentru cultul ortodox. - Ar fi fost posi-
bil în a~a împrejurc\ri ca Sănnic6ra să fi fost o capelă
catolică a d6mnei )largareta. Insi din cercetările de
mai sus am vezut că clădirea acesta trebue să fi avut
altă întrebuinţare de cât ca biserică ~i apoi originea
architecturei &i felul construcţiei ne împiedică ri crede
că era catolică.
De ore-ce am atins diestia catolicismului la noi în
monumente, profit de împrejurare pentru a areta că
savantul nostru istoric Domnu Hăjdeti, cu priceperea
sa recunoscută, intr'un alticolpublicat în Noua Hevistă
din martie a. c , face descoperiri importante asupra
Curtei de Arge&. Domnia sa găse&te că, biserica epis-
copiei a fost pe rind biserică armenească catolică, a-
poi mitropolia Ungro-vlachiei, menăstire &i în urmă
episcopie. Am mare încredere în cercetările profunde

https://biblioteca-digitala.ro
 387
~1 m înlesnirea de a pătrunde lucrurile a Domnului
Hăjdeu, s'ar putea însă ca alta să fi fost biserica ce
a servit pentru mitropolia catolică. Ceia ce voiesc să
arăt acum e că. din cele trei zidiri vechi ce se ved
astăzi în localitate, adică Sănnicora, biserica Dom-
ească &i catedrala episcopiei, în urma celor ce am
vezut mai sus Sănnicora n'a putut fi mitropolia cato-
lică. Remâne a se vedea dacă cele l'alte doue au
putut fi vre o dată întrebuinţate pentru acesta.
Că era pe la 1332 un episcop catolic Vitus în Ar-
ge~ (Beuko Milcovia 1 p. 222) ; că la 1390 era de
asem13nea un episcop ce asculta de episcopul Unguresc
din Kolocza (Fejer. cod. dipl. 3 p. 107) după cum ci-
tează d. Hăjdeu, e forte probabil &i sunt chiar indicii
archeologice care ne ar autoriza a crede. Lucrarea de
fată însă ne fiind objectul acestor cercetări, cu o altă
împrejurare me voiu încerca a areta aceasta pe cât
imi va fi cu putinţă.
~ u pot termina fără a arăta adânca mea părere de
reu pentru neîngrijirea &i nepăsarea nostră pentru pu-
ţinele monumente istorice ce ne-a(1 mai remas. - Am
văzut mai sus cum chiar epitropii bisericei Domne&ti
însărcinaţi cu păstrarea monumentului, au stricat bolta
de la Sănnicora pentru a zidi cu cărămida "un picior
de sprijin la biserica domnescă. Din nepriceperea lor
ai'l comis doue gre~eli de o dată : au distrus o ruină
pentru a denatura un monument.
Cine din noi pote să.'~i explice indiferenta ce avem pentru
monumentele istorice, când teri mai mici i&i dau tote
silinţele pentru păstrarea lor. N'a venit ore vremea.
să ne interesăm puţin de suvenirile neamului nostru?
Cred că astăzi când statul cheltue~te sume însemnate
pentru restaurări de monumente, s'ar putea înjgheba
fără mare greutate o comisiune care să se ocupe cu
păstrarea monumentelor &i cu cercetările &i studierea
treptată a fie căruia în parte Lucrarea acestei comi- .

https://biblioteca-digitala.ro
388
sii competente ar fl de mare valore, ea ar servi cu
prisosinţă studiului archeologiei &i istoriei naţionale ~i
o mărturisesc că ar fi mai de trebuinţă &ide mai mare
folos de cât chiar restaurarea unei biserici, ori care
ar fi ea, în afară de cele trei sau patru câte s'ati in-
treprins a se restaura până acum &i pentru care bine
s'a făcut de s'ati restaurat.
N. Gâbrielescu.
Architect

https://biblioteca-digitala.ro