Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
N. I O R G A .
BUCUREŞTI
ATELIERELE GBAFICE SOC1C & CoM SOCIETATE ANONIMĂ
1916
P R E F A Ţ Ă
Pag»
I n t r o d u c e r e ......................* ....................................................... 179
A. Scrisori domneşti.
I. Vasile Lupu către orăşenii din Oşorheiu, Iaşi, 4 Mai 1652 193
II. Gheorghe Ştefan către aceiaşi, Totruş, 5 Mai 1656 . . 193
III. Gheorghe Ştefan către vornicul de Vrancea, Totruş,
5 Mai 1656 ................................................................................. 194
IV. Elisabeta, soţia lui Gheorghe Ştefan, către diregătoriul
de Vrancea, 20 Oct. <1658>............................................ ... . 194
V. Duca vodă către orăşenii din Oşorheiu, Iaşi, 16 Iulie 1671. 195
VI. Antonie Ruset vodă către aceiaşi, Iaşi, 1 Iulie 1676 . . 196
VII. Nicolae Mavrocordat vodă către boeri şi slujitori, Iaşi,
2 Septemvrie 1 7 1 0 .................................................................. 196
VIII. Grigorie Ghica vodă către fostul mare jitnicer Radul
Racoviţă, Iaşi, 27 Mai 1729 ................................................ 197
IX. Constantin Mavrocordat vodă către şaugăii dela Ocnă,
Iaşi, 5 Iulie 1734 ...................................................................... 197
Pag. Pag.
XIX. Birăul din Ocna Ion către birăul din Vaşarheiu, 10 XXXVII. Un Gr<igore>al lui Constantin către Sion Samuil,
Noemvrie 1744 ......................................................................... 202 „curator44 în*Chezdi-Vaşarheiu, Braşov, 17 Martie 1780 . 215
XX. Birăul din Ocna Iani şi şaugăii de acolo către bi XXXVIII. Micu Voicu din Braşov către birăul <din Ciuc>,
răul din Oşorheiu, 19 Noemvrie 1750 ................................. 203 1 Dechemvrie 1781.............................................................. ... 216
XXXIX. Dimitrie Dimu către Burcuş din Chezdi-Vaşar
D. Scrisori de boieri. heiu, Braşov, 31 Mai 1784 . . . . ................................. 216
XXI. Un pârcălab moldovean către Lazar Iştvan, corniţele
(„biruitorul") Ciucului, c. 1660—1661 ................................. 203 G. Scrisori istorice.
XXII. Iordachie Ruset către corniţele Petru Apor („Apoltu*),, I XL. Dionisie, candidat la episcopia de Rădăuţi, către voe-
2 Dechemvrie (fără an)........................................................... 204 vodul Mihai Viteazul şi fiul său Nicolae, 19 Iunie 1600 . 216
XXIII. Iordachie Ruset mare vornic către birăul crăesc din XLI. Gorgan spătarul, Matei aga şi Tudosie spătarul către
Gurghiu (Giurgiu, ung. Gyergyo), 4 Mai (fără an) . . . 205 Nagy Păi căpitanul, <Făgăraş ?>, 11 Martie 1632 . . . . 218
XXIV. Ion Buhuş, fost mare medelnicer, către orăşenii din XLII. Gheorghe Ştefan, voevodul Moldovei, către Gheorghe
Oşorheiu, Ocna, 3 Iunie <c. 1700>....................................... 206 Racoţi, principele Transilvaniei, Iaşi, Aprilie 1653 (vezi
XXV. Toader Gantacuzino, fost vistiernic, către Iliaş Gher- planşa anexată la sfârşitul acestui v o l u m ) .................... 219
ghe, birăul crăesc din Gurghiu, Gucuteni, 13 Sept.<1697 ?> 207 XLIII. Gheorghe Ştefan, voevodul Moldovei, către Constantin
XXVI. Toader Cantacuzino vistiernic către soţiea lui Lazar Şerban, voevodul Ţării Româneşti, Iaşi, 18 August 1657. 219
Iştvan, fost birău crăesc în ţinutul Ciucului, Iaşi, 20 XLIV. Mihnea („Mihail Radul“) vodă către orăşenii din
Iunie <1681 > ............................................................................. 207 Cluj, 4 Septemvrie 1658 (fără l o c ) ..................................... 224
XXVII. Constantin Arapul, părcălab, către căpitanul din XLV. Dumitraşco ceauşul către un căpitan Ionaşco, <1658> 225
Gurghiu („Giurgeu") (fără loc şi d a t ă ) ............................. 208 XLVI. Dumitraşco Cantacozino, voevodul Moldovei, către
XXVIII. Un boier din neamul Ruseteştilor către birăul Mihai Apafi, principele Transilvaniei, Iaşi, 19 Ianuarie
crăesc şi nsătenii“ dela Vaşorheiu, Ocna, 9 Iunie 1674 ................................................... ......................................... 225
(fără a n ) .................................................................................... 209 XLVII. Boierii munteni Gherghe Băleanul, Stroe vornicul,
XXIX. Ştefan Ruset fost stolnic către Petru Apor („Aporiu“) : Ivaşco logofătul şi Hriza vistierul către Mihai Apafi,
listă de giuvaeruri încredinţate spre păstrare acestuia, 4 Dechemvrie 1673 (fără l o c ) ........................................... 226
2 Dechemvrie 1716............................................................ 210 XLVIII. Toader Cantacozino, fost vistiernic, către Iliaş
Gherghi birăul crăesc, Cucuteni, 13 Septemvrie (fără an) 229
E. Scrisori felurite. XLIX. „Incviziţie* în chestiunea averii DiiculuiBuicescului,
XXX. Sătenii din Comăneşti dau o mărturie „jupanului" spătarului din Ţara Românească, făcută la Sibiiu din
Lazar Ferenţ, 18 Aprilie 1709 ...................................... 212 porunca principelui Mihai Apafi, la Dechemvrie 1680 . 230
XXXI. Ermonahul Eftihie Abăza din mănăstirea Slatina L. Mărturie a lui Anastasie, fost vistier al lui Duca vodă,
către lăcuitorii Vasile şi Grigore Dobrean <de pe Bistriţa>, către Szekely Lâszlo, 10 Iulie 1686 ............... ... 232
29 Iunie 1720 ......................................................................... 212 LI. Constantin, voevodul Moldovei, către nobilii unguri Ke-
meny Simon şi Rhedey Pal, 2 August 1705. ................... 233
F. Scrisori de negustori. LII. Raport către Brâncoveanul despre întâmplările anului
XXXII. Matei Braşoveanul către „jupânul“ Ciachi (Csâky), 1711 ( ? ) .................................................................................. 234
<Braşov?>, 16 Ianuarie 1699 .......................................... 213 LIII. Dovadă de bună purtare dată de divanul Ţării Româ
XXXIII. Costin Nianiul către un Radul, 1720/1721 . . . . 213 neşti baronului von Enzenberg, Bucureşti, 14 Fevruarie
XXXIV. Hagi Gheorghe Pernea către Sogi(Szocsf) Mihai, 1791 ................................................... ... .................................. 235
birăul din „Vaşarei", 2 Fevruarie 1760 (fără loc) . . . . 214
H. Acte privitoare la familia Buiceştiior.
XXXV. Dumitru T heodoru(?) către un Lazul din Chezdi-
Vaşarheiu, <Vaşarheiu>, 10 Martie 1777 .................... 214 LIV. Preda stolnicul către cumnatul său, nobilul ungur
XXXVI. Chitanţă dela un Braşovean către birăul din Kâpossy Iştvan <c. 1650>....................................................... 235
Vaşarheiu, 15 Noemvrie 1778 . . ............................... 215 LV. Şerban, voevodul Ţării Româneşti, către Szekely Lâszlo,
X XI
Introducere.
4
180 181
scriitor de ungureşte, pe care-1 întâlnim încă din zilele lui Petru numai, care el însuş nu e poate decât superficial explorat — şi ar
Cercel la Munteni, din ale lui Petru Şchiopul, de la care avem trebui să se caute şi în arhivele de comitate — , fără a se mai în
cele dintâi scrisori ungureşti, în Moldova. Şi, în schimb, nevoia cerca, după cât se pare, şi în arhivele celorlalte târguri din acelaş
pentru oraşele săseşti de a-şi plăti un logofăt românesc pe care ţinut secuesc : Murăş-Oşorheiul, Odorheiul şi Sepsi-Sângiorgiu.
izvoarele ce publicăm aice ni-1 arată şi la Sibiiu şi la Oşorheiu, Pentru a se înţelege mai bine cuprinsul acestor piese, câteva
unde după 1730 el scâlciează groaznic limba noastră, şi pentru observaţii asupra rosturilor secueşti mai vechi nu vor fi fără folos.
principe chiar, pentru cancelaria lui de stat nevoia de a-şi avea
la îndemână oameni cari să priceapă scrisori ce se trimeteau de S’au făcut multe şi îndrăzneţe, adesea interesate, teorii cu
boeri în limba lor, ba întâmplător să le şi răspundă ori să le eo- privire la originea acestei ciudate populaţii, în locuinţa, felul de
munice, — cum s’a făcut la 1738 cu un act din 1680, — piese de lucru, îmbrăcămintea, viaţa sufletească şi alcătuirea fizică a căreia
care aceştia aveau nevoie în judecăţile lor. găsim atâtea asemănări cu propria noastră naţiune. Teoria unei
Asemenea scrisori şi documente româneşti, care, afară de cele obârşii hunice a fost destul de larg împărtăşită, şi în Ungaria, şi
din arhivele orăşeneşti, sunt foarte ^risipite, iar o mare parte din ele adăugim că ea apare documentar pentru întâia oară, într’o mărturie
strămutate pe cale administrativă, după 1867, la Pesta, s’au desco incontestabilă, numai la 1554 l.
perit, semnalat şi publicat de noi numai foarte târziu şi fără a se Yom aminti însă— lucru de ţinut în samă şi în ce priveşte
urma adesea din lipsa de mijloace la cei cari ar fi ştiut să şi-l tăcerea izvoarelor asupra neamului românesc însuş în veacurile
faca un plan ştiinţific. Venit în Ardeal mai mult întâmplător, mai vechi pe acest pământ ardelean, carpatin — ca nicio menţiune
B. P. Hasdeu a găsit un oarecare număr şi le-a semnalat sau publicat nu se face de Secui în acte autentice înainte de anul 1224. Atunci
în „Columna lui Traian“, opera cu atât mai folositoare, cu cât ori ei, cari pentru trei neamuri (genera) vor avea cu vremea şapte
ginalele s’au pierdut adesea. Răposatul Gr. Tocilescu, căruia i s’au scaune (sedes), nu se găsesc decât într’o simplă localitate, Sepsi
semnalat actele slave şi române de la Braşov, n’a apucat a le ti mai târziu în limba lor, iar atunci „Sebus", ceeace corespunde
pări şi nici ediţia atentă a d-lui I. Bogdan n’a fost încă isprăvită. românescului Sebeş, ce se găseşte încă într’un loc din Ardeal,
Din partea mea, am tipărit actele româneşti de acolo şi, adesea precum şi în Banat (Căvăran-Sebeş, Caransebeş) : „Siculi terre
numai în extrase, din scurtimea vremii de care dispuneam şi din Sebustf 2. Acea terra , o „ţarăw ca a Bârsei, a Oltului, după datina
condiţiile, cu totul particulare, ale lucrului, pe cele din Bistriţa; românească, eră un scaun (sedes), un judeţ deci, şi numele de
am semnalat sau şi publicat altele din Sibiiu, Sighişoara etc., şi Sz&kely (Sacuiu), de la szek„ scaun (de judecată)*, nu înseamna alta
mai ales din arhivele regatului Ungariei (Studii şi documente, IY). decât judec (cnez) în vechiul înţeles de om supus unui jude
Deşi fusesem la Cluj, am simţit o mare surprindere plăcută, şi apoi în cel mai nou de ţăran liber.
când d-1 profesor Andrei Yeress a prezintat Academiei Române Ca şi Românii, ei aveau dela început atribuţii militare, pre-
fotografiile după acte româneşti din Muzeul Ardelean, pe care le-am cize, localizate, aşa cum li se puteau da numai de regii Ungariei
tipărit în voi. I X din Studii şi documente. O nouă şi mare recoltă care i-ar fi stabilit într’o anume funcţiune. Şi anume ajutor general
de fotografii a venit acum in urmă Academiei, tot de la d-1 Yeress. craiului ce se luptă în Moldova, jumătate căpitanilor sai, iar pentru
Publicarea şi lămurirea lor e scopul lucrării de faţă. Ţara Românească jumătate şi o cincime numai, datoria pentru
luptele în Apus fiind neasemănat mai mica1. Au fruntaşi militari, sunt caracteristice în vremea cea mai veche pentru Români,
primipili în actele latine, lovaseg în ungureşte, „maiores exercitus*, până ce ele fură înlocuite în familia domnitoare munteană prin
şi un comes, conte, care, la început numai pentru ei, ales poate nume dinastice venite din ţaratele de peste Dunăre.
dintre dânşii, nu e altceya decât ceeace este pentru Români Dar numele de localităţi nu seamănă cu ale noastre, care vin
roevodul2. * cele mai multe de la aspectul terenului sau dela numele descăle
cătorului de sat. Aici, ca în anume părţi din Balcani numai, unde
Ca şi la Români, adunarea satului, obştea ţinutului, cu fruntaşii
biserica latină a colonizat1, sunt nume de sfinţi, începând cu cel
cari îşi iau partea din „birşaguriw3, are întinse atribuţii judecăto
mai vechiu : Szent-Lelek din 12512 şi urmând cu Sântă măr ia (Nagy
reşti, care se păstrează cu sfinţenie până foarte târziu, chiar după
Boldog Asszony), Szeait-Gyorgy, Szent-Demeter etc. Sfinţii sunt
slăbirea libertăţii primitive. Ca şi Românii, Secuii dau dijma vitelor:
cei obişnuiţi în Răsărit. Dar cine a putut face această impunere
„decima Siculorum et Blacorum", se spune la 12564. Ca şi la noi
de nume ? Cari au fost călugării catolici cu putere militară şi po
moşia e oarecum a tuturor, şi la orice schimbare de proprietate,
litică în aceste părţi ? Răspunsul, oricât de neobişnuit ar părea,
ca şi la stingerea neamului, vecinii — rudele — au dreptul lor decisiv.
nu poate fi decât acesta: aceiaşi cari au dat Prusiei colonizate de
Această asemănare în datini dă* fără îndoială, de gândit. Ea
ei „Marienburgurile“ sale. Deci Teutonii, cari se ştie că au avut
exclude dela început ideia unei colonizări pe pământuri nelocuite,
ţara Bârsei şi părţile vecine, şi nu numai la Sud, spre Cumania
în care Românii ar fi venit ca fugari, după dorinţa regelui
noastră, care, dealminterea, se prelungia şi spre Moldova. Şi pe
Ungariei de a-şi împopora ţara, sau ca Pecenegii prinşi, cari, în
-pământul Ţării Româneşti ei apar colonizând Saşi şi „Unguri^ ca
sălaşe asemenea cu ale robilor tătari din Moldova veacurilor al
tolici. Dacă prin această ipoteză Attila şi-ar pierde drepturile de
XV-lea şi al XVI-lea, erau împărţiţi între biruitori sau ţinuţi
părinte şi Secuimea şapte secole de vechime, ce putem face !
pentru apărarea ţării în condiţii particulare. Noi n’am luat fără
Deosebirile dialectale s’ar explică atât prin găsirea unei po
îndoială nimic din cultura populară a Secuilor; cine ar putea însă
pulaţii româneşti mai vechi, cât şi prin amestecul, neapărat, cu
tăgădui că din cultura noastră populară ei n’au luat5 ?
Pecenegii, supuşi lor ca ţărani liberi3.
Au luat şi numele de persoane pe care le găsim în cele mai
vechi izvoare, — altele ceva mai noi dând caracteristice nume ma
La început erau aici în Secuime numai satele de grăniceri.
ghiare păgâne. Cel dintâiu Secuiu pomenit anume e Bogomir fiul
lui Subuslav, „conte şi conducător — adecă voevod, căci aceasta Oraşul eră Braşovul. Aşezările cele vechi ar fi fost deci cele de
Sud. In ce chip s’a făcut întinderea spre Apus, pe Mureş, aceasta
înseamnă latinescul ductor — al Secuilor^ în 12356. Şi mai pe
urmă găsim pe „Secuiul Zocuslava?. Apoi pe „contele Moise“ 8 — , şi ne-o arată actele care vorbesc de cedarea pământurilor castelului
regal Turda, pe Arieş, pentru apărarea Coroanei de o răscoală
numele de Moise a rămas îndătinat la dânşii. Dar aceste nume din
de Cumani şi pentru o împotrivire biruitoare contra Tătarilor, la
Biblie, în legătură, poate, cu anumite erezii balcanice trecute şi la
sfârşitul acelui veac al XIII-lea4. Szent-L61ek chiar, aşezat în ho
Români, ca şi numele în -mir (cf. Tihomir) şi -slav (cf. Seneslav)
tar, eră un castel regat5, cel puţin după năvălirea tătărească şi
refacerea defensivă a Ardealului faţade ţinuturile răsăritene care
1 Ibid., p. 138 şi urm. de acum înainte se ţineau de Hor dă.
2 Cf. ibid., I, p. 5.
3 Ibid., III, p. 141.
1 Cf. C. JireCek, Das christliche Element in der topograjphischen Nomen-
4 Ibid., I, p. 13, 14.
cUUuv d&r Balkanlănder, Viena 1897, p. 3 şi urm.
5 Sâ amintim şi vestirea războiului prin focul aprins pe dealuri î
2 Szabo, o. c., I, p. 8.
ibid., p. 198.
8 V. mai sus, p. 4.
6 „Bogemerius filius Zubuslay, comes et ductor Siculorum", ibid., I, p. 7.
4 Szabo, o. c., I, p. 21 şi urm.
7 Ibid., p. 18.
5 „Castrum finitimum et regale", ibid., p. 17, an. 1271; cf. p. 8, an. 1251.
8 Ibid., p. 28.
184
Căci acest moment al marii năvăliri pe care Secuii n’o pu chinatS, eastrensilor“ , castrensibus dicatum, şi la bulevardul din
tură împiedeca, — deşi, cum o dovedeşte nimicirea cetăţii Milcovului, munţi, „Szekelynez lu9 pe care Tătarii le dărâmaseră. „Siculitateaa 2
reşedinţa episcopului Cumanilor, care eră si episcop secuiesc J, Tă nu mai eră deci în acest timp o situaţie spre ale căreia pri
tarii trecură pe la dânşii, — înseamnă un mare moment de schimbare vilegii să trebuiască a râvni alte elemente, aşezate fără vreo di
în viaţa Secuimii. Până atunci, în cele câteva decenii dela înte plomă de colonizare. Noua dinastie a Angevinilor acordă Româ
meierea scaunului lor, aşezarea lor se aplecă mai mult către ver nilor o situaţie militară mare, pe care până la un oarecare
santul milcovean al muntelui, unde pe alocurea ei se substituiră punct ştiu s’o şi răsplătească. Pe de altă parte, ea creiă târguri
complet populaţiei româneşti, fără sa aducă însă, atât de solid eră regale în mijlocul Secuimii, câte unul de fiecare scaun3, total
vechiul strat cultural, alte elemente noi decât ale limbii şi ale scutite de găzduirea şi întreţinerea dregătorilor secui, faţă de cari
confesiunii. Cumanii stăpânitori se retrăseseră înaintea ostaşilor aveau numai îndatoriri foarte restrânse4. „Locus fori Siculorum^?
Marelui Măiestru teutonic şi ai regelui. Acuma însă dealungul Yaşarheiul, e pomenit încă din 13445; „Toriavasâr“ se prefăcu
Carpaţilor măcar Secuii închiseră graniţa. Szent-Lelek ajunse o în Chezdi-Vaşarheiu în veacul al X V -lea6, şi tot de atunci e Sân-
cetate de hotar. giorgiu l secuiesc7.
Mulţi din Românii acestor locuri fuseseră desrădăcinaţi de Atunci se întemeie însă, printr’o emigraţie din Maramureş,
năvălire. Ei nu mai aveau de ce să stăruie de partea ardeleană a ţara liberă a Moldovei, pe un loc unde de eâtăva vreme numai,
muntelui, când supt Tătari, stăpâni depărtaţi, cu dări puţine, si dela retragerea stăpânirii tătăreşti, fusese o provincie regală, un
tuaţia lor eră mult mai uşoară. De aceea, odată cu facerea de noi voevodat, cu acelaş nume de „ţară moldovenească^. Această ţara
castele regale, se aşezară Români noi pentru a le servi, iobagiones eră o ameninţare pentru drepturile Coroanei ungare în Ardealul
castrenses, ca aceia pe cari-i aflăm şi pe lângă cetăţile din vesti 1 răsăritean. Secuimea căpătă o mare însemnătate militară, dar în
Ardealului, oameni liberi, ostaşi respectaţi, sate cu privilegii de acelaş timp ea pierdu o mare parte din avantagiile vechii sale auto-
autonomie. Prin ei pătrundeau şi drepturi ale Coroanei în acest nomii. Cercetările regale, ca aceea a lui Ludovic cel Mare în 1370
teritoriu care la început eră închis pentru sine, nedatorind regelui la Vaşarheiu8, costau scump. Pe de altă parte, cetăţile de hotar
decât dijma unor anumite teritorii, dicacio boum, o cantitate oare trebuiră înnoite şi întărite, mai ales după ce Moldova nordică a
care de boi, şi daruri la nuntă sau la naştere între membrii di lui Bogdan voevod se coborî până în acele regiuni ale Vrancei,
nastiei2. încă de supt Arpadieni, întărindu-se la Odorheiu cetatea în care totdeauna se păstrară vechi resturi dintr’o autonomie, care
Udvard, al carii nume de altfel, transmis prin Români, vine de nu e fără legături cu cea secuiască. Se făcu din nou castelul Gur-
la dvor, curte, poartă (cf. Bender, turc. poartă), se aşează Români, ghiului, Grorgeny, care eră supus numai şpanului9. Demnitatea de
într’o villa Olahorum, şi la 1301 era aici cnezul Ursul de care şpan sau conte al Secuilor fu încredinţată unor oameni cari aveau
ascultau toţi : aveau datoria numai de a îngriji de lemne pentru şi alte rosturi la acest hotar, şi anume în toată întinderea acestui
cetate, fiind scutiţi şi de darea boilor, „a signatura boum*, şi de „orice 'hotar, căci se încercă acum creiarea, pe lângă voevodatul Ardea
dicacio după datina Secuilor Se mai dădeau „ căpiţe “ de fân,
zise după româneşte capecie, „bisericii din Udvord“, fireşte cato
1 Szabo, o. c., I, pp. 62-63.
lică3. Aşa va fi fost din vechi şi Ia cetatea Yârhegy, care eră „în- 2 Ibid., p. 52.
3 Ibid., p. 123.
1 Deşi actul din 1228 al episcopului Teodoric, prin care se predica Se 4 Ibid., p. 270.
cuilor, cari nu trebuie să se supere pentru schimbarea de nume a episcopatului, 5 Ibid., pp. 51, 76. Cf. şipp. 235,254-255.
arătându-li-se că pentru Dumnezeu tot una e „Secuiul, Cumanul şi Bomânul“ 6 Ibid., p. 122 şiurm.; II, p. 51(1538: încă numele yecbiu), pp. 136-137.
(şi la Szabo, o. c., I, p. 6-7), e fals, tocmai din cauza presupunerii acestor idei la Secui. 7 Ibid., I, p. 122.
2 Cea mai amănunţită arătare ibid., II, p. 100-101. 8 Ibid,, p. 76.
3 Ibid., I, p. 29-31; Hurmuzaki, I, p. 553-4, np CCCCXLII. 9 „Ad honorem comitis Siculorum pertinensu; ibid., p. 119.
186 187
lului, a unei margini totdeauna gata de luptă, care se întindea vodă şi merg supt steagul lui1. De aceea nu mai eră de nevoie
dela Braşov până în munţii Maramureşului, provincie credincioasă ca, în marea primejdie turcească din 1475, regele să-i îndemne a
opusă provinciei rebele. Şi pentru a i se atribui şi caracterul ro sari în ajutorul Moldovei2. Dacă Secuii luptară — şi cu avânt —
mânesc, mai potrivit pentru susţinerea cu succes a acestei rivali la Podul Innalt, cum o spun toate izvoarele, unul din ele, foarte
tăţi, sarcina pe care o purtase întâi Andrei, în zilele lui Bogdan bine informat, adauge că ei ascultau de dânsul ca de domnul lo r8.
chiar, f u încredinţată unor duşmani ireductibili ai aceluiaş Această stare de lucruri durămai multtimp. Când Matiaş
Bogdan şi ai neamului său , unor pretendenţi la stăpânirea Mol muri, cei doi principi poloni cari pretindeau Ungaria, Yladislav
dovei, neamurilor lui Dragoş, a cărui seminţie fusese izgonită şi Cazimir, se adresară amândoi prin soli acestei republici de ţă
din noua ţară liberă, Zwi Balica şi Drag, încă din 1387, când ei apar rani liberi şi ostaşi, oferindu-i jurământ pentru privilegii, ca să
pentru întâia oară ca şpani ai Secuilor*. Şi în acelaş timp Secuii capete jurământ de credinţă. Apoi, când autoritatea celui dintâiu
sunt mânaţi peste hotare, împotriva privilegiului lor de a lupta nu se stabili, voevodul ardelean Ştefan Bâthory, care se lăudă că e
mai acasă — privilegiu călcat, dealminteri, şi atunci când fuseseră craiu şi voevod în Ardeal şi că „ţine de păr“ pe domnul său,
duşi la Vidin contra Bulgarilor; ei mergeau să urmărească la 1394 căzu asupra lor cu toată puterea tiraniei sale. Plângerea lor dis
până la Hârlău, pe Ştefan-vodă Moldoveanul2. perată din 1486 înseamnă lucruri grozave : exiluri, omoruri, spân
Satele româneşti se întăresc în acest timp. Breţcul ajunse o zurători, scoateri de ochi şi ciuntiri de degete, bătăi cu vergi de
mare comună, în care stăteau şi câţiva Secui fruntaşi, rămânând fier ale nobililor, înjugarea la care, sarcina de a ciurui grâul,
ea totuşi o villa valachalis. Se încercă aducerea de Români din târârea de cozi a fetelor lor, expunerea la ger, arderea femeilor
Moldova vecină3. Casa ermiţilor Sf. Paul din Sâncraiu4 şi în curând la foc de câlţi, ameninţarea că pruncii vor fi traşi în frigare, ni
aceea a Franciscanilor din Cic erau alt cuiu strein în vechea casă micirea moşiilor, prădarea vitelor. Şi de şapte ori să-i certe regele,
a Secuilor. nu-i pasă, şi cine merge la Curte ar trebui să mai aibă un cap,
In curând, dealtfel, Ardealul fa prins întreg de o mare miş ar fi strigat voevodul. Coroana n’are niciun folos dela ei. Cetatea
care împotriva cheltuitorului rege Matiaş, îndrăgit de războaele Odorheiul ui se refăcuse, şi Secuii se făceau a crede că „nu s’a mai
pentru glorie. Se produse o răscoală, care fiind înnăbuşită, regele auzit un lucru ca acesta “ 4.
atacă Moldova, unde i se păruse a descoperi îndemnul. Secuii fură Atunci mulţi Secui trecură în Moldova, primind mai bine
târâţi şi ei în această campanie din 1467, din care se întoarseră iobăgia de acolo a vecinilor decât „libertatea^ de acasă. „Unii
frânţi. Ei păstrară însă şi mai departe repulsia faţă de autoritatea dintre locuitorii pământului Măriei Voastre^, spune jaloba, „au
regală, răspândind zvonuri falşe despre moartea lui Matiaş5. Şi în arat şi semănat în Moldova şi în Ţara Românească şi s’au dat ca
acelaş timp ei se întorceau către marele voevod vecin Ştefan, deşi iobagi voevozilor acelor stăpâniri, părăsind ţara Măriei Voastre,
acesta-i prădase odată, în urmărirea duşmanului părintesc, Petru şi mulţi s’au hotărît a fugi în domnia acelor voevozi, pentru
Aron. La 1471 o scrisoare a domnului muntean Radu cel Frumos prea marile apăsări ale voevoduluia 5. „Nu ne dăm capul pe mâna
spune limpede că măcar două scaune, Odorheiul şi Cicul — dar
se adauge şi „item eciam de aliis sedibus*— , dau dijmă lui Ştefan- 1 Hurmnzaki, XV, pp. 78-9, n° CXXXVJT.
2 Szabo, o. c., I, p. 222.
3 Dlugosz, ed. Il-a, XIV, p. 621.
4 Et, quod peius est, nunquam auditum, in medio noştri castsllum erexit;
1 Ibid., pp. 80-81. Szabo, o. c., I, p. 273; cf. şi voi. III, p. 123 (lucru la cetate în 1492).
2 Dar în acest timp Secuii, cari întăresc Bodul, pradă în Ardeal; ibid.,
5 „Nonnulli ex incolis terre Maiestatis Vestre in Moldavia et partibus trans-
III, pp. 22-23, 35. alpinis araverunt et seminaverunt seque wayvodis dictorum regnorum in iobba-
3 Ibid., I, p. 121. gionem dederunt, terram Maiestatis Vestrae relinquentes et in dominium dictorum
4 Ibid., p. 218. wayvodatuum fugere propter maximas oppressiones wayvode mulţi decreverunt;
5 Ibid., p. 222. bid ., I, p. 276 (=Hurmuzaki, II2, pp. 344-345).
188 189
lui, chiar dacă noi toţi cu soţiile şi fiii noştri ar trebui să ieşim bănuiesc să aibă înţeleere cu Secuii, cari sunt oameni schimbători,
din regat şi să trecem în alte ţâri“ l. şireţi, nestatornici, ceeace scot eu de acolo că până în această vreme
In zadar vorbiau ei însă de straja efectivă pe care de veacuri prin niciun fel de argumente şi mijloace nu s’au putut aduce ca
o dăduseră fără cheltuială, de ajutorul de oaste pe locuri de pentru binele şi păstrarea ţării şi pentru birul de plătit împăra
părtate, udate cu sângele lor şi acoperitede oasele strămoşilor tului turcesc să dea ceva la un loc cu alţii; care lucru e de mare
făcute movilă. Nu li se făcu dreptate, până la privilegiul din 1499 primejdie pentru ţară şi de mare rău“. Şi îndată după aceasta vine
al lui Vladislav2 şi acela din 1519 al lui Ioan Zâpolya, a cărui acest loc, cunoscut şi de mare interes Şi anume Românii stăpânesc
putere întreagă se răzimâ pe Ardeal, unde era voevod şi de unde o bună parte a ţării, cari s’ar uni uşor cu ei pentru limba lor, care
era să se ridice apoi ca rege8. e aceeaş 1U. Moldova era un loc de refugiu obişnuit al Secuilor, şi în
Dar şi după aceea oraşe secuieşti ca Sepsi-Sângiorgiul refuzară z^dar i se cerea lui vodă să spânzure pe fugarii vinovaţi de hoţie2.
a-şi da censul4, a se supune judelui şi juraţilor, şi dădură jos Tot în vederea stărilor de lucruri necontenit tulburate din Moldova
semnele de pe cârciume, bătând pe cei ce veniau la târg. Şi după se întăriră ruinele dela Szent-Lelek3 şi se căută a se face, cu toată
aceea — cu toată prada moldovenească în Secuime la 15295— no învierşunata împotrivire a Secuilor, cari arătau că Moldovenii pot
bili din Secuime stăteau în cea mai strânsă legătură cu domnul năvăli şi pe alte căi, o palanca la pasul Oituzului4. La 1555 erau
Moldovei, care-şi avea dela Ştefan cel Mare încoace două cetăţi Secui ca prinşi dincoace de munţi5. Cu tot marele privilegiu dat
la cele două capete ale „scaunelor** lor, Ciceul şi Cetatea de Baltă. Secuimii de regele Ferdinand Austriacul la 15546, ţinutul se răs
Când Petru-vodă Rareş fugi în Ardeal, aceşti vecini îl primiră, îl coală întreg la 1582, unindu-se şi oraşele, în cari prinţul Ioan
adăpostiră, îl ascunseră şi-1 gătiră de cale; cutare din scrisorile lor Sigismund Zâpolya trebuie să se mulţamească a pedepsi, ca la
de înştiinţare, dela unul la altul, se păstrează încă6. Târgurile se Chezdi-Vaşarheiu, numai căpeteniile, răspunzătoare pentru cele
cuieşti se bucuraseră de ocrotirea lui Rareş care, la 1541, „ primia petrecute7. Că în fruntea tuturor nemulţămirilor ţărăneşti erau
oraşul Vaşarheiu în tutela sa“ — şi fiindcă la 1538 îl adăpostise Secuii, o dovedeşte conducerea de unul dintre ei, Gheorghe Dozsa,
pre dânsul — şi porunciâ „să nu se facă vreo pradă ori cu foc, a cunoscutei răscoale; un Ioan Secuiul provocase la 1513 o mişcare
ori eu sabie, ori cu fier“, supt pedeapsa capului7. Cât priveşte a Saşilor de rând contra fruntaşilor naţiei8, „Secuii au ridicat
obştea Secuilor, la 1529, Petru-vodă le scria, nu ca „prietenilor gâlcevi împotriva tuturor voevozilor pe rând“, spunea unul din
noştri iubiţi44, cum se adresa Braşovenilor, ci ca „preaiubiţilor
noştri credincioşi^, „fidelibus nostris sincere dilectis*8. Şi, când,
1 „Si yaivoda moldaviensis ingredietur regnum, plerique, [imo] omnes sus-
întors fiind el în scaun, se judecau, la 1542, în Ardeal planurile picantur quod habeat intelligentiam cum Siculis, qui sunt homines versuti,
lui de viitor, secretarul reginei Izabela, văduva lui Zâpolya, spunea callidi, ineonstantes, id quod ex eo colligunt quia usque ad boc tempus nullis
limpede: „Dacă voevodul Moldovei va intră în ţară, mulţi, ba toţi, rationibus et modis adduci potuerunt, ut pro bono et conseryatione regni et
tributo caesaris pendendo quidque in commune conferant, que res cum magno
1 Caput nostrum ad ipsum nunquam confidimus, eciam si nos omnes cum regni periculo et malo est coniuncta. Et aliquiValachi possident bonam
uxoribus et filiis nostris de regno exire ad alias terras opporteat; Szabo, o. c., I, regni partem, qui levi de causa propter linguae societatem illis adhaererent
p. 279 (=Hurmuzaki, II2, p. 346). (ceteşte : adhaeserunt)“ ; Hurmuzaki, II, pp. 306-307, n° C LXX I. Cf. ibid., XI,
2 Szabo, o. c., III, p. 138 şi urm. p. III, nota 8.
3 Ibid., I, p. 337 şi urm. 2 Szabo, o. c., V, p. 58-59.
4 Ibid., II, p. 17, an. 1525. Nemulţamiri şi în 1535; ibid., p. 31. 3 Ibid., III, p. 192, nr. 546; IV, p. 371.
5 Hurmuzaki, XV, p. 310 şi urm. 4 Ibid., II, p. 103-104. Pentru Breţe, vezi ibid., p. 134 si urm.
6 Ibid., p. 380, n ° CCCXVII. 5 Ibid., p. 131.
7 Szabo, o. c., II, p. 69. Pentru „educillatio yini“, ibid., IV (Cluj 1895), 6 Ibid., p. 112 şi urm.
p. 94-95. 1 Ibid., pp. 167-168,257; III, p.319 şi urm.
8 Hurmuzaki, XV, pp. 345-6, n ° DCXLIII. 8 Ibid., pp. 180-181, 185, 201-202, 207, 210 şi urm.
»
190 191
administratorii Ardealului la 1515 1. Se încerca şi smulgerea ochilor ca model de urmat. Dar, când se dădu lovitura cea mare
oraşelor de supt autoritatea regala, pentru a le face „cetăţi libere“ lui Mihai, 4.000 de Secui râmaşi credincioşi voevodului1 se îndrep
cu drept debâlciu săptămânal şi anual, ca în 1520 pentru Sângiorgiul tară asupra Braşovului şi Cohalmului. „Secuii se adună iarăşi
din Cic, până atunci numai un oppidum 2. Creşterea Sepsi-Sângior- în tabără din porunca lui Mihai-vodă“, se scrie la 27 Septembre
giului ameninţa astfel la 1525 prosperitatea Braşovului3. 1600 din cel de pe urmă oraş2. „Spun că voiesc în scurt timp să
puie pe Ştefan Csâky cruciş în ţapă. Iar Mihai-vodă are o pu
Răscoala din 1562 aduse desfiinţarea străvechiului privilegiu tere aşa de mare, încât nădăjduieşte ca pe toţi Ardelenii să-i bată,
care acordă libertatea oricui întră în Secuime ca locuitor şi dreptul şi o va face între Sighişoara şi Mediaş peste câteva zile, şi va pune
oricărui Secuiu de a se mută unde-i place. Se creiară „donatari4*, să se ucidă grozav toţi Nemţii, prin sabie şi altfel. Aceasta o
domni de pământ şi aici, ca în Ardealul propriu zis. Cei cari după auziră ai noştri la Odorheiu, şi au fost acolo când s’a ţinut adu
răscoală se refugiaseră în oraşe, fură aduşi înapoi la locul şerbiei lor 4. nare şi au primit scrisorile lui Mihai-vodă3. In zadar li se vorbia
Această măsură a Bâthoreştilor făcu din Secui cei mai mari de „scumpa lor patrie“ din partea Saşilor, ca aceia din Mediaş4.
duşmani ai stării de lucruri din Ardeal. Noi emigraţii spre Mol Dar şi aici nobilii, înzestraţi de curând cu moşii pe pământurile
dova se produseră fără îndoială, întărindu-se elementul românesc libere ale vechii Secuimi, se ridicaseră cu furie împotriva „tira-
din Carpaţi. Pe de altă parte, familii nobiliare, ca familia Beldy, nului“, a „Faraonului valah5“, şi ei contribuiră esenţial la căderea lui.
erau strâns legate şi prin întâmplătoare rosturi de familie cu Totuşi, când fu vorba de ales între Nemţi şi între Sigismund
domnii noştri. In garda ungurească ce se întâlneşte în Moldova Bâthory, Secuii se dădură de partea acestuia, pe care-1 serviseră şi în
încă dela Petru Şchiopul, mare parte erau desigur dintre Secui, campania munteană dela 1595, şi în schimb li se întăriâ libertatea
într’un timp când elemente secuieşti ca Moise Szekely luptau şi tradiţională, în ultima zi din anul care văzu moartea lui Mihai6.
în oştile lui Ştefan Bâthory, apăsătorul naţiei, care ajunsese rege Ei aveau să fie administraţi de doi „prefecţi sau căpitania, aleşi
în Polonia. anual de prinţ pe o listă prezentată de dânşii. Minele de fier se
Chiar dela început, Mihai Viteazul a plătit Secui pentru vor exploata fără a li se atinge drepturile. Dar nobilii ridicaţi după
luptele sale împotriva Turcilor. încă din Decembre 1594, Ioan răscoală ramaseră şi ei în drepturile lor câştigate. Târgurile îşi
Beldy de Uzon, din Bodola şi Szent-Lelek, capătă voie de a trece văzură tot odată privilegiile întărite7. Breţcul, acum un oppidum,
în Ţara Românească, împreună cu „un anume număr de călări şi fu recunoscut ca având dreptul de a duce cu carele şi caii locui
pedeştria 5. Până la capăt, Secuii figurează pe listele ostaşilor lui torilor săi marfa descărcată la dânşii pentru aceasta, între O-
Mihai, printre cei mai slab plătiţi6. Dela intrarea lui în Ardeal şorheiu şi Trotuş; erau datori însă a ţinea strajă la hotar şi a
ei aşteptau vechile lor libertăţi? pe care le şi căpătară , în numele culege ştiri din amândouă principatele vecine 8. După scurta stăpâ
împăratului, pentru a le pierde apoi, iarăşi, odată cu căderea lui. nire a Imperialilor, Secuii salutară cu bucurie pe principii localnici,
Innainte de a peri la 1603 ca principe, de mână românească, hotărîţi a nu se mai atinge de autonomia lor socială şi militară9.
Moise Secuiul fusese unul din auxiliarii lui Mihai, unul din
1 Szabo, o. c., IV, p. 140, nr. 752.
membrii Sfatului său ardelenesc şi, când el se ridica spre a luă
2 Ibid., p. 143, nr. 755. Cf. Iorga, Istoria Bomânilor din Ardeal şi Un
puterea, icoana stăpânului pe care-1 trădase îi stătea înnaintea garia până la mişcarea lui Horea, Bucureşti 1915, capitolul „Mihai Viteazul44.
3 Szabo, l. c.
1 Ibid., p. 190. Prădăciuni ale lor în 1518, ibid., p. 197-198; V, p. 43 şi urm. 4 Ibid., V, p. 165-160).
2 Ibid., III, pp. 208-209, nr. 561; pp. 209-210,nr. 562. 5 Ibid., p. 165, nr. ]024.
3 Ibid., pp. 238 şi urm., 241 şi urm. 6 Ibid., IV, p. 150 şi urm., nr. 761; V, p. 169 şi urm.; VI, p. 19 şi urm.
4 Ibid., IV, p. 21 şi urm. 7 Ibid., IV, p . 154-155.
5 Ibid., p. 122, nr. 737; cf. ibid., V, p. 56-57. 8 Ibid., p. 155 şi urm.
6 Analele Academiei Bomtine, XX, p. 468 şi urm. 9 Grija lor despre conflictul cu nobilii, ibid., VI, p. 2.
192 193
Aşa-i găsiră şi aşa-i lăsară cei doi Râkoczy, din vremea oştilor, în care se află şi Toderaşeo „Theodoricus“, fiul lui Iordachi,
cărora încep actele româneşti: privilegii, corespondenţa de graniţa* „căci ai noştri prin Ardeal de loc nu pot trece*, şi de armele dă
scrisori între boierii noştri şi nobilii lor, pe care le dăm aici. Vom ruite lui Ştefan Ruset, fiul lui Toma1.
adăugi înnainte de a le analiza că, precum voevozii dădeau pri
vilegii Secuilor, aşa principii ardeleni, ca Grabriel Bethlen, se adre
sează Trotuşenilor din vecinătate Reproducem actul lui de scu Documente.
tire pentru aceştia, datat din „tabăra dela Farkasvâgou în Trei
A. Scrisori domneşti.
Scaune, 5 August 1616.
„După ce din straşnica poruncă a puternicului, nebiruitului
I.
nostru împărat, cu voia lui Dumnezeu am plecat în ajutorul şi
întru apărarea ţerii Moldovei, târgul numit Trotuş al prea-puter- Io Vasilie Voevodu bjiiu mlstiiu gspru zemli moldavscoi
niciei sale fiind în drumul nostru, şi voind a apăra sărăcimea daat-amu cartea domniei meale birăuluî şi tuturoru orăşianilorii
dintr’însul de orice turburători şi săvârşitori de volnicii, vestim că dinu tărgu dinu Oşorhiaiu dinu Ţara Ungurească, ca să fie tare şi
pe aceşti Trotuşeni, persoanele lor, vitele lor şi orice averi ale lor putearnici cu cartea domniei meale a ţinea2 muntele Haoşulu8,
îi luăm sub deosebita noastră ocrotire şi purtare de grijă, şi po care munte să chiaamă Cheşcheşu-Jiroşu şi iaste la hotarulu ţărăî
runcim tuturor credincioşilor noştri de toate stările ca nimenea să domniei meale, şi 1-aamu fostu datu domniia mea şi maî denainte
nu îndrăznească a supără, a păgubi sau a săvârşi vreo volnicie vreame de l-au ţinuţii eî acelii munte, carele maî susu scrie, şi
înpotriva persoanelor, vitelor, păsărilor şi bucatelor numiţilor Tro acmiL 1-aamu datu să-lu ţie eî şi să-şi pue stănile pre acelii munte,
tuşeni. Căci, dacă cineva va face din potrivă, să fie sigur că nu-1 vom larii Mihalcu Freanţi să nu maî aibă nicîo treaabă, ce să aibă a-î
lăsă nepedepsit. Iar vouă, Trotuşenilor, voesc să vă dau de ştire , , scoate birăulii stănile şi dobitocele luî de pre acelii munte. Nu maî
ea nimenea dintre voi să nu pribegească, cu persoana şi cu vitele ce să aibă a da birăulii şi cu orăşeaniî vinitulii ţărăî ce iaste, iarii
sale, ci fiece om care a fugit să vie acasă, să rămână la casa lui, alţii nime să nu să maî ameastece de acmii înnainte. Tog nHiuiv
să-şi vadă de trebile vieţuirii şi să ne aştepte fără frică: vom purta rc^KMH; maK m
de grijă ca să nu fiţi supăraţi de nimeni, şi vă vom apără pe £ Mc, K A T . spă (7160-1652), Maî 4 dn.
fiecine, mic şi mare 2“. Io Vasilie Vodă4. Pelinii.
Iar din Iaşi chiar veniau nobililor din Secuime, ca lui Ştefan (Pecete.)
Petki, „căpitan suprem în Cic, Grurghiu şi Cason“, în 1649, scri (Oşorheiu.)
sori de informaţii dela conaţionalii aşezaţi în capitala Moldovei3.
Scrisori ungureşti dela hotarul secuiesc dau mai târziu ştiri despre
II.
luptele pentru scaun ale lui Gheorghe Ştefan4. Iar la 1663 cei
doi puternici Cantacuzini, Toma şi Iordachi, scriu din Iaşi lui ■f* Io Grhiorghi Ştefanii voevodu, bjiiu mlstiiu gpdru zemle
Ştefan Lazar, care eră acuma „jude“ în cele trei scaune de hotar, moldavscoî, dat-amii cartia domnieî meale birăuluî şi tuturoru
pentru a-i spune cât s’au bucurat de ştirile lui despre mişcările orăşeanilorii dinii tărgu dinii Oşorheiu dinu Ţara Ungurească, să
1 Ibid., p. 285-6.
1 Pentru cărăuşia lor vezi ibid. V, p. 54-55. 2 Original: a ştinea.
2 Originalul unguresc în Szabo, VI, la această dată. — Traducerea o da _ 3 Havas.
toresc d-lui S. Albini. 4 Cum se vede din actele ce am publicat în volumul XV din colecţia
3 Ibid., p. 186-187 (e iscălită de Paul Beke). Hurmuzaki, în acest timp Gheorghe Eâkoczy nu era fără temeri în ce priveşte
4 Ibid., p. 215. hotarul Moldovei.
194 195
fie tare şi putiarmcî cu carte domniei meale a ţinea muntele Hau- înbla păstori cu mascuriî tărguluî Oşărheaiuluî, deaca veţî vedea
şulii, care munte să chiiamâ Cheşcheş-Jiroşii şi iaste înii hotarulii cartea domnii meale, iară voî toţî să aveţî a-î lăsa să înble foarte
ţărâî domnii meale, să aibă a-lu ţinea cumu l-au ţinuţii şi maî întru bună pacea; întru nimicii să nu-î învăluiţî, nic dea dzeacea
denainte vreame, şi să-şî pue stănile pre acelu munte, iară altulu să nu li ia mascurî, nime întru nimicii să nu cuteadze a-î învălui,
nime să n’aibă nice o treabâ, numai ca să aibă a da birăulu şi pre cartea domnii meale. Acasta scriemii; într’altii chipii să nu fie.
cu orăşeaniî vinitulii ţărăî ce iaste, şi să aibă a să hrăni, şi altulu X Oşorheî, Oc. 20.
nime să nu să ameastece. Hh4K m K^rr. Elisafta rcn>K^ rcn^nS Iw rmvprî'g GT^aH Boieto^a k>ki§o
£ Toiruşii, lt. 7164 (=1656), Maî 5. mactîio rcn^pk 3 imah mwa^ akckwh, scriemii domnia mea la sluga
: ■
III.
7;- V.
•J* Io Ghiorghi Stefanu voevodii, bjiiu mlstiiu gpdrii zemle
-J- Io Duca voevodii, mlstiiu bjiiu gspdarii zemli moldavscoî,
moldayscoî, scriemii domniia mea la sluga noastră, la yorniculu
J dat-amii cartia domnieî miale birăuluî şi tuturorii orâşianilorii
de Yrancea, şi la toţi oamenii de acolo, carii sinteţî socotitori la
dinu tărgu dinu Oşârhiaiii dinii Ţara CJnguriască, ca să fie târî şi
toţi munţii Yrănceî ce sintu de hotarulii ţărăî noastre Moldoyeî,
putiarnicî cu cartia domnieî miale a-şî ţinia muntele Haoşulii,
dămu-vă ştire: pre unde să yoru prileji a înbla păstorî cu oi şi cu
care munte să chiamă Cheşcheşu-Jiroşu şi iaste înii hătarulii ţârăî
de alte bucate a târgului Oşerheiiiluî, deaca veţi vedea cartia
* domnieî miale, şi 1-amii fostu daţii domniia mia şi maî dinnainte
domniei meale, iarii voî toţi să aveţi a-î lăsa să înble cu paace?
vreame de l-aii ţinuţii eî acelu munte, carele maî susii scrie, şi
să înble să să hrănească cu paace, întru nemicâ să nu-î învăluiţi;
acumu li-aamii daţii să-lii ţie eî şi să-şî pue stânile pria acelii munte,
numai ca să aibă eî a da ce iaste adeatiulii domnii, cumu iaste
larii altulu nime să n’aibâ nicîo treaabâ, numaî ca să aibâ a da
obiceaiulu de vacii. Tos fiHWGM nn^KMH.
birâulu şi cu toţî Oşârheaniî venitulu ţârâî ce iaste, iarii altulu
£ Totruşu, lt. 7164 (=16 56 ), Maî 5.
nime să nu sâ maî amiastece, ce numaî eî să aibâ a să hrăni pri-
■f* Gaaa\ rn^HK aeelii munte. Hn4K m
Io Ghiorghie Ştefanii Yoevodu. f Gaaw ren a h h
(Oşorheiu.)
£ Mc, ka. 7179 (=1671 Iul. 16.
Io Duca Yoevod. (Pecete mică.)
IY. (Oşorheiu.)
de la reposaţi domni ce au fostu mai naintea de noî, scriindu dumniavostră li-ţî lu<a> cumii 1-aţî luat şi într’alţî anî, şi noî încă
acele cherţî păntru unu munte ce să chiame Cheşcheşii şi Jiroşu, ni^ yoe să-lu luaţi iaru dumn<W>vostră. Şi fiî dumn<ea)>ta sănă
carele iaste dă hotarulii ţeriî Moldovei, cumu au fostu daţii acelii toşii. Ap. 18.
munte acestoru oreşeniloru ca se-şî pue stinele pre acelu munte, Alii dumitale bunii prietenii
să fie dă păşune bucatei orii, şi yeni tulii ţeriî păntru lo cui ii acela pa Mironii cămăraşii.
obiceiu se-lu ăb ; şi pară acumii totix au ţinutu eî cu pace mun La alii nostru bunii prietenii dumnialuî birăulii de la Oşorheiu,
tele acela, iarii acumii jeluire că opriţî voî de pe muntele acela, cu sănătate să să d&l.
dzicăndu-le că se-şî aducă cărţile acele aicea la noî, să să cetescă. (Oşorheiu.)
Viindu acumii aice, ne aretară cărţile într’acestii chipii scriindu
cumii amu zişii maî susii, şi, rugăndu-ne eî că l-aii daţii şi noî
voiă se-şî ţie stenele pă la celii munte, domniia m& încă aii soco XL
tită, fiindu feră pagubă ţereî, le-aii daţii acastâ voia, ca să fie •j* Ilie cămăraşii de Ocna amii daţii scrisoare a nostre la
volnicî a ţine acelii munte de păşune bucateiorii, cumii au ţi manele dumiloru sale birăuluî şi altoru lacuitori denii oraşu dănii
nuţii şi maî înnaintea pă muntele acesta ; şi alţii1 să nu să maî Oşorheî, dănu Ţara Ungurească, că să-şî adune mărha 2 dumiloru
amestece, numaî venitulii loculuî să ăb pă obiceiii, precumii dau sale înu plaiulu munteluî pre locuiţi ţereî Moldoveî, a Măriei Sale
şi alte munţi. Şi voave încă ve porunci mii să le daţî pace, şi nime luî vodă, domneluî nostru, şi de nimene să nu hie opriţî; căci de
să nu st£ înpotrivă cherţiî domnii mele; iarii, de va av£ cineva a toţî domneî ao isprăvitu eî să hie volnicî să-şî ţie mărhă la mun
ve pări dentr’alţiî moşeniî, să vie faţe. tele. Păntru cela locurî3 văzăndu4 şi noî derese de la domneî şi
£ Mc, ieatii 7242 (=1734), Iul. 5.
cămăraşi maî denaînte a nostre, le amii făcuţii şi noî tărie, să
(Copie. Oşorheiu.)
nu li facă nimene valii. Iară carele le va face valii, cu noî îşî va
întraba. De acasta scriemu. 7184 (= 16 76 ), Mart. 23.
Azii Ilie Pleşca cămăraşii iscălii5.
B. Scrisori ale cămăraşifor de Ocnă. (Oşorheiu.)
X.
X II.
f Alu nostru bunii prietenii şi de aprope megieşii, dumneata
birău de Oşorheiu, sănătate poftimii dumitale de la Dumnădzău. Aici ■f* Ilie Pleşca, cămăraşulii de Ocnă, după cinstita cartia Mării Sale
la noî aii vinituomulu dumitale Şimonii pentru muntele Chişchieşulii, luî vodă facemu şi noi ştire cu castă scrisoare a noastră, cumu
carele 1-aţî ţinutu dumniavostră şi într’alţî anî, avăndii şi carte de amii daţii voe şi slobodzenie birăuluî şi tuturoru orăşianilorii dinii
la Duca-vodă2; care amii văzutu şi noî carte. La care noî aemu fără oraşii dinii Oşarheiii, dinii Ţara Unguriască, să fie volnicî a-şî pune
carte domnuluî nostru ce este acmu8 nu putemu să dămii voe şau- stănile înii muntele ce să chiamă Haoşulu şi Cheşchişii-Jiroşu, ce
găiloru să-lii văndză dumiloru vostre. larii dumniavostră să trimitiţî
omu şi carte acasta la Eşii, la domnulii nostru, şi va da carte 1 Un Miron (Ciogolea?) mai fusese eămăraş de Ocnă, împreună cu Dumi-
domnuluî nostru, şi aşe omu da şi noî voe şaugăilorii; şi iarii traşco Boul, la 1656 (Iorga, Braşovul şi Românii, pp. 30-1, n° 2). In 1652 el se
ocupă de o comandă a lui Yasile Lupu (i b i d pp. 95-6, n° 4).
2 Vitele.
1 De două ori: şi alţii. 3 Adecă: pentru acel lucru.
2 V. mai sus, n° V. 4 In orig. vănzandu.
3 Antonie Euset ? 5 Cămăra^ul Ilie pare a administra la 1677. V. n-rele următoare.
92860 3
200 201
iaste înu hotarulu ţărăî Moldovei, precumu ş’aii pusu stănile şi altă să va ispiti eî să facă vr’oo trăsură, va petreace ruşine de la noi.
dată. Pentru acia să n’aibă triabă nime cu dănşiî, a-î învălui întru Acasta facemii ştire. 1685 *, Iun. 6.
nimică. Numaî birăulii şi cu toţî Oşerheiani dinu Oşorheiu să aibă Draacachi cămăraşii. ’AoXavTjs xa(jLapaoY]c V0xvas 2.
a ne da poclonulii nostru, precumu aii datu şi la alţi cămăraşî, (Oşorheiu.)
precumu-î de vacii. Acasta faeemu ştire.
Lt. 7185 (=1677), Maî 3.
Azu Ilie Pleşca căm^araşii)> iscălii. XY.
(Oşorheiu.) f Dat-amu răvaşulii nostru tărgoveaţiloru dea Yaşarheî să
fiea volnici a-şu punea ciriad<(a)^ înii munte, şi nime să nu-î în-
văluiască întru nimicii, că li-amii daţii noi voea. Dea acasta
X III. facemii ştire.
£ Ocnă, lt. 7228 (=1720), Maî 28.
f Ilie Pleşca cămăraşii scriemu şi facemu ştire cu castă
Hurmuzii cămăraşii3.
scrisoare a nostră, pentru răndulii muntelui, ce le aii fostu colacii1
(Oşorheiu.)
Oşorhienilorii, ne aii adusii, şi de anulu de estimpu, şi de anu; să
să ştie. De acasta scriemu.
Vlt. 7185 (= 16 77 ), Maî 25. X V I.
Azu Ilie Pleşca cam<(ăraşii^> iscălii.
(Pecete ruptă.) f Dat-amu scrisorea nostră tărgoveaţilorii dea Oşorheî, să
(Oşorheiu.) fiea volnic să-şi văraze ciurda dea bucate, vaci şi cai, înii muntele
Ocniî, şi nime să nu-î învăluiască. Acasta facii ştire.
Dedii bivii vtoru logf.
Lt. 7233 (=17 25 ), Maî 30.
X IV .
(Oşorheiu.)
<
■ 1 Darul: de obiceiu „colaculera pentru descoperire.
2 Ca şi marha: vitele. 1 Cifre.
2 Forma româneasca defectuoasă a acestor scrisori se explică printr’aceia
3 Oprire, „zăberire“, „zăbor“. Vezi Iorga, Documentele Bistriţei şi Braşovul
că şi grămăticii erau une ori greci. Yezi Iorga, Privilegiile şangailor de la Tărgu-
şi Românii, tabla lucrurilor.
4 V. nota penultimă. ^ Ocna, în Analele Academiei Române, XXXVII, pp. 248-9.
3 De aici neamul Hurmuzachi. Un Hurmuzachi fusese vameşul Brânco-
veanului. Iorga, Istoria literaturii române în secolul al X V III-lea , I, p. 399.
202 203
5 lei de vr’o doî aî, şi ş’aii fostu pusii şi chizâşie (şters), zapisii trimiţi o păreache de cuţite. Şi voî mulţumi dumitale. Acasta, şi
pe frate-său (şters), căc. .. lintu cumu să-î trimită bani, şi pană fiî dumneata sănătosu.
acmu nu i-au maî trimişii bani. Ce iată facu ştire dumitale să-î Alu dumitale ca unu frate
daî strănsoare să trimită bani, că, netriiniţindu bani, să ştii dum Ionii birău de Ocnă1.
neata că să va face zeberială unora ce oru hi drepţi. Ge să daî Noem. 10 d., lt. 7253 (1744).
strănsoare să dea bani, cumu-î scrii zapisulu. Şi fiî dumneata sănătosu. Cinstituluî alu mieii ca unu frate dum. Stefanu Secheri,
Jî Ocnă, Sep. 5. birău otii Yaşarheaî, cu sănătate să să dea.
(Iscălitură grecească nedescifrabilă). (Oşorheiu.)
(Oşorheiu.)
XX.
X V III. •J- Adică eii Iani birău otii Ocnă, înpreună cu toţî şaugăi otii
tamii, dat-amu zapisulu nostru la măna dumisale Coiacmu (sic), dinu
■f* Cinstite dumneta birău de Yaşelhe, dumitale cu sănătate
Oşorheiu birău, pentru ca să <(să)> ştie că amu văndutu iarba dinii
mă închinu, şi poftescu de la milostivulu Dumnedzăii puţină scrisore
Chişchieşu, ca să o pască cu vitile, şi bani amu luaţii toţî, şepte leî
nostra să afle pe dumneata cu bună şi fericită sănătate, înpreună
banî noî; iarii, de arii v& cineva ia(r)> să {să)> pună înpotrivă, şi s’arii
cu toată cinstită casa dumitale. Alta, facemu ştire dumitale pintru
face vr’o cheltuală, să fie totu de spre noî, care maî gosii ş’orii
muntele nostru care 1-aţî păscuţii1 dumnevastră cu curda pană
iscăli pentru credinţă. Şi amii pusu şi degitile ca să <(să)> criază.
acumii, de acumu să ştiî dumneta că2 nu vă-lii maî dămu,
Eu, Iani birău; eu, Ştefanii Cucucu (?).
şi să nu vă suiţî curda acolia, căci acumu neî trebui totu naoa3,
7259 (= 1 7 5 0 ), Noev. 19.
nu vomii să-lii maî dămu. larii, de aveţî dumnevostră nescar<(e)> zapisa
(Oşorheiu.)
pe munţiî Mării Sale luî vodă, să le aduceţî aice, să le vadă Mărie
Sa vodă. De acasta facu ştire dumitale. Să fiî dumneta sănătosu.
Ţ De bine voitoru dumitale
Birăulii de Ocnă. D. Scrisori de boieri.
Maî înii 24.
(Oşorheiu.) X X I.
Cinstite dumn<(ea)>ta Lazoru Iştioanu, biruitor ulii ţănutuluî
Cuculuî, dumitale poftesco bună sănătate. Cătră acasta, tămplăndu-să
X IX . cestuî omu a dumitale pre la casa me, ce n’amu pututii să nu
cercu de bună sănătate dumitale, şi mă rogii dumitale să ne fiî
Cinstite şi alii mieii maî mare şi ca unii frate, dumneata
dumneata frate şi prietenii. Fire’şii scrisii dumitale mulţii, ce nu
Ştefanii Secheri4 birău dă Vaşarheaî, dă la Dumnezeu sănătate şi
să tămplă pisarii, .ce n’amii avuţii a scrie, romăindii să le citescâ
totu binele rogii ca şă-ţî trimiţă. Alta, înştiinţezu pă dumneata
toţî. Dumneluî fratele hatmanulu Hăbăşesculii 2 aii dzisii cătră mine
pentru treî caşî care aî trimisu, i-au adusu, pentru muntele
Chişcheiaşulu şi Jireşulii, după obiceaî. Numaî te poftescu să-mî
1 Pentru birăi, y. Privilegiile sangăilor, l. c., p. 248 şi aiurea.
2 Au fost doi hatmani Origore Hăbăşeseu: unul luase parte ca serdar la
1 Orig. greş. păscatu. expediţia lui Bakoczy în Polonia. E hatmanul bătrânului yodă Ghica (c. 1660).
2 Orig. are aici încă odată „de aeumuM. Altul era vornic la 1670 şi a ajuns hatman sub Petriceicu (1673). Despre acesta
3 „Tot nouă“. pare a fi vorba aici. Vezi Prefaţa la Studii şi documente, IV şi i b i d p. 275, n° CVIII.
4 Szekely.
205
ca-ţî va scrie dumitale de toate. Ce mă rogi! dumitale să aibu cu la dumneta; pentru care călii va spune dum. omulii maî pre largu
noştinţă cu dum<(ne^>ata, iarii ce va fi pofta dumitale, vomu sluji denii gură. Cu acasta acmu, şi fiî dum. sănătosu. Dech. 2.
dumitale. Să fiî dumneata sănătosu. Illustritatis Yestrae ca unii fiî: Greorgius c. d. R . l.
A dumitale . . . mu şi bunii prietenii şi gata . . . Illustrissimo don. (sic) dom. cm. Petro Apor, regi. gudici (sic)
ş . . . r . . . r . . . pârcălabii, trium sedium Secularum (sic), cum pleno honore detur.
f La cinstită măna dumisale Lazorii Iştioanii, biruitorii (Cluj.)
Cucului, să să d£, MHoro 3APMU*1.
(Cluj.)
X X III.
X X Y I.
1 E tot lordachi Boset. El moare dupâ 1710 (o biografie a lui vezi la Iorga
Studii şi documente, V, pp. 588-9). Cinstită a noastră ca o soră dumneaeî doamna luî Lazarii
2 In orig. ]?ati. Iştioanii dumitale ne ’nchinâmu cu sănătate şi poftimu de la mi-
3 Cam pe la 1700.— I. B.
1 Vezi mai sus nota la n° X XI. El era» mort la aceasta dată.
208 209
lostivulu Dumnedzău acasta scrisoare a noastră să afle pre dumneata luoatii neşte oî de acolo şi aii eşitii înii iasta ţară ; decî noî, dacă
sănătoasă. Scrisoarea dumitale ce ni-aî trimişii ni-aii veniţii, şi amu amii vădzutii cartea dumitale, i-amii pusii la temniţe. Decî eî aşea
înţălesu pentru rând ulii oameniloru celora ce scrii dumneata câ dau samă c’aii foştii păcurarî la Ianăşu diiacii denii Alfalău şi la
unii dintr’aî noştri vorii să să ră<^dice)> să margâ înii munţii dumilorii Saşii Peterii şi la Mateî Grheorghii şi la Vargheşii Iştioanii; decî
voastre, să zeberiască neşte 01. Ce eu acestu lucru să ştiî dumneata cine sintii cu pagubă să vie de faţe cu aceştî oamenî, voru sta la
că l-amu cercatu ; ce nime nu înblâ să facă dumiloru voastre ze- ’nchisoare. Şi amu pusii dzi înii doa săptămănî, să vie cine are
berialâ de la dumn<(ea)>voastră; numai atăta: fiindu neşte oameni pagubă de aceştî oamenî. Să fiî dumneata sănătosu.
de ţara noastră, cărora li-au scrisii goştinari oile, şi, după ce le-aii Şeas<^e)>dzăcî de oî aii luoatu, iarii cincî oî au daţii aceştî
scrisii oile, eî s’aii duşii înii Ciucu, şi nu vorii să dea goştinâ, c-aii oamenî samă că aii rămaşii la Ionii denii Alfălăii, ce au foştii
scrisii Măriia Sa vodă acolo la craî-birăii de Cucii şi la alţî maî păcurarii la Ilişii Grurghie; iarii, de nu veţî veni înu doa săptămănî,
mariî Ciuculuî pentru aceî oamenî, să-şî dea gorştina, iarâ, dacă-şî să voru slobodzi oameni denii temniţe.
vorii da gorştina lorii, cătă le face, să şadzâ unde le va fi voe lorii. Şi aii spusii că aceaste oî nu le-aii furaţii, ce le-aii luoatii
Şi aii mărsu cu cărţile gorştinari acolo la Ciueii. Ce pot<(e)>, de nu le pentru neşte oî ce au foştii luoatu Ionii denii pr<^eună)>, denii turma
vorii da aceî oamenî gorştina, să şi zeberiascâ. Insă acolo iaste la lorii, patrudzăcî de o î ; pentr’aceale oî aii luoatii aceastea. Să
Totruşî, nu să atinge de partea dumilorii voastre nemicâ, ce acolo, vie să stea de faţă.
dinii partia Ciuculuî, de orii vrea să ia, orii lua. Iarâ pentru •f* A dumitale bunii prieatenii şi de bine voitorii, părcălabulii
unele ca aciale, căndu vorii fi acmu, iată că Măriia Sa vodă Arapulu de Neamţii.
purceade acmu la Ţarigradu să-şî înnoiască domniia; decî aicia Costantinii Arapulu părcălabu *.
omii rămânea noî, ce n’omii vrea să1 lăsâmii noî să să facă (Cluj.)
unele ca acastea. Acasta facemii ştire dumitali. Să fiî dumneta
sănătoasă.
Mc, Iun. 20. Al dumitale de bine voitorii
X X V III.
Toaderii vistiernicii)2.
(Cluj.)
La aî noştri bunî prietenî dumnealuî craiu-birăii şi toţî să
tean iî^> denii Vaşarheiu.
f Sănătate şi totii binele poftimii dumilorii voastria. Cătră
X X V II. acasta facemii ştire : altă n’avemii ce scrie dumiloru voastria,
tămplându-să de aii veniţii la noî oameniî dumilorii voastre, şi
Alii nostru cinstitii şi bunii prieatenii dumneata mari-căpitanu cu colacî, care mulţămimii de colacî dumilorii voastre. Pentru
de ţara Grurgeuluî, să fiî dumneata sănătosu. Scrisoarea ce aî trimişii cai dumilorii voastre, ne spusără aceştî oamenî că sintu la munte.
dumneata la noî înţe<^le)>s-amii, pentru neşte oamenî careî au foştii Decî să ştiţî dumneavoastră: dentr’acoace n’orii av& nevoe; dumnea
voastră ştimu că sinteţî oamenî bunî, nice a veni oamenî răî la
sătulii dumiloru voastre; numaî să daî învăţătură oameniloru care
1 In original de doua ori.
aveţî la caî, să păzască pentru oamenî răî cai, să nu-î fure. Dară
2 E fiul lui Iordachi Cantacuzino, Toderaşco Iordachi. Vistierul era văr
cu fetele lui Vasile Lupu. A lăsat pe fiii Vasilaşco, Ioan şi Ilie. Vezi Iorga,
Studii şi documente, VI, pp. 173 şi urm., 359 şi urm.; cf. pentru el şi Introdu
cerea, la sfârşit. Domnul care merge la Poartă e Duca-vodă, în Iunie 1681 (Iorga,. 1 Un Constantin Arapul se întâlneşte încă din al XVII-lea veac; Iorga,
Ucraina moldovenească. în Analele Academiei Române, XXXVI, p. 354 şi urm.). Studii şi documente, XXI, pp. 277-8. Acest Arapu n’ar putea fi acela al cărui
Aceasta fixează data scrisorii. catastif l-am tipărit în volumul XXII din această colecţie, p. 97 şi urm.
210 211
de altă de spre noî n’aii nevoe. Acasta facemu ştire dumiloru f Unu inelu cu imeni1 de auru, pecete săpată,
voastre. Să fiţi dumneavoastră sănătoşi. Ocnă, Iun. 9. f O păreche sărjî de auru cu zmărandurî maî marî decâtu
Iu > < s> d&eXqpo a o u fie ovojLia jia<; ‘ PouO 'eTws l. nohotulii2 şi căte cu unu diiamantu susu înu verigă, şi-six pec(etluite)>
•J* La ai noştri buni prieteni craî-birău şi toţî săteni de la toate pe o hărtie şi cusute.
Vaşorheî să să d&. ■f* O păreche brăţărî aurii, căte de optii bucăţî una, la amăndoă
(Oşorheiu.) 16 bucăţî, într’o bucată 5 diiamanturî şi într’o bucată 4 rubinurî,
care facu la acastă păreche 40 diiamanturî şi 32 rubinurî.
Unu căpătaru cu sirmă şi cu mărgăritaru şi cu 6 poctale3
de auru şi 22 diiamanturî înu poctale şi 5 rubinurî cu cuiburî
X X IX .
între poctale.
Aceste odoară toatea căte maî gosu săntu scrisă, căndu au f O păreche brăţărî tiju aurii, căte de 8 bucăţî una, la
fostu cătanele înu Moldova2, ş i . . . m’au adusii înu Ţara Unguriască, amăndoă 16 bucăţî, la bucată căte 3 diiamanturî şi la o bucată
le amu lăsaţii la Măriia Sa Aporiu Petru, să mi le ţie, iarii, căte unu rubinu mare, care facu la acastă păreche 24 diiamanturî
căndu oî tremite, să mi le d&, fără nimicii alţii, căci altă socotială şi 8 rubinurî.
cu Măriia Sa n’amu avuţii : fiindu înu ţara noastră tulburare? •f* 16 poctale aurii căte cu unu rubinaşu micii înii vărvu.
li-amu datu să mi le ţie. Lt. 7225 (= 17 16 ), Dech. 2. -j- Unii leftujuru4 stricatu, cu 5 rubinurî micî.
•J* Unu inelu aurii cu 3 diiamanturî. •{• Tiju o cunună aurii de 16 bucăţî, cu 19 rubinurî şi 32
•f* Unu gichiru3 auru cu unu diiamantu. diiamanturî: pinii cuiburî nu lipseşte nicîuna.
•J* Unu inelu auru. cu diiamantu mare. Tiju o cunună de aurii de 15 bucăţî cu 17 rubinurî marî
f 3 inele auru cu zmărandurî. şi 17 diiamanturî maî micî.
2 inele aurii cu zamfirurî marî. O crucişoară auru, nemţasca, cu cristialurî nemţăştî şi c*unii
f Unu inelii cu bălaşii mare, de auru. 1anţujelii de aurii, şi alţii lanţujelu micii slobodii, tiju aurii.
-j- Unii inelu cu doă rubinurî şi cu 5 zmarandurî micî. -j- 10 şiruri mărgăritare marî, pecetluitu.
f Unu inelu cu dupinii (sic), cu pecete, bărbătescu, săpaţii, •j- 8 şir urî mărgăritare mărunţele, hurmuzu, pecetluitu.
de auru. •j- 6 şirurî mărgăritaru, maî marî decătii celu micii, furmuzii,
f 2 inele nemţeştî cu cristialu. pecetluitu.
f O pereche sărjî de auru cu zmărandurî marî cătu bobulu •f* O părechea brăţărî sucite, prisneâ de auru.
celu mare. •j- Unii lanţujelu aurii cu ochî micî.
-J- O păreche sărjî aurii căte c’unu rubinu şi căte 2 zmă f Unii lanţujelu veneticii5 cu 68 belcuge înii muchî şi 68
randurî micî şi căte cu 3 picoare de mărgăritaru mare. belcuge sucite, care facii toate belcugele 136.
^ O păreche sărjî de aurii cu dupinii, căte cu unu picoru •j* Unii lanţuhii aurii de galbenî ungureştî, de 117 belcuge
cu mărgăritaru şi căte cu doă grăunţă de mărgăritaru susu. înii 3 muchî.
•f* O şarjă de auru mică şi cu o verigă străcată.
-J- Aceste trei lanţujele de aurii sintu într’un săcrieşu micii pe vale, ori pe mu munte, fara de ştire lorii şi fără de porunca
de argintii şi pecetluitu cu 2 peceţî. nostră. Iată că maî daţii voe, care s’arii pune înpotriva lorii, să
Aceste toate căte-sii, sintii puse înii neşte desăguţî mici, şi-sii aibă a miarge la vornici de Cănpulungu, să-î părască. De acasta
pecetluiţi cu doa peceţî, una la încuetoare, una di-asupra. Ştefanii scriemii.
Kusetii bivii stolnicii. Ylt. 7228 (=1720), ms. luni 29.
(Cluj.) (Pecete cu legenda: cw& nmtTt ctk monactp ot G^atihii.)
■f* 9 jderî să ăb pentru branişte, să să ştie1.
(Cluj.)
E. Scrisori felurite.
X X X V III. KHTH HJf O R*HCIM JKHRWT*fe AIOIM ; H llţJI KT\ CHAI>KI nCCA’k^\$RAHÎH
H II*CA$UJAHlfH IJKI KT! Hp’bwCLJlIHHWMS rC^HS H KA^KA A\HTp*ll<tAHT$
Dumitale jupăne birău mă închinu cu sănătate... dacă aî CT’bH AXHTpWROAÎH H RT^dH MwAAARÎH, Kyp A HdMHCÎ*;
priimitu 2 sacî de bunbacu, să trimiţî cu jupănu Andreiaşu Ţigleru Cfii CT\ CTpAJfWM KJKÎIAl H KArOCTÎ^v OKCTKHO/Yv H HCTHHNbIM
ca să-mî aducă dumnealuî la Braşovu, că săntu bani de trebuinţă pA3 $A\WAA, K'hp/KMIHHWI A\H*fe CTA^O nACTRHTH H HCnpARHTH
şi. . . gollî să mi-î aducî dumneata, căndu veî yeni la Braşovu. W T KrKCTbKiVrO A^KAKCTKÎa, MCTA CIKI CTvBASOCTH H'KCiK CROIjK,
Acasta, şi rămăî bunu voitorii flJJIJKI nAKM CHA\ CrhMOTpiHÎIA\ WT KA Hp¥ia)fWA\, C/li CHA\0 -
1781, Dechem. 1. Micu Voicu1. HORA C'hrp'fellIIHÎA IHK W MTv3 ,/vk, «K O NH np’fe jK ^ p^KOnOAOJKIHÎH,
Că prinu dumnealuî jup. Andreas îţî potii yeni bani. HH n o JfipWTWHÎH KWIA; AH KW JfHTpWCTÎ^ H HiniţilRAHilAt WE^felJlAX ;
(Oşorheiu.) KT* R’lvC’feAl >KI n O C A ^ WKAHÎH H nOCASlUAHÎH WK'fellVUfr C/î\ CTpAJfWAIV
K>K!HM HI TROpHTH A\H HHMTWJK nO H /T ^ ^ H , HH WT IţpCKArw H K H 'bS-
CT’hRHAPW CTpAJfd, AL[1I H CTvA\pTÎ^ n p'b T M T , H/fc HH nO n p î« T lî»
AVkâAU WT KWrO AHKW ; HH KpWAVb R ltp^ M IH n *! A\H RA^MCTRW K'K
X X X IX .
tS ^ H X Kt AplkSH/KTH w P^KWnOAOHCIHÎH, K13 nOK6ATfcma MHTpO-
Aff<(\dv)>ta ouţ. 39 xP^oo'ToOo’ev o dpx- Mttopkos autu io HWAHTWRA, HI T'hMÎta A3 Ti HI HAIA!VHH)fb H KI3 nO^ATIAk, H H>KI
Kecrrr|-Bpao,axe\i, ra orna (sic) crijuapi^ (Lie ta ecrnXev jae rov K o^cîtCi K'K AlH’k npHWKUţlHYH TAKWRklH, H Al|II HI H3 RWA*k CHl^l HI KpiiAI\eHM
fio ri, Kai eSwcpXicrev. 1784, Maiou 31, Bpaaoguu. (sic) nACTH X&A CTA^A, AHUIIH CAHA CROiro, KW laKO H CAMH
Ar|,ur)Tpiog Ar||uos 2. T 0\^HI npYraX'WA\. OtvHHCAHA m KKILUM CÎA p^K W ^ âHACTACY!,
(Oşorheiu.) A\ACTÎIO KJKTiO H nO\Jr\-^ CT’kH mCKnÎH pA^WRCT'bH, R ATW f 3 pH
(7108=1600), h ih^hkta ri, a\ci\,a iohîi aî, ha naM^T crrw aiicaa
Lei, ughi 39, îmi datoria dumnealui Bureuş (?) de la Chezdi-Vaşarheiu
KpATA V H 'k .
pe cari azi mi i-a trimis cu Covaciu Ioje, şi s’a încheiat; 1784, Maiu 31, Braşov.
Dimitrie Dimu. /^lOHl'CÎ! H n O \ j f Y ^ nHCAJf p ' k K ^ ^ Ai\OI^ r p ’b lU H A 1.
(Traducere de I. Bogdan:)
Evlaviosului domn Io Mihail voevod şi de Dumnezeu încunu
G. Scrisori istorice. natului fiu al său Io Nicolae voevod <(făgâduesc)> a nu fi niciodată
protivnic sau neascultător lor, ci din toată inima şi din tot sufletul
a-i iubi toată viaţa mea; şi pe lângă această urmare şi ascultare,
XL.
făgăduesc preaosfinţitului domn şi vlădică, mitropolitului sfintei
B A ro K -k p H W M » r c ,j,H 8 I w M h ^ h a S b w c& w a h k I s n mah h WAHiî mitropolii a Sucevei şi a toată Moldova, lui chir Dionisie, îi fă
CHS tPW Iw HhKOAAS KW CK W A, H H H K W r^ iU K CKnpOTH KH O HH W CA$- găduesc cu frică dumnezeească şi cu bunătate dumnezeească şi cu
U ja ilH O K K IK a TH AţH, H/T» WT KTvCîrO C p ^ lţA H WT RTiCf/Ti KT\ 3 AK> înţelepciune adevărată, turma încredinţată mie s’o păstoresc bine
şi s’o feresc de orice răutate, să mă ţin curat cu toată puterea
mea, şi cu mintea ce am căpătat-o dela Dumnezeu; mă curăţ de
1 E pomenit în Cronica bisericii din Şchei. V. Stinghe, Istoriia besearecei păcatul lui Simon, adecă de mită, că nici înainte de hirotonie şi
Şcheailor Braşovului, Braşov 1900, p. 219. Era jurat gociman al bisericii Sf. Nicolae; nici după hirotonie n’am făgăduit nimic cu vreo şiretenie Oare
acelaş, Documente, II, p. 359 („chir Micul"). Vezi ibid., locurile arătate la p. 372.
In aceasta calitate îl aflam necontenit de la 1770 înainte (ibid., p. 339). 1 Vezi alte acte privitoare la schimbările bisericeşti făcute de Mihai
2 A nu se confunda cu preotul Dimitrie Duma de pe la 1770; Stinghe, Viteazul în Moldova, la Iorga, Studii şi documente, IX, p. 29 şi urm. Cf. Hur-
Documente, II, p. 336. muzaki, XIV, p. 109 şi urm., 721 şi urm.
218 219
care cu sau gând râu; şi pe lângă toată urmarea şi ascultarea făgă- XLII.
duesc cu frică dumnezeească să nu fac nimic de silă, nici de frica Io Ghiorghie Ştefanii voevoda, cu mila luî Dumnedzău dom-
împăratului sau domnului, nici dacă m’ar ameninţa cu moartea* nulii ţărâeî Moldoveî, cu vlădicii, cu toţî boiariî ţărâeî, cu viteajiî
dar nici prin luare de mită dela cineva ; apoi, afară de vlădicia şi cu toate rândurile depreună şi în chipulu lorii1, mărturisimii cu
încredinţată mie, nu voiu îndrăzni a mă amesteca în cele straineT acastă carte şi cu sufletele noastre direapte şi creştineşti, cumu prea-
în ce priveşte hirotonia, fără porunca mitropolitului1. Şi dacă luminatulu craiulu Ardealului, cinstitulii şi măritulii Racoţi Ghior
nu voiu păstori în felul acesta turma lui Hristos, să fiu scos ghie, nu într’ alţii chipii, ce pre pofta noastră şi înprotiva celui
din treapta mea, căci va fi vădit că în zădar am primit-o. de ţară supărători, cu numele voevodii, iară cu făptura vrăjmaşii, ca
Scrisu-s’au acestea cu mâna mea, a lui Anastasie, din mila lui să ne mântuiască pre noî, lăcuitoriî ţărâl, cu dumnealui Măteî vodă
Dumnezeu ipopsifiu (candidat) la sfânta episcopie de Rădăuţi, în anul depreună, slobodzitu-ş’aii Mărie Sa cătăva samă de oşti, carii fn-
7108, indictionul 13, luna Iunie în 19, în ziua sfântului apostol tr’acastă ţară, nu ca nişte vrăjmaşi, ce tocma ca oamenii noştri de
Iuda, fratele Domnului. ţară, frumoşii şi pre înceţii s’aii purtatu, şi, iarăşii, cându au foştii
Dionisie ipopsifiu am scris cu mâna mea păcătoasă. voia noastră, denii ţară au eşitii. Pre carii mare mărturie, dămii
(Colecţia de fotografii a Acad. Rom.) şi noi acastă carte a noastră înii trăgii în Iaşi, cându aii înblatu
aiî de la Adamu 7161 (==1653), luna Aprilie — dzile, să să ştie2.
Io Gorghi Ştefanii Yoevoda (pecete mică).
X L I. (Pecetea Mitropoliei şi a episcopiilor de Roman, de Rădăuţi şi
f Jupanii Gorganii spă<(tarii)>, jupănu Matei agahii, jupanii Tu- de Huşi).
(Colecţia de fotografii a Acad. Rom.)
dosie spă<(tarii)>. Acesta alu nostru zapisii la măna jupănuluî Noghi
Palu căpitanulu, cumu să să ştie că i-amii guruitii dumneluî ca, dă
ne va face aleşii de spre Măriia Şahii craihii şi de spre vizirulu denii XLIII.
Buda, ca să meargimii în ţarahii nostră şi la casele nostre şi să ne
•f* Io Gheorghie Ştefanii voevoda, bj. mlst. gspdriii zemli mol
aducemii domnu carele vomii cerea la înpărăţie, carele vahii pohti
davscoî, n p ’feRrh3AK>EAgN0At H Cp,\MH0 M $ KpATA HI1J6M I<V E oC T A H ^H H
ţara şi noi, ca să fie şi pre voiia Mării Sale lu crai, iarii noî să
OlţpE A H A\ACT. r c n ^ P ^ 3GMAH BAAJfICKOH, A\H0P0 JKHKOT H
avemu a.darea jupănuluî Noghi Palii cincî miî de galbenî. Şi
S A p a K î* w t r c ^ A e r a >k k a a i t rcn ^ K T H .
pentru credinţahii pusu-ne-amii maî joşii şi peceţile şi numele. IIhc.
Cinstită cartia Domniei Tale, iubite frate, scrisă otu Av. 14,
M c iţ a M p. aî a hi> A 'k r . s p M (7140=1632).
de la măna aprodului Domniei Tale cu cinste amii luaţii Av. 16,
Gorganii spăt. (pecete, se pare, cu un om în scaun), Matei
şi foarte cu dragoste amu cetitii şi pre amăruntulu amii înţălesii
agahii (pecete cu: Măteiii, crucea şi, se pare, un om în scaun cu
de toate căte ne aî scrisu Domnia Ta. Dat-amii laudă milosti
cruce), Theodosie spat. 2 (camee).
vului Dumnedzău, înţălegăndii pentru bună sănătatia Domnieî
(Cluj.)
Tale. Pentru care lucru însâmnedzî Domnia Ta, cumu înii căr
ţile ce ţ’aii adusu sluga Domnieî Tale dela dumnealuî hatmanulii trecutii boiariî nevoe, ne au dzisii să nu cumva sa dămii ceva, macaru
căzăcescu1 au scrisii Domnieî Tale cânii cu bănuială, — carea să şi închidză pre boiarî şi să facă ce orii vrea, iară a da, nemicâ
şi bănuiala o înţăliasămii dintru cartia Domnieî Tale. De care să nu dămii, pănă orii mearge şi cărţile luî la veziriulii. De care
lucru, iubite frate, ce omu să maî dzicemii altă, na(vemu) (rupt); lucru aii şi gătatu pre hăznatariulii*, pre Baeramii-Cazi, şi aii scrisii
ce vedemii că acmu au stătutii lumea totu înii mencunî şi ’nii cărţî la veziriulii pentru noî cu aceaste ţ<(ă)>rii nemicâ să nu ne
pur<(tare^ de zarve, că şi acasta nu-î altă fără numaî iară unii ni<(micii> ruşeiască. Hanulii acmu gioî, înii 13 a luî Avgostii, au trecutu <(pe
cu gurî amară şi reale. Să voru fi alergatu şi pre acolo c^u gurile^ ceale la^ Măiacii2, iară astădzî socotimii noî să fie la Daşovii3, iară Bairamu-
reale, şi eî iarăşii, fiindii neşte oamenî îndată prepuitorî, au şi luaţii Cazi haznatariulu au trimişii pre unii Tătarii alii săii cu cărţile
înii samă. Facă ce ştie, că într’altu chipu nu ştimii cumu le vomii acealea ce aii scrisii hanulii şi aga la veziriulii, să ni le ducă la
dzice. Iată, fiindu purcesu Daneilii2 de căteva dzile de aicea, gătat- noî, să le vedemii şi să luomii izvodu de pre cărţî, să trimitemu
amu unii omu alii nostru trimişii pănă acolo la locu, şi amu scrisii izvodulii la boiarî la Ţarigradu: de n’oru grăi şi dinu gură pre
şi la Danielii o carte ca aceia pentru răndulii acelorii mărzacî. Cumu cumii scriu cărţile, atuncea să nu creademu cuvăntulu lorii; şi elii
aî avuţii Domnia Ta destulă supărare3 şi ’nvăluială cu dănşiî pănă va aştepta aciia la satele hăneştî 4 pănă-î va mearge omulii luî de
a să porni, creademu Domnieî Tale, căndu şi noî preste măsură aicea, acesta ce vine cu aceale cărţî, carele vine înpreună cu
supării amu avuţii pănă amu porniţii pre uniî dintr’ănşiî, de carii boiarinulii nostru, şi va sosi astădzî sau pănă demeneaaţă. Ravaşulii
amu făcutu ştire Domnieî Tale4, ş i’ncă maî avemii aicea pre Balgi- ce ţ’aii trimişii dumn<^e)tale acelii vameşii alu Domnieî Tale, cetit-
başă5 şi pre altulii, Batăru-aga; iară şi aceştia cu deşerţii nu orii eşi. amii izvodulii: araţii Domniei Tale cumu de căteva i să adevereadză cu
Iară şi aceî agî ce aii mărsu de aicia, adevării cu destulă chel vintele. De acela lucru, iubite frate, nu-î într’altu chipii, ce-î de credzutii
tuială i-amu porniţii, iară dacă aii mărsu acolo Ia hanulii, foarte aceastea cuvinte, că multe au eî asupra nooastră urdzite înii inimile
au foştii cu bine şi mulţii aii foştii nevoitorî cu bine, precumii săe lorii ceale rale; ce numaî milostivulu Dumnedzău iaste milostivii,
şi adeverisă, şi Măriia Sa hanulii încă multe cuvinte bune şi de de ne trăiaşte înnaintea acelora găndurî reale a tuturoru; iarfi, cu
bine înii partea noastră aii arătatii, şi să arată foarte cu ’ndemnu dreptulii, noao ne trebuiaşte a ne căuta lucrulii de timpuriii cumii
bunii spre folosulii nostru7. întăiii şi pentru acasta cu oile ce aii pe- să cade, că ce-î socotitii maî de vreame, totii iaste şi maî nemeriţii.
Şi maî scris-amii eătră Domnia Ta, iubite frate, urdzindu-să de la
1 Bogdan Hmilniţchi. acestu căinede vezirii 5 atătea fealiurî de amestecături asupra noastră,
2 E vorba de călugărul Daniil de la Muntele Măslinilor, agent suedez
şi socoteaşte Domnia Ta că toate căte şi să laudă, totii cu putearea
în 1656-7, pe lângă domnii noştri, „Dominus Daniel abbas", „Dominus Daniel grae-
cus, abbas, nobilis ateniensis“ , ori, cum iscăleşte la 18 August 1657, „Daniel
Tătarăloru să laudă, iară eî, aleşii Turciî, acmii, acastă dată, de ostitii6
Oliveberg*. Era de naştere atenian. Vezi asupra lui Hurmuzaki, IX, pp. 74-6,86-7. într’aceaste părţî pare-mi-să că n’au puteare, ce numaî totii cu măna
Cf. şi Prefaţa la volumul X din aceeaşi colecţie, pp. IV -V . La 8 August st. v ., altuia vorii să prindză foculii. Şi pre boiarî7 căndu i-aii foştii mustrăndu
el scria din Iaşi despre zvonul de moarte al lui Hmilniţchi, care făgăduise a veziriulii înii divanu şi li-au foştii <^zisu^> că a porunci unii cuvăntu
stărui pe lângă Muscali în vederea păcii sau, dacă nu se învoiesc, a-i ataca;
el adăugiâ că Tătarii au fost rău prădaţi de Cazaci (în această scrisoare a se
citi „Transylvanisque" în loc de ,,Triusque“). E vorba încă de patru coloneii 1 Khasnadar, cămăraşul de „hazna".
prinşi în Tataria, pe cari Daniil nădăjduia să-i răscumpere cu banii Moldo 2 La gura Nistrului. Vezi Iorga, Studii asupra Chiliei şi Cetăţii-Albe,
veanului. Bucureşti 1896, pp. 12, 19, 187, 219, 254.
3 Sus: rătomii. 3 Oceacovul.
4 E vorba de acei cari oferiau prinşi de răscumpărat din campania lui 4 Lângă Căuşani. Ele aveau în fruntea lor, mai târziu, un hatman creştin.
Râkoczy în Polonia, la care participaseră şi trupe româneşti. V. Chilia şi Cetatea-Alba, p. 261.
5 Strângătorul peşcheşului de miere al Moldovei. 5 Era Chiupruliul cel bătrân: Mohammed.
6 Orig. şi sa. 6 Oştit.
7 Hanul, biruitor al lui Râk6czy, era Mohammed-Ohirai. 1 Capuchehaielele Moldovei.
222 223
hanului, şi a trimite Bugaeulu d<(e va face)> ţărăloru rău şi multe ce au dzicea că nu să ştie ce va vrea paşea, că putearia-î dată înii măna
fostu dzicăndii, totu cu lauda Tătarăloru le arată, iară nu cu paşea de paşeî. Iată şi acestii Batărîi-aga ce iaste aicea, aceastea le dzicia,
Silistra 1 sau cu altulu. Că iată şi putearea paşeî o yădzumu că nu că iaste şi elu foarte preste samă marghiolii şi amestecătorii râu,
să arătă cu atăta puteare, ce c’unu lucru foarte puţinii, 500, 600 de iară, daca s’aii înpreunatii cu paşea, nice 2 caşuri n’aii şădzutii
oamenî; iară, sădzicemu să fie, la cea de apoi, putearea luî şi 5.000? înpreună şi s’aii şi despărţiţii : hanulii aii purcesii înii cale-şî şi
6.000 şi 10.000, dară totu de aceaia puteare a luî n'amu găndi, şi paşea iară înnapoî spre Cetatea-Albă, aii unde va fi acmu. Ce să cu
amu hi noî neferiţî înnaintea luî, iară lorii toată fala le iaste, aleşii noaşte că nu foarte caută de cuvintele paşeî, ce totu înu voia lorii maî
într’aceaste părţi, pentru Tătarî. De care lucru, iubite frate, maî iaste. Er<(a)> aicia şi ceştii şoimarii turcu: fiindu atătea valurî, s’aii
dzis-amii cătră Domnia Ta, de vreame ce hanulu vedemu că arată tămplatii de <(aii)> fostu zăbăvitii aicea; ce aii foştii înpreună cu
cătră noî voe şi cuvăntu bunii, ne trebuiaşte să ne apucămu tare acestii Batării-aga de mulate orî^; ce, fiindu unu omii răii şi ames
de poalele hanuluî, cu amăndoao mănule, că fără de voia luî în tecătorii, multe ş’aii fostu băgăndii. . . şi aii foştii dzicăndii cătră
tr^aceaste părţî nemicâ nu vorii face Turciî. Adevăru, şi cu cheltuială şoimarii: nu vădu Turciî poate hi,... caută să vadză că aceaste
de va fi, iară totu ne are hi maî sprejenială multă cuvăntulu hanuluî. ţării aii foştii într’unii gândii răii, şi eî aii foştii <(în^>chinăndu ţărăle
Că socote, frate, că acmu iată eşiră unu vărvu mare: maî sintu eî altora; acmu că ce-î lasă ? Deci şoimariulii ne era priiatenu, ce ne
maî oamenî decătu toţî. Şi să dzicemu: şi drepţii iaste Liaşiloru spunea precumii şti mii că le va spune şi Domnieî Tale. Ce, fiindu
fiindu dată credinţă; socoteaşte Domnia Ta că să dusără cu toţiî acesta Batării-Aga unii omii răii şi amestecătorî, pentru ac&a dzicea
pentru Leaşî şi să înfundasă într’unu locu înu care, de are hi fostu că nu să ştie treace-va hanulii curundu, că-î putearea înii măna
o socotială bună, are hi petrecutu smentială mare2. Şi socotimu şi cu paşeî. Dară eu aşia socotescii: să cădemu de cu vreame la poala ha
noî, de căte ori ş’aii grăitu, totu au făcuţii; de căte orî au dzisu nuluî ; iară precumii veî socoti şi Domnia Ta, cu ’nţălepcunea Domnieî
că orii trimite şi la Ţarigradii cu pără pre Lupulu, au trimişii, şi nice Tale, să avemii ştire.
odată <(denii)> cuvăntu nu ş’aii eşitii, şi acmu aii foştii dzicăndii că: De spre partia Căzacilorii, încă păn’ acmu nu s’aii aşădzatii
n’amu daţii cuvontulii nostru8 înu pierdzare, nice pentru toată lumea. capulu cine va fi. Iară, precumii spune dumnealui Săbeşii Frianţu *,
Iarăşî socotimii, iubite, frate, că, de n’omii apuca timpuriu pre ha carele să duseasă cu solulii şvedii2, alaltăerl, Dumenecâ, 16 Av.,
nulu cu rugămente, Turciî, orîce are vrea a lucra, cu Tătarăî are aii sosiţii aicea, ce şi oasăle hatmanului tocma într’acastăşî dzi
căuta să lucreadză. Ce de acestii lucru, iubite frate, precumii va fi ce aii sosiţii dumnealui aicea le vorii fi îngrupatii. Şi totii iaste
şi socotiala Domnieî Tale, să avemu ştire, şi fără zăbavă. Iară de îiediajde să fie hătmăniia totii pre ficorulu hatmanului3 şi Bihovschi4
paşea, precumii dzicemu şi maî susii, maî puţină grijă ne-are fi,— să fie totu purtătoriulii trebilorii, ca unii cobernatoru: fost-au
că înnaintea paşeî pare-mi-să că n’amii dosi. Maî bine să ne mă destule amestecături şi ’ntre dănşil5, iară aşea i s’aii părut pre
nânce căiniî pământului nostru decătii pre alte locuri streine să izi- aceştea să să aşeadză lucrulu la Măriia Sa la craiii, fiindii sluga
dimii. Iată şi acmu adunăndu-să paşea cu hanulu, mainte făcea Domn<(nie! Tale)> Pătru Diiacu6 acolo,— omulii nostru pre cine amii
cuvăntii iarăşî dinu Tătari marghiolî4 şi dzicea cumu, hanulu dacâ 1 Sebessy Ferencz, trimes ardelean.
să va aduna cu paşea? de acolea nu ştiu cumii să va rumpe lucrulu, 2 Daniil călugărul.
şi întrebamii şi noî: Măriia Sa hanulii treace înii curundu ?, iară eî 8 Iurii, cu privire la care v. Iorga, Ucraina moldovenească, l. c., p. 347
şi urm.
1 Păzitor al Dunării întregi, în acest timp. * Wychowski, pisarul hatmanului. Cf. şi Lettres de Pierre des Noyers,
2 E vorba de lupta cu Gheorghe Râkoczy al II-lea, care e descrisă de secretaire de la reine de Pologne Marie-Louise de Gonzague, Berlin 1859, p. 18.
Kemeny, tradus şi în româneşte de un contemporan, probabil tocmai pentru Pentru împrejurări, ibid., p. 345 şi urm.
Gheorghe Ştefan. Vezi Hurmuzaki, XV, p. 1266 şi urm., n° MMCCCLVIII, 5 După moartea lui Bogdan Hmilniţchi.
3 Adecă al Tătarilor. 6 Pare a fi Ardeleanul Petru Budai Diacul, despre care vezi Iorga, Istoria
4 Intriganţi. Românilor din Ardeal şi Ungaria, I, pp. 259, 261.
224 225
Io Dumitraşco Catacozino
X L IV .
voevoda, bj. mlst. gspdriii zemle moldavscoî.
f Io Mihailu Radulii voevodii i gsdnii iihuj*a\ tk^ cmh voao, •J- Luminatului prinţipu Apafi Mihaiii, dinii mila luî Dumnedzău
cetăţeanilorii dela Cluj varii, 3ApaKH. Să căutaţî că aciia voru veni craiulii Ardialuluî şi domnulii parţiloru Ţărăî Ungureşti şi şpanii
sluga domnii meale Cortii comisii şi eliuc<(er)>; ci să aveţi a-î lă mare Săcuilorii, alu nostru vecinii de aproape, de bine voiutorii, multă
sarea să între în cetate să cumpere cu banî păine, făină, orzii şi alţii sănătate şi viiaţă îndelungată îţî poftimii de la putiarniculii Dum
ce va maî trebui domnii meale. Ci să nu-î opriţî, nic să aibă nedzău să-ţî dăruiasoâ. Pricina trimiteriî noastre cătră dumneata nu
alţii valii. H caa\ pgM rcK^uw. IIhc. chit. at . 7167 ( = 1 6 5 8 ) 2. iaste alta, fără numaî întăiii cercetămii ca să ştimu de a dumnetale
(Pecete cu vulturul arhiducal cuprinzând stema munteană, între bună sănătate, cu caria milostivulu Dumnedzău pururia să te dăruiască,
doî leî; legenda: Ioannes Michael...) ^ — aşia poftimii. Iarii, de spre alte, pecumii sintu tămplările aicia, înii
(Cluj.) \ ţara noastră, megieşeaşte însămnămii Dumnitale ca să ştiî: cu miia
luî Dumnedzău şi cu putearia cinstituluî înpăratu, pe nepriiateniî
împărăţiei şi aî noştri cu Măriia Sa Calga-sultanii şi cu alţî patru
sultanî lăngă dănsulii, şi cu oastia putiarniciî înpărăţiî şi cu aî noştri
slujitori, pe toţî i-amu răşchiraţii dinii ţară şi i-amii scosii, şi ni-amii
1 Alte scrisori româneşti ale lui Gheorghe Ştefan (1656-1657), în Iorga,
aşădzatii la scaunulii nostru aicia, înii Iaşî. Decî cu acastă datâ
Studii şi documente, IV, p. 50 şi urm,
2 Pentru tot ce priveşte pe Mihnea care-şî zicea, „Mihail Radul", imitând megieşască cercetare facemu cătră Dumneata, poftindu pe Dumneata
pe Mihai Viteazul (va fi cetit opera grecească a lui Stavrinos despre erou), vezi a şti pentru unii credincosii boiarinu alii nostru, anume Mironii
Iorga, Steagul lui Mihnea-vodă JRadul, în Analele Academiei Eomâne, XXXVI, Costânii vornicijlii celii mare, carele de noî aii fostu trimişii oare cu
p. 529 şi urm. Acolo şi tratatul său românesc cu Gheorghe-vodă Ghica (p. 537 şi
urm.). Scrisoarea lui Mihnea e din campania lui ardeleană, alături cu Turcii. —
Vezi Iorga, Studii şi documente, IV, pp. CCXCIV-V. — O altă scrisoare a lui, către 1 Aşez această scrisoare tot în 1658, fiind vorba de oşti româneşti în Ar
Râk(Sczy (29 Septembre 1659), ibid., pp. 57-59, n° LIV. Altă iscălitură a lui, în deal. — Totuşi un cunoscut căpitan Ionaşcu era, în oastea lui Radu Şerban, la
Iorga, Socotelile Braşovului, în Analele Academiei Române, XXI, p. 212. 1603; Studii şi documente, IV, pp. X XIV, CXV.
226 227
ce prileju ca să poată răzbate pănă la dumnealuî hatmanulu Su- Tale bună pace şi sănătate întru mulţî şi fericiţî anî, denpreună
beschie \ căndu eramu pe la Gralaţî, şi căteya dzile au trecutu, şi de cu totu cinstitii sfatulii şi ţara Mării Tale. Facemii ştire Mării
dumnealuî pănă acmu nicîo viaste n’amu luaţii, fără numaî cătii Tale lucrulii tămplăriî noastre, carele ne ajunse în ţara noastră:
ştimu că, neputăndu triace pe aiuria, au năzuiţii şi au veniţii să triacă fiindii domnulii nostru la oaste, Griigorie-vodă, la Hotinii, cu
prinu ţara Dumnitale ; şi noî, neştiindu că-î ya fi calia pre acolia, Huseinii-paşa, după porunca înpârăteaască, fiindii venirea hatmanului
carte la Dumneata nu i-amu făcuţii. Ce poftimu pe Dumneata, oarece leşescu cu toate oştile leşăştî, fu biruinţa hatmanul uî, şi Huseinu-
veaste veî avia şi cumu veî şti de acelii boiarinii, cumu maî de sirgu paşa^ cu căţî Turcî putu scăpa, trecut-a pre podii şi au întratu în
cu acestu înblatoru2 să avemii ştire. Iară să nu găndeştî Dumneata Cameniţă, iarii domnulii nostru, cu căte oştî rămaseră de nu
c’aii înblatii într’altu chipii, ce cu ştiria noastră iaste trămisii. periră, îî cuprii) se hatmanulu, şi, ca unu creştinii, făcu milă cu
Aşijderia poftimu pe Dumneata, ce veî hi avăndu veştî de spe păr dinşiî şi-î slobozi pre toţî, şi pre domnu denpreună. Decî Gligorie-
ţile dinii susii, de toate să avemii ştire. Iară, de spe părţile noastre vodă slobozi oştile de veniră în ţară, şi Măriia Sa mearse la în
ce să voru înnoi, dupre datoriia megieşieî pururia veî avia Dum- părăţie, la veziriulii celii mare, şi-lii priimiră cu ertăciune; şi ne
neataa de la noî ştire de toate. Şi du pre acasta ce ne vomii maî trimise Măriia Sa carte scrisă la Noem. 19 zile, şi ne scrise şi chehaiaoa
aşădza, vomii găta unu boiarinii alii nostru solii şi-lii vomii trimite veziriuluî pentru venirea Mării Sale de acolo la veziriulii, întru
la Dumneata cu cinste, cuinii să cade, precumu iaste obicaiulii. Şi, cu carea l-au priimitu şi i-aii făcuţii ertăciune; şi ne porunceaşte să
atăta săvărşindu, mila putiarniculuî Dumnedzău fie cu Dumniata. căutămii de trebile ţărăî, carele ne săntu poruncite de la înpărăţie:
înii Iaşî, vito 7182 (=1674), Ghen. 19. anume orzure, făină de grăii, miare, cară, untii şi altele încă
Alii Dumnetale de bine voitorii şi vecinu de aproape: multe. Şi după aceastea iarii încă ne maî veni o carte de la G1igorie-
Io Dumitraşco Voevoda. vodă, scrisă la Noem. 24 de zile ale călindariuluî celuî vechiu,
Luminatuluî prinţepii Apafi Mihaiii, dinii mila luî Dumnedzău întru care carte acasta şi în cea dintăî totii într’unii chipii ne
craiulu Ardialuluî şi domnulii a parţilorii Ţărăî Ungureştî, işpanii scrie, cumii iaste domniia pre seaama Mării Sale şi peste scurte
mare Saeuilorii, alii nostru vecinu de aproape, mchhoio h ct* MNoro zile va fi şi viitorii în ţară, cu rănduială înpărătească şi cu oaste
S^pdKÎf &ATI CA3. turcască, să fie la Focşanî pază de spre Leaşî, înpreună cu Du
(Arhiva Ungariei din Budapesta). mitraşco-vodă, domnulii celii noii alii ţărăî Moldoveî; şi alte învă
ţături multe ne porunceaşte de spre partea înpărăţii, precumii ne
X L V II. porunciia şi chehaiaoa veziriuluî. Şi pre acasta ne aflamu noî cu
grijă ca sa umple mii poruncile. larii, maî nainte de aceaste, pănă
Prea-luminatuluî milostivului şi creştinuluî domnu Mihaî
ce nu era sositu încă Grligorie-voda la înpărăţie, fost-au trimişii
Apafi, denii mila luî Dumnezeu Ardealuluî craî, părţiloru Ţărăî
veziriulii la Duca-vodă ca sa meargă să-î dea domniia, precumii
Ungureştî domnu, Săcuilorii şpanii, ca unui milostivii domnu, cu
şi la noî trimisease cărţî ca să trimiteam căţîva boiarî acolo, la
slujbă ne închinămii.
înpărăţie, şi să al eaagă denii boiariî ţărăî noastre unulii dintr’ănşiî
f Rugămii pre milostivulu Dumnezău să dăruiască Mării
să-lii facă domnu. Decî noî nu trimisemii, că ştiiamii că domnulii
1 Ioan Sobieski. nostru Grligorie-vodă iaste mergătorii la înpărăţie. Maî pre urmă
2 Curier. ne scrise şi capichehaialele, deaca de vreame ce iaste Măriia Sa
3 Cf. Hurmuzaki, XV, p. 1355, n° MMCCCCLXXXIII. — Pentru prâdăciunea viitorii, să nu maî trimitemii nieunii boiarii, că, mergândii Măriia
Tătarilor Cronica atribuită lui Nicolae Costin, în Letopiseţe, II, ed. a 2-a, p. 110,
Sa, domniia iarii va fi pre Măriia Sa; iarii, căndu fu acumii maî
sau C. Giurescu, Letopiseţul ţârei Moldovei, pp. 66-7. —Cf. povestirea din Studii
si documente, IX, pp. 159*161. — Scrisoarea cuprinde şi o însemnată întregire la pre urmă, auzimu că Măriia Sa Duca-vodă iaste la Kuşciucu,
biografia lui Miron Costin. In aceiaş fotografie apare şi sfârşitul altei scrisori a dereptii Griurgovu, şi vine dereptu la Bucureştî. Decî noî, auzăndii
aceluiaş, cu data de Iaşi, 718— (rupt). acealea, întrămu la grijă mare, şi ne deademii în laturi, şi trecumii
228 229
aici, înu ţara Mărie Tale, pană se voru vedea lucrurile de acolo uătate, întru luminată şi slăvită crăiia Mării Tale, în mulţi şi
cumu se voru aşăza. norociţî anî, aminii.
De care lucru ne rugămii Mării Tale, ca unui domnu IlHCk Dech. 4 dni, lt. 7182 (=1673).
milostivii, de vreame ce ne scăpămii cu viiaţa noastră aici, Plecaţi şi ca nişte slugî maî micî aî Mării Tale:
în ţara Marii Tale, precumii şi mai denainte vreame părinţii Gherghe Băleanulii, Stroe vornicii
noştri şi moşii, strămoşii noştri de multe orî ş’aii scăpaţii capetele Ivaşco logofătîi2 i Hriza vistiaru3.
în ţara acasta în vreame de primejdie, şi au trăitu supţii scuteala (Arhiva Ungariei din Budapesta.)
şi mila crailorii, şi pre noi astăzi aceaia vreame ne-aii ajunsii, şi
«ădemîi cu rugăcune la mila Mării Tale cea crăiască, să avemii
şi noî astăzi milă şi scuteaala de Măriia Ta, ca de la unii crai XLV III.
creştinii şi milostivii, să facă Măriia Ta mila cu nişte striinî ce
sănternii astăzi înstriinaţî denii ţară şi denii pămăntulii nostru. *}• Alii nostru bunii priiatenu, dumnealui Iliiaşî Grherghe craî-
De veî cunoaşte Măriia Ta că vomîi putea trăi întru ţara birăii, dumitaale m’închinii eii bunâ sănătaate, şi poftimii de la
Mării Tale, şi supţii scutinţa şi apărarea Mărie Tale şi unde veî socoti milostivulii Dumnedzău acastâ puţinâ scrisoarea a noastrâ să afle
Măriia Ta unii locii de traiulii nostru, ne veî face Măriia Ta şi o pre dumneata cu sănătaate. Cătră acasta facemu ştire dumitale:
cinstită cartea a Mării Tale, unde ne se-a întănpla a lăcui, să trăimu cu iată că amii trimişii ceştî oamenî al noştri într’acolo, cariî să ne
pace, şi, iarăşii, căndu ne se-aaru întâmpla a eşi denii ţara Mării cumpere ceva vită de triaba casiî noastre, fiindii şi noi lipsiţî
Tale, sa eşimii cu pace, fără de nicîo zmiateaală. Iarii, de veî so şi scăpaţî de vitâ, de aciaste răscoale4 c-au fostu înii ţarâ la noî.
coti Măriia Ta că nu ne omii putea odihni aicî, în ţara Mării Decî, neştiindu oameni noştri răndulii într’acolo, poftimii pre
Tale? că vomii avea şi noî niscare vrăjmaşî, şi nu ştimii şi cine dumneata de unii omii a dumitaale, să daî dumneata să margâ cu
se va aşaza în ţară a stăpâni, şi vorii fac(e)> supărare Mării Tale, oameni noştri. . . , de vorii ştie vitâ văndzătoare, şi pre la tărgurî
şi vorii îndemna şi pre Turci1 de vorii supăra pre Măriia Ta, şi ne să cumpere a înc . . . ’n afară, iară pentru ostiniala ce va face omulii
vorii ceare fără de voe a ne duce în ţară, ne rugămii Mării Tale dumitaale d .. . oameni noştri, nu-î va hi de la noî înu darii, ce-î
ca unuî craî milostivii, după înţelepciunea Mării Tale, să avemii vomii plăti. . . Şi poftimu pre dumneata. . . -ţî hie dumitaale . . . , iarii
răspunsu. Că noî în nădeajdea şi în mare mila Mării Tale amu în. . . sa nu-î... pentr’acesta lucru. . . de va hi totu. .. pre sama dumi-
plecaţii capulu aicea, la dăstoi(ni^>ciia Mării Tale. sale doamniî. . . Lazarii Iştioanu, poftimu pre dumneata să fiî
De acasta ne rugămii Mării Tale, şi milostivulii Dumnezeii dumneata nevoitorii, să n’aibâ dodeială. Iarâ noî încâ, ce va hi pofta
celii putearnicii să umbrească pre Măriia Ta cu bună pace şi să- dumiloru voastre într’acoaci, omii hi nevoitorî să slujimu dumiloru
voastre.
1 Pentru înfrângerea Turcilor la Hotin şi trădarea amânduror domnilor, Şi amii trimişii dumitaali treî coţî şi gumătaate de postavii
Ştefan Petriceieu din Moldova şi Grigore Ghica din Ţara Româaească, v. Iorga, supţire, de o dulamâ, ce, de cumii s’aii tămplatii, poftimu pre
Studii şi documente, IX, p. 161 şi urm. Pentru speranţele lui Ghica şi înlocuirea
dumneata să priimeştî dumneata, tănplăndu-ne şi noî acmu la ţarâ.
lui cu Duca-vodă, Iorga, Despre Oantacuzini, Bucureşti, 1902, p. CXI şi urm.
Cf. Istoriile Domnilor Ţarii-Româneşti de Constantin Qapitanul Filipescu, ed. Ce, de cumii s’aii prilej iţii, dumneata veî priimi, fiindu şi noî
Iorga, Bucureşti 1902, pp. 181-182: „Iar boiarii au trecut în Ţara Ungurească acastă datâ la ţarâ. Şi de altâ ce va hi pofta dumitaale într’acoaci
la Sibii, anume aceştia: Gheorghe banul, Stroe vornic, Ivaşco logofăt, Hrizea
vistier, Neagoe banul Saeuianul, Ilie armaş, Pârvul Făreăşan, Hrisoscul vătaf,
şi mulţi boieri mehedinţi au fugit în Haţag“. Altă povestire în Cronica Lu- 1 Leurdeanu.
descului, Magazinul Istoric, V, p. 13. — Socotelele Sibiiului (Analele Academiei 2 Golescu.
Române, XXI, p. 285) arata pe boieri viind pe la 25 Decembre st. n. 1673 în 3 Popescu.
Sibiiu şi plecând spre Alba-Iulia, cu Kovâcs Pal şi Kis Gyorgy, la 27. 4 înţelege războiul turco-polon, purtat pe pământul Moldovei.
231
230
trebatu, aşa mărturiseşte: Eii, într’acea vreame, fiindii la logofeţia
omu sluji dumitaale. Acasta poftimu pre dumneata. Şi sâ fiî sau cânţi Iaria cea de Curte, ştiţi adevăraţii precumu, la întrebare
dumneata sănătosu. numi tuluî craî, alii doile Racoţi Gheorghie, treîzec de mie de talerî
Cucutianî, Septemvrie 13. aî spătariuluî Diiculuî de aicî, dinu Sibiî, prinii cămăraşulii sau
<Alu dumitaale de bine voitoru Toadtfru «(Cantacuzino^ bivu comorniculii anume Chiover Gaborii, au luaţii, şi voru fi de atunca
vist., mă închinu dumitale. vre o doaăzecî şi şasă de anî. înii ce fel iu şi pentru ce pricină s’au
<Xa alii nos)>tru bunii priiatinu, dumnealuî Ili<(ia^şu Gherghir luatu aceî banî, eii nu ştiu, darii 4ncăşu amu auzătii de la însuşii
craî-birău, cu buna sanătaate să să dea1, spatariulu Diiculii că să jeluia, zăcăndu căţî banî i-aii luatu
(Cluj.) craiulu Racoţi Gheorghie de la casa luî Herşelii Ianoşii, care casă
o stăpăneaşte aeumii Vaida Petru, care pe acea vreame va fi foştii
sălaşu spătariuluî Diiculuî.
X L IX . Alu doile mart<(uru)>, înţăleptulu şi cinstitulii Vaida Petru, ce-
Copia incfiziţieî sau dovedireî cu jurămăntu pentru pri- tăţanu dinu cetatea Sibiiului, omii de patruzec şi şasă de anî, sorociţii,
cina banilorii care au luaţii prinţipulu Ardealuluî, alu doile Racoţi juraţii, întrebatii, mărturiseşte: Eii, fiindii tinerii pă acea vreame,
Gheorghie, de la domnulii spatariulu Ţărăî Rumăneştî, dinu oraşulu nu amii avuţii grija lucruriloru ca aceste, darii ştiu că la casa
Sibiiuluî, adecă talerî mie treîzecî, dentru care jumătate au opriţii maica-mea, Herşelii Ianăşoae, aii avuţii unu boiariu o ladă lunga ;
pă sama sa, iarii altă jumătate au dat-o pa sama luî vodă dinu darii ce au foştii într’ănsa şi cine au dus-o, eu nu ştiii. Darii
Ţara Rumănească, care au fostu pă acea vreame. însă dovedirea atăta ştiii că s’aii luaţii lada. Casa maică-mea n’aii foştii de sălăşluiţii
acasta şi întrebarea s’au făcutu după obiceaî cu jurămăntu, dinu boiariuluî aceluia.
porunca prinţipuluî Apafi, la anulu 1680, Dechem. înii treisprezece* Alii treile mart<(urîi^>, înţăleptulu şi cinstitu Vaida Gaşparii,
de spre partea cinstiteî jupănease Buîceşti Mara2, soţieî prea-cinsti- cetăţanii dinii maî susii numita cetate Sibiiuluî, omii ca de cinzecî
tuluî dum. Secheli Laslo de la Boroşu-Ieneo. de anî, juraţii şi întrăbatu, aşa mărturiseaşte: Eii adevăraţii ştiii
şi îmî aducu aminte precumii, la întrăbare, maî susii numiţii craiulii,
PP. întrebare: alu doilea Racoţi Gheorghie, aii luatu jumătate, iarii altă juma<(tate)
Ştiî precumu craiulu Ardealuluî, alu doile Racoţi Gheorghie* a banilorii spăt. Diiculuî s’aii luaţii şi s’au duşii la vodă care
ca să fie luatu bani spătariuluî Diiculuî, care aii fostu la Mateî- aii foştii atunca înii Ţara Rumănească,— care banî aii foştii puşî
vodă gheneralii sau velii spătării3, dinii Sibiiu, şi cătă sumă de de spat. Diiculii la casa maica-mea., adecă la casa Herşelu Ianoşoae.
banî, şi prinii cine i-aii luaţii şi înii ce chipii, pentru care pricină ? Atuncî aii foştii şi dumnealuî Budaî Petru Bălgrădeanu 1 de faţa,
Cu puterea saii într’altu chipii ? De acasta iaste ceva poruncă şi precumu îmî aducu aminte, de spre partea luî vodă dinii Ţara
cfitanţie sau altă carte de mărturie ? La a cuî casă şi cătă sumă Rumănească rănduitu; comorniculii saii cămăraşulii luî Racoţie
de banî aii fostu ? Şi înii ce feliii aii foştii puşî ? Cine şi care arii Gheorghie craiuluî încă aii foştii acolo. Bani s’aii număraţii prinii
maî şti de lucru Iii acestii cevaşii? Grecî neguţitorî, precumii aducu aminte. De atuncî vorii fi vre-o
Mărturii de’ntăiu, înţăleptulif şi cinstitulii Criştofu Calmanii, doazecî şi cincî de anî. Şi aşa ştiii eii ca aceî banî nu i-aii luaţii
cetăţanii dinii Sibiî, de patruzecî şi patru de anî, sorociţii şi în- craiulu cu judecată, ci înii sălă. Căndu s’aii duşii bani, amii
auziţii aceşte cuvinte dinii2 cămăraşulii : laudă fie luî Dumnezău
1 Pentru Toderaşcu Iordachi Cantacuzino, v. mai sus, nr. XXVII, unde şi ca l-aii învăţaţii de maî mulţii nu va vinde ţara. Cată sumă de
menţiunea aceluiaş „Iliaş Gheorghe“.
2 Mara Buiceasca, fiica Diicului Buicescul. Vezi mai departe.
3 Pentru Diicul, fiu şi el al unei Mara, din Brâncoyeni, y. Iorga, Răs 1 Vezi mai sus, notele la nr. XLIII.
coala Seimenilor împotriva lui Mateiu Basarab, în Analele Academiei Bomâne, 2 Adecă: de la.
XXXIII, p. 205 şi urm.
32860
232 233
bani va fî fostu, nu ştiu, numaî atăta ştiu că aii fostu suma pre- *âb6(Xa|uav bx oXav toZov jnaXajua Tatvrious 6 eva$ TpapdYrj 5pd|uiia
mare, că toată zua pană în sară s’aii număraţii, şi Greci care nu ^laKOcria eubojifjvTa, rjfouv 270, Kai o ăkoţ bpajnia eu&ojwvTa irâvrn,
măra încă era mulţi. fiTOuv 27 (sic), Kai va \iy\v e'xq Kavrjs va roix; rpi^ rnpatyfl» nfaat
Alii patralea mart<(urii), strajniculii Gligorie Tergovişteanulii, x) T6|LUva, jLtrrai rj jnTreTn^araibeţ, Kaî, oiroTais Trixq va boGoOv ra
care şade înii sătulii Gura Răului, înii scaunu Sibiuluî, înii varmegia daupa Y\ţ ra x^poia rf\<; T6|uiva<;, Kai to jnaXajua rj dXrj rjXumcn (sic) f]
Bălgraduluî, omii ca de şaptezec de anî, juraţii, întrebatii, aşa 3EvTrijui6Tyi<^> tou va robq pacrraHoi, Ţ^d rr\ ixaq empie TtoXe^ KaXoaives.
mărturiseaşte: Ştiii cumii că ce aii avuţii spat. Diiculii la Sibiî, Kai Ţrţd rrjv to eboaa to napov juou, Kai evbeiHoi, Kai Ttavo Kai rrjv
banî şi altă averea toată, cu porunca craiului, alii doile Eacoţi ftouXa jliou.
Gheorghie, s’aii luatu şi s’aii duşii, şi bani s’aii înpărţătii în doaă: 1686 , "HouXriou 10.
jumătate s’aii luaţii pă sama luî vodă şi o parte aii rămaşii craiuluî, ’Eţo ’AvaaTams irpot^v priorrjdpois ebocra to napov1.
precumii amu auzătii. De acasta jup^ănu) Budaî Peterii maî (Pecete mică.)
multe va şti. (Cluj.)
nealoru de faţa; într’aeeaia dara boiariî domnii meale, carii scriu rumănî i moşiî stearpe i ţigani i scule, haine şi altele ce se-arii
maî susii, neştiindu cate aii dumnealorii de înpărţeaalâ aici în ţară, mai afla, moşiî ohabnice şi stătătoare, dumnealorii şi coconilorii
ca sa le potrivească, să dea fieştecăruia ce i se-aarîi veni, şi cunos- dumnealorii, în veci. H tu wt k i h i i o k o a /îhbmwo, no <(o)>pH3M$
căndu şi dumnealuî jupan ulii Sechilii Laslo, înpreună cu boiarenulii ^tcramh. c^ ko h cka™** iioctakhx' oa* rcK^MH : jupanii Radulu
domnii meale Papa velii comisii, că, pănă nu să voru vedea satele Nâsturelii velii banii, i panii Badea Bălăceanulu velu dvor., i
şi rumăniî şi ţiganiî şi scule şi alţii ce aru maî fi, ca să le poată panii Gligorie velu log., i panii Barbulîi Milesculu velii vist., i
potrivi cumu va fi cu direptulîi, nu-î vorii putea aşeza, şi vrăndii panii Costandinîi Brâncoveanulii velii spat., i panu Stoianii velii
să meargă pe acolo, rugând u-să ca să le dau domnia mea şi unii cluc., i panii Statie velii peh., i panii Ghinea velii post., i panii
boiarinii de aî Curţiî, decî domnia mea amu rănduitii pre Stepanîi Iordachi Cantacozino velii stol., i panii Papa velu cornisu. I
Rătesculii vt. pit<(arii^ de aii mersu înpreună cu dumnealorii de aii is<(pravnicu)> Şerbanîi vt. log. H NdnMcax’ A3 Goranu log. Olănesculu 1
scrisii şi aii tocmitii şi au potrivitii ce aru fi găsitu toate pe voinţa inii Bucureşti, msţa Noemvrie 22 dni, vlt. 7191 (=1682).
dumnealorii, iarii denii ce nu s’aii pututii voi acolo, viindu Papa (Monogramă şi iscălitură.)
velii comisii aic, trimis-aii şi dumnealuî Sechilii Laslo şi jupă- (Arhiva Ungariei din Budapesta.)
neasa dumnealuî Stanca 2 ispravnic aî dumnealorii, înpreună cu
boiarinulii domnii meale Stepanii vt. pit<(aru]>. Şi, viindu aic, aii
LYI.
mersu iarii la sfânta mitropolie, înnaintea părinteluî vlădicăî, fiindii
şi boiarinulii domnii meale Papa vt. velii comisii de faţă; şi, fiindu şi j Mlstiiu bjiiu Io Costandinîi voevoda H pc^hk 3mw KAdjfHCKC*!,
boiariî domnii meale Costandinîi Cantacozino bâvîi velu stol. i îiHcajf rcs^MH voao schilearilorii dela Dragoslavele şă de la Căineanî.
Costandinîi Brâncoveanulii velu spat., tocmitu-i-air şi i-aii aşezâtîi Facu-vâ înii ştire dumnia mea: orlcăndu ar trece vitele priiatenuluî
pre ce se-aarîi fi găsitii, înpărţindîi în îi doao, a ţinia denpreună, Pumnii meale jupănuluî Sichielii Laslo, orice felu de vite, să le
făcăndu-le foiţe alease şi tocmite de sate cu rumănî, de moşiî treacă de aici dinu ţară înii Ţara Ungureaască, aii denii Ţara Ungu
stearpe i ţigani, cariî s’au aflaţii aic în ţară. Aşijdirea i-aii toc- rească să le treacă încoace, iarii voî să aveţi a le lăsarea să treacă
mitii şi în Ardealii, să-lii ţie dumnealorii denpreună sătulii (loc gol) <su paace vitele şă oamenii luî, nimica să nu-1 bântuiţi pentru
ce iaste cu iobagiî, în doao, şi scule şi haine şi alte unealte căte vaamă. Că aşa iaste porunca dumnii meale. Toa'î'ko nicajf rcs^MH.
aii zişii dumneaeî jupăneasa Stanca că aii pututii scoate de la Mal 28 dni, lt. 7197 (= 16 89 ).
muma dumneaeî, jupăneasa Ana Sălănţoae, de vreame ce dumneaeî, Io Costandinîi Yoevoda.
dupre moartea Prediî post., s’aii foştii măritatîi după alţii bărbaţii, (Monogram. Pecete mică.)
larii de neşte haine şi alte unealte ce nu aii pututii scoate de la (Cluj.)
jupăneasa Ana Sălănţoae, tocmitu-s’aii dumnealorii, au să meargă
dumnealuî Papa velii comisii, aii să trimiţă ispravniculii dum
nealui acolo, ca să tragă leage înpreună cu dumnealuî Sechilii LVII.
Laslo, şi ce arii putea scoate să înparţă iarii în doao frăţăşte, pre-
-j- Dumitraşco pit<(arîi)> Poenariulîi dat-amu cartea noastră de
cumii amii văzuţii domnia mea şi cartea Sfinţii Sale părinteluî
judecată la măna lu Costandinîi post. Cepturoianulii, nepotulu Predeî
vlădicăî înpreună şi a boiarilorii cariî săntu maî susii zişi, şi foi
spăt. 2, pentru că aic! la scaunu înnaintea noastră avut-aii întrebă-
ţele de tocmeaală şi de înpărţeală care s’aîi făcuţii şi s’aii tocmitii
ciune de faţă cu Preda, fecorulii lu! Apostulii Păsaţii otii Gropşani,
şi s’aii datu la mâinile dumnealorii. Dereptu aeeaia dară amu daţii
şi domnia mea cinstitului dumnealuî jupănuluî Sechelîi Laslo denîi 1 însemnări de ale lui Mateiu, fiul acestui (?) Goran, pe o carte grecească,
ţara Ardealuluî şi jupăneasiî dumnealuî Stanca! Buicascăl, ca să le le-am reprodus în Analele Academiei Române, XX, p. 247 şi urm.
fie dumnealorii toată partea tătăni-săîi Prediî post. Buiceseulîi, sate? 2 Fiul lui Papa Comisul. Ye/i n° L XXI.
240 241
nepotulii Y7laduluî, pentru unu zapisu ce scoas<(e)> Costandinu post.r după cumu şi dumneata, pă Dumnezeii văzu că pui la mijlocii
alu Vladuluî, moşulii Predeî, tatălu lu Apostulii, ce scrie la măna în chipii de jurămăntii. Ci darii dumneata socoteaşte întăî ea iaste
Predeî spăt., unchiulii lu Costandenu post., cumu că i-au fostu daţii moarte, şi totii ce iaste drepţii alii cuiva, să să poată opri, iaste şi
bani gata ug. 62, costande 7, şi cu zi pănă la S<(fe)>ti Petriu, scriindu naintea luî Dumnezeii cu păcatii, şi naintea oamenilorii cu ruşine.
înu zapisu cumu că, de nu ra da Vladulu bani la zi, să-î ţie Preda Eu dreptaate amii a ceare, mi să pare, după cumii scrisorile îmî
spăt. toată parte luî de moşie dela Gropşanî şi cu toţî rumăni, dovedescu, păcumii şi alţiî maî înţălepţî şi maî cinstiţi decătu mine
şi de atuncea pănă acumu săntu 41 de anî, precumii răzumu şi vădu şi-mî cunoscu dreptatea, măcarii că dumneata zic că înii mintea
noî zapisulu, şi eî grijă n’au maî portatu, nicî bani nu i-au maî mea mă ostenescu şi poc să şi cheltueseu. Cu adevăraţii : celii ce
daţii. Decî şi noî într’altu chipii n’amu pntutu aleage, ce i-amu daţii piiarde unii lucru să osteneaşte cu mintea mulţii ca să gâseaască,
acastă carte a noastră la m<(ănă)..., să fie volnicii... să stăpânească iaru şi, de nu poate numaî cu cercetarea a afla, pune şi chieltuială
a patra parte (?) dinii Gropşanî, moşiia de peste totii hotariulii, şi să la mijlocii, găndindu că: aii să aflu ce amii pierduţii, să-mî scoţii
ia totii venitulii moşieî, şi de cătră nime nic^o)> opreaală să n'aibă^ şi chieltuiala, aii să fie pierdute toate. Ci darii aceluiaşii pătimaşii
larii Preda, nepotulii Vladuluî, de va putea câştiga bani, să-î dea, mă pocii alcătui şi eii, şi, avăndîi dovade înu măna mea, aşa socotescu
şi să-şî scoaţă moşiia. Acasta scriemu. cu ajutoriulii luî Dumnezeii să iaii ce iaste alii mieii, iarii să nu
luni 1 dn., lt. 7202 (=1694). pierzu maî mulţii. Poţi socoti dumneata cătă vreame aii trecutii de
Dumitraşco pit. Poenariulu. căndu stăpăniiaţî dumneavoastră toată bunătatea casei noastre, ce aii
Cartea luî Dumitraşco Poenariulu, de judecată, Gropşanî. foştii dusă aciî înii ArdeaJii (şi nu v’aţî îndestulată), ci tocma dinii1
(Cluj.) vreame trecută aţi cercetatii a avea parte şi aicî înii ţeaară; de
care dreptatea n aii apăraţii pă dumneavoastră; acea dreptaate darii
l v iii. socotescu că Dumnezeu nic de mine nu ova depărta, ci, măcarii de aî
dumneata cătu de multu zăbovi şi depărta acea vreame, dreptatea o
Cinstită ca unii surori dragă, bună şi adevărată, mă închin ii
va aduc(e)> căndii dumneata nu veî gândi. Că, de au muritii tată-
cu sănătaate, Dumnezeu cu norocu şi viiaţă lungă să blagoslovească
mieii, amii rămaşii eii ; de veî muri dumneata, vorii rămânea coconii
pre dumneata.
dumitale. Ci maî bine arii fi să rămăe dragoste, şi acumu, şi de
Cinstită scrisoarea dumitale ca de la o adevărată iubită soră
acumii, între noî, decătii să să întemeiază vrajbă şi nedragoste. Mă
amii luaţii, dentru care bucurie desăvârşită mi-aii veniţii, întăî de
mirii cumii va să poată fi lucrulu, că dumneata îmî scrii înii doao
a dumneavoastră fericită sănătaate vestindu-mi-să, şi maî multu că
chipuri, care unele să potrivescu şi cu zisăle ce aî zişii dumneata
Domnulii Dumnezeii aii vrednicitîi pe dumneata a vedea şi veselie
către fecoriî miei, iarii altele săntu depărtaate de dragoste ce arăţî
de iubiţii fiî1 alu dumitale, care bucurie, păcumii la dumneata, aşa
dumneata, că-mi scrii carele şi către fecorî s’aii zişii, ca aî vrea
şi la toată casa noastră aii foştii. Poci cu acasta a ură, zicărdii ca
dumneata şi pohteştî ca înu viiaţa dumitale să ne isprăvimii şi să
să-lii trăiască Dumnezeii şi să să bucure cu naştere de fiî şi să-î
ne tocmimii, — care vorbă şi pohta dumitale şi eu o voescu. Apoi
trimiţă Dumnezeii zile blagoslovite, ca să vază fii fiilorii, spre bu-
iarii îmî scrii dumneata cuinii că dintr'unele îmî veî face parte,
curiia a totii neamulii. După acasta, cinstită şi a mea iubită soră?
iaru altele zicî dumneata cumii că ţi le-aaii dăruiţii maica dumi
viii a răspunde scriselorii dumitale, măcarii că puţinii poc priceape
tale, ci acealea vorii fi numaî ale dumitale. Eu încă pocii zice că
dinu căte-mî scrii dumneata, iarii eii, după puţină cunoştinţă a mea,
unele sate mi aii dăruiţii tată-mieii numaî mie, aii că aii dăruiţii
atătii zicii ca dumneata să nu te nimicii bucuri la ce arii fi partea
moaşă-mea tătăni-mieii, ci nu-ţî voî da dumitale. Ci aceaste vorbe
mea, ori mulţii ori puţinii, căcî că dumneata dinii mila luî
sânţii fără de cale, numaî ori aciî ce se-aau duşii, ori aciî2 ce
Dumnezeii cu de toate eşti îndestulată şi, maî mulţii zicii, socotindii^
1 In orig-. dunu.
1 Adam Szekely. In orig. cdct.
242 243
aii rămaşii, iaste să le înpărţimii. Pentru oare înpărţeaală noî nicî cula, fecorulu Guguluî ţiganulu, care ţiganu l-au fostu cumpăraţii
n’aamii apăraţii, nicî nu apărămii, ei aşa pohtimii ea, ce yoî dovedi sluga domnii meale Sava căpt. de la Seichilii Mojâşii, fratele luî
eu că iaste adusii aciî, să iasă pă jumataate, şi pa ce veî doredi Seichilii Adamii, cu banî gata ti. 25 şi cu zapisu de la măna
dumneata că au rămaşii aicea neînpărţite, să iaî pă jumătate. luî Seichilii Mojâşii, şi l-aii ţinuţii Sava căpt. cătăva vreame, iarii
Acasta zicîi, şi acasta voî, şi acasta să rămăe; iarii vorbele şi scri înu urmă s’au sculatu rudele ţiganuluî de l-aii furaţii şi-lii ţinu
sorile, mă rogii dumitale, păcumîi aii avuţii îneeputîi, să aibă şi la Yităneştî. Drepţii aceaia să fie volnecu sluga domnii meale ce
săvărşitii, ca să nu maî facemii vorbă oameniloru, ci să ramănemii scrie maî susii să-lii apuce pă Scoreaî Laţco să dea ţiganulu fără
păcumii să cuvine, cu dragoste şi bună unire între noî. Numaî, voia luî. Iarii, nedăndii ţiganulu, să-lii aducă pă dănsulîi aicî, şi de
drăguţă soru-mea, pohtescu pă dumneata, de poţî dumneata dovedi cătră nimenî opreaală să n’aibă. Că aşa iaste porunca domnii meale.-
cu niscare scrisorî la măna dumitale cuinii că aî maî avea dumneata H hc. caaw pm* rcAKMH. Av. 8 dni, 7221 (==1713).
cevaşii a căuta cu mine, păcumii eii amii scrisorî la măna mea cu IIpOMT. KT. AOr^T.
marî martnriî, şi ungureştî şi rumăneştî, a-mî luoa parte foarte bună (Monogramă. Pecete.)
de acolo, păcumii toate de faţă le-aamii arătatîi slugi lorii dumitale, (Cluj.)
păcumii dumitale vorii putea spune, aşa şi dumneata să arăţî scri
sorile naintea slugilorîi noastre, ca să ne poată spune şi noao. Cu
acasta mă închinti şi laşii pă dumneata întru pază dumnezăiască. LX.
Şi noî de aicea nu avu mii a cinsti pă dumneavoastră cu altu
-j- Cinstite, iubite şi alii nostru bunii frate, dumneata nepoate
fără de cătu trimisămii dumneavoastră unu morunii, ci, păcumu
Adame, cu sănătate ne închinămu dumitale.
se-aaii tămplatîi, dumneavoastră ca de la unii maî micii fratele
Iubite, scrisoarea dumitale, încă la Yadu fiindu, o amu luatur
dumneavoastră să priirniţî, şi să poţî cunoaşte dumneata dragoste
şi, de a dumneavoastră sănătate înţelegăndu, ni-amu bucuratu. Alalte
desăvârşiţii.
ce mi-aî scrisu dumneata, amu înţelesu. Imu scriî dumneata ca să
Decli. 13 dni, lt. 7211 (= 1702).
scriu dumitale aii letineaşte aii ungureaşte, că rumăneşte nu poţî
Alii dumitale maî micii frate :
înţeleage dumneata, ca să-mî daî raspunsulu. Ci de acasta, frate*,
Diiculii Buicesculîi l.
nu ştu cumii va fi poveastea, că dumneata îmî scriî că nu poţî
Cinstiteî şi maî marî bune sorî, dumneaeî lealeî Stancăî, cu
înţeleage rumăneaşte, iarii socruluî dumitale i-aî spusu toate
-cinste şi fericită sănătaate să să dea.
căte amu scrisu dumitale şi dela dumnealuî amu luatu ras-
(Cluj.)
punsu. Poate fi că dumneata cercî judecată să avemu între noî^
Ci, de vreame ce pohteştî dumneata judecată, nice noî nu fugimii
de leage şi de judecată, măcaru că dumneata veî avea jude-
LIX.
cătoriî de aicea pe toţî priiatinî; ci, de vomii cunoaşte direptate
7 Mlstiiu bjiiu Io Costandinîi voevodu h rcANk, &ahat rc^K^H de aicea, bine va fi, iarii, de unde nu, ne vomu duce la Beciu, la
ch* noirfeAeNiio tc^kmh slugiî domnii meale, anume — , ca să fie luminatulu înpăratu, de ne va aleage dereptate. Că, dupre cumii
volnicii cu acastă carte a domnii meale să meargă să apuce pă aii fostu maica dumitale, lealea Stanca, nepoată Diiculuî spătariuluî
Scoreaî Laţco 2, ispravneculii jupănuluî Seichilii Adamii, care iaste Buicesculuî, aşa iaste şi jupăneasa mea, Dumitrana, nepoată de fecoru
la Yităneştî ispravnecu, să dea unu copil îi de ţiganu, anume Ne- Diiculuî spătariulii Buicesculu1. Şi, cumii îţi place dumitale de stă
pâneşti înii Ţara Rumănească pre jumătate denii toate ale Diicul uî
92860 $
248 249
grofii, să să cerceteaze lucru, că, nevi indii, sa va trimite de vă vor îi i alte ce arii fi rămaşii în urma Buicesculuî, aii aflatu şi parte
aduce fără de voe. aceloru rumănî care să numescu maî susu . .. Amu datu lege să
Craiova, Maî 31 dn., 1732. jure 6 oamenî pănă unde aii stăpănitu dumnealuî Vintilă Buices
J. Bar. Dietrich, m. propria culu; şi, mergăndu oameniî să jure la biserică, darii moşine<(n)>i
G<(rigorie^> Vlasto. J. W . D. Vogt. n’aii îngăduitu să jure, şi aii spusii adevărulu, cumii că acelu Mi-
I. Băleanulii. St. Prăşcoveanulii. hăilă şi Neagoe aii avutu parte de moşie înu Băltenî, însă stă<V>-
(Cluj.) j<(i)>nî 300. Decî noî ne amu sculatu cu toţiî, şi înpreună cu moşineniî
şi cu alţeî oaminî şi preuţî, de amu mersu de spre răsăritu la hota-
rulu loculuî, de amu traşii aceî stănjinî 300, care era parte aceloru
L X Y I. rumănî, şi amu lipit-o cu hotarulu Ulmetuluî alăture,— care acelu
Dinii porunca chesaro-craiască<(î)> x\dministraţieî. Noî şase boerî Ulmetu iaste tootu alii Mării Sale grofuluî Sechilu Adamu; şi s’aii
care amn fostu luaţî de dumnealuî Harşanie1, ispravniculu Mării pusu semne, după cumu iaste obiceiulu ţăriî. Decî şi noî i-amu
Sale grofoluî Sechilu Adamu, şi de popa Negoiţă şi moşineni datu acasta carte Mării Sale grofuluî, să aibă a ţinh şi a stăpâni
dinii Băltenî, sudîi Yălce, decî noî . . . ne amu strănsu cu toţi aca parte de moşie dinii Băltenî cu bună pace, că aşa aii ajunsu
de amu venitu aice la loculu unde să cade, <(ea să alegem)> parte dreptate şi judecata.
de moşie care o căuta Măriia Sa grofulu Sechelu Adamu înii S’aii scrisu înii Băltenî. Iunie 20 dni, 1732.
Băltenî, care ac& moşie o căuta Măriia Sa grofulu, era a unoru Orozu Ga bor, căpitanii. Ionii liante căpitanulu.
rumănî, anume Mihăilă i Neagoe, care aceştî rumănî aii fostu Milco Băiaşulii. lordache Perişianulu.
moşinenî dinii Băltenî, şi maî în trecuta vreme s’aii fostn văndutu Mateî Dobriceanulu. Fotea Preotescu.
rumănî dumnealuî Diiculuî Buicesculu, însă cu moşie cu tootu, şi, (Cluj.)
nit-o boiariî cu bună pace pănă acu mii. Drepţii acasta amu datu <îă acea parte de moşie o amii cumpăraţii eii, şi dumneata aî zişii
şi noî această 1 încredinţată mărturie a nostră, întărind ti cu iscă că veî trimite cărţile aicî, şi să va îndrepta lucrulii, şi, de căte orî
liturile maî joşii, ca să să creaază. aii veniţii ispravniciî dumitale aicî, nicî de cumii nu aii vruţii să
Sept. 17 dni, 7241 (-1 7 3 2 ). stea la judecată, tara de cat îi astă primăvară m’amii judecaţii la
Nevăzând ii Antonii să să iscăleaască, amii iscăliţii eii popa prea-cinstita Administraţie, unde ni să cade, cu ispravniculu dumi
Anghelu otii Craiova. tale, şi aii rămaşii să-mî dea toată dijma ce iaste partea mea, şi
*î* Ghiorghe iuz<l>aşa)>, mart<(urii)>. -f* Popa Ftanasie amii să-mi stăpănescu moşiia. Care să ştiî dumniata că eii într’acelii
scrisu cu zisa moşuluî Antonie pe zisa luî. chipii nu săntii odihnitii, că acea parte de moşie o ştiii toţî boiariî
f Grigorie Popesculii, mart<(urii)>. -J- lane Gărăianu, mar- şi înprejureaniî cumii că aii foştii a acestorîi moşneanî. Pentru
t<(urii). care eii iată că amii scosîi ecstracturî letineştî dupe toate scriso
7 * Stegari ulii Alixandru otii Găruleştî, martorii. rile pentru acea parte de moşie, ca să vezî pricina acestuî lucru
Vladulu Jurinarii. -J- Ionii Piele otii Gărleaştî, martorii. cumii vine. Ci dumneata să trimiţi omulii dumitale cu scrisorile
*|* Ni cola otii Gărleaştî, martorii. dumitale, şi eu iarii voî arăta scrisorile meale, înpreună cu acealea,
f Drago mirii otii Gărleaştî, martorii. la prea-cinstita Administraţie, şi precumii să va găsi cu dreptate,
f Nedelco, mărturii. Ivanii armaşu cinstiteî şi în<(năl)>ţateî aşa sa va hotără.
cămări, mărturii. Craiova, Oct. 11 d., 1732.
Preda păr<(călabii)> otu Mischiî, mart<(iiru)>. Alu dum. plecaţii
f Buda cauşulu, mart<(urii)>? i sinii ego Stanii, mart<(urii^>. Ionii Podbăniceanulu.
Şi păntru birăulii, care l-aii bătutu fecoriî Dragului, aşa mărtu- (Adresa ungurească.)
risimu ca, vindii vitele lorii înii viia mea, iarii birăulii aii veniţii să ia (Cluj.)
vitele, iarii Nicola şi Yladulu i Mihaî aii alărgatu 2 şi l-aii prinsa
înii capulîi y ie (i) meale, şi l-aii bătutu pănă lăngă morte. Noî aşa
mărturisimii. Şi aii zăcutii birăulu aicea o săptămănă. LXIX.
(Cluj.) -J- Voao, omenilorii de la Prisaca, care aveţi pricină pentru
moşăia Zmărdăşteţulii cu dumnealuî Ştefanii Toroţi1, prefăctuşulii
dumnealuî grofului Sechiilii Adamii, care voî, moşneani, aţî zişii
L X V III.
cumu că acelii plaî, înii care aveţî viî, nu ţine de Zmardâşteţu,
Prea-cinstituluî dum. grofii Iojica. ci ţine de hotar ulii Prisăciî. Pentru care fiindu pricină ca acasta
Cu acastă plecată scrisoare înştiinţezii pe dumneata pentru o la mijloculii vostru, s’aii fostu făcuţii carte de la noî, chesari<(eeasca^>
parte de moşie de la Gropşanî, care parte o amii cumpărat-o eii Administraţie, la 4 boiarî, adecă doî de spre partea voastră şi alţî doi
de la neşte moşneanî, care parte aii stăpănit-o aceî moşneanî în de spre partea numituluî maî susii prefăctuşii, ca să meargă înii
preună cu partea dumneavoastră, însă dumneavoastră aţî stăpânitii faţa loculuî, unde iaste pricina, să adevereaază lucrulii. Şi, dupe
denii jumătate denii hotar ulii Gropşani lor îi dooă părţî şi aceî moş ce s’aii făcuţii acea carte, voî nicî într’u<(nu)> chiipii nu aţî căutatii
neanî o parte, afară denii ceaialaltă jumătate de hotarii care o ţine ca să vă luaţî, dăndîi tacsa canţelarieî, şi să străngeţî aceî boiarî
ceialalţî moşneanî; şi, căndu aî venita dumneata aicea, la Craiova* ca să facă hotărăre, — ci iată că vă să porunceaşte ca să veniţî să
eu amii veniţii la dumneata cu cărţile, şi ţe-amii spus îi dumitale vă luaţî cartea şi să faceţî hotărăre, că, neviindii, să ştiţi că să
va trimite călăraşii de veţî înplini toată cheltuiala ce aii făcuţii
*) In orig. greşit acestu.
J) In orig. dlrăgat. 1 Turoczy.
252 253
Vintilă, bărbat ala Dmmtraneî, ginerile Papii comisulu, aii fostu Ventilă, acuma o stăpăneaşte Tudoraşco şi cu Dancu. De care
venitu înîi ţara Ardealuluî şi aii ceruţii de la Sechilii Adamii sa lucru nu se cade să o stăpânească eî, ci să o stăpânească Măriia
să mparţa înîi doaă unii satii de acolo. Care n’aii pututii face Sa grofulii, pecumii stăpăneaşte şi alte moşiî care le stăpâniia
bechilu Adam îi, pentru că moşiile ce au foştii dencoace, înu Ţara căpitanu Ventilă. Pentru acastă amu datîi scrisorea nostră de
Rumănească, le-au stăpâni tu toate Yintilă, iarii moşiile du peste mărturisanie la măna dumnealuî is<(pravniculuî^> grofuluî, şi măr
Oltîi le-amu stăpănitîi noî. Şi, viindu Vintila aica înii ţară, aii turii, iaru pentru adevărata credinţe, să vorii iscăli maî joşii
făcuţii carte cu nişte boiarî ca să stăpâneasca elii toate moşiile de anume, ca să să crează.
aica, şi ca carte acasta ne-aîi stătutu înpotriva noastră dumnealuî Grhen. 3 dn., 7248 (— 1735).
Fălcoianulu, ca să-şî ia toate moşiile de la mâinile noastre. Pentru Eii popa (?) Kadu otii Urşanî, mart<(urîi)>,
care avemii carte de la răposatulîi Şărbanîi vodă şi de la Sfînţiia Eîi Costandinîi otii Urşanî, mart<(urîi)>.
ba vlădica Theodosie şi de la Costandinîi Cantacozino şi de la f Eu Sintea, inart<(uru)>
Costandinu Brâncoveanulii1, ca să fie şi coconilorîi dumnealorii, a T Ventilă, mart<(urii)>.
Stan cat Buicascăî, moşăe stătătoare înii vecî. Şi, eşand îi noî înnainte (Cluj.;
dumnealorii boiarilorîi, aşa ne-aii judecaţii ca să nu ţinemîi denii
moşiile de aicîa nimicii, pentru aca jumătate de satii, care nu i
s au datîi înii Ţara Ungurească. Pentru care mă rogîi să facî L X X III.
Măriia Ta milă, să ne facî dreptate, că pentru jumătate de satii să „Samoilîi Filutote, ispravnicu Mării Sale grofuluî Săchilii
piiardemii 12 moşiî ale noastre date de la Măriia Sa Şărbanii Vodă?! Adamu“, cere Administraţiei dreptate cu Prisăcenii, la „Mărădăştiţă,
Ci Măriia Ta, ca unîi domnu bunii şi milostivii, să cumpăneşti adecă Vălcăneştî“. „Eii mie-amîi căutatîi moşiia de i-amii luotii
Măriia Ta dreptate, cumii zice „iustiţiia diştributiva, secumdumu venitulîi dupre cumu amu găsitîi otaru domnuluî mieii grofuluî
proporţionimii aritmeticamîi etu ghiometricamii“ (sic). De acasta mă Săchilii Adamu pănă acuma de săntii 4 anî fără pricină, iarii
rogîi Marii Tale să nu ne întoarcemii cu atăta mare ruşine acuma să scolă Prisăceaniî de zi eii că nu mă vorii îngădui. A
că pănă acu mii amii stăpănitîi de atăţea anî, iarii înii zilile Mării mers cu patru boieri la faţa locului „şi le-amîi zisîi : veciniloru,
Tale să li mii fără moşiî, ştiii că mila Mării Tale nu ne va lăsa arătaţi-vă cărţile, cu ce dereptate să luoţii aceştii dărapu de locu?
lipsiţî de moştenirea noastră. Şi ce va fi mila Mării Tale. Eî aii zisîi că n’aii nicîo carte, ci aii ceruţii la mine să li dau
(Cluj.) ocolnica; ocolnica la mine nu iaste, ci iaste la domnulii mieii.
Aşa amu răspunsîi, şi le-amîi zişii: fiiţî, fraţilorîi, îngăduitorî, că
voî scrie domnuluî mieii şi va veni ocolnica aica nai<(n)>tea culesuluî
L X X II. viiloru, de va fi la Măriia Sa. larii Prisăceani iar îi aii zişii: de
nu va veni ocolnica pănă la culesulîi viiloru, să li daii eu scri
f Adecă noî, megiiaşiî de pe înprejurulu Veaţelnluî, fâcut-amu
soarea mea la măna lorii, că, neviindîi ocolnica, să-şî ia acelii
scrisorea nostră la măna dumnealuî is<(pravniculm> grofuluî Sechilii
darapii de locu. Eu nu pocî să daii scrisoarea mea, fiindii o slugă,
Adamii ca să-î fie de mare credinţe, precumu că şti mii căndii aii
ci mă voî căuta, cumii amu găsitii olar ulii domnuluî mieii, aşa
hotăritii dumnealuî căpitanulu Ventilă cu boiari de au luaţii o fune
mă răspundu. Iaru dumnealorii au adusa 45 omenî de aii zisîi cu
de moşie dinii moşiia Veţeluluî, de la vale, la plută, de să hotăreaşte
gura că ştiu otarulii1 pănă umde iaste. Eîi le-am zişii să jurea ; eî
cu Şărbăneşti, şi au stăpănitîi dumnealuî căpitanulu Ventilă cu
n’aîi pututii jura, ci aii rămaşii pricina.“
pace pănă aii muritii dumnealuî. larii, daca aii muritu căpitanulu
(Cluj.)
LXXIV. L X X VI.
Voaa, moşneaniloru de la Priseaca, care aveţi pricină cu acestii
■f* Adecă eu, Mihaî log<(ofătul)>, înpreună cu fii-mieu Gheor
jăluitoru Feltoti, ispravniculii grofului Sechilii Adamu, pentru hota
ghie, dinu saatîi dinii Bratiia, scris-aamu zapisulu nostru la măna
rulii moşii Smărdăşteţiuluî, de vreame ce comisionulu care vi s’aii
dumnealuî Sechilu <(L)>aslăii, poştea-meşterii denii Iaşi,, casă fie de
daţii de aii cercetatii, şi pănă acumii nu aii adusii la noi înscrisii,
bună credinţă, cumu să să ştie că ne-aii datu dumnealuî bani,
să vedemii cumii iaste lucru, şi nici acumii acelii comisionii nu
tal. leî 60, iarii peniitru căc ne’ii daţii dumnealuî aceşti bani, noi
iaste aici, să lăsaţi pe ispravniculii acesta să ia dijma dinu vii,
i-am îi daţii dumnealui unii munte anume Brătila zălogu anî zece.
pe unde aii luaţii şi pănă acumii, şi să va pune la unu locii cu
larii după aceia, căndii vomii da noî banii, carii scriu maî1 susu,
păstrare, de va sta, şi veţi răndui şi unu omii alu vostru să vază cu
noî să ni să slobozescă muntele, peniitru că aşa ne’mii tocmitu de
ochii cătu vinii să va strânge. Iarii după culesulii viiloru, dumneata,
a nostră bună voe : noî să ţinemii bani, iarii dumnealuî muntele
căpit<^ane^ de călăraşi, să aduci pe acei boiari care aii făcuţii
peniitru dobânda banilorti. Şi la acastă tocmeală a nostră fost-aii
comisionulu de otârnicie înii prespe moşneani de Priseaca şi pe
mulţi omenî buni carii vorîi iscăli maî joşii. Peniitru credinţă,
acestii jăluitoru is<(pravnicii)> înnaintea noastră, a chesari<(ceştii)>
ne-amii pusii maî joşii iscăliturile, ca să să crează. Şi amu scrisii
Administraţiei, ca să să cetească scrisorile ce s’aii făcuţii după
eii cu măna mea: alcamulii muntelui să fie dobânda banilorii.
aflarea comisionului, şi, atunci, la care parte va rămănea moşiia
Iîhc. Ap. 20 dni, lt. 7186 (=1678).
aceaia, acea parte va lua şi dijma.
Mihaî log. ' Azii Gheorghie iscălii.
Craiova, Sept. 28, 1735.
Eii popii Ştefanii mărt^urie)>. Eii Curca Berevoesculu, măr
Salhausen coll<(onelus)>.
turie pre ce-î scrisii maî susii. Şi ieu deregătorulii domnii sale
G\rigorie)> B. Vlasto. Şt. Prăşcoveanulii.
Bălocu Miclăuşii2, mărturie. Stanii Groşneală, Romanii Săndia,
(Cluj).
Oprea celu mare, Bungetii, Aldea luî Braguşii, Radulii Bră-
niştearulii otîi na Bungetii, Comanii Manuluî, Stoice Romanii,
I. Acte făgărăşene privitoare la muntele Brătila. Neagoiasa.
(Peceţi.)
LXXV. (Cluj.)
de noî care iaste elu1 Racoşii Pătru, în casa luî, fiindii neamişii, scriemii şi mărturisimu cu acesta alii nostru zapisii, ca să fie d&
atunci aii veniţii înnaintea noastră de o parte Sechelii Laţlo, domnulii bună mărturie la măna dumnealuî Săchilîi <(L) aslăîi poşt<(a)> meşterii,
Bşeaniloru înu ţinutulu Făgăraşului, iară de altă parte, în Ţara Ru- domnulii Eşaniloru denii ţănutulii Făgăraşului i procie, pentru ca
raăneasca, care lăcueşte anume înii satu înu Bratiia Mihaiii boiariulu: să să ştie că ne-aii făcuţii dumnealuî bine da ne-aii datu bani
au pomeniţii dumnealuî înnaintea noastră cumu înu hotarulii Ţara! leî 60, şi, peniitru căcî ne-aii daţii dumnealuî aceşti bani, noî i-am ii
liumăneştî carele iaste anume muntele Brătila, carele şi pană acumii pusii unii munte zălogii, care să chemă Brătila, înii aî 15, şi, cătîi
l-aii biruiţii Eşeaniî şi părinţii lorii, dăndu-şî alcamulii, acelii munte vomii ţinea noî bani, iaru dumnealuî să ţie muntele fără alcamu,
acumii nu l-arii da pre alcamii, ce, avăndii dumnealui lipsa de bani, şi noî bani fără de dobăndă. Şi, căndii arii yeni vreame la zi
aii pohtitii dumnealuî de la gupănulii Sechelu Laţlo, domnulii Eşea- să să dea baniî, iaru ne-amii tocmitii totii să-lii ţie domnealuî,
nilorii, talere 60, adecă leî, careî dumnealuî mi-î şi deade, să fie şi cu sătenii, precumii l-aii ţinutu şi maî denainte vreame, cu
muntele zălogii într’acesta chipii cumii şi pănă acumii l-aii ţinuţii alcamu: să dea pre anii unii folii1 de brănză, precumii aii daţii şi
Eşeaniî şi părinţi lorii, cu alcamii, înii pace, anume domnealuî maî denainte. Dereptii aceia, alţii striinî să nu fie volnicî a mergere
nu ya să-lii lase la mană streină acelii munte, ce-î dâ acei 60 de acolo într’aceiîi munte, ce să fie dumnealoru, că dumnealoru aii
leî să ţie muntele zălogii; şi gupănulii Mihaiii aii luoatu aceî bani curăţiţii muntele şi aii făcuţii sălaşu. Dereptii aceae şi noî amii
pentru căce l-aii curăţiţii Eşeaniî. Acumii gupănulii Mihaiii Bra- făcuţii acastă scrisoare la măna dumnealoru, să fie de credinţă. Şi iarii
t<(ian)>ulu să leagâ pre acelii lucru cumii nece dumnealuî, nice rămă cene s’arii scula denii omenii noştri cu niscare bani ca să scoţă
şiţa luî de la gupănulii Sechelu Laţlo şi de la rămăşiţele luî nu l-arii muntele de la dumnealoru, să nu fie slobodii maî nainte pănă ce
scoate înii 15 anî, şi, după aceaia, după 15 anî, deac’arii yrea să-lii va veni zio căndii s’aii legaţii. Acasta scriemu. Peniitru credinţa
seoaţă dumnealui, aii rămăşiţă luî, sa nu-lii poată streina de la ne-amii pusu peceţile şi iscăliturile maî josu, ca să să creaza.
Eseanî, ce să-lii biruiască, cuinii l-aii biruiţii şi pană acumii, cu Hhc. miv Mai 4 dni, vel. 7186/1678.
alcamii, aşea şi de-atuncî înnainte să dea căte unu foaiede brănză2, Azii Mihaî log <(ofătii>. Azu Marco. Gheorghie log<(ofătii)>.
să nu-î silească maî pre mulţii. Cumii adecă acestii lucru s'aii Nistorii post<(elnicu)>, măr<(turie)>.
isprăviţii înnaintea noastră, cumu aii datu măna dintr’amăndoao Oprea Scarţea, măr<(turie>. Miclăuşu Spaşnulii, măr<(turie).
părţile şi să legară pre ceştii lucru, şi noî mărturiile întărimii cu Azii Chiuca, mărturie. E şi elu ne-aii
scrisoarea şi cu peceţile şi cu sufletele noastre, careî săntemii scrişî daţii bani cu măna luî, în casa mea,
maî susii; scriemii cumii scriemii maî susii, înu ce casă şi ce anii în Bratie.
şi înu ce dzi, într’aceî 15 anî alcamulii muntelui Brătileî să-lii ia Eii, Toderii. Stoica, sluga dumnealuî, măr<(turie)>.
gupănulii Sechelii Laţlo, pănă ya da baniî pre munte. Eii, Brătilă, mar<(turie)>,
Pantanchişii Cristofîi. Racoşii Pătru. Făgăraşii Ghiurghiu. (Cluj.)
Scris-amu eu, protopopii Radulii otii Iaşii.
(Peceţi.)
(Cluj.) ' K. Alte legături teritoriale ardelene cu Ţara Românească.
LXXIX.
L X X Y III.
■j- Mlstieiu bjiiu Io Costandinii yoevodu h rcn^pk sgMAi kaa-
■f* Adecă eii, Mihaî 1og <(ofă tul )>, şi cu frate-mieii Marco şi cu
jfHCKOi, pkcamh ciio noK'kMNî* rcAKMH priiatenuluî domnii
fii-mieii Gheorghie, dinii satii di<(n)> Braţie, dinii Ţara Muntenească,
meale dumisale Telechi Palii, ca să fie volnicii cu acastă carte a
1 In orig’.: iaste rel.
2 Cf. m;d jos n° LXXYIII, p. 295. 1 De unde dajdea cu numele folărit.
260
XCII.
•f* Dat-amii carte noastră la măna a dămisale juponii Alexi
Orbanii cumii, de yreme ce dămialuî fiindii titorii a sfinteî be-
1 Din Alâmor.
2 El muri în acest an; Iorga, Itstoria Românilor din Ardeal şi Ungaria,
I, p. 358.
92S60
272
x c iii.