Temele adecvate pentru copiii mici include fenomene ce se regăsesc deja în experiența lor,

construite pe propriile cunoștințe și are permit să-și îmbunătățească alegerea.Copiii sunt

interesați să afle mai mult despre ei înșiși, obiceiuri, locuri, dar și despre mâncare, animale de
companie, apă, haine, plante, ș.a.

Alimentaţia şi igiena
Alimentele şi servirea mesei reprezintă pentru preşcolari o nouă oportunitate de a explora şi
de a culege informaţii. Comportamentul alimentar în această perioadă de dezvoltare se
caracterizează prin: • curiozitate (întreabă de ce morcovii sînt portocalii, în loc să îi mănînce, sînt
fascinaţi de noile alimente şi de modul de a le servi); • scop (mănîncă cînd le este foame şi se
concentrează asupra mesei, refuză mîncarea cînd s-au săturat, nu le place felul respectiv de
mîncare sau nu le este foame); • fluctuanţă (apetitul copiilor creşte după perioade de activitate
intensă şi scade cînd sînt obosiţi sau entuziasmaţi, preferinţele culinare se modifică de la o zi la
alta); • dorinţa de companie (doresc să mănînce împreună cu alţii şi copiază, de multe ori,
preferinţele alimentare ale celor din jur, în special ale părinţilor). La vîrsta respectivă este
caracteristică culturalizarea intensă a comportamentelor alimentare. Ca atare, alimentaţia nu se
reduce numai la satisfacerea unei trebuinţe vitale, ci este impregnată de o serie de ritualuri cu
respectarea unor interese relativ precise. Dar şi mai important este modul cum se realizează ea.
Astfel, pe copil îl interesează aşezarea şi ţinuta la masă, utilizarea tacîmurilor, corelarea cu cei
din jur şi respectarea regulilor de igienă.
Între 4-5 ani, copilul trece printr-o diminuare a poftei de mîncare, adesea cauzată de lipsa
de varietate a regimului alimentar sau de tensiuni afective. Disconfortul afectiv influenţează
apetitul şi participarea copilului la servirea mesei. Modificări progresive se manifestă şi în
domeniul culturalizării legate de îmbrăcare, igienă şi toaletă. Aceste conduite implică numeroase
deprinderi, dar şi competenţe legate de decizia de a alege îmbrăcămintea în funcţie de o serie de
factori, de a păstra curat, de a se spăla şi folosi toaleta. Pînă la sfîrşitul perioadei preşcolare,
copilul se poate adapta eficient prin constituirea unor seturi de deprinderi adecvate. Igiena
alimentară, spălarea pe mîini şi pe dinţi, pieptănatul etc. oglindesc gradul de dezvoltare a
deprinderilor igienice, precum şi formarea imaginii de sine. Semnificative sînt şi aspectele legate
de somn. Copilul se opune să meargă la culcare căci îl interesează spectacolul relaţionării cu
ceilalţi, devine receptiv la ce fac adulţii, precum şi la trăirea plăcerii jocului. Protestul faţă de
mersul la culcare poate fi verbal, evaziv, de tergiversare, încărcat de tot felul de tranzacţii, dar,
uneori, şi de necesitatea de a avea un fetiş, prezenţa unei persoane (mai ales mama), a unei surse
de lumină (pentru somnul de noapte), cu linişte totală sau cu muzică etc. La 6 ani, copilul
manifestă încă astfel de probleme, inclusiv anxietate şi frustrare.

Igiena alimentaţiei stabileşte regulile privind alimentele şi modul de hrănire. Pentru a fi

sănătoşi trebuie să cunoşti aceste reguli, deoarece nerespectarea lor duce în mod sigur la
îmbolnăvire. Pentru a nu te îmbolnăvi, din alimentaţie nu trebuie să lipsească: laptele şi
brînzeturile, carnea, peştele şi ouăle, legumele şi fructele, cerealele, produsele zaharoase,
grăsimile.
Legumele şi fructele:
• Conţin foarte multe vitamine : C,A,B1,B6...;
• Conţin fier, calciu şi iod,
• Zilnic pot fi consumate: 400 g cartofi, 300 legume, 400 g fructe;
Cerealele şi produsele cereale:
• Sunt bogate în vitamine şi fier;
• Sunt sărace în calciu; nu pot înlocui laptele;
Peştele şi carnea conţine fosfor , iod ,vitamina d;
• Zilnic trebuie consumate 200 g carne sau peşte şi o jumătate de ou;
Glucidele:
• Aduc energie în corp;
• Trebuie consumate cu grijă pentru că , în cantităţi mari , pot provoca îmbolnăvirea
organismului (diabet);
• Provoacă apariţia cariilor dentare dacă sunt consumate în cantităţi mari şi mai ales seara ,
înainte de culcare;
• Se recomandă maxim 80 g de produse zaharoase pe zi;
• E de preferat consumul fructelor care conţin suficient zahăr;
Zahărul
trebuie consumat fiert , nu doar dizolvat într-un lichid.
Grăsimile:
• Aduc multă energie în organism;
• Conţin vitamina A şi D;
Este recomandat consumul de unt;
• Uleiul, untura , slănina se vor consuma în cantităţi potrivite pentru a nu duce la obezitate şi /sau
afecţiuni ale ficatului;
Sfaturi:
• Nu servi masa în picioare sau în grabă deoarece stomacul face un efort mare şi se poate
îmbolnăvi;
• Serveşte masa la aceeaşi oră, fii liniştit la masă , nu citi , nu vorbi, nu privi la televizor în timp
ce mănînci;
• Nu mînca foarte mult la o singură masă , nu-ţi încărca stomacul şi nici nu bea prea multă apă
sau suc dintr-o dată;
• Nu vorbi în timp ce mănînci;
• Bea apă sau suc numai după ce ai mîncat;

Voi explica copiilor cât de importantă este alimentația.

Pentru om hrana este de o importanţă vitală. De-a lungul vieţii, alimentaţia este elementul de
bază care menţine viaţa şi ofera celulelor energia necesară, pentru ca organele şi ţesuturile să
poată întreprinde acţiuni coordonate. Viaţa umană este asemenea unui mic copac, care are nevoie
constantă de apă, de îngrăşămînt pentru a creşte puternic. La fel se întîmplă şi cu importanţa
alimentaţiei pentru viaţa umană. Doar alimentaţia echilibrată poate preveni organismul de
dezechilibrul dintre substanţe, energia şi imunitatea, care duce la boală. Subnutriţia, mîncatul în
exces, alimentatia neechilibrată reprezintă manifestările majore de malnutriţie, care afectează
direct sănătatea. Oricum, omul mănîncă pentru : 1. A mînca pentru a supravieţui; 2. Satisfacerea
poftei; 3. Echilibrarea alimentaţiei, şi anume, consumul cu masură a ceva ce place şi a mînca în
mod conştient ceva ce nu place. Punctele-cheie în obiceiurile alimentare le reprezintă moderaţia,
legumele, a nu consuma alimente prea gătite, a mînca încet, a mînca usor, prospăt, variat, rece (la
temperatura camerei), disociat, şi abstinenţa. Doar atunci putem avea un organism sănătos şi
putem trăi viaţa în adevaratul ei sens.
La grupa mica (3-4 ani),
influienţele educaţionale se vor axa pe problemele elementare de igienă personală – corporală şi
vestimentară. În acest sens este necesar să se insiste asupra formarii unor deprinderi şi obisnuinţe
de igienă personală:
• deprinderea spălatului pe mîini şi pe faţă în curs de perfectare şi automatizare a mişcărilor,
presupune şi prinderea şi manipularea săpunului, săpunirea mîinilor şi feţei, clătirea cu apă,
ştergerea corectă şi completă cu prosopul individual şi aşezarea acestuia la locul special destinat;
• deprinderea de a purta în permanenţă batista sau serveţelul de nas asupra lui şi utilizarea
corectă a acestora, suflînd fiecare nară pe rînd;
• deprinderea de a mînca singur, folosind corect tacîmurile (personale), fără să se murdarească
sau sa bage mîinile în mîncare şi să mestece bine mîncarea;
• deprinderea de a apuca corect periuţa de dinţi şi de a efectua primele încercări de spălare a
dinţilor, chiar şi incomplete;
• deprinderea de a-şi schimba îmbrăcămintea şi încălţămintea ajutat de personalul ingrijitor;
• deprinderea de a executa corect exerciţiile fizice, jocurile de mişcare şi dansurile specifice
vîrstei.
În grupa mijlocie (4-5ani)
se continuă procesul de perfecţionare a deprinderilor şi obişnuinţelor prin consolidarea celor a
căror elaborare a început la grupa mică şi prin îmbogăţirea acestora cu deprinderi noi,
corespunzătoare cerintelor igienice specifice vîrstei:
• să folosească corect săpunul şi prosopul;
• să se spele pe mîini, pe faţă şi chiar pînă la brîu singur;
• să se spele pe picioare;
• să-şi perie şi să-şi pieptene părul;
• să se dezbrace singur şi să se îmbrace singur;
• să aranjeze în ordine hainele;
• să mearga singur la veceu (spălarea pe mîini după folosirea veceului);
• să se spele pe mîini şi pe dinţi înainte şi după masă (este necesar sa se explice copiilor (ori de
cite ori unul dintre ei se comporta necorespunzător) de ce este interzis să:
• să spargă în dinţi bomboane, nuci, alune, sîmburi etc.;
• să se scobească între dinţi cu ace, cuie, alte obiecte periculoase; • să sugă sau să ţină creionul
între dinţi;
• să bea apă direct de la robinet sau din cana de apă a grupei;
• să-şi frece ochii cu mîinile murdare;
• să-şi introducă în urechi scobitori, agrafe, cuie, etc., pentru a se scărpina;
• să vorbească la masă (cu mîncarea în gura ) sau sa folosească tacîmul altui copil.

În grupa mare (5-6 ani)

o primă grijă a educatoarei trebuie sa fie intensificarea influienţelor educaţionale pentru: 65
• perfecţionarea executării mişcărilor specifice deprinderilor în curs de formare, cum ar fi, de
exemplu, deprinderea spălatului pe dinţi, începută la grupa mică, dar nedesavirşită şi neelaborată;
• consolidarea deprinderilor elaborate anterior, referitoare la igiena nasului, a mîinilor, a modului
de a mînca;
• imbogăţirea conţinutului unor deprinderi (modul de a mînca, spălatul, educaţia fizică etc.);
 Jocuri de comunicare
Grupa mica :

Bună ziua! Vă salut!

Participanţii stau în cerc. O persoană merge în jurul cercului şi loveşte uşor pe umăr un alt
participant. Persoana atinsă începe să se mişte în jurul cercului în sens invers, până când cei doi
se întâlnesc. Ei se salută de trei ori spunându-şi prenumele, apoi îşi continuă drumul în sens
invers în jurul cercului, alergând pentru a ajunge la locul liber. Cel care rămâne fără loc, merge
din nou în jurul cercului. Jocul continuă până când fi ecare persoană a participat cel puţin o dată.

Vecinii
Animatorul stă în mijlocul cercului şi întreabă pe cineva din participanţi: „Îţi plac vecinii?”.
Dacă răspunsul este „Da”, animatorul întreabă în continuare „Şi atunci cine ai dori să-şi schimbe
locul?”. Dacă răspunsul este „Nu”, animatorul întreabă „Cine ai vrea să vină în locul lor?”. În
ambele cazuri, participantul numeşte 2 persoane care îşi vor schimba rapid locurile, inclusiv
animatorul. Persoana rămasă în mijloc continuă jocul.

Găseşte-l pe....
Participanţii stau în cerc. Cel care începe aruncă cuiva o minge, spunând: „Prenumele meu este
Elena, prenumele tău este Ion, găseşte-l te rog pe Eugen”. Ion prinde mingea şi spune acelaşi
lucru: „Prenumele meu este Ion, prenumele tău este Eugen, găseşte-o te rog pe Mariana”. Se
continuă în acelaşi mod.

Bocănilă, Bum-Bum
Participanţii formează un cerc şi un voluntar se plasează în centru. Voluntarul va arăta spre
cineva din cerc şi va spune „Dreapta, Bocănilă, BumBum” sau „Stânga, Bocănilă, Bum-Bum”.
Persoana indicată va spune prenumele persoanei din dreapta sau din stânga sa (în funcţie de ce a
spus voluntarul) înainte ca voluntarul să termine fraza. Dacă persoana reuşeşte – voluntarul
repetă procedura, arătând spre altcineva, dacă nu – va veni în centru şi va continua jocul.

Iepuraşul
Participanţii stau în cerc. Cineva începe jocul, ducânduşi ambele mâini la urechi şi fl uturând din
degete. Vecinii săi care stau la dreapta şi la stânga, duc o singură mână la urechea care se afl ă
mai aproape de persoana dată. Persoana cu ambele mâini ridicate va spune „Sunt un iepuraş pe
care îl cheamă (prenumele său) şi cunosc un alt iepuraş pe care îl cheamă (prenumele).

Grupa mare:

Prenumele şi lucrul
pe care îl admir e care îl admir Fiecare se numeşte şi spune un lucru / o calitate pe care o admiră
cel mai mult la sine

Prenumele aplaudat
Animatorul începe să bată din palme într-un anumit ritm. Participanţii preiau acest ritm şi la o
anumită bătaie numesc prenumele unei persoane din grup. Persoana respectivă preia rândul şi
rosteşte prenumele altcuiva menţinând ritmul. Se păstrează ritmul, până când au fost pronunţate
prenumele tuturor cel puţin o dată.

Grupa pregătitoate

Mozaic din prenume

Înainte de începerea jocului animatorul amestecă literele în interiorul prenumelui fi ecărui
participant, astfel ca să fi e posibil de a le pronunţa (de exemplu, Marcela – Celamar, Sergiu –
Ersugi etc.). Apoi le va scrie pe fi şe separate şi le va fi xa pe tablă. La sosirea participanţilor în
sală, aceştia vor încerca să găsească prenumele lor pe tablă. Animatorul sau un voluntar poate
începe jocul, citind noul său prenume cu voce tare, spunând apoi şi varianta corectă.

Prinde prenumele
Fiecare participant îşi va scrie prenumele cu litere mari pe o fi şă şi o va lipi pe haină la un loc
vizibil. Participanţii formează un cerc şi încearcă să memorizeze prenumele colegilor. După
câteva minute fi ecare îşi scoate fi şa sa şi o transmite pe cerc, în direcţia acelor ceasornicului,
până când animatorul va striga „Stop!”. Participanţii vor rămâne cu fi şele pe care este scris
prenumele altor persoane. Ei au 10 secunde pentru a găsi titularii adevăraţi ai fi şelor. După 10
secunde cei rămaşi cu prenumele străine vor fugi prin sală, iar ceilalţi îi vor prinde şi îi vor
„aduna” în centrul cercului. Propune-le să găsească persoana necesară. Jocul se poate repeta de
câteva ori, până când fiecare va şti prenumele colegilor

Acesta sunt eu
Propune participanţilor să schiţeze pe o foaie de hârtie o fi gură umană care-l va reprezenta. În
drept cu fi ecare parte a corpului, participantul va scrie ce îi place să facă cu această parte a
corpului sau pentru ce are nevoie de ea. Desenele nu se semnează. Adună toate desenele şi apoi
împartele în mod haotic membrilor grupului. Dacă cineva a primit desenul său, îl va restitui şi va
lua altul. În continuare fi ecare participant prezintă grupului desenul pe care l-a primit, citeşte
cele scrise pe el şi încearcă să ghicească cine este autorul desenului. Dacă nu reuşeşte să
ghicească din trei încercări, autorul singur îşi dezvăluie identitatea. Important este să fi e
analizate toate desenele.

Prezintă-te
Toţi participanţii, în afară de unul, şed pe scaune formând un cerc. Cel care nu are loc (un
participant sau animatorul), stă în mijlocul cercului şi începe, spunând ceva despre sine, de
exemplu cum îl cheamă, de unde este, când s-a născut, ce îi place să facă etc. Apoi, foarte
repede, toţi îşi schimbă locurile şi următorul se prezintă cel care a rămas fără scaun. Dacă cineva
rămâne fără loc a doua sau a treia oară, se mai prezintă o dată, relatând altceva despre sine.
 Povești pentru Grupa mică

      “Scufita Rosie” 
      “Ursul pacalit de vulpe” 
      “Iedul cu trei capre”

Povești pentru
Grupa mijlocie

      “Punguta cu doi bani” 

      “Coliba iepurasului” 
      “Ridichea uriasa” 
      “Capra cu trei iezi” 

Povești
Povești pentru Grupa mijlocie
Povești pentru grupa pregătitoare
 Elaborarea povestioarelor

Prezentând această imagine copiilor, le voi acorda întrebări referitor la ce este prezentat în
imaginea dată, ce titlu putem să-i punem, haide-ți să ne imaginăm împreună o povestioară, de
exemplu cum cocoșul a găsit o punguță.Astfel vom stimula copii să alcătuiască o poveste.Le voi
da indicații copiilor, iată într-o zi cu soare un cocoș mergând pe cărare, sau alt fel cocoșul pleca
acasă de la camp și pe drum a găsit puguța.

Imaginea o voi prezenta iarăși copiilor și îi voi întreba ce este prezentat în ea, voi indica că
aceasta este o prințesă pe care tatăl său regale a vrut ca fiica sa să se mărite după un print de care
nui placea, astfel voi copiii avețti de imaginat ce a făcut prințesa ca să scape de acest necaz.