Alimentaţia copilului: date

generale, importanţa
alimentaţiei pentru dezvoltarea
organismului.

Alimentaţia pe categorii de
vârstă.
 ALIMENTAŢIA
NATURALĂ

• Alaptarea la san hrăneşte copilul atât cu principii

nutritive, cât şi cu cele necesare dezvoltării
armonioase a sufletului lui.

• Aduce copilului toata hrana de care are nevoie

(proteine, lipide, glucide, vitamine şi minerale,
hormoni şi enzime)
• Laptele matern îşi schimba compozitia în
fiecare clipă – deci copilul va mânca un lapte
cu proprietăţi diferite – la fiecare masă!

• Alăptarea este esenţială în configurarea şi

întărirea sistemului imunitar.

• Dincolo de hrănire în timpul alăptatului are

loc adâncirea relaţiei dintre mama si
copil.
• ORGANIZAȚIA MONDIALĂ A SĂNĂTĂȚII
RECOMANDĂ CA BEBELUȘII SĂ FIE ALĂPTAȚI
PÂNĂ LA 6 LUNI (exclusiv alimentatie
naturala)

• BENEFICIILE ALAPTATULUI PENTRU MAMA

 DIVERSIFICAREA
ALIMENTAȚIEI
 Vârsta optimă pentru diversificare

 Reguli pentru diversificare

 Alimentaţia copilului
antepreşcolar (1-3 ani)
Alimentaţia copilului antepreşcolar (1-3
ani)
• Va fi bogată în proteine cu valoarea biologică mare.

• La început alimentele se dau pasate, apoi tăiate în bucăţele

mici.

• Proteinele vegetale se vor asigura din cereale şi derivate de

cereale.

• Legumele se vor da în cantităţi importante- cca 300 g/zi în

timp ce fructele vor fi administrate în cantităţi mai mici
(150 g/zi).
• Dulciurile vor fi sever restricţionate!

• Pentru formarea reflexelor secretorii digestive:

– vor fi respectate orele de servire a mesei

– vor fi evitate observaţiile, ca şi distracţiile la masă;

– masa trebuie servită în stare de relaxare, cu rabdare şi

bună dispoziţie

– copilul trebuie învăţat să mestece bine hrana, sa

mănânce singur, să-şi limiteze consumul apei în timpul
mesei.
Alimentaţia preşcolarului (4-6 ani)

• Are tot 5 prânzuri, are aceleaşi interdicţii, este mai bogată

şi mai variată, în mare nu diferă mult de a adulţilor care au
un regim, alimentar sănătos.
 Alimentatia scolarului (7-13
ani)

• Se vor respecta:
- orele de masă;
- liniştea la masă

• Copiii vor servi masa împreună cu restul

familiei.
 Alimentatia scolarului (7-13
ani)

• Este perioada când copilul începe să refuze

micul dejun.

• Este absolut necesar ca masa de dimineaţă

să fie servită corect!

• Copiii care învaţă după amiaza vor servi

prânzul cu o oră sau cu cel puţin – o jumătate de
oră înainte de plecarea la şcoală
 Alimentaţia adolescenţilor
(14-17 ani)
• Este perioada care necesită o hrană bogată nutritiv şi
caloric, poate cea mai bogată şi cea mai variată -
comparativ cu cele de până acum.

• Vor fi servite 4-5 mese pe zi,

• nu se va sări peste micul dejun

• masa de seară va fi luată cu 2 ore inainte de culcare,

• nu se vor face excese alimentare

 Alimentaţia adolescenţilor
(14-17 ani)

• Este perioada în care atitudinea personală se

impune şi când este foarte greu de corectat...

• Este perioada în care adolescentul a copiat, mai

ales, atitudinile neprielnice sănătăţii.
 COMBINAȚIILE ALIMENTARE
principii de combinare, excepții,
combinații nerecomandate,
efecte asupra organismului
 Alimentele să vă fie medicamente şi
medicamentele să vă fie alimente.
        
    Hipocrate 
De ce este atât de importantă o combinare corectă a alimentelor?
Combinații alimentare corecte

• Principii de combinare corectă a

alimentelor

• Beneficiile asupra organismului uman

 Combinații alimentare
incorecte

• Categorii de combinații incorecte

• Efectele lor asupra organismului uman

Obişnuinţele alimentare ne îmbolnăvesc – şi
ce e mai trist, boli datorate alimentaţiei apar
încă de la vârste fragede!!!
• Categorii speciale de alimente și
combinarea acestora
 Alimentul - factor de mediu
indispensabil, rolul alimentului în
viaţa individuală şi de grup;

Factorii ce condiţionează consumul

alimentar;

Dieta şi nutriţia.
• Pentru a ne păstra sănătatea, fructele şi
zarzavaturile preparate trebuie să aibă un
loc de bază în alimentaţia noastră !
Mahatma Gandi

• Cumpătarea şi munca sunt două bucurii

adevărate ale omului, munca îi sporeşte
pofta de mâncare iar cumpătarea îl
împiedică să abuzeze de ea!
J.J.Rousseau
 IGIENA ALIMENTAŢIEI ŞI IMPORTANŢA EI
ASUPRA SĂNĂTĂŢII
• Este partea din Igienă care priveşte influenţa alimentaţiei,
alimentelor şi comportamentului alimentar asupra individului
şi colectivităţii.

• Ea are două obiective importante:

 cunoaşterea efectelor pozitive ale alimentaţiei asupra

stării de sănătate;

 educaţia şi reducerea până la îndepărtarea riscului pe

care îl pot exercita produsele alimentare asupra sănătăţii
umane.
 Nutriţia

• Se defineşte prin totalitatea modificărilor fizico-chimice

de degradare şi construcţie a unei substanţe alimentare
introdusă în organism cu scopul menţinerii vieţii şi
perpetuării speciei (S. Mănescu- Igiena, Buc. 1996).

• Nutriţia, termen derivat din cuvântul "nutrire" este ştiinţa

care se ocupă cu schimburile dintre organismul viu şi
mediul înconjurător prin intermediul alimentelor.

• Este în strânsă relaţie cu factorii socio-economici,

condiţiile de igienă şi starea de sănătate a organismului
uman.

• Între nutriţie şi igiena alimentelor există limite, dar şi

foarte multe interferenţe.
 Factorii ce condiţioneazã consumul
alimentar
 sociali
 culturali
 modul de viaţă,
 timpul,
 gusturi personale;
 nivelul de educaţie
 starea sănătăţii
 răsplata
Alimentaţia are o influenţă considerabilă asupra
organismului, influenţă, care cel mai frecvent,
nu-şi dezvăluie efectele întotdeauna imediat, ci
cumulativ, în timp.
 Societatea de
Nutriţie din România
• Cea mai veche concepţie cunoscută despre
alimentaţie ca mijloc terapeutic este cea a lui
Hipocrate din Cos, care cu V secole Î.H. a scris
primele cărţi despre regimul alimentar al omului
sănătos şi al celui bolnav.

• Cuvântul dietă, folosit încă de atunci, înseamnă

de fapt modul de viaţă al omului în relaţie nu
numai cu alimentul, ci cu toţi factorii de mediu,
deci cuvântul nu avea sensul restrictiv pe care îl
are acum.
• De-a lungul timpului, în cadrul medicinii alopate
au fost promovate, criticate şi chiar retrase o
serie de diete.

• Nu se poate vorbi despre o dietă unitară, ci

putem vorbi despre bolnavi cu suferinţe
specifice care reacţionează mai mult sau mai
puţin bine la aceleaşi regimuri alimentare.
 Calitățile alimentului

salubru,

nutritiv

plăcut
Lipidele și Glucidele
 LIPIDELE

lipos – gras(gr);
 Lipidele

Organismul uman:
 poate sintetiza acizi graşi:
saturaţi;
mononesaturati
 nu poate sintetiza acizi graşi
polinesaturaţi:
linoleic;
linolenic;
arahidonic.
COLESTEROLUL

Este necesar pentru sintetizarea:

membranelor celulare;
mielinei,
anumitor hormoni (estrogeni şi
testosteron, a celor suprarenalieni, în
special a cortizolului);
acizilor biliari,
vitaminei D la nivelul pielii
COLESTEROLUL

Circulă „împachetat” într-o proteină specială

cu care formează - particule proteino-
colesterolice (lipoproteine) şi realizează
combinaţii cu densitate:

 mică (LDL) sau “colesterol rău”

- mare (HDL) sau “colesterol bun”.

ACIZII GRAŞI SATURAŢI

 au origine animală şi
 sunt reprezentaţi în special de acizii: palmitic,
stearic, butiric, capronic etc.
 Se găsesc în cantităţi mari în: unt, untura de
porc, carne, peştele gras;
 cresc LDL-ul;
 dezvoltă fenomene inflamatorii la nivelul
pereţilor arteriali, determinând formarea plăcii
de aterom.
ACIZII GRAŞI SATURAŢI

Cantitatea de acizi graşi saturaţi în unele

vegetale:

uleiul de seminţe de dovleac – 25%;

uleiul de măsline – 10%;
uleiul de germeni de porumb – 12,5%;
uleiul de soia – 13% etc.
ACIZII GRAŞI NESATURAŢI

Date generale

Clasificare în funcţie de gradul de

nesaturare:

mononesaturaţi
polinesaturaţi sau esenţiali
ACIZII GRAŞI MONONESATURAŢI

Caracteristici generale

Surse
endogene
exogene
ACIZII GRAŞI POLINESATURAŢI

Insuficienţa de acizi graşi polinesaturaţi

 provoacă:
tulburări ale imunităţii;
dermatite;
tulburări ale vederii;
tulburări ale intelectului;
 dereglează utilizarea celorlalţi acizi din
organism etc.
 GRĂSIMILE HIDROGENATE

 Sunt folosite la fabricarea margarinei

 Organismul nu le recunoaşte şi digestia este

perturbată în întregimea ei!

 Au avantaje industriale

 Impactul asupra sănătăţii este atât de mare, încât în

ultimii ani, atât în Statele Unite, cât şi în mai multe
state europene, producătorii sunt obligaţi să
precizeze pe ambalaj conţinutul corect în grăsimi
hidrogenate al fiecărui produs.
GRĂSIMILE SINTETICE

 nu sunt recunoscute de organism;

 se elimină fără să sufere procesul de absorbţie

şi deci de metabolizare;

 perturbă raţia energetică;

 tulbură absorbţia vitaminelor liposolubile etc.

 LIPIDELE

Rolul lipidelor în organismul uman

 furnizoare de energie

 cele nesaturate reduc nivelul colesterolului din

sânge

 stimulează activitatea unor enzime;

 scad motilitatea stomacului etc.

 LIPIDELE

 Rația este determinată de:

vârstă;
sex;
stare fiziologică;
climă;
activitate fizică etc.

 Raţia este de:

 0,7–1g/kg corp/zi la adulţii sedentari;
1,5–2g/kg corp/zi la adolescenţi şi la adulţii care
depun o muncă fizică intensă
LIPIDELE -Efectele consumului nea decvat
GLUCIDELE
 Denumirea de "glucide" vine de la grecescul
"glichis", cea de zaharide - de la latinescul
"saccharum", amândouă însemnând "dulce".

 Însă, nu toate glucidele sunt dulci iar, pe de altă

parte, există compuşi care deşi sunt dulci, nu
sunt glucide aşa că s-a apelat la formula chimică
şi grupul acestor substanţe a primit numele de
"hidraţi de carbon" sau "carbohidraţi".
GLUCIDELE

 Caracteristici generale

 Clasificare după structură

 simple

 dizaharide
zaharoza (glucoză cu fructoză);
 lactoza (glucoză cu lactoză);
 maltoza şi celobioza.

 complexe
amidon
celuloză
glicogen
 Substanțele pectice
 Beneficii pentru organism:

inhibă flora de putrefacţie

scad nevoia de alimente consumate;
reduc nivelul colesterolului plasmatic;
previn procesele carcinogenetice, etc.

 Surse
 Glicogenul

 caracteristici generale

 conţinutul total de glicogen din organism

 depozitare în organism
Categorii speciale de glucide și efectele lor în organism

◦ Mierea

◦ Pâinea şi făinoasele

◦ Zahărul
 Dulciurile artificiale

 Între dulciurile artificiale sunt de menţionat:

◦ zaharina,
◦ ciclamaţii de sodiu,
◦ ciclamaţii de calciu,
◦ carboximetilceluloza
◦ aspartamul.

 Efectele dulciurilor artificiale în organism

 GLUCIDELE

 Rația
◦ Necesarul de glucide variază în limite destul de
strânse în funcţie de valoarea calorică a raţiei.

◦ În general se apreciază că glucidele trebuie să

acopere la adult 50-60…70% din valoarea
calorică a raţiei, pe când la copii aceasta
trebuie să acopere 40-50%.
 GLUCIDELE

 Efectele consumului neadecvat

◦ epuizarea metabolică a pancreasului, diabet
◦ sindrom hiperreactiv
◦ obezitate, etc.
PROTEINELE

proteias (gr)= primar, prim;

 Caracteristici generale

reprezintă 16-19% din greutatea unui adult

sunt formate din aminoacizi;

Linus Pauling, laureat al Premiului Nobel pentru chimie (1954) şi

pentru pace (1960)- date cu privire la structura proteinelor
 Aminoacizii

În funcţie de structura şi modul lor de acţiune

sunt de trei feluri:

neesenţiali-pot fi sintetizaţi de către organism

parţial esenţiali - în situaţii speciale pot fi
sintetizaţi în cantităţi reduse de organism
esenţiali - trebuie aduşi obligatoriu prin hrană.
 
 Aminoacizii neesenţiali

alanină, glutamină

acidul glutamic, glicocol,

acidul aspartic prolină,

asparagină hidroxiprolină

cisteină tirozină

serină
Aminoacizii esenţiali

fenilalanin lizina,
a,
metionina,
izoleucina,
treonina
leucina,
triptofanul
valina,
 CLASIFICAREA PROTEINELOR

În funcţie de natura lor pot fi:

naturale:
animale
vegetale;

sintetice
 CLASIFICAREA PROTEINELOR
În funcţie de solubilitatea lor în apă, pot fi:
solubile
 insolubile

În funcţie de conținutul de aminoacizi pot

fi:
de calitate superioară (grad 1)
de calitate medie(grad 2)
de calitate inferioară(grad 3)
 Pr otei n ele d e g ra d 1

Conţin toţi aminoacizii esenţiali în proporţii

optime pentru organism

Coeficientul de utilizare digestivă (CUD)

Surse
 Pr otei n ele d e g ra d 2

Conţin toţi aminoacizii esenţiali, dar în

proporţii dezechilibrate prin insuficienţa
unora dintre componente
Coeficientul de utilizare digestivă (CUD)

Surse
 Pr otei n ele d e g ra d 3

Nu au toţi aminoacizii în structură, sunt

dezechilibrate prin lipsă.

Coeficientul de utilizare digestivă (CUD)

Surse
 DIGESTIA ŞI ABSORBŢIA PROTEINELOR

unde se realizează digestia

factorii care conditionează o bună digestie

absorbția proteinelor în segmentele tubului

digestiv
 Roluri

rol plastic
intră în structura tuturor enzimelor, hormonilor,
anticorpilor
participă la menţinerea echilibrului acid – bază şi
la controlul presiunii coloid-osmotice
asigură troficitatea normală a ţesuturilor şi
organelor;
au rol de transport al unor substanţe importante
pentru viaţă;
au rol contractil etc.
 PROTEINELE

Necesar zilnic

Conform datelor OMS, raţia de proteine variază

în funcţie de:
 calitatea proteinelor;

 starea de sănătate;

 vârstă;

 sex;

 efort etc.

Regimurile proteice în curele de slăbire

 SURSE DE PROTEINE

Sunt bogate în proteine:

 soia (35%),
 caşcavalul (30%),

 fasolea (21%),

 carnea (20%),

 peştele (18%),

 brânza de vaci (18%),

 nucile (18%),

 ouăle (12,7%),

 pastele făinoase (11%),

 pâinea (8%).
 TULBURĂRILE DE APORT
Categorii de populațíe expuse riscului de a avea un
consum neadecvat de proteine

Carența de proteine:
o dereglări hormonale, enzimatice
o oprirea creşterii la copii,
o dereglări ale metabolismului mineral etc

Excesul de proteine:
o supraîncărcarea organismului cu produsele
metabolismului proteic,
o afectarea oaselor, dintilor şi articulaţiilor
o crește riscul de apariție a cancerului etc.
RAȚIA ENERGETICĂ ŞI CONDIŢIONAREA EI,

TULBURĂRILE CE APAR CA URMARE A

NERESPECTĂRII NEVOII ENERGETICE
Prin raţie alimentară se înţelege cantitatea de
alimente necesară în 24 de ore, prin care se înlocuiesc
pierderile suferite de organism care îl menţin la
greutate constantă şi într-o stare optimă de sănătate.
 În calculul raţiei energetice intră

metabolismul bazal (MB)

starea de activitate a organismului (activitate fizică)

calitatea şi cantitatea alimentelor ingerate (ADS)

starea fiziologică

factorul de mediu
Rația energetică (RE)

RE = MB + ADS + ACTIVITATE FIZICĂ+ STARE

FIZIOLOGICĂ+FACT. DE MEDIU

Nevoile energetice au o valoare orientativă.

 metabolismul bazal (MB

 reprezintă cheltuiala energetică minimă a unui

organism în stare de veghe, în condiţii
standardizate

 este condiţionat de

 vârstă
 sex
 Starea de activitate a organismului
(activitatea fizica)

La calcularea raţiei alimentare se adaugă un

surplus de calorii peste valoarea metabolismului
bazal – condiţionat de activitatea desfăşurată pentru

 activităţi sedentare

 activităţi fizice uşoare

 activităţi fizice moderate

 activităţi fizice grele

Calitatea şi cantitatea alimentelor
ingerate - activitatea dinamic specifică (ADS)

Activitatea (acţiunea) dinamic specifică- ADS :

 reprezintă cheltuiala energetică necesară pentru

asimilarea unei anumite substanţe nutritive ingerate

 influenţează metabolismul aproximativ 6 ore

 pierderile energetice necesare procesului digestiv-

metabolic sunt diferite pentru:

 proteine
 glucide
 lipide.
 Factorul de mediu

Influenţează procesul de termoreglare

În calcul se porneşte de la o temperatură

de referinţă
 Starea fiziologică

Are legătură cu:

- perioada de sarcină

- perioada de lactaţie.
 Echilibrul alimentar
 Echilibrul alimentar este la fel de important ca şi
numărul de calorii consumate.

 Cercetătorii din domeniu fac precizarea că reducerea

cu 60% a cantităţii de alimente consumate, în paralel
cu menţinerea unui echilibru între vitamine şi
minerale contribuie la prelungirea vieţii cu până la
40%!

 Acelaşi regim contribuie la reducerea riscurilor de

 cancer,
 diabet,
 maladii cardiovasculare
 încetineşte degenerarea creierului şi a
sistemului nervos - provocată de îmbătrânire.
 Margaret Meads, considerată unul dintre cei mai
renumiți antropologi, spunea că

"este mai uşor să schimbi religia unui

popor decât obiceiurile sale alimentare".

Un aforism antic precizează :

“gândirea omului este determinată de
modul de alimentaţie şi de odihnă al
acestuia”.
 Factorii generatori de energie
Aceştia sunt în acelaşi timp şi factori consumatori de
energie:

starea psiho – emoţională:

 gândul,
 vorbitul etc;

alimentele calorigene:

 proteine
 lipide
 glucide
Repartiția rației energetice pe zi, pe mese:
mic dejun
gustarea de la ora 10
prânz
cină

Tulburările ce apar ca urmare a

nerespectării nevoii energetice
Repartiția rației energetice pe zi

Masa Adulti Copii

Mic dejun 25-30% x RE 25% x RE
Gustare 10:00 15% x RE 10% x RE
Pranz 40-45%xRE 40% xRE
Gustare 17:00 - 10% x RE
Cina
15-20% x RE 15% x RE
 Studiu introductiv în Igienă:
Obiectul Igienei - definiţie, scop;

Factorii naturali care condiţionează

sănătatea şi boala, definirea noţiunii
de factori sanogeni și factori patogeni
• Igiena, ca ramură medicală, a fost
definită ca fiind ştiinţa care se ocupă
cu păstrarea şi promovarea sănătăţii!

• “Educaţia singură face cât toate

spitalele împreună ! “
Nicolae Iorga
Hygieia
Asclepios (Esculap)
 Definiția sănătății stabilită de OMS

• Sănătatea reprezintă integritatea sau

buna stare fizică, psihică şi socială a
individului şi colectivităţilor şi nu doar
lipsa handicapului, bolii sau
infirmităţii.
• “Mens sana in corpore sano!”
Decimus Junius Juvenalis

• “Sănătatea nu reprezintă totul,

dar fără sănătate nimic nu
contează!”
Arthur Schopenhauer
Igiena are ca obiect de studiu:

– grupul redus reprezentat de individ, familia sa

sau/şi grupul lărgit …social (rude, profesii, zone
geografice etc)

– relaţia dintre: individ şi mediu.

Un mediu sănătos…cultivă sănătatea şi invers!

“Există o mie de boli şi o singură
sănătate.”
Arthur Schopenhauer

Sănătatea şi boala recunosc aceeaşi

factori etiologici – care pot fi:

• favorizanţi
• determinanţi
 Factori sanogeni/patogeni

Factorii etiologici ai sănătăţii pot fi

grupaţi în factori :

– interni,
– externi,
– psihici
– spirituali
 Clasificarea factorilor externi
• după calitatea lor principală
• fizică,
• chimică,
• biologică;

• după provenienţa lor:

• naturală
• artificială;

• după modul de actiune

• direct
• Indirect

• după efectele produse

• acute
• cronice
Determinanţii stării de sănătate - Modelul
Dever
Maturizare şi Sisteme interne Moştenire
îmbătrânire complexe genetică

Social Biologia preventive

umană

Psihic Mediul Starea de Servicii de curative

sănătate sănătate

Fizic de recuperare
Comportamente

Riscuri profesionale Obiceiuri Riscuri în

alimentare şi de timpul liber
consum
  
VITAMINE LIPOSOLUBILE

caracteristici generale, roluri nutritive, raţii, surse, efectele

consumului neadecvat.
 Caracteristici generale

• solubilitate

• coeficientul de utilizare digestivă

• depozitarea vitaminelor liposolubile

în organism
 VITAMINA A

• Este cunoscută sub două forme:

provitamină
vitamină
 VITAMINA A

Vitamina A îşi exercită cel mai bine

efectele în prezenţa
• complexului de vitamine B,
• vitaminelor D şi E,
• calciului,
• fosforului
• zincului
 VITAMINA A
Roluri
• intră în structura celor doi pigmenţi retinieni,
iodopsina şi rodopsina
• Intervine hormonilor sexuali şi steroizi şi a
colesterolului;
• împreună cu vitamina C, colină, calciu şi
fosfor favorizează acţiunea vitaminei D;
• este indispensabilă pentru menţinerea
integrităţii celulelor epiteliale tegumentare şi
mucoase,
• favorizează funcţionarea normală a
sistemului imunitar
 VITAMINA A - Dezechilibre
cantitative
Carența
• cauze
– alimentaţia parenterală prelungită
– aportul alimentar deficitar
– infecţii cronice,
– deficitul de zinc
• categorii de risc
– fumatori
– alcoolici
• manifestări clinice
– tulburari vizuale
– modificari ale tegumentelor si fanerelor
 VITAMINA A - Dezechilibre
cantitative
Excesul
• Cauze
– iatrogen
– alimentaţia excesivă cu ficat şi carne de peşte;
– aport îndelungat al sucului şi supei de morcovi, a
tomatelor galbene;
– în malnutriţia proteo-calorică, hepatitele acute şi
cronice,
– aportul mare de vitamină D, etc.
 
• Manifestări clinice
– Intoxicatie acuta
– Intoxicatie cronica
Prevalenţa deficienţei de vitamina A

Sursa:
WHO 2008
 Vitamina A
• Rația variază în funcţie de
– vârstă,
– greutate
– stare fiziologică

• Surse:
• Vegetale:morcovii, usturoiul, ceapa, varza,
broccoli, napii, dovleceii, spanacul, urzicile,
tomatele, ardeii graşi, sfecla roşie, piersicile,
castanele, bananele, caisele, portocalele,
ananasul, coacăzele, zmeura, pepenele galben,
oleaginoasele, uleiurile vegetale etc.
• Animale: ficat, lapte şi produse lactate grase (unt,
smântână), gălbenuş, peşte gras
 Vitamina D
• Vitamina D acţionează mai eficient împreună cu
– vitaminele A şi C,
– colină,
– calciu şi
– fosfor.

• Roluri
– favorizează absorbţia calciului din intestin şi
fixarea lui în oase şi dinţi;
– la nivelul muşchilor intervine în sinteza proteinelor
contractile
– favorizează asimilarea vitaminei A, influenţând
direct troficitatea tegumentelor, a mucoaselor etc.
 Vitamina D - Dezechilibre
cantitative
Carența
• Cauze
- aport insuficient;
- perturbarea absorbţiei intestinale;
- hipoparatiroidita cronică, hipertiroidie;
- perturbarea absorbţiei grăsimilor;
- perturbarea metabolismuli hepatic şi renal,
- expunerea insuficientă la soare etc.

• Manifestări clinice
– la copii
– la adulti
 Vitamina D - Dezechilibre
cantitative
Excesul
• Cauze
– se realizează iatrogen
– excesul nu este de origine alimentară şi nici
prin expunerea excesivă la soare

• Manifestări clinice: vărsături, greaţă, diaree,

migrene, prurit, polidipsie, poliurie,
deshidratare, iritabilitate neuro-musculară,
depuneri de calciu în ţesuturile moi , dureri
articulare etc.
 Vitamina D
 Rația
Factori care influențează necesarul
• vârstă,
• sex,
• stare fiziologică.

 Surse
– Endogene
– Exogene
• Animale
• Vegetale
 VITAMINA E
• Se numeşte şi tocoferol :
• tokos = naştere;
• phero = a purta.

• Cuprinde un grup de 8 izomeri

naturali (, , , -tocoferoli şi , , ,
-tocotrienoli), dintre ei cel mai activ
fiind –tocoferolul ;
 VITAMINA E

Roluri
– puternic antioxidant
– sinteza acizilor nucleici, a proteinelor,
– creşte imunitatea
– scade LDL-colesterolul
– anticoagulant, vasodilatator, diuretic
– administrată local împiedica formarea
cicatricilor cheloide;
– previne avorturile
– micşorează incidenţa spasmelor musculare şi
ameliorează crizele parkinsoniene;
 VITAMINA E
 Dezechilibre cantitative
– carența
• Cauze: diete restrictive , nevoi excesive ,
malabsorbţie
• Efectele carenţei au fost verificate pe
animale de experienţă prin administrarea de
regimuri alimentare carenţate.

– excesul
– a fost relatat în cazurile de administrare
orală a unor doze de zece ori mai mari
decât doza terapeutică pe o perioadă de
câteva luni
 VITAMINA E
• Rația
• Necesarul zilnic
• Factorii care impun creșterea rației
– regim bogat în grăsimi;
– consumul apei potabile clorurate
– tratamentele medicamentoase pe bază de hormoni;
– consumul crescut al alimentelor bogate în fier
– sarcina, alaptare etc.

• Surse

Activitatea vitaminică scade prin reîncălzirea uleiurilor

vegetale la temperaturi înalte şi prin conservarea prin frig a
alimentelor vegetale.
 VITAMINA K
• Roluri
– intervine în coagularea sângelui
– intervine în formarea osului

• Carența

– poate să apară:
 primar
 secundar,

– Efecte: întârzierea coagulării sângelui şi creşterea

riscului apariţiei hemoragiilor;
 VITAMINA K
• Rația
• Necesarul zilnic
• Factorii care impun creșterea rației:
– diaree excesivă;
– hemoragii;
– tratament bazat pe antibiotice cu spectru
larg;
– alimentaţie monotonă bazată pe alimente
congelate sau sterilizate.
 
• Surse
• endogene
• exogene
Vitamina C:roluri nutritive, raţie, surse,
efectele consumului neadecvat.

Substante cu efecte vitaminomimetice

 VITAMINA C

• Caracteristici generale

• Roluri:
– antiinflamator
– antiviral
– antioxidant
– antistress
– diuretic etc

• Carența
• cauze
• populații la risc
• manifestări clinice : scorbut
VITAMINA C- Dezechilibre cantitative
VITAMINA C- Dezechilibre cantitative
 VITAMINA C

Rația
• Doza zilnică recomandată
• Situaţii în care dozele trebuiesc suplimentate.

Vitamina C este cea mai fragila dintre

vitamine !

• Surse
 Frunzele exterioare, coaja şi
straturile periferice ale fructelor şi
legumelor conţin cantităţile cele mai
mari de vitamine şi în special de
vitamină C.
 VITAMINA B13

 Roluri în:

– metabolismul vitaminelor B9, B12

– absorbția: Ca, Mg
– protejează materialul genetic
– sinteza nucleoproteinelor şi a acizilor nucleici
– în prevenirea aterosclerozei.

 Rația: nu e stabilită
 VITAMINA B13
Dezechilibre cantitative

• În carenţa vitaminică se descriu tulburări ale

creşterii ca şi fenomene grave aterosclerotice.

Surse
• Endogene: flora intestinala
• Exogene:cereale,morcovi, ceapă, usturoi, ficat şi
lapte.
 VITAMINAB15

Roluri:
• de detoxifiere (în intoxicaţiile cu alcool, narcotice şi barbiturice),
• participă la reacţiile de oxidare aerobă din cadrul lanţului
respirator.

Dezechilibre cantitative
• Carenţa lui produce perturbări în lanţul reacţiilor aerobe, scade
rezistenţa organismului la agresiunea toxicelor.

Raţia

 Surse
• seminţele de cereale, legume, fructe, nuci, drojdie, ficat, ouă.
 VITAMINA B17

• Caracteristici generale

• Rol – antioxidant
 VITAMINA B17
Surse:
• samburii de caise, migdale, visine, piersici, prune
si mere,
• mei,
• semințe de in, hrișcă,
• linte, unele soiuri de fasole
• struguri etc. 
 Vitaminele hidrosolubile din complexul B
caracteristici generale, roluri nutritive, raţii, surse

Vitaminele hidrosolubile din complexul B:

efectele consumului neadecvat.
 VITAMINA B 1

• Caracteristici generale

• Alte denumiri ale vitaminei

• Roluri

• Carenta
• cauze
• populații la risc
 VITAMINA B 1

• Carenţa:
• Deficitul clasic: boala Beri-Beri.

• Simptomele pot fi grupate în:

manifestări psiho-nervoase
manifestări cardio-vasculare
manifestări digestive
• Raţia

• Surse
 Vitamina B22

• Denumirea vitaminei în funcție de sursă

• Roluri

• Carenta
• cauze copii
• populații la risc

adulți
 Carenţa de vitamină B2

Clasic, carenţa de vitamină B2 se manifestă prin modificări la

nivelul:

 ochiului

 tegumentelor şi mucoaselor

 scheletului

 alte manifestări afectează:

 fanerele
 sistemul muscular
 aparatul renal,
 aparatul digestiv
 aparatul cardio vascular etc.
 Raţia zilnică de vitamină B2

Rația
• valorile stabilite de OMS
• condițiile care cresc necesarul de vitamină

Surse
• endogene
• exogene
 VITAMINA B 3

• Alte denumiri ale vitaminei

• Roluri

• Carenta
• cauze
• populații la risc
 Carenţa de vitamină B3

Pelagra - boala celor 4 D

– dermatită,
– diaree,
– demenţă,
– deces.
 Vitamina BB
VITAMINA 3 3

Rația
– valorile stabilite de OMS

Surse
 VITAMINA B55

• Caracteristici generale

• Alte denumiri ale vitaminei

• Roluri

• Carenta
• cauze
• populații la risc

• Raţie

• Surse
 VITAMINA B6

• Caracteristici generale

• Alte denumiri ale vitaminei

• Roluri
Vitamina B6 acţionează eficient împreună cu
vitaminele B1, B2, B5, C şi magneziu.
VITAMINA B 6 – Dezechilibre cantitative

Carența
• cauze
• populații la risc
• manifestări clinice la copii
• manifestări clinice la adulți

Excesul vitaminei B6
– parestezi la nivelul membrelor,
– dureri de oase,
– crampe musculare,
– reducerea capacităţii de memorare
 VITAMINA B 6

Raţia
• doza zilnică recomandată
• condițiile care cresc necesarul de vitamină

Surse
• animale
• vegetale
 Vitaminele hidrosolubile din complexul B
caracteristici generale, roluri nutritive, raţii, surse

Vitaminele hidrosolubile din complexul B:

efectele consumului neadecvat.
 BIOTINA

• Caracteristici generale
• Roluri
• Carență
• cauze
• populații la risc
• Boala albuşului de ou

• Surse
• Rație
 VITAMINA B9

• Caracteristici generale

• Roluri

• Carența
• cauze
• populații la risc
Se constată frecvent deficienţă la persoanele trecute de
60 de ani ce urmează tratamente cu:
• sulfamide,
• barbiturice,
• diuretice,
• antiepileptice,
• hipocolesterolemiante,
• antidiabetice,
• antiseptice intestinale şi urinare etc.
 VITAMINA B9

Carența
• manifestări clinice - anemia megaloblastică
 VITAMINA B9

Rația
• Doza zilnică recomandată
• Situaţii în care dozele trebuiesc
suplimentate.

Surse
 VITAMINA B12

• Caracteristici generale

• Roluri

• Carența
• cauze
• populații la risc
• manifestări clinice - anemia Biermer
 VITAMINA B12

Rația
• Doza zilnică recomandată
• Situaţii în care dozele trebuiesc
suplimentate.

Surse
• endogene
• exogene
 Surse de vitamină B12

-ficatul de raţă 68 g -sardelele 8 g%;

%; -păstrăvul 7 g%;
-ficatul de găină 37 g -gălbenuşul 3 g%;
%; -ţiparul 3 g%;
-lebărvurştii 23 g%; -carnea 2 g%;
-stridiile 18 g%; -carnea de pasăre 1
-heringii 13 g%; g%;
-scrumbia 9 g%; -laptele 0,3 g%.