MASTER CMC

SEMESTRUL 2

POLITICILE UNIUNII EUROPENE IN DOMENIUL EDUCATIEI SI FORMARII

PROFESIONALE

REFERAT

SISTEMELE DE INVATAMANT DIN ITALIA SI GERMANIA

Stanciulescu Alina

Diversitatea sistemelor de invatamant din tarile europene

Studiu de caz: Italia si Germania

CAPITOLUL I

Sistemul de invatamant
 2
Sistemul de invatamant reprezinta un subsistem al sistemului social, acesta fiind
subordonat si integrat in cadrul si structura generala a societatii, neavand doar o structura interna,
ci supunandu-se si unor impulsuri sociale externe.
Sistemul de invatamant, privit ca un intreg, se refera, in mod fundamental, la organizarea sub
forma institutionala a invatamantului, in acest sens sistemul de invatamant cuprinzand totalitatea
institutiilor ce urmaresc indeplinirea unor obiective educationale.

Sistemul de invatamant are un caracter national si istoric, cu alte cuvinte, evolueaza si se

dezvolta in raport cu dezvoltarea materiala si specificul cultural al fiecarei tari. Prin urmare,
exista caracteristici comune intre sistemele de invatamant dintre diferitele tari, caracteristici si
deosebiri ce sunt legate de conditiile economice, sociale si culturale din respectiva tara.
Sistemul de invatamant este alcatuit din resurse umane si materiale, si anume: personal didactic,
elevi, studenti, constructii si spatii scolare, dotari tehnico-materiale, timp scolar, fonduri banesti
si angajeaza acest ansamblu de resurse, in vederea atingerii obiectivelor educationale,
ingemanand in acest sens cele trei functii educationale esentiale: predarea, invatarea si evaluarea.

Crearea Spaţiului European a condus catre o “uniune” o invăţământului superior în care

sistemele de învăţământ şi diplomele sunt armonizate - acesta este principalul scop al Reformei
de la Bologna care a fost semnată in iunie 1999 de către miniştrii europeni care se ocupau de
educaţie.
„Sistemul European de Credite Transferabile (ECTS – European Credit Transfer System) a
apărut în anul 1989.1

Capitolul II- Sisteme de invatamant al tarilor europene

1. Germania
Sistemul educational german se bazeaza pe conceptul de Bildung, notiune care asociaza
insusirea de cunostinte in acelasi timp cu dezvoltarea personala. Copilul creste si se dezvolta in

1
“Regulament privind sistemul de alocare a creditelor transferabile”,
www.snspa.ro/RO/studenti/Files/sistem_credite.pdf
 3
functie de ritmul lui propriu si talentele sale individuale. Educatia germana nu pune accentul pe
transmiterea de cunostinte, ci pe dezvoltarea personalitatii copilului. Aceasta idee de baza, sta la
originea sistemului educational german si se manifesta in toate etapele scolare. Referindu-ne la
sistemul educational german, este important de mentionat ca educatia (Bildung) este un domeniu
strict legat de competenta landurilor (Länder=state federale). Putem gasi, astfel, variatii
importante in functie de legile fiecarui land.

Sistemul educational in Germania include, pe scurt :

I. Educatia prescolara

II. Institutiile de educatie propriu-zise:

1. Ciclul primar : Grundschule (scoala primara) (6/7 – 10 ani)

2. Ciclul secundar: Hauptschule (scoala secundara generala) – Realschule (colegiu de invatamant

general)–Gymnasium (liceu) - Gesamtschule (incepand de la 10/11 ani)

III. Sistemul universitar

1. Hochschule / Fachhochschule

2. Universität

Structura anului universitar

II. 1. Scoala primara (Grundschule) cuprinde patru ani scolari (clasele I-IV). Dintr-o clasa fac
parte aproximativ 25 de elevi. In mod normal, o clasa isi pastreaza invatatorul/invatatoarea pe
toata perioada celor patru ani, exceptand doar anumite obiecte ca arta, muzica si sportul. Elevii
nu poarta uniforma. Sistemul de evaluare prevede note de la 1 la 6 (1 fiind cea mai buna nota),
dar adesea copiii din prímele clase nu sunt notati.

II.2. In majoritatea landurilor, copiii sunt orientati dupa cei patru ani de scoala elementara spre
una dintre cele patru filiere scolare care ii conduc spre profesii diferite si formari superioare. In
 4
Germania, scoala este obligatorie pana la varsta de 15-16 ani (9-10 ani de scoala in functie de
landul respectiv), cei mai multi elevi optand sa studieze la un Gymnasium.

a. Hauptschule cuprinde clasele V – IX si propune o formare generala compusa din cursuri

teoretice si numeroase cursuri practice. In general, elevii invata limba engleza. Hauptschule are
ca obiectiv sa pregateasca elevii in practicarea unei meserii. La sfarsitul scolii, elevii pot obtine o
diploma (Hauptschulabschluss) care sa le permita sa-si continue studiile cu o formare
profesionala sau sa inceapa sa lucreze efectiv.

b. Realschule incepe in clasa a V a (in jur de 11 ani) si continua pana in clasa a X a.

Invatamantul propus in cadrul acestei filiere este mai complex si mai aprofundat decat la
Hauptschule, ramanand totusi o formare generala. Elevii invata limba engleza. In clasa a VII a,
exista posibilitatea ca elevul sa se orienteze spre stiinte/economie/limbi straine (invatarea unei a
doua limbi straine), ceea ce diversifica si aprofundeaza invatarea in domeniul ales. Dupa
obtinerea examenului final de studii numit Mittlere Reife, elevii pot trece la filiere de formare
care sa-i conduca spre o calificare profesionala (Fachoberschule/Abendschule) sau spre licee
pentru a obtine un certificat care sa le permita accesul la scoli superioare tehnice
(Fachhochschule). Elevii care au un nivel bun au de asemenea posibilitatea de a merge la un
liceu si sa sustina bacalaureatul. Absolventii deHauptschule si Realschule se indreapta cel mai
adesea spre o formare profesionala. Elevilor li se propune practica intr-o intreprindere cu
contract pe 3 ani. Aceasta formare practica este completata de un invatamant general si
tehnologic intr-o scoala de meserii (Berufsschule). Tinerii care au terminat practica intr-o
meserie sunt muncitori calificati.

c. Gymnasium corespunde in sistemul romanesc colegiului/liceului. Aceasta reprezinta o

formare generala care dureaza in functie de land 8 sau 9 ani (din clasa a V a pana in clasa a XII
a/a XIII a) si care se incheie cu bacalaureatul german numit Abitur. In ultimii doi ani, elevii se
pot specializa in anumite discipline, continuand alte materii obligatorii (matematica, germana,
istorie, etc.). Aceasta specializare (Leistungskurse) are ca scop facilitarea accesului la
invatamantul superior. Reglementarile cu privire la alegerea acestor cursuri intensive si obiectele
 5
obligatorii la bac variaza in functie de land. Reusita la Abitur confera o diploma numita
“certificat general de acces la invatamantul superior” (die Allgemeine Hochschulreife).
Examenul de Abitur este recunoscut la nivel national, insa organizat diferit in functie de land. De
aceea nu exista un subiect comun la nivel national.

d. Gesamtschule reuneste cele trei filiere scolare (Hauptschule, Realschule, Gymnasium). Acest
tip de scoala este mai putin raspandit in Germania. In functie de capacitatile individuale, elevii
urmeaza incepand cu clasa a V a, apoi incepand cu clasa a VIII a cursuri de niveluri diferite la
anumite obiecte (matematica, germana, engleza, etc.). Elevii pot de asemenea sa-si aprofundeze
cunostintele in functie de interesele si punctele lor forte si sa aleaga dintre optiunile obligatorii
(limbi straine, stiinte naturale, tehnologie, muzica, arte plastice). Celelalte obiecte sunt predate la
toata clasa. Aceasta forma de scoala are drept scop sa evite o orientare prea precoce.

III. Sistemul universitar german

In domeniul tehnic, studentii frecventeaza fie Fachhochschulen (universitate de stiinte aplicate)

foarte axate pe practica, fie universitatile. Acestea din urma au o dubla vocatie de invatamant si
cercetare, conform idealului educativ dezvoltat in secolul al XIX lea de Wilhelm von Humboldt
(1767-1835). In Germania sunt 116 universitati, 154 Fachhochschulen si un anumit numar de
institutii private de invatamant superior. In total, aproape doua milioane de studenti sunt inscrisi.
Reforma de modernizare a sistemului educational inceputa in 1999 prin procesul de la Bologna
permite facilitarea echivalarii diplomelor si mobilitatea studentilor in Europa, cursurile fiind
esalonate dupa modelul licenta (bac+3 ani), master (bac +5 ani), doctorat (bac +8 ani).

Se disting urmatoarele tipuri de institutii de invatamant superior:

1. Fachhochschulen, numite mai recent Hochschulen (universitati de stiinte aplicate) propun in

principal cursuri la care cunostintele teoretice sunt sustinute de importante aspecte practice. De
exemplu, formari in stiintele ingineriei, stiintele economice, stiintele educatiei, stiintele sociale,
administratie, design industrial, etc. Studentii, mai ales in domeniul tehnologiei, efectueaza in
 6
mod regulat stagii profesionale integrate in studiile lor. Pentru inscrierea la Fachhochschule,
bacalaureatul este obligatoriu.

2. Pentru a te inscrie la universitati din Germania, bacalaureatul este conditia esentiala. Accesul
este liber pentru anumite discipline, pentru altele (medicina, farmacie, psihologie, etc.) exista un
sistem de selectie (Numerus Clausus). In functie de media notelor obtinute la Abitur sau la
examenul echivalent de sfarsit de studii secundare. In anumite universitati, exista un organism
central care se ocupa de admitere care se numeste (Zentralstelle für die Vergabe von
Studienplätzen, ZVS).

Structura studiilor universitare

Anul universitar se imparte in semestre de aproximativ 6 luni, din care aproape 3 luni
jumatate fiecare. Semestrul de iarna (Wintersemester, WS) incepe in general in octombrie si
semestrul de vara (Sommersemester, SS) in aprilie. Perioadele in care nu sunt cursuri (de la
mijlocul lunii februarie pana la mijlocul lunii aprilie, mijlocul lunii iulie pana la mijlocul lunii
octombrie) sunt prevazute pentru a aprofunda cunostintele dobandite si a pregati partialele,
temele (Hausarbeiten) sau referatele. In acest timp, studentii pot face un stagiu sau un sejur in
strainatate sau isi pot cauta un job pe termen scurt. La sfarsitul fiecarui semestru, daca studentul
a invatat bine, obtine o nota (Schein) pentru cursuri (Vorlesungen) sau lucrari practice
(Seminare). Numarul de Scheine obtinut variaza in functie de filiera aleasa. Altele, in schimb,
sunt conditionate de timp. Studentul are astfel o anumita libertate in privinta alegerii si a duratei
studiilor sale. Partialele nu sunt toate la sfarsitul semestrului, ele pot avea loc si in timpul sesiunii
sau vacantelor. Toti studentii care nu pot justifica un ajutor financiar pe perioada studiilor (fixat
in functie de resursele familiale) pot cere sa beneficieze de BAföG, un ajutor de la stat, pe care
studentul il primeste si nu trebuie sa-l restituie decat partial, in momentul in care va exersa o
activitate lucrativa.

Pentru a putea urma cursurile pe care le doreste, studentul german sau oricare alt student
in Germania se inscrie la universitatea din orasul in care domeniile de studiu ii convin sau acolo
 7
unde dosarul sau a fost acceptat. Este deci foarte raspandit sa locuiesti cu chirie impreuna cu alti
colocatari sau intr-un campus universitar. Acest lucru implica o mare mobilitate a studentilor,
care se desprind de familie si dobandesc mai multa autonomie si responsabilitate.

Mai multe universități de top din lume se găsesc în Germania, precum Universitatea
Heidelberg (Ruprecht-Karls-Universitat Heidelberg, înființată în 1386), Universitatea Freiburg
(înființată în 1457), Universitatea Tehnică Munich (Technische Universitat München), sau
Institutul de Antropologie Evoluționară Max Planck din Leipzig. Majoritatea universităților
germane sunt publice, iar taxele de școlarizare sunt de aproximativ 60 euro sau 80 dolari
americani pe semestru.
 8

Structura sistemului de invatamant din Italia

1. Evoluţia învăţământului italian

În Italia sistemul de învăţământ a luat naştere în anul 1859 când, prin legea „Casati”,
învăţământul primar devine obligatoriu. Chiar şi cu această lege, copiii nu erau trimişi în număr
foarte mare la şcoală mai ales în mediul rural, rata copiilor inscrişi în învăţământul primar
crescând la 90% abia după anii 70.
Următoarea lege importantă în sistemul de învăţământ italian a fost Legea „Geltile” dată în anul
1923 când Musolini se afla la puterea Partidului Naţional Fascist. Această lege făcea ca
învăţământul să se desfaşoare după regulile fasciste. Astfel sistemul de învăţământ devine
obligatoriu până la vârsta de 14 ani, bazându-se pe un învăţământ progresiv, dupa cei 5 ani din
învăţământul primar se introduce obligatoriu şi „Scuola media” (şcoala medie sau gimnaziul)
care le dădea copiilor un acces mai mare la liceu sau alte şcoli secundare care să îi pregătească să
intre în straturile inferioare de muncă. El a creat ”Liceul Clasic” de asemenea licee cu profil
tehnic, comercial şi industrial. Liceul Clasic era singura şcoală secundară care le dădea ocazia
absolvenţilor să se înscrie la orice tip de universitate.
Începand cu anul 1962 toţi copiii până la 14 ani trebuiau să urmeze un singur program
compus
din educaţia primară şi gimnazială. De atunci şi până acum structura învăţământului primar
şi
secundar a rămas neschimbată.

2. Structura învăţământului în Italia

Cresa
Creşele de stat sau private sunt destinate copiilor de la 3 luni la 3 ani. Dispunând de
cantină, copilul poate rămâne toată ziua, în funcţie de programul creşei. Baby parking pentru
copiii de la 13 luni la 6 ani (în anumite centre pot fi duşi şi sugarii), nu dispun de cantină, iar
copiii pot rămâne până la un maxim de 5 ore consecutive pe zi.

Invatamantul preşcolar
Grădiniţa (Scuola D’Infanzzia) - de la 2 ani şi jumătate la 5 ani.
 9
Criteriul dupa care parintii aleg gradinita pare a fi proximitatea de casa. Ca si in
Roamania gradinita este facultativa.
Educatorii, în plus desfăşoară observaţii sistematice asupra stadiului de sănătate, de
alimentaţie, de igienă personală, asupra capacitatii copilului de a comunica şi a relaţiona cu
persoanele şi ambientul înconjurător si adună într-o fişă şcolară observaţiile utile apoi stabileşte
împreună cu părinţii strategiile educaţionale adaptate exigenţelor copiilor în mod individual.
Invatamantul scolar
Şcoala primară (scuola elementare) are o durată de 5 ani si incepe la vârsta de 6 ani dar
părinţii pot să hotărască anticiparea la 5 ani şi jumătate pentru înscrierea în clasa întâi. Şcoala
primară (scuola elementare) se încheie cu un examen de stat. Şcolile sunt organizate în clase mixte
de băieţi şi fete, omogene din punct de vedere al vârstei şi functioneaza dupa ceea ce se numeste
“Planul ofertei de învăţământ ” (“Piano dell’ offerta formativa”, P.O.F.). Este documentul prin
intermediul căruia fiecare şcoală işi prezintă programele, activităţile şi obiectivele educative pe
care îşi propune să le realizeze. Programele şcolare sunt definite în parte atât de către Ministerul
Învăţământului cât şi de către şcolile respective. Planul ofertei de învăţământ este public şi este dat
familiilor copiilor în momentul înscrierii acestora.

Invăţământ gimnazial sau Scoala secundara de primul grad (clasele V-VIII) –de la 11 la
14 ani;
Şcoala secundară de primul grad, gimnaziul durează trei ani. Elevul începe învaţământul
gimnazial la vârsta de zece ani şi jumătate sau unsprezece, începând aşa o altă etapă a parcursului
şcolar. La sfârsitul primului ciclu (şcoala primară şi gimnaziul) şi cu promovarea examenului de
stat, elevii trebuie să ia o hotărâre importantă în ceea ce priveşte urmarea studiilor. În baza
propriului proiect cultural şi profesional si cu ajutorul familiei elevii trebuie să se hotărască
asupra înscrierii în cadrul învaţământului liceal sau profesional.

Invăţământ liceal sau profesional (clasele IX-XII, XIII) – de la 14 la 19 ani;

Al doilea ciclu şcolar oferă numerose posibilităţi de alegere şi este împărţit în două forme
diferite de învăţământ: licee şi şcoli profesionale. Liceele au o durată de 5 ani având numerose
profiluri: artistic, clasic, economic, lingvistic, muzical, ştiinţific, tehnic, umanistic. Durata şcolilor
profesionale este de 4 anişi oferă diferite oportunităţi pentru a obţine o diplomă de absolvire
(diploma di qualifica professionale), având diferite opţiuni în ceea ce priveşte frecventarea
cursurilor.

Decizia de înscriere în cadrul uneia dintre aceste două forme de învăţământ se ia de către elev şi
familia acestuia, un rol important fiind acordat consiliului orientativ exprimat de către şcoală.
 10
La sfârşitul celor 5 ani de liceu, promovând şi examenul de stat, elevul / eleva obţine « Diploma di
maturità », document care permite înscrierea în cadrul Universităţii.

La sfârşitul celor 4 ani de şcoală profesională, promovând şi examenul de absolvire elevul / eleva
obţine o diplomă de calificare profesională, document care îi permite înscrierea în cadrul unei
şcoli tehnice superiore. Pentru a se putea înscrie la Universitate, este necesară frecventarea unui al
cincilea an integrativ şi promovarea examenului de stat.

Invatamantul superior
La fel ca in Romania, invatamantul superior din Italia are la baza sistemul Bologna, fiind
structurat pe trei nivele - licenta, masterat si doctorat. Un numar limitat de masterate (“Laurea
Specialistica/Magistrale”) au drept criteriu de acces diploma de bacalaureat si un test de
admitere, diploma de licenta nefiind, asadar, necesara. Acest tip de masterate exista in domenii
ca medicina, medicina veterinara, stomatologie, farmacie ori arhitectura. Durata acestor studii
este mai mare decat a unui masterat obisnuit, fiind de 5 sau 6 ani, in functie de domeniu.
Nivelul studiilor universitare din Italia este recunoscut in Europa si in lume pentru inalta
specializare si competitivitate. Nu intamplator, avand in vedere faptul ca Italia este tara cu cea
mai veche universitate din Europa de Vest, si anume Universitatea din Bologna.
Cu nu mai putin de 58 de universitati de stat, 17 universitati private, trei universitati
tehnice si 12 institute specializate, Italia reprezinta o optiune de top, mai ales pentru cei care
doresc sa beneficieze de studii de calitate si de finantare destul de generoasa. Mai mult,
internationalizarea sistemului lor educational a dat roade, avand in prezent doua institutii special
dedicate studentilor straini .
Universitatile de stat sunt entitati publice si se bucura de autonomie totala. Sunt in special
axate pe cercetare si inalta educatie, primind aproape mereu finantare din partea statului italian.
Cele private, in schimb, sunt independente si autonome, iar certificarile se acorda in baza unui
proces indelungat de evaluare a activitatii academice. De asemenea, universitatile private nu
primesc finantare de la stat decat in situatii exceptionale.
 11
O inovatie in sistemul lor de invatamant superior o reprezinta ceea ce ei numesc
”Università per Stranieri” si universitatile telematice (Università telematiche), primele fiind
universitati ale caror mediu studentesc este in intregime international, avand ca scop primar
studierea culturii, civilizatiei si limbii italiene. Universitatile telematice sunt universitati
specializate exclusiv in e-learning, invatare la distanta, acreditate de stat, care prezinta succes si
care se anunta a fi in trend pe viitor.
In topul celor mai bune universitati din Italia, pe primul lor se afla Universitatea din
Bolognia. In ceea ce priveste destinatiile cele mai agreate de studentii internationali Roma si
Milano sunt pe primele pozitii. Din considerente precum locatia si oportunitatile oferite prin
intermediul parteneriatelor sau fundatiilor proprii ce ofera finantare, universitati precum
Cattolica del Sacro Cuore sau Politehnica din Milano se numara printre preferintele studentilor
internationali.

Neajunsuri
În decursul deceniului trecut, țările UE și-au îmbunătățit sistemele de învățământ în
domenii-cheie.
UE a reușit să-și îndeplinească obiectivul de a crește numărul de absolvenți de discipline
matematice, științifice și tehnologice, printr-o creștere de 37% din 2000 – depășind cu ușurință
obiectivul de 15%.
S-au înregistrat progrese semnificative, dar insuficiente, în ceea ce privește reducerea
ratei de abandon școlar, creșterea numărului de elevi absolvenți de învățământ secundar superior,
îmbunătățirea competențelor de citire, precum și în creșterea procentajului adulților care
participă la învățământ sau formare.
 12
Italia are cel mai redus procent bugetar alocat învăţământului superior2
Germania se remarca intre primele tari europene la efectul de studenti, dar ponderea
studenţilor înmatriculaţi în programe care corespund sistemului academic Bologna, cu două
cicluri de studiu, este relativ scăzută.

Universitati reprezentative in cele doua tari

Italia se bucura de un sistem de invatamant performant, atent supravegheat de stat care se

asigura ca toate standardele de calitate sunt atinse. Institutiile sale de invatamant superior ofera o
paleta larga de studii inuniversitati, scoli politehnice si nu numai.

Realizat luand in considerare o multime de factori, topul celor mai bune universitati din
Italia include urmatoarele institutii:

1. Universitatea din Bologna

2. Universitatea Sapienza din Roma
3. Universitatea din Padova
4. Universitatea din Pisa
5. Universitatea din Firenze
6. Universitatea Politehnica din Milano
7. Universitatea din Trieste
8. Universitatea din Pavia
9. Universitatea din Siena

Fondată în 1088 e.n., Universitatea din Bologna este cea mai veche instituţie de
învăţământ superior din Europa şi a doua ca mărime din Italia, după Universitatea "La Sapienza"
din Roma. Instituţia, care are drept motto "Alma mater studiorum", numără în prezent mai mult
de 100.000 de studenţi. Premierul Italiei, Romano Prodi, este unul dintre celebrii alumni. Dante
Alighieri, Francesco Petrarca şi Nicolaus Copernic, printre Absolvenţi Încă de la înfiinţare,
Universitatea din Bologna era vestită prin predarea atât a legislaţiei canonice, cât şi a celei civile.
2
www.tribunainvatamantului.ro
 13
Instituţia a început să prindă formă în oraşul Bologna la sfârşitul secolului al XI-lea, când
experţii în gramatici, retorică şi logică au pus bazele Dreptului ca ştiinţă. Potrivit documentelor
istorice, primii savanţi care şi-au legat numele de universitate au fost Pepone şi Irnerius. În 1158,
la îndemnul a patru doctori, despre care se crede că au fost studenţi ai universităţii, împăratul
roman Frederic I a promulgat decretul "Constitutio Habita", în care universitatea era declarată
legal "un spaţiu unde cercetarea se poate dezvolta independent". Istoria instituţiei bologneze este
una a marilor gânditori în ştiinţe exacte şi umaniste, care au impus-o ca un punct de referinţă
indispensabil în ansamblul culturii europene. În secolul al XIV-lea, aşa-numiţii "artişti" - experţi
în medicină, filosofie, astronomie, logică, retorică şi gramatică au început să colaboreze cu
şcoala de Drept, iar în 1364, a început predarea teologiei. Printre cei care au studiat la Bologna în
această perioadă se numără Dante Alighieri şi Francesco Petrarca. Mai târziu, în secolul al XVII-
lea, Nicolaus Copernic a fost student la Bologna. În 1497 el a început aici studiul medicinei şi
dreptului canonic, precum şi observaţiile astronomice care au dus la descoperirea sistemului
heliocentric. Punctul de start al electrotehnicii moderne Odată cu începutul Revoluţiei Industriale
din secolul al XVIII-lea, universitatea a devenit un promotor al dezvoltării ştiinţifice şi
tehnologice. Reprezentative pentru această perioadă au fost studiile lui Luigi Galvani,
Alessandro Volta Benjamin Franklin şi Henry Cavendish, acesta din urmă fiind unul dintre
fondatorii studiilor electrotehnice moderne. Între celebrii alumni ai secolului 20 se numără
scriitorul Umberto Eco şi premierul Italiei, Romano Prodi. În prezent, universitatea numără mai
mult de 100.000 de studenţi în 23 de facultăţi, între care Drept, Medicină, Litere, ştiinţe Politice,
Arhitectură sau ştiinţe Economice. Instituţia are filiale în mai multe oraşe ale provinciei Emilia-
Romagna din nordul Italiei, dar şi o filială în Argentina, la Buenos-Aires. 128 de tipuri de
diplome de licenţă Universitatea a trecut prin procesul de armonizare cu sistemul educativ al
Uniunii Europene, semnat de statele membre chiar la Bologna. Instituţia oferă în prezent 128 de
tipuri de diplome de licenţă "Laurea" sau "Laurea breve", la finalul primilor trei ani de cursuri,
urmate de un număr similar de tipuri de diplome specializate "Laurea specialistica" (după alţi doi
ani). Totuşi, unele cursuri au menţinut vechea organizare, cu un singur ciclu de studii, de cinci
ani. Medicina este singurul domeniu unde cursurile durează şase ani. Procesul Bologna
Universitatea bologneză este locul unde, pe 11 iunie 1999, miniştrii responsabili cu învăţământul
superior din 29 de ţări europene s-au întâlnit la Bologna pentru a semna un document prin care se
puneau bazele armonizării sistemelor de învăţământ superior. Acordul, numit "Declaraţia de la
Bologna", a iniţiat un proces important şi actualmente ireversibil, de compatibilizare a studiilor
universitare, după sistemul 3+2+1, adică trei ani de studiu pentru licenţă, doi pentru masterat şi
unul pentru doctorat. Principalul obiectiv al procesului Bologna este formarea spaţiului european
al învăţământului superior şi promovarea sistemului european la scară globală, pentru a-i creşte
competitivitatea internaţională.
 14

Universitatea Sapienza din Roma, fondata în 1303 de Papa Bonifaciu al VIII-a, este una dintre
cele mai vechi universități din lume. De la infiintarea sa in urma peste 700 de ani Sapienza a
jucat un rol important în istoria Italiei și a fost direct implicata în modificări esențiale și
evoluțiile în societate, economie și politică. Aceasta a contribuit la dezvoltarea științei și culturii
italiene și europene în toate domeniile de cunoaștere.

Această universitate este prezentă în toate clasamentele internaționale importante ale

universităților. Universitatea Sapienza se situează în mod regulat pe primul loc între
universitățile italiene si face parte din grupul de universități poziționate în top.În cadrul
Universitații Sapienza funcționează 11 facultăți, invata peste 145.000 de studenti si predau mai
bine de 4.500 de profesori. Universitatea Sapienza ofera peste 300 de programe de studiu atat
studentilor locali, cat si celor peste 7.000 de studenti straini.

Printre valorile fundamentale care definesc identitatea Sapienza regasim:

● Libertatea de gândire și de cercetare,

● Responsabilitatea socială,
● Autonomia, în domeniile educației, cercetării și organizare;
● Concurență, în interiorul și în afara sistemului Universității;
● Inovație în cercetare și educație ca o formă de investiții viitoare.

Ruprecht-Karls-Universität Heidelberg (Universitatea din Heidelberg, Ruperto Carola)

este o universitate publică, de cercetare cu sediul în Heidelberg, Baden-Württemberg, Germania.
Fondată în 1386, este cea mai veche universitate din Germania și a fost a treia universitate
fondată în Sfântul Imperiu Roman. Heidelberg a fost o instituție coeducațională din anul 1899.
Astăzi, universitatea constă din douăsprezece facultăți și oferă programe de studii la nivel de
licență, master și post-doctorale în aproximativ 100 de discipline. Aceasta este o Universitate
germană de excelență, precum și membră fondatoare a Ligii universităților europene de cercetare
și a Grupului Coimbra. Ca o curiozitate, in cadrul Catedrei de Limbi Romanice se studiaza
limba romana.
 15

Universitatea din Freiburg

Freiburg este printre cele mai populare orase universitare din Germania, cu cel mai mare numar
de studenti. Orasul Freiburg este un centru renumit, atat pentru cadrele didactice universitare si
de cercetare, dar si pentru numerosiiintelectuali si laureati ai premiului Nobel.

Orasul Freiburg are peste 200.000 de locuitori, din care sunt aproximativ 30.000 de studenti.
Aproximativ 16% din aceşti studenţi sunt străini, din cca. 120 de ţări diferite.

Freiburg gazduieste una din cele mai vechi si mai renumite universitati din Germania, si anume
Universitatea Albert Ludwig.

Freiburg de asemenea gazduieste diverse alte institutii de invatamant si cercetare, cum ar fi

Universitatea de Educatie, Univeristatea Protestanta pentru stiinte aplicate, Academia de muzica,
Universitatea Catolica pentru stiinte aplicate, Univesitatea Internationala a educatiei cooperative
IUCE.

Universitatea a fost fondată în 1457 de către dinastia Habsburigca. Universitatea din Freiburg
este a cincea universitate ca vechime din Germania. Este una dintre cele mai prestigioase
universitati din Europa.

Universitatea din Freiburg are o varietate de oportunităţi de invatare si cercetare. Universitatea

este formata din 11 facultati si atrage studenti din toate colturile lumii.

Universitatea din Freiburg a fost casa multor minti stralucite, inclusive figure eminente cum ar fi
Johann Eck, Max Weber, Rudolf Carnap, Edmund Husserl, Meinecke Friedrich, Martin
Heidegger, Hannah Arendt, Hans – Georg Gadamer si Friedrich Hayek.

Într-o evaluare de programe postuniversitare europene, Freiburg a fost clasat printre

universităţile de frunte în mai multe domenii supuse examinarii.

In prezent, la universitatea din Freiburg, exista aproximativ 430 de profesori, 3695 de angajati
academici si 8644 de angajati non-academici, fiind si cel mai mare angajator din regiune.
 16

Bibliografie

Site-ul www.europe.eu
Site-ul www.tribunainvatamantului.ro