Disprețul

Au elaborat:
Cherdivara Valeria
Ostap Mihaela
Grupa: PSP 211 afr
 Cuprins

 Conceptul definit din perspectiva mai multor autori

 Studiu și cercetare realizată de Constantin Cocoș
 Curiozități
 Particularități individuale
 Funcțiile disprețului
 Afirmații interesante
 Efectele disprețului
 Concluzie
 Bibliografie
 Conceptul definit din perspectiva mai
multor autori
„Robert C. Solomon plaseaza disprețul pe același nivel cu resentimentul și furia și susține
că diferențele între cele trei sunt următoarele: resentimentul este furia îndreptată către un
individ cu un statut mai înal, furia este îndreptată către un individ cu statut egal, iar
disprețul este furia îndreptată către un individ cu un statut inferior.”
„O expresie în care colțul buzelor este strâns și coborât ușor pe o parte a feței (sau mult mai
mult pe o parte decât pe cealaltă) semnala disprețului. Disprețul, precum și expresia facială
a disprețului, pot fi întâlnite în cadrul populațiilor occidentale și neoccidentale atunci când
intră în contrast cu alte emoții primare.”
„Disprețul față de oameni, așa cum a stabilit Roberta Schreiber, o însoțitoare fidelă a
celebrei „triade întunecate” – narcisism, psihopatie (indiferență față de emoțiile altora) și
mai ales machiavelianism (comportament manipulator). Acest lucru nu este surprinzător,
deoarece nu este deloc difici să profiți de „ființele inferioare”.”
„Disprețul este o atitudine sau o reacție emoțională care dă o evaluare negativă, afirmând
absența unei persoane sau a unui obiect de dispreț de orice magnitudine sau sens.
Dezgustat, buza superioară se ridică clar în sus, ca și cum ar acoperi nasul („Nu vreau să
inspir asta!”), în dispreț se exprimă ușor.”
 Studiu și cercetare realizată de
Constantin Cocoș
Lumea în care ne mișcăm face loc sau ocazionează și situații de manifestare a disprețului. De cum
ne naștem și până la ieșirea din lumea aceasta, de dimineață până seara, acasă sau la școală, pe
stradă, la serviciu disprețuim sau suntem disprețuiți, ne dedăm acestui act fie voluntar, conștient, cu
abordare, fie discret, chiar incoștient, pe tăcute. Natura omului comportă și o dimensiune
disprețuitoare care îl diferențiază de alte viețuitoare. Disprețuim ca să arătăm că nu suntem
indiferenți, pentru a identifica răul sau a-l desființa, dar disprețuim și pentru a ne perfecta, a ne
înălța.
În literatura psihologică, disprețul este revendicat ca o emoție complexă, ca un sentiment ce se
dezvoltă la nivelul unui individ în anumite contexte și situații, generând schimbări atât la nivel
individual, inclusiv psiho-somatice, expresive, comportamentale, dar și la nivelul subiecților,
realităților, situațiilor ce ființează dincolo de noi și care sunt inferiorizate, declasate din punct de
vedere valoric. Chiar dacă astfel de stări sunt conotate aprioric negativ, e de reflectat dacă nu cumva
deprecierea și dezacordul nu pot ființa ca un resort intim al dezvoltării, al îndepărtării sau al izolării
negativității, al excluziunii factorului frenator, al potențării unui orizont al înălțării axiologice.
Disprețul reprezintă o ipostazp a exprimării valorice și constă în acel sentiment, atitudine,
comportament de depreciere, de desconsiderare a unei realități care se află dincolo de subiectul
ratificator. O astfel de entitate externă poate fi un obiect, un proces, o activitate sau o dimensiune
umană ce par că nu rezonează fie cu orizontul de așteptări al subiectului valorizator, fie cu un cadru
mai larg de criterii valorice socialmente instituite sau acceptate la un moment dat. În orice caz,
disprețuirea (comportamentul etalat de subiect) este opusul prețuirii, ambele acte ținând de
instituirea sau relaționarea de ordin axiologic. Disprețul nu este doar o trăire interioară, o stare de
spirit, ci se manifestă vizibil prin explicitare, prin afișarea unei atitudini chiar dacă aceasta poate fi
„camuflată” sau „ascunsă” la început, față de preopinent. Până la urmă, ea devine manifestă sau
transparentă, atât în prezența, cât (mai ales) în lipsa entității disprețuitoare. Disprețul se exprimă și
continuă dincolo de interioritatea persoanei, dobândind atributul unei emoții sau atitudini socio-
morale, influențând pe alții, având repercusiuni asupra ansamblului grupal sau societal, contribuind
la statuarea codurilor sau normelor morale, civice, chiar juridice. Prejudiciile aduse de disprețul
exprimat public este reglat, chiar sancționat, devenind un motor al statuării normelor și demersurile
ce călăuzesc inclusiv activitățile educative.
 Curiozități

„Cele mai multe atrocitați comise în cursul timpului au avut la baza tocmai acest sentiment
de dispreț. Comuniștii disprețuiau capitaliștii, naziștii îi disprețuiau pe evrei și țigani,
americanii disprețuiau negrii în timpul perioadei când aceștia erau sclavi, adica îi
considerau subumani, ființe inferioare din punct de vedere filogenetic.”
„Disprețul este detectat dupa tonul vocii – un fel de pufnit și după colțul gurii tensionat și
ridicat, ca într-un zâmbet afectat. Uneori buza de sus se ridică, iar ochii privesc în jos –
efectiv privim de sus persoana pentru care simțim dispreț.”
„Cel care se disprețuiește pe sine nu va putea niciodată să facă față acelor neajunsuri sau
slăbiciuni pentru care se disprețuieste, până când înlocuiește disprețul cu o atitudine
amabilă față de sine.”
„Cei care disprețuiesc nu vor putea fi pe deplin fericiți și pot experimenta bucurie în
inimile lor. O astfel de persoană se condamnă la suferință, chiar dacă exterior are succes.”
„Cel care se disprețuiesc – dacă nu se opresc, mai devreme sau mai târziu se vor distruge
pe ei înșiși și destinul lor.”
 Particularități individuale

Disprețul este unica microexpresie ce apare doar pe o parte a feței, de obicei în jurul
colțurilor buzelor. Această expresie este una dintre cele mai subtile și greu de remarcat.
Când disprețul apare pe fațp, el va apărea fie în partea dreaptă fie în partea stângă a
buzelor, niciodată în ambele părți.
Disprețul are caracteristic un colț al buzelor ridicat, direcționat spre urechi.
 Funcții disprețului

Disprețul aduce durere și demoralizează. Se manifestă prin gesturi, o grimasă pe față și o

încruntare care reflectă dezacordul cu cele spuse sau făcute.
Este un fel de armă de distrugere în masă, care necesită un anumit rafinament de acțiuni de
la o persoană. În timp ce furia și indiferența pot fi reacții instantanee, disprețul este un
sentiment mai prodund.
Oamenii care disprețuiesc pe ceilalți sunt ghidați de o intenție clară de a face rău. Ei caută
oportunitatea de a ridiculiza victima și de a o umili. Toate acestea sunt făcute pentru a răni
mintea, a distruge stima de sine și a distruge permanent relațiile.
 Afirmații interesante

1. Disprețul este opusul compasiunii.

2. În timp ce compasiunea este capacitatea unei persoane de a fi deschisă către alte
persoane și imbuibată de realitatea și nevoile lor, disprețul îndeplinește funcțiile opuse.
Deci, mai întâi construiește un zid, apoi urci spre el, de acolo pentru a discredita și a-i
umili pe ceilalți.
3. Copiii care cresc în dispreț și umilință perpetuă au mai multe șanse să dezvolte stima de
sine scăzută, vinovăție, rușine, stres și tulburări de anxietate.
4. Oamenii care disprețuiesc pe alții au anumite lucruri în comun. Ei nu tolerează opiniile
celorlalți și nu doresc să se ocupe de nevoile altora sau chiar știu despre ele. În plus, au
anumite dificultăți de comunicare.
5. Sunt plini de furie și dezamăgire. Prin urmare, cu ajutorul disprețului, își proiectează
asupra altora emoțiile lor negative și nemulțumirea personală.
 Efectele disprețului

Disprețul prelungit dăuneazp psihicului și afectează sănătatea fizică. Universitatea din

Pennsylvania a efectuat cercetpări în mai multe școli, în timpul cărora au fost constatate
mai multe fapte. Primul privește efectul disprețului asupra stimei de sine. Toți studenții
care au fost victime ale umilinței și disprețului au arătat o atitudine negativă față de ei
înșiși.
În mod similar, disprețul, stresul și intimidarea prelungită au avut efect grav asupra
sistemului imunitar. Astfel, victimele disprețului mai des decât altele suferă de gripă,
alergii, probleme digestive și boli infecțioase.
 Concluzie

Disprețul este o expresie emoțională, care încă nu este recunoscută ca fiind fundamentală.
Este o emoție foarte intensă, care se manifestă doar față de persoane inferioare sau lipsite
de valoare. De obicei se recunoaște când oamenii sunt sarcastici.
 Bibliografie

 https://ro.wikipedia.org/wiki/Dispre%C8%9B
 https://ik-ptz.ru/ro/diktanty-po-russkomu-yazyku--
4-klass/preziraemye-kachestva-prezrenie-eto-chuvstvo-ili-cherta.html
 http://www.constantincucos.ro/2021/03/despre-dispret
 http://www.psihologdeva.ro/blog/dispret-intoleranta-sau-revolta/
 https://psihologiadeazi.ro/dispretul-este-cea-mai-distrugatoare-emotie/
 https://gabrieladrz.wordpress.com/2017/05/30/dispretul-emotie-de-baza/
 https://cooltrends.ro/dispretul/