”Cele mai mari plăceri pot să se sfîrșească în

dezgust. ” (Cicero, De oratore)

DEZGUSTUL
A realizat: Puşcaş Iuliana
 Cuprins:
1. Definirea dezgustului
2. Caracteristicile dezgustului
3. Istoria apariției dezgustului
4. Indicatorii faciali ai dezgustului
5. Tipurile de dezgust
6. Căi de generare a dezgustului
7. Rolul Dezgustului
 Dezgustul este un
sentiment de respingere
fizică și morală a unui
lucru sau fapt considerat
imoral, impur, murdar,
nesănătos, dezgustător.
 Caracteristicile dezgustului
 Dezgustul este o emoție elementară și nu un instinct
datorită faptului că se dobândește și se dezvoltă prin
procesul de socializare și nu este ceva cu care te naști.

 Este o reacție universală, care se manifestă prin aceiași

indicatori în toate țările, indiferent de cultura lor.

 Își are sediul în amigdalele cerebrale care aparțin de

sistemul limbic.

 Este foarte ușor de provocat, mai ușor dacît probabil

orice altă emoție de bază.
 Caracteristicile dezgustului
 Se caracterizează prin ample manifestări corporale
precum: greața, voma, transpirație, scăderea tensiunii
corporale, tahicardie chiar și amețeli.

 Poate fi provocată atît calitatea sau gustul neplăcut al

alimentelor, cît și de asocierea psihologică negativă.

 Emoția de dezgust presupune o ”sofisticare

cognitivă”este absentă la animale si la nou-nascuti.

 Dezgustul s-a dezvoltat din interacțiunea dintre

sistemul imunitar si sistemul nervos central in
procesul selectiei variabilelor adaptative. (T. ev.)
ISTORIA APARIȚIEI DEZGUSTULUI
Spree deosebire de cazul celorlalte emotii de baza, studiul
dezgustului a inceput relative recent. Dezgustul face parte
din viata noastra de toate zilele si acest cuvînt a aparut ma
intîi in limba franceza in sec. XVI impreuna cu notiunea de
“bun gust”, iar mai tarziu in limba engleză si a capatat
diferite acceptiuni ca repuslie, repugnitie, antipatie,
aversiune, detestare, greata, revolta, scandalizare, oripilare,
oroare, etc.
Darwind definea in 1872 dezgustul ca: “ceva revoltator, in
mod special în relatie cu senzatia gustativă, perceputa sau
imaginata si in mod secunadar cu orice altceva care genereaza o
astfel de senzatie prin intermediul mirosului, pipaitului sau chiar
vazului”.
 În 1987 Rozin si Fallon arătau ca dezgustul este o emotie de
baza legata de alimentatie, mîncatul a devenit pentru om un
act incarcat de afect. Dezgustul, ca reactie primară față de
alimentele neadecvate, devine prin procesul de preadaptare
o reactie fata de lucrurile neadecvate in general, fie ele reale
sau imaginare. Leon Kass (1994) afirmă: “mîncînd noi nu
numai ca hrănim corpul dar hranim si sufletul”.
Pe parcusrul evolutiei, dezgustul a inceput sa se plaseze si
in afara gurii si poate sa apara ca o reactie de repulsie fata de
posibilitatea contaminarii cu un aliment sau obiect. Aici este
vorba de o componenta ideationala si interpretativa a
dezgustului ceea ce implica credinte legate de amenintare si
contaminare. Astfel, vocabularul folosit pentru alimentatie a
inceput sa fie extins si utilizat metaforic pentru a descrie si
alte aspecte ale relatiei omului cu alte lucruri. Cuvinte ca
repulsie, dezgust, rejectie, greata se folosesc si in campul
social atunci cand cineva violeaza o regula acceptata de toti.
 Indicatorii faciali ai dezgustului
 Buza superioară ridicată;
 Buza inferioară este deasemena ridicată și împinsă pînă la
buza superioară sau este lăsată și proeminentă;
 Nasul este încrețit;
 Obrajii ridicați;
 Prezența unor riduri mai jos de pleaoapa inferioară;
 Fruntea este lăsată cauzînd lăsarea în jos a pleoapei
superioare a ochilor și coborîrea sprîncenelor.
 Dezgustul extrem implică scoaterea limbii şi închiderea
ochilor.
 Tipurile de dezgust
1. Dezgust visceral, provocat de o anumită mîncare.
2. Dezgust ideațional (privitul unei fotografii dezgustatoare).
3. Dezgust social (interperonal), constă în dezgustul de a
imbraca hainele altcuiva sau de a atinge transpiratia
altcuiva este bazat pe frica de contaminare interpersonală și
de repulsia fața de anumite comportamente.
4. Dezgust moral care are ca temă frica de contaminare
spirituală, de degradare spirituala. Aici se poate asimila
teama de impurificare a corpului cu teama de impurificare
a sufletului.
5. Dezgustul sexual, acesta duce la formarea unui anume
comportament sexual ce reprezinta o solutie adaptativă la
problema alegerii partenerului.
6. Dezgustul faţă de sine, un indicator al depresiei.
Dezgustul
extrem
 Căi de generare a dezgustului:

1. Activarea directă prin gust în cazul dezgustului

adevarat, visceral;
2. Activarea prin căi cognitive în cazul dezgustului
generat de stimul ideatici, precum vederea sau
amintirea unor scene dezgustatoare;

3. Dezgustul activat sau mediat de cuvinte, în cazul

dezgustului moral.
 ROLUL DEZGUSTULUI
 Indică un avertisment privind caracterul nociv a
unor obiecte, alimente dăunătoare sănătății noastre.
Previne intoxicațiile alimentare.
 Dezgustul moral împiedică manifestarea unor
comportamente indecente și stopează pornirile
instinctive.
 Dezgustul este în mod expres legat de divinitate si
implica frica de pacat, de desacralizare, dorinta de
puritate, el contribuind si la păstrarea identitatii
culturale, orice contact cu un strain, mancarea,
hainele si atingerea lui, chiar contactul cu credintele
lui sunt privite ca și contaminative.
1. 2. 3.

1
4. . 5. 6.
 WEBOGRAFIE:
1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Sc%C3%A2rb%C4%83

2. https://adrianamirza.wordpress.com/2010/05/31/7-emotii-de-baza-dezgu
stul
/

3. http://

www.ted.com/talks/david_pizarro_the_strange_politics_of_di
gust/transcript?language=ro
4. http://www.vrasti.org/Dezgustul%20-%
20de%20la%20o%20emotie%20orala%20la%20o%20emotie%20morala.pdf

5. http://www.descopera.ro/stiinta/5126869-dezgustul-instinct-primar

6. http://comunicarenonverbala.ro/expresiile-fetei/5-comunicarea-emotiilor-
prin-expresiile-faciale
Vă mulțumim pentru atenție !