Dezgustul este un sentiment de respingere fizică și morală a unui lucru sau fapt considerat

imoral, impur, murdar, nesănătos, dezgustător.

Dezgustul arată clar o stare negativă referitor la un lucru din experiența curentă a copilului.
Preluând un mic experiment mental propus de către Gordon Allport (apud Ekman, 2011) putem
vedea că lucrurile care sunt „străine” ne provoacă dezgust, dar dacă ne aparțin dezgustul dispare.
Experimentul presupunea să conștientizați că înghițiți saliva din propria gură: nu este nimic în
neregulă cu asta, așa este? Dar dacă scuipați un pic de salivă într-un pahar și apoi ar trebui să o
beți o să mai fie la fel de „normal” și fără de probleme? Cei care au propus acest exercițiu spun
că majoritatea oamenilor nu consideră dezgustătoare saliva din gura proprie, dar aceeași salivă
scuipată (deci scoasă în afara corpului) poate să devină neplăcută.
 Dezgustul este o emoție elementară și nu un instinct datorită faptului că se dobândește și
se dezvoltă prin procesul de socializare și nu este ceva cu care te naști.
 Este o reacție universală, care se manifestă prin aceiași indicatori în toate țările, indiferent
de cultura lor.
 Își are sediul în amigdalele cerebrale care aparțin de sistemul limbic.

 Este foarte ușor de provocat, mai ușor dacît probabil orice altă emoție de bază.

 Se caracterizează prin ample manifestări corporale precum: greața, voma, transpirație,

scăderea tensiunii corporale, tahicardie chiar și amețeli.
 Poate fi provocată atît calitatea sau gustul neplăcut al alimentelor, cît și de asocierea
psihologică negativă.
 Emoția de dezgust presupune o ”sofisticare cognitivă”este absentă la animale si la nou-
nascuti.
 Dezgustul s-a dezvoltat din interacțiunea dintre sistemul imunitar si sistemul nervos
central in procesul selectiei variabilelor adaptative. (T. ev.)
Spree deosebire de cazul celorlalte emotii de baza, studiul dezgustului a inceput relative
recent. Dezgustul face parte din viata noastra de toate zilele si acest cuvînt a aparut ma
intîi in limba franceza in sec. XVI impreuna cu notiunea de “bun gust”, iar mai tarziu in
limba engleză si a capatat diferite acceptiuni ca repuslie, repugnitie, antipatie, aversiune,
detestare, greata, revolta, scandalizare, oripilare, oroare, etc.
Darwind definea in 1872 dezgustul ca: “ceva revoltator, in mod special în relatie cu
senzatia gustativă, perceputa sau imaginata si in mod secunadar cu orice altceva care
genereaza o astfel de senzatie prin intermediul mirosului, pipaitului sau chiar vazului”.
În 1987 Rozin si Fallon arătau ca dezgustul este o emotie de baza legata de alimentatie,
mîncatul a devenit pentru om un act incarcat de afect. Dezgustul, ca reactie primară față
de alimentele neadecvate, devine prin procesul de preadaptare o reactie fata de lucrurile
neadecvate in general, fie ele reale sau imaginare. Leon Kass (1994) afirmă: “mîncînd
noi nu numai ca hrănim corpul dar hranim si sufletul”.
Pe parcusrul evolutiei, dezgustul a inceput sa se plaseze si in afara gurii si poate sa
apara ca o reactie de repulsie fata de posibilitatea contaminarii cu un aliment sau obiect.
Aici este vorba de o componenta ideationala si interpretativa a dezgustului ceea ce
implica credinte legate de amenintare si contaminare. Astfel, vocabularul folosit pentru
 alimentatie a inceput sa fie extins si utilizat metaforic pentru a descrie si alte aspecte ale
relatiei omului cu alte lucruri. Cuvinte ca repulsie, dezgust, rejectie, greata se folosesc si
in campul social atunci cand cineva violeaza o regula acceptata de toti.
Indicatorii faciali ai dezgustului
 Buza superioară ridicată;
 Buza inferioară este deasemena ridicată și împinsă pînă la buza superioară sau este lăsată
și proeminentă;
 Nasul este încrețit;
 Obrajii ridicați;
 Prezența unor riduri mai jos de pleaoapa inferioară;
 Fruntea este lăsată cauzînd lăsarea în jos a pleoapei superioare a ochilor și coborîrea
sprîncenelor.
 Dezgustul extrem implică scoaterea limbii şi închiderea ochilor.
Tipurile de dezgust
1. Dezgust visceral, provocat de o anumită mîncare.
2. Dezgust ideațional (privitul unei fotografii dezgustatoare).
3. Dezgust social (interperonal), constă în dezgustul de a imbraca hainele altcuiva sau de a
atinge transpiratia altcuiva este bazat pe frica de contaminare interpersonală și de repulsia
fața de anumite comportamente.
4. Dezgust moral care are ca temă frica de contaminare spirituală, de degradare spirituala.
Aici se poate asimila teama de impurificare a corpului cu teama de impurificare a
sufletului.
5. Dezgustul sexual, acesta duce la formarea unui anume comportament sexual ce
reprezinta o solutie adaptativă la problema alegerii partenerului.
Dezgustul faţă de sine, un indicator al depresiei