Colegiu de Arte ,, Nicolae Botgros” or.

Soroca

MANAGEMENTUL ARTELOR

Executat: Malanici Ilie

 Soroca 2021

Arta şi ştiinţa managementului

D omeniul managementului, indiferent dacă este abordat în

SUA, Japonia sau România, este totodată o artă şi o
ştiinţă. Este o „ARTĂ” pentru că cere putere de judecată şi
adaptabilitate la situaţiile în schimbare, dintre care multe apar
datorită acţiunilor altor oameni; alţi manageri subordonaţi,
clienţi, furnizori, concurenţi – toţi în interacţiune într-un uriaş
joc care afectează succesul sau nereuşita unui anumit manager şi
afectează sau influenţează profitabilitatea şi chiar supravieţuirea
întreprinderii. Mulţi dintre cei care studiază domeniul
managementului îl definesc ca pe „arta de a realiza obiectivele
propuse cu ajutorul oamenilor şi al altor resurse”.
Managementul este, de asemenea, o „ştiinţă” pentru că a fost studiat şi
s-a constatat că are anumite legi şi reguli ca fizica: când linia de
asamblare nu este aprovizionată cu materii prime şi materiale sau cu
energie pentru funcţionarea maşinilor, nu poate fi producţie; când
personalul de la desfacere nu poate să asigure desfacerea tuturor
produselor se creează un stoc şi activitatea de producţie trebuie redusă;
când nu sunt resurse financiare pentru modernizarea echipamentului sau
pentru lansarea unor noi produse, uzura morală va determina
necompetitivitate. Aceste situaţii sunt cunoscute şi pot fi evitate de
manageri experimentaţi. Un bun manager trebuie să ştie despre industria
în care lucrează întreprinderea, să cunoască tehnologia, politica,
concurenţa şi factorii sociali care pot influenţa industria respectivă.
 Aşadar, studiul managementului îi poate ajuta pe cei ce vor deveni
manageri să cunoască limitele în cadrul cărora poate funcţiona
întreprinderea.
Există, de asemenea, căi de a studia „arta” managementului.
Una desigur este experienţa. Managerii învaţă în mod continuu direct
din munca pe care o desfăşoară şi se folosesc de experienţa acumulată de
la situaţie la situaţie. Asta se spune că putem învăţa de la ei. Multe din
ceea ce ştim despre management vine de la astfel de persoane ca Henri
Fayel, director executiv de ingineria minelor, Franţa, de la Chester
Barnard, director la Compania multinaţională ITT. Cei despre care am
pomenit şi mulţi alţii ne-au lăsat detalii şi descrieri despre ceea ce a fost
util pentru ei şi ce anume trebuie evitat în anumite situaţii. Cele
prezentate de ei sunt un adaos necesar cunoştinţelor noastre care poate fi
însuşit prin citire fără să mai fim puşi în situaţia de a le redescoperi
singuri.
Un alt mod de a experimenta arta managementului este prin studiile de
caz.
Studiile de caz pot spune foarte mult celor ce studiază managementul
despre o anumită situaţie care cere luarea unei decizii. Folosind
informaţiile date potrivit „intuiţiei”, studentul sau echipa de studenţi
(vom numi student orice persoană care studiază managementul,
indiferent de vârsta şi studiile pe care le are) va lua o decizie pentru
întreprinderea descrisă în caz. Decizia propusă nu va atrage
responsabilitatea celor care au propus-o şi nu va determina pierderea
serviciului, nici pierdere de bani din partea firmei respective pentru că
situaţia este numai ipotetică. Această metodă este valoroasă pentru a
învăţa probleme de analiză şi luarea unei decizii şi este folosită de unele
dintre cele mai bune „Business schools” (şcoli pentru relaţii economice
şi de afaceri).
 De ce este managementul important?

Este cunoaşterea managementului importantă pentru conducerea unei

întreprinderi? Nu va atinge întreprinderea scopurile propuse fără
manageri bine pregătiţi? Posibil. Ştim câţiva directori tehnici care iau
decizii corecte fără o pregătire specială managerială. Ştim, de asemenea,
despre mulţi directori care au provocat pierderi întreprinderilor din cauza
deciziilor luate greşit. Paul Resnik ne spune, în Mica biblie a business-
ului, că 80% dintre noile firme în SUA au eşuat în timpul primilor lor
cinci ani de existenţă. Un bun management este factorul care determină
supravieţuirea şi succesul companiilor, un management greşit este
motivul nereuşitei unei firme. Analişti de la firma de consulting Dunand
Bradstreet au estimat că un management de proastă calitate este
responsabil pentru 90% din falimente, cu jumătate din acestea datorate
incompetenţei şi altă jumătate datorate lipsei de experienţă.
Peter Drucker a declarat că afirmarea managementului ca profesie este
un eveniment capital al secolului 20 şi că managementul este sângele
vital oricărei întreprinderi. Datorită abordării ştiinţifice a
managementului, s-a putut extinde sfera de bunuri de consum şi servicii
la un nivel care ar fi fost inimaginabil pentru oamenii anului 1900.
Managementul ştiinţific a eliminat nivelul acut de sărăcie al unor ţări cu
resurse neexploatate şi a permis societăţii să aibă un nivel de educaţie al
maselor. După Drucker, este una din disciplinele capabile să depăşească
graniţele.
Să notăm că Drucker s-a concentrat asupra managementului în afaceri
pentru firmele particulare şi asupra managementului instituţiilor publice
sau nonprofit. Motivul pentru care a spus că acest management al
afacerilor este cel mai important este pentru că măsura eficienţei este
„profitul”. Profitul este o măsură, oricât de inadecvată vi s-ar părea, dar
celelalte sectoare au doar „opinii” şi nu moduri concrete de a măsura
eficienţa. Acesta este un punct valabil, deoarece, după cum ştim,
întreprinderile în sistemul socialist nu aveau permisiunea să dea
faliment, indiferent cât de ineficiente ar fi fost; întreprinderile publice
iarăşi nu falimentau, chiar dacă nu asigurau serviciile pentru care
existau, întreprinderile guvernamentale puteau merge în pierdere an
după an, dar îşi continuau existenţa cu infuzii de capital nou de la cei
impozitaţi. Deci, unde erau riscurile pe care trebuiau să şi le asume
managerii care treptat şi-au pierdut simţul responsabilităţii? Unde nu
există pericolul falimentului, nu există nici efortul pentru cea mai bună
soluţie.
Cine sunt cei mai buni manageri? Asta e o problemă de evaluare. Cum
facem evaluarea? Cei mai buni realizează obiectivul propus. Ei fac profit
pentru întreprinderile lor. Ei evită risipa şi ineficienţa menţinându-le la
nivelul minim posibil. Reuşesc să-i motiveze pe subordonaţi să-şi facă
munca şi să le facă plăcere munca în întreprinderea respectivă. Ei
conduc în aşa fel încât prezenţa lor e cu greu detectată, dar cine crede că
treaba se poate fără ei se înşeală, absenţa lor duce la haos. Ei nu sunt
supermani, ei sunt pur şi simplu foarte buni profesionişti care pot
conduce subordonaţii la realizarea scopului propus. Managerii au o mare
putere de percepţie şi acţionează bazându-se pe cunoştinţele adunate din
diferite surse. Frost spune „Managerii trebuie să anticipeze corect
viitorul, să intercepteze corect prezentul şi să înţeleagă lecţiile
trecutului”.
Unde sunt găsiţi managerii? Profesor Arthur Bedeian a proiectat o
„piramidă managerială” care există în marile întreprinderi: TOP
Managers, Middle Managers şi Supervisors. La poziţia TOP
Managers găsim funcţii ca: preşedintele consiliului de directori,
preşedinte executiv şi alte funcţii de la cel mai înalt nivel de luare a
deciziilor în întreprindere. La nivelul Middle Managers găsim directorii
de fabrică, directorii de producţie, directorii de compartimente. Apoi, la
nivelul supervisorilor găsim şefii de secţie, şefii de birouri şi maiştrii.
 Fiecare nivel de management are diferite niveluri de responsabilitate şi
privesc cel mai departe în viitor, în activităţile lor de planificare şi
organizare. La baza piramidei supervisorii au responsabilităţi legate
numai de ceea ce supraveghează şi pot planifica numai activităţi de zi cu
zi ori cel mult pentru o săptămână. Bineînţeles că mărimea întreprinderii
determină mărimea nivelurilor manageriale şi numărul de manageri
pentru fiecare nivel. Noile întreprinderi pot avea doar două niveluri de
manageri, iar, dacă sunt mici, au un singur nivel.
Funcţiile managementului

Am putea spune că este o singură funcţie principală, aceea că managerii

determină lucrurile să se petreacă într-un anumit mod. Poate că pare
simplist, dar este adevărat. Managerii sunt peste tot pentru a transforma
obiectivele întreprinderii în realitate. Buni specialişti pot exista în
întreprindere, dar ei nu pot desfăşura nici o activitate fără instrucţiuni de
la manageri.
Putem găsi o mulţime de ingineri în laboratoarele de cercetare, dar şi ei
au nevoie de direcţii date de manageri care să ghideze capacităţile lor
creatoare. Bunurile şi serviciile produse de întreprindere nu devin, de
fapt, realitate până în momentul în care managerii nu spun „aceasta e
exact ce vom face”.
De obicei, managerii execută cerinţele superiorilor lor, dar nu
întotdeauna. În multe situaţii managerii sunt lăsaţi să aibă iniţiativa
pentru a determina ce trebuie produs, cum trebuie produs, când etc.
Managerii au grijă să se realizeze sarcinile propuse, dar, în absenţa unor
instrucţiuni specifice, ei iau iniţiativa pentru a-i lua pe subordonaţi sub
îndrumare şi a face ceea ce este cel mai potrivit deciziilor managerului
respectiv. Dacă nu acţionează prompt, se pot aştepta la mai multă critică
din partea superiorilor decât dacă au iniţiativă. Se aşteaptă de fapt de la
ei să aibă foarte multă iniţiativă.
Potrivit unei abordări prin clasificare, managementul are patru funcţii în
următoarea succesiune logică: planificare, organizare, direcţionare şi
control. Managerul planifică ce trebuie să se realizeze, organizează
personalul şi resursele pentru a începe acţiunile care să ducă la realizarea
scopului propus, direcţionează, îndrumă acţiunile în timp ce ele se
desfăşoară şi controlează activităţile, evaluând periodic activitatea pentru
a măsura progresul făcut în direcţia dorită pentru a vedea dacă
activităţile duc la realizarea obiectivului potrivit planului iniţial, în
cadrul unor limite rezonabile ale consumurilor de resurse şi forţă de
muncă. Aceste funcţii pot fi privite ca un circuit închis care-l aduce pe
manager mereu înapoi la activitatea de planificare după fiecare obiectiv
realizat, apoi ciclul se repetă.
Aceste funcţii vor fi analizate cu mai multe detalii în capitolele care
urmează. Pe măsură ce vă familiarizaţi cu principiile acestor funcţii,
trebuie să aveţi în vedere faptul că ele sunt doar un ghid pentru
orientarea gândirii dumneavoastră pe măsură ce fiecare problemă a
managementului vă este prezentată, veţi trece intuitiv la următoarea
secvenţă a planificării activităţilor dumneavoastră în vederea rezolvării
problemelor, veţi organiza resursele dumneavoastră umane şi materiale
pentru a duce la îndeplinire planul, veţi îndruma activitatea pentru
rezolvarea problemelor şi veţi controla activitatea pentru a fi sigur că se
face ceea ce aţi planificat.
Dar cele menţionate nu reprezintă întreaga dimensiune a
managementului. Prea des în trecut am văzut managerul ca pe un simplu
rezolvator de probleme. Aceasta este cu siguranţă o sarcină importantă
pe care managerul o face pentru întreprinderea sa. Cu toate acestea
computerele pot, de asemenea, rezolva problemele chiar mai rapid decât
pot oamenii, dar nu putem dori ca maşinile să devină manageri; ele de
fapt nici n-ar putea deveni pentru că ceea ce este cu adevărat specific
managerului este că el poate reacţiona la condiţiile permanent în
schimbare cu mare flexibilitate şi promptitudine. Managerii de valoare
pot anticipa orice problemă înainte ca ea să apară cu adevărat sau o pot
sesiza cât timp este încă la dimensiuni inofensive şi pot lua rapid
deciziile care să ducă la prevenirea unor urmări grave. Asta înseamnă
spiritul de iniţiativă cu care trebuie să fie dotat managerul, aşa încât să
poată reacţiona înainte ca superiorii să afle că a apărut o problemă.
 Planificare
Planificare strategică pe termen lung

Politici economice şi de afaceri

Planuri operaţionale pe termen scurt

Control
Organizare
Stabilirea standardelor Departamentalizare
Măsurare
Probleme de personal
Corecţionare Delegare de autoritate
Îndrumare
Pregătire
profesională
Motivare
Comunicare
Îndrumare

Pe lângă aceasta, managerul ar trebui nu numai să rezolve

probleme ci şi să le identifice şi, în acelaşi timp, să aibă abilităţile
necesare pentru a identifica oportunităţi şi şanse. Aceste roluri sunt
extrem de importante pentru un manager ca el să poată îmbunătăţi
continuu posibilităţile întreprinderii de a rămâne mereu profitabilă într-
un anumit cadru competiţional. Rezolvarea problemelor este desigur
prevăzută în fişa postului de manager, dar la fel de importantă este
capacitatea acestuia de a anticipa problemele şi de a planifica activităţile
care să ducă la rezolvarea acestor probleme şi să perceapă şansele care
pot duce la îmbunătăţirea producţiei. Unele întreprinderi chiar cer de la
managerii lor mai ales să identifice oportunităţile care se ivesc.
De exemplu, Corporaţia de Industrie Extractivă din Minessota,
cunoscută sub numele 3M, cere fiecărei ramuri ale sale să creeze câte un
produs nou în fiecare an. Această politică stimulează gândirea creatoare
către noi aplicaţii ale tehnologiei existente şi duce la crearea de noi
tehnologii pentru a aduce noi produse şi servicii pe piaţă. Această
politică apelează nu numai la Atelierele de cercetare, creaţie şi
dezvoltare, dar, de asemenea, la secţiile de producţie.
Un alt beneficiu al acestei cerinţe este că el forţează managerii să
folosească resursele umane extrem de bine, aşa încât să-i poată încuraja
să accepte provocarea noilor tehnologii şi a noilor aplicaţii ale acestora.
Există prea adesea un tezaur de talent în interiorul întreprinderii care
este ignorat, pentru că managerii sunt prea ocupaţi în rezolvarea
problemelor pentru a mai putea petrece timp încercând să identifice şi să
dezvolte capacităţile reale ale subordonaţilor pentru a le folosi ca să
îmbunătăţească funcţionarea întreprinderii.
O metodă de predare şi învăţare a modului de identificare a problemelor
şi şanselor este prin metoda studiului de caz. Când studenţilor li se
prezintă un studiu de caz, se aşteaptă de la ei să plonjeze într-un cadru de
muncă dinamic care să le permită experimentarea tuturor condiţiilor care
influenţează activitatea întreprinderii. În scopul prezentării cât mai
succinte, multe detalii despre pregătirea procesului de producţie trebuie
omise aici, dar vom da, în general, destule detalii încât studenţii să
înţeleagă modul în care trebuie să acţioneze potrivit condiţiilor. Studiile
de caz dau studenţilor ceva din flerul pe care trebuie să-l aibă pentru a
lua decizii de nivel managerial. Este un mijloc inofensiv prin care
studenţii pot să înveţe să planifice şi să organizeze, fără ca totuşi să pună
în pericol întreprinderea. Vom folosi această metodă pentru a explica
teoriile prezentate.
 Comentariu final

Pentru a încheia această prezentare de început asupra a ceea ce

reprezintă managementul, să privim profesiunea de manager ca pe o
activitate pasionantă foarte antrenantă şi atractivă. Managerul, când va
duce la îndeplinire o sarcină, va avea un deosebit sentiment de satisfacţie
ştiind că planurile făcute s-au desfăşurat întocmai. Bineînţeles, ca
manager supervisor nu-ţi revine responsabilitatea să proiectezi ultimul
tip de automobil Dacia de la cap la coadă sau să asiguri întreaga
desfacere a produsului pe piaţa internă şi externă a fabricii de bere
Azuga. Munca tuturor managerilor de la primul nivel este tot atât de
importantă ca şi cea a celor de la nivelul TOP Managers. Privind ca pe
un întreg, managerii dintro întreprindere trebuie să formeze toţi o echipă
foarte unită şi foarte puternică. Fiecare membru al echipei este important
pentru succesul întreprinderii. Astfel, îndeplinirea activităţilor planificate
ar trebui să confere o mare satisfacţie. Şi, pe măsură ce veţi avansa în
ierarhia unităţii, responsabilităţile dumneavoastră vor creşte, dar şi
răsplata dumneavoastră va creşte.
Talentul de manager include talent oratoric, talent la exprimarea în scris,
concisă şi clară, capacitatea de a folosi cu mare uşurinţă un computer,
relaţii bune interumane, abilitate tehnică care poate fi preluată prin
studiu. Luarea de decizii, rezolvarea de probleme, identificarea
problemelor şi identificarea şanselor pot fi exersate prin folosirea
studiilor de caz.
Managerii cu adevărat buni sunt întotdeauna foarte puţini, greu de găsit
şi păstrat. Învăţaţi această profesie foarte bine şi veţi avea întotdeauna o
situaţie satisfăcătoare a muncii.

Sumar

Managementul este o artă, dar şi o ştiinţă.

 Este o artă care poate fi experimentată de persoane care au experienţă în
luarea deciziilor. Managementul este, de asemenea, o ştiinţă ce are reguli
care trebuie înţelese în orice situaţie care apare şi o parte din aceste
reguli pot fi învăţate prin studiu. Până la un punct putem spune că
managerii studiază managementul aşa cum inginerii studiază ingineria
şi fizicienii fizica.
Cei interesaţi în management studiază activităţi umane, la fel ca şi
sociologii. Astfel încât managementul este o ştiinţă pozitivă şi socială.
Managementul este extrem de important în întreprinderile moderne. Nu
aveam întreprinderile de azi în 1900. Numai datorită dezvoltării
managementului întreprinderile de astăzi există şi funcţionează cu
eficienţă şi profitabilitate.
Managerul determină lucrurile să se întâmple prin planificare,
organizare, îndrumare şi control. Pe lângă acestea, managerii sunt cei
care rezolvă, identifică problemele şi oportunităţile.
Un mod de a integra teoria cu practica în clasa de studiu este prin
apelarea la studiile de caz.
Cazurile vor fi prezentate studenţilor cât de des posibil pentru a permite
acestora să se introducă într-un cadru de afaceri pentru a înţelege cum
teoria prezentată se poate aplica în „viaţa de toate zilele”.
 Managementul,  intre stiinta si arta

Raportul dintre caracterul de stiinta si cel de arta care se

atribuie managementului constituie un domeniu de disputa intre
specialisti, fata de care se exprima pareri diverse. Aceste dispute
sunt generate, in principal, de continutul termenilor cat si dintr-un
conflict de opinii.

In acest context, literatura de specialitate ofera grupari ale

autorilor avand drept criteriu ideile referitoare la raportul dintre
stiinta si arta in management.

In baza acestui criteriu autorii au fost cuprinsi in trei grupe:

1) cei ce manifesta reserve chiar in privinta utilizarii cuvantului
"arta" a managementului, avand drept argument faptul ca s-ar
refuza recunoasterea continutului stiintific al managementului,
facand concesii empirismului si spontaneitatii in aceasta activitate;
2) o alta grupa de specialisti este formata din cei care sustin ca
managementul are atat o dimensiune stiintifica, cat si una care tine
de