Învăţarea formală am primito încă la liceu aşa zis: Educaţia Instituţională care s-a realizat într-

o structură organizatorică clară, reprezentată de sistemul de învăţământ.

Procesul educaţional personal pentru mine sa caracterizat, şi se caracterizează în continuu prin

intensitate, concentrare şi continuitate. Mi-a produs o schimbare a experienţelor de cunoaştere,
afectiv-emoţionale şi acţionale.

Educaţia formală permite o asimilare sistematizată a cunoştiinţelor şi facilitează dezvoltarea unor

capacităţi, a unor priceperi şi deprinderi, a unor aptitudini si atitudini necesare pentru inserţia
individului în societatea dată.

     Ea este puternic expusă şi infuzată de exigenţele suprapuse ale comandamentelor sociale şi
uneori politice. Ea este dimensionată prin politici explicite ale celor care se află la putere la un
moment dat. Formalul răspunde unei comenzi sociale, fie de asigurare a transmiterii zestrei
istorice şi culturale, fie în vederea formării profesionale.

      Educaţia formală este încredinţată unor educatori formaţi ca specialişti şi ca pedagogi şi

metodişti ai predării disciplinelor de învăţământ.
Educaţia nonformală pentru mine s-a caracterizat după finisarea liceului prin intermediul unor
activitţi opţionale.

Şcoala de arte, opţionala la limba engleză, pe lângă aportul lor la formarea personalităţii, au
contribuit şi la recreere, destindere şi reconfortare, la menţinerea capacităţii de efort prin
asigurarea odihnei active.

  Activităţile extraşcolare ale elevilor răspund funcţiilor importante ale timpului liber:

-          informare- să contribuie la îmbogăţirea orizontului de cunoaştiinţe şi informaţii din

domeniile ştiinţei, tehnicii, culturii, artei, literaturii etc.

-          formare-dezvoltare- să stimuleze dezvoltarea intelectuală, gândirea creatoare,

inteligenţa, spiritual novator,  să cultive talente, valori morale, spiritul de cooperare şi
sociabilitate etc.

-          divertisment-distracţie

EDUCAŢIA INFORMALĂ

Acest tip de educaţie persistă de-a lungul vieţii mele. Se realizează, prin interacţiunea mea cu
alte persoane în mediul social, cultural, economic ş.a. Sunt influenţe ce se situează în afara
unui cadru organizat, instituţionalizat, provenite din partea întregului mediu de viaţă, a
ambianţei familiale, ca şi a celei imediate (civilizaţie urbană, viaţă a satului, grupuri de
vârstă), şi se datorează muncii efectuate, meseriei prestate, participării la viaţa social-
culturală etc. Aceste activităţi nu îmbracă forme explicit educative.

        Cele mai semnificative mesaje informale sunt cele emise de mass-media, în special de
televiziune, de casete şi de filme. Influenţele educative de tip informal au şi anumite aspecte
ale vieţii familiale.