UNIVERSITATEA ȘTEFAN CEL MARE DIN SUCEAVA

Facultatea de Științe Economice și Administrație

Publică
Str. Universității nr.13, 720 229, Suceava

Forma de învăţământ: ID
Program de studiu : Administrarea afacerilor
Anul I , sem II

Student : Nutescu (c. Turenschi) Petronela Alina

MANAGEMENT
Comparație între manageri și lideri.

Conf.univ.dr. Aurel BURCIU

 CUPRINS
INTRODUCERE...................................................................................................................................................3
CAPITOLUL 1......................................................................................................................................................4
MANAGER.........................................................................................................................................................4
Clasificarea managerilor................................................................................................................................4
CAPITOLUL 2......................................................................................................................................................5
LIDERUL.............................................................................................................................................................5
Clasificarea liderilor.......................................................................................................................................6
CAPITOLUL 3......................................................................................................................................................8
DIFERENȚE MANAGER/ LIDER...........................................................................................................................8
Managementul în România...........................................................................................................................9
Leadershipul în România.............................................................................................................................10
CONCLUZII.......................................................................................................................................................11
BIBLIOGRAFIE..................................................................................................................................................12

TABL 1 TRĂSĂTURI MANAGERI ȘI LIDERI 9

 INTRODUCERE

Abordarea noțiunilor de lider și manager s-a modificat considerabil în timp, influențând în același
timp și relația dintre cele două concepte. Relația dintre leadership și management, implicit între
lideri și manageri, a suscitat divergențe de opinii între specialiști și teoreticieni din domeniul științei
conducerii. Referitor la interfață dintre leadership și management și implicit dintre lider și manager,
opiniile specialiștilor sunt împărțite.Unii autori consideră că exista o delimitare clară între
management și leadership, în timp ce alții consideră că această delimitare nu este recomandată,
leadership-ul fiind considerat parte componentă a managementului vizând dimensiunea sa umană, în
special latura de implicare sau antrenare a unui grup de persoane de către un lider.
Problematica “Lider sau manager” este una intens discutată şi cercetată, mai ales pentru că
managementul, pe lângă artă, este o ştiinţă interdisciplinară. Se încearcă în cadrul acestei lucrări
aducerea în discuţie a celor două concepte referitoare la conducător: manager şi lider.
Managementul ca şi concept este o ştiinţă interdisciplinară, caracter ce rezultă din definiţiile ce-i pot
fi acordate, şi anume managementul este “un proces de orientare a activităţii oamenilor în scopul
realizării unor obiective”1. Această definiţie poate fi aplicată în orice domeniu al vieţii economice şi
social-politice, oriunde este vorba de oameni, ţeluri şi atingerea unor obiective prin a planifica, a
comanda, a coordona, a controla şi a evalua, cele cinci infinitive ale managementului, enumerate de
către Henri Fayol. 2

1
Lazăr şi colaboratorii, 2003, p. 11- 12
2
Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, cosminmihail_coatu@yahoo.com
 CAPITOLUL 1

MANAGER

Managementul, ca practică, presupune existența unor persoane care efectuează personal și în mod
organizat activități specifice procesului de management. Aceste persoane sunt cunoscute sub
denumirea de manageri. Cu alte cuvinte, managerii reprezintă un grup de persoane împuternicite,
special pregătite, care orientează, coordonează și dirijează activitatea tuturor membrilor unei
organizații spre îndeplinirea întocmai a obiectivelor prestabilite. Mai precis, managerii sunt persoane
care dețin, în cadrul organizațiilor, funcții de conducere ce implică atribuții de coordonare,
organizare, dispoziție, comandă și control. Ei reprezintă factorii principali ai oricărui proces
decizional, influențând direct, prin activitatea lor, acțiunile și comportamentul altor persoane.
Managerii sunt specialiștii care fac ca procesul de management, în toate tipurile de organizații, să
se desfășoare firesc, corespunzător cerințelor științei managementului. Ei sunt persoane din cadrul
organizației care exercită atributele conducerii în virtutea obiectivelor, competentelor și
responabilitatilor cuprinse în funcția pe care o ocupă.
Din definițiile prezentate mai sus rezulta că managerii sunt specialiștii specializați în desfășurarea
activității de management. Ei trebuie să posede anumite calități care să le permită să desfășoare
activități de conducere, să influențeze acțiunile altor oameni și să obțină rezultate prin activitățile
acestora; în același timp, managerii trebuie să posede o temeinică pregătire managerială, științifică,
o reală capacitate de a conduce și talent organizatoric.
Managerii sunt selectați de regulă, din rândul specialiștilor care lucrează în organizație. Desigur, ei
pot fi recrutați și din afară organizației, dar tot din rândul specialiștilor necesari tipului și profilului
organizației. Indiferent de locul de unde sunt selectați, managerii trebiue să posede anumite calități
și caracteristici. Acestea sunt trăsături esențiale proprii tuturor persoanelor cu funcții de conducere,
indiferent de profesia de bază, nivelul postului, profilul organizației, respectiv natura activității.

Clasificarea managerilor

Analizând teoria celor mai multor firme putem constata o evolutie prin care managementul a
crescut de la un manager cu mai multi subordonati, la o echipa de mai multi manageri subordonati.
Într-o întreprindere moderna, de exemplu, managerii de productie, marketing, contabilitate si
cercetare nu conduc numai proprii lor subordonati, dar la rândul lor sunt condusi de catre superiorii
lor. Pornind de la aceste considerente se profileaza trei tipuri de manageri:

I. Managerii de linia întâi (manageri de execuție). Aceștia coordonează munca altor persoane
care nu au atribuții de conducere. Ei sunt numiți supraveghetori, șefi de echipa, maiștrii, șefi
de compartiment. Subordonații acestor manageri de prima linie pot fi: muncitori, vânzatori,
 funcționari contabili sau cercetători. Managerii de prima linie sunt responsabili pentru
desfășurarea activității de baza conform planurilor furnizate de către superiorii lor. Ei sunt în
contact zilnic cu subordonații lor și primesc de obicei aceste funcții datorita abilitații de a
lucra cu oamenii.

II. Managerii de mijloc. Managerul de la acest nivel este cunoscut în multe ocazii ca managerul
de departament, de uzina sau director executiv. Spre deosebire de managerii de prima linie,
acestia planifica, organizeaza, conduc si controleaza activitatea celorlalte persoane cu
atributii de conducere.

III. Managerii de vârf (top manager). Această categorie este alcătuită dintr-un număr mic de
manageri care includ de obicei directori generali, președinte sau vicepreședinte. Aceștia sunt
responsabili de performanța întregii întreprinderi prin managerii de mijloc. Spre deosebire de
alti manageri, managerul de vârf nu este răspunzător față de nimeni altcineva decât de
proprietarii resurselor utilizate de firmă. Managerul de vârf este, desigur dependent de felul
în care toți subordonații săi își îndeplinesc sarcinile și atribuțiile în cadrul firmei.

CAPITOLUL 2

LIDERUL

Într-un studiu asupra calităților de lider, J. Adair justifică etimologic diferență între leading (a
conduce, a comanda) și managing (a gira, a gestiona). El arată că leadership-ul implică o orientare, o
direcție. Leading derivă dintr-un cuvânt anglo-saxon comun limbajului din nordul Europei care
semnifică ruta, cale sau cap pentru o navă. De cele mai multe ori când se vorbește despre lideri, se
imaginează persoane inaccesibile unei analize raționale. Chiar dacă activitatea desfășurată de către
aceștia este complexă și calitățile de care dispun sunt mai deosebite, totuși ei pot fi caracterizați prin
anumite atribute, ca persoane esențiale. În general, liderii se caracterizează printr-un spirit penetrant,
o capacitate de analiză relativ dezvoltată, aptitudinea de a gândi strategic și multidimensional și o
bună intuiție profesională.
Conform unui studiu efectuat dea lungul a mai mulți ani asupra a 90 de firme americane de succes,
W. Bennis ajunge la concluzia că ceea ce liderii acestora aveau în comun erau următoarele patru
calități: de a fi o persoană plăcută, de a fi un bun comunicator, de a inspira încredere și capacitatea
de autocunoaștere și autoconducere.
Într-o încercare de definiție putem afirma că liderii sunt persoane plăcute, carismatice, cu o mare
posibilitate de comunicare și aptitudini necesare înțelegerii și influențării oamenilor și grupurilor
umane. Pentru a fi un adevărat lider, este necesară o orientare a gândirii și a acțiunii, astfel încât în
spiritul acestuia să-și facă loc conceptul de măreție. Mai concret, un lider este o persoană care obține
rezultate notabile cu o eficacitate sigură, în orice domeniu indiferent de obstacole și fară a înceta să
fie atent față de oameni. Intre calitățile liderilor pot fi menționate:
 1. o cunoaștere a grupului pe care-l conduce și a sectorului de activitate;
2. relații în societate și în sectorul de activitate;
3. o anumită reputație, antecedente privind succesul în diferite domenii;
4. aptitudini și competente (capacitatea de analiza, raționamente sigure, gândire strategică și
multidimensională, facultatea de a realiza bune relații de muncă, sensibilitatea față de alții,
înțelegerea naturii umane);
5. calități personale (integritate, onestitate);
6. o motivare puternică pentru a fi lider.

Nu putem să facem referire la lideri fară să ne oprim asupra activității pe care o desfășoară aceștia, și
anume asupra leadership-ului. Esență leadership-ului constă în capacitatea de a crea o viziune,
motivație și elan într-un grup de oameni. Leadership-ul implică aproape întotdeauna inițierea și
propagarea schimbării. În zilele noastre, într-o lume în care nu există stări de fapt date, nici un lider
nu poate prezida liniștit o organizație pe care nu o dezvoltă. De exemplu, dacă liderul poate părea
uneori un simplu purtător de cuvânt al echipei și al organizației, el rareori este o simplă marionetă.
Invariabil, liderul își folosește acest rol pentru a crea o viziune comună, motivație sau elan.
Leadership-ul este o activitate extrem de creativă. Liderul este adeptul încurajării inițiativei și
creativității oamenilor din organizația lui. Dar niciun lider nu poate supraviețui mult timp fară să
genereze idei proprii. Ideile pot fi despre viață externă sau despre cultură și procesele interne din
organizație. La baza leadership-ului se află spiritul de echipă definit ca fiind starea ce reflectă
dorință oamenilor de a gândi, simți și comporta armonizat în vederea realizării unui scop comun. P.
Koestenbaum propune un model în patru colturi al leadership-ului:
1) viziunea, care presupune o gândire amplă, grija constantă pentru perspectivă, o
vigilență și o claritate ascuțită;
2) realismul înseamnă să nu denaturezi realitățile, și să fii în contact cu lumea
exterioară;
3) etica înseamnă a tine seama de ceilalți, a acorda importanță moralei și cinstei. Omul
moral înțelege profund ființă umană, el înțelege pe alții că pe sine însuși;
4) curajul presupune acceptarea riscului, a acționa cu o inițiativă susținută.
Un lider trebuie să se caracterizeze printr-o trăsătură dominantă, măreția, plasată în centrul celor
patru colțuri. Dacă liderul nu se caracterizează prin măreție, deciziile lui vor fi lipsite de calitate.

Clasificarea liderilor

I. Vizionar: un lider vizionar este cel care dă direcție oamenilor. Le arată și definește o țintă și îi
îndreaptă în direcția corectă. Ceea ce nu face un astfel de lider este să definească și modul în
care oamenii ar putea ajunge acolo. El are viziunea și o împărtășește celorlalți însă, de obicei, îi
lasă pe ei să găsească un mod de a realiza obiectivele. Aici se vede cel mai clar diferență dintre
un lider (așa cum este el descris în majoritatea cărților) și un manager. Managerul găsește și
soluții și îndrumă pas cu pas. Liderul vizionar nu face asta.
 II. Sfătuitor: liderii care adoptă stilul ăsta de conducere sunt buni coach-i, stiu să asculte și sunt buni
consilieri. Îi ajută pe oameni să își identifice punctele tari și îi încurajează să se auto-depășească
constant. Sunt 100% lângă fiecare om din echipă și caută tot timpul moduri de a lega aspirațiile
personale ale fiecărui membru de obiectivul organizației pe care o conduc.

III. Colegial: stilul pe care îl adoptă în special cei care pun mai mult preț pe momentele de relaxare,
destindere a echipei (dealtfel, momente foarte necesare) decât pe rezultatele profesionale. Foarte
util în momentele în care se simte nevoia de îmbunatățire a relațiilor din echipă sau a stării de
spirit generale. Probabil stilul care îi apropie cel mai mult pe oameni fiindcă liderul e simțit mai
mult ca un coleg decât ca un superior.

IV. Democratic: stil folosit de cei cărora le place să asculte părerile celorlalți și să ia decizii
împreună cu ei. Partea bună este că oamenii înțeleg că părerea lor contează iar asta îi face să
devina mai devotați cauzei. Partea mai puțin bună este că, în cazul în care nu crezi sincer în
oamenii ăia, în momentul în care treci peste decizia lor ai o problemă mai mare decât un
manager. Le-ai acordat încredere după care le-ai luat-o. Iar asta doare mai mult decât dacă nu le-
ai fi acordat deloc.

V. Promotor: aici devine mai interesant. Promotorii sunt liderii ăia super-exigenți, care stabilesc
obiective foarte foarte sus și pretind oamenilor să le realizeze cu orice preț. Iar asta, din punct de
vedere al rezultatelor pe termen scurt, poate fi un stil foarte eficient. Promotori găsim în general
la conducerea echipelor de vânzări, prin asigurări, telemarketing și de obicei locuri în care se
lucrează cu multe target-uri, comisioane etc.Problema cu promotorii e că nu prea dau indicații.
Sunt cam că vizionarii dar fară viziune.
Ei se așteaptă ca oamenii să atingă targeturile și nu îi interesează foarte tare cum fac asta. Dau
doar câteva linii directoare și se adaptează greu. De obicei o țin pe-a lor indiferent de ceea ce
zice echipa și în cazul în care observă că sunt câțiva care se descurca mai greu, preiau ei
controlul și încearcă să facă și treaba celorlalți.

VI. Dominator: Sunt cam două cazuri în care un stil de conducere dominator ajută: situațiile de criză
și conflictele cu angajații dificili. În rest, același control excesiv ca și la stilul promotor cuplat cu
atitudinea “se face cum zic eu că așa (și numai așa) e bine”.
Există într-adevăr explicații pe care un lider sau un manager nu le poate da celor cu care lucrează
fiindcă ar fi necesar să îi învețe mai întăi tot ceea ce știe el și, de multe ori, asta nu se poate face
chiar brusc. Însă stilul de conducere dominator duce asta la extremă. Ei dau ordine și nu
consideră necesar să explice nimic ceea ce, evident, creează frustrări și tensiuni care, mai
devreme sau mai tărziu, ies la iveala, însă nu înainte de a contamina toată echipa.
Părerea mea personală: consider că este imposibil ca un lider să se plieze exact pe
categoriile enumerate mai sus, fiecare lider are stilul lui de a aborda o situație.
 CAPITOLUL 3

DIFERENȚE MANAGER/ LIDER

Cifrele țin de management, cuvintele de leadership.

Liderii inspiră, în vreme ce managerii operează. Liderii sunt acolo pentru a inspira alți oameni să
facă lucruri, să acționeze. Managerii impun niște reguli și au grijă ca ordinele primite de mai sus să
fie respectate în totalitate. Când vorbim de leadership, vorbim de flexibilitate. Oamenii trebuie să se
simtă motivați de o persoană. Acea persoană trebuie să fie cea din fruntea plutonului, fie el manager
simplu sau lider.
Liderii au adepți, managerii au angajați. Structura organizațională este cea care le ia mințile
managerilor. Din momentul în care s-au așezat pe fotoliul de conducere îi privesc pe ceilalți ca pe
niște simpli angajați. Nu același lucru se poate spune despre lideri, care reușesc să ducă lucrurile la
un alt nivel și să se apropie de oamenii care sunt în subordinea lor, aducându-i la stadiul de adepți.
Poate că adept este un cuvânt prea greu în contextul dat. Putem să îi numim pe adepți oameni care
își urmează liderul datorită încrederii pe care aceștia i-o acordă.
Liderii conving, managerii comunică. Managerii sunt o parte dintr-un lanț comunicativ. Ei își
canalizează vocea prin intermediul ordinelor primite de la conducere. Cu toate acestea, liderii au
calitatea de a-i convinge pe ceilalți prin vocea lor proprie. Stilul lor de comunicare este menit să îi
influențeze pe ceilalți, astfel încât obiectivele companiei să fie îndeplinite.
Liderii îi ajută pe alții să devină eroi, în vreme ce managerii încearcă să fie ei eroi. Aici există și o
comparație între altruism și egoism. Liderii sunt conștienți de faptul că nu pot fi în două locuri în
același timp, așa că își desemnează cu grijă oamenii potriviți pentru fiecare sarcină, înspre binele
firmei. Pe de altă parte, managerii trag doar pentru ei, pentru a ieși în evidență, chiar dacă este peste
puterile lor de a face mai multe lucruri în același timp.
Warren Bennis stabileşte, în anul 1989, următoarele diferenţe dintre manager şi lider:
 Managerul administrează; liderul inovează
 Managerul este o copie; liderul este un original
 Managerul menţine; liderul dezvoltă
 Managerul pune accentul pe sisteme şi structuri; liderul pe oameni
 Managerul se bazează pe control; liderul inspiră încredere
 Managerul are viziune pe termen scurt; liderul pe termen lung
 Managerul întreabă cum ? şi când ?; liderul întreabă ce ? şi de ce ?
 Managerul ţinteşte rezultatul final; liderul orizontul
 Managerul invită; liderul iniţiază
 Managerul acceptă status-quo-ul; liderul îl provoacă
 Managerul este soldatul clasic bun; liderul este propriul lui general
 Managerul face bine lucrurile; liderul face lucruri bune
 Managerul este format şi învaţă prin instruire; liderul prin educaţie
 Există şi o altă abordare a acestei controverse şi anume, aceea că liderul e o parte a
managerului, mai corect spus, leadershipul e una dintre calităţile pe care trebuie să le posede
un manager. Leadershipul e parte integrantă a funcţiei de coordonare a managerului
(Mooney,
2002) Totuşi există anumite caracteristici ale liderilor şi ale managerilor care ar fi bine să se
regăsească la un coordonator. Un management eficient cere aptituni corespunzătoare, la fel şi
un leadership eficient are nevoie de aptitudini corespunzătoare. Aceste caracteristici ale
managerilor şi liderilor pot fi reprezentate într-un tabel:

Trăsăturile managerilor Trăsăturile liderilor

Spirit analitic Pasiune
Viziune Viziune
Orientare spre scopuri Valori
Orientare spre rezolvarea problemelor Creativitate
Determinare Cunostinţe
Toleranţă la frustrare Încredere şi modestie
Abilităţi de comunicare Abilităţi de comunicare
Energie Aptitudini relaţionale

Table 1Trăsături manageri și lideri

Managementul în România

Managementul practicat în România este inferior comparativ cu managementul din ţările Uniunii
Europene, iar principalele puncte slabe ale managerului român sunt nefocalizarea pe proprietăţi,
capacitatea redusă de motivare a salariaţilor din organizaţie şi lipsa strategiei, potrivit un studiu
privind calitatea managementului în România. Circa 40% dintre respondenţi sunt de părere că
managementul din România este inferior celui din UE, arată raportul „Starea de Sănătate a
Managementului din România 2016“. „Nivelul managementului universitar în România este
apropiat de nivelul managementului european. Şcoala este bună, la stat, nu la particular, la particular
se vând diplome.
Problema este că măjoritatea celor care fac management aleg facultăţile particulare“, a spus Ovidiu
Nicolescu, profesor doctor universitar şi unul dintre autorii studiului, în cădrul evenimentului de
lansare a studiului. În prezent, România are o populaţie de 400.000 de manageri, iar din comparaţiile
făcute cu managementul din ţările Uniunii Europene, dar şi cu propriul sistem din perioada
anterioară, reiese că există o tendinţă de îmbunătăţire a practicilor manageriale actuale.
Leadershipul în România

Dacă conceptul de manager are o inţelegere mai clară în minţile noastre, atunci ar trebui studiat mai
mult termenul de lider, în accepţiunea realităţilor noastre actuale.În acest sens a fost întrepris un
studiu de către KRW INTERNATIONAL şi CBE în anul 2003, intitulat “Leadership în România”,
cu scopul declarat “de a identifica stadiul în care se află leadership-ul în România”.
Autorii studiului spun că, pentru a înţelege stadiul la care se află leadershipul în România, trebuie
menţionat faptul că în cadrul perioadei comuniste, ţara s-a aflat sub dominaţia unui singur lider.
Dacă toţi ar fi condus, cine ar mai fi muncit? Aceasta este ideea regimului trecut, care îngrădea
libertăţile şi responsabilităţile în acelaşi timp.
În studiu se accentuează ideea că e importantă existenţa unui manager-lider, care presupune o mare
responsabilitate faţă de companie şi oameni.
Fără îndoială perioada comunistă a dus la o greutate a înţelegerii termenului de lider: "Leadershipul
este foarte puţin înţeles, deoarece se scapă din vedere exemplele demne de notat ale firmelor de
succes care, de cele mai multe ori nici măcar nu sunt evidenţiate de mass-media. Doar câteva firme
străine sau cu capital mixt au impus în cadrul lor o bună comunicare internă ce permite
conştientizarea a ceea ce înseamnă cu adevărat conceptul de leadership", se arată în studiu.
Perioada stearpă antedecembristă a leadershipului a generat lipsa de tradiţie în care ne aflăm azi. În
plus, în companiile româneşti sau în cadrul întâlnirilor de afaceri se discută foarte rar sau deloc
despre acest subiect. Asta poate şi pentru că nu există încă o pregatire teoretică prealabilă a
actualilor lideri, iar conceptul abia începe să fie predat în şcoli. Leadershipul este înţeles mai
degrabă ca o consecinţă a experienţei acumulate, persoanele care au experienţă considerându-se
lideri automat. Printre slăbiciunile managementului românesc, se pot considera:
• Orientarea spre rezolvarea sarcinilor subordonaţilor în defavoarea coordonării întregii echipe;
• Mentalitatea total greşită conform căreia liderul este un dictator.
Totuşi, viitorul nu este foarte sumbru:
"Din fericire viitorul pare promiţător, iar leadershipul începe să fie perceput ca o realitate: liderul
stabileşte scopul de atins, echipa managerială stabileşte strategia de atingere a scopului propus, iar
echipa operaţională duce la bun sfârşit proiectul", evidenţiază studiul.
 CONCLUZII
Încercarea de a studia managementul sau leadershipul în România se izbeşte înainte de toate de
perioada comunistă, care a generat o adevărată stagnare a popularizării acestor concepte. Studiul
amintit este elocvent în acest sens. Starea managementului actual în România şi a leadershipului în
particular este destul de precară, deşi se sugerează o notă de optimism referitoare la viitor.
Leadership-ul este procesul care transforma managementul în artă. Totuși, există anumite
dificultăți, când liderul nu are puterea formală și există posibilitatea conflictului dintre el și manager
sau conducearea organizației respective. De aceea eficiența maximă a leadership-ului se atinge
atunci când liderul îndeplinește și statutul de manager sau managerul are și calitățile necesare
liderului. Diferențele dintre manager și lider trebuie înlocuite printr-o nouă paradigmă cea a
liderului-manager, astfel încât conducătorul să nu mai fie un simplu administrator de resurse ci un
lider preocupat de armonizarea așteptărilor grupului cu situațiile dictate de dinamică sarcinilor de
îndeplinit, care să treacă de la modul de administrare tradițională la organizarea suplă în care
oamenii reprezintă avuția cea mai de preț.
 BIBLIOGRAFIE

1. Cornescu V., Mihailescu I., Stanciu S., Managmentul organizatiei, Editura All Beck, Bucuresti, 2003,
p. 217 – 220;
2. https://andreirosca.ro/stiluri-de-conducere/
3. https://revistacariere.ro/leadership/tipuri-de-lideri-tu-din-ce-categorie-faci-parte/
4. https://www.zf.ro/companii/managementul-din-romania-inferior-fata-de-cel-din-ue-totusi-nivelul-
de-pregatire-din-scoli-este-apropiat-de-cel-european-16517342
5. Nicolescu O., Verboncu I., Management, Editura Economica, Bucuresti, 1999, p. 506.
6. Telespan C., Stanciu L., Bazele Managementului – curs, Editura Academiei Fortelor Terestre, Sibiu,
2005, p. 74 – 80;