UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI

COLEGIUL TERȚIAR NONUNIVERSITAR

SPECIALIZAREA ASISTENT MEDICAL GENERALIST
MODUL LEADERSHIP ȘI COMUNICARE PROFESIONALA

REFERAT

LEADERSHIP SI MANAGEMENT
DELIMITARI CONCEPTUALE

Coordonator: MIHAELA ALEXE

Elev: SARBU MONICAVICTORIA

 PITEȘTI 2023

Leadership-ul înseamnă viziune, încurajare, entuziasm, dragoste, energie, pasiune, obsesie,

consecvenţă, utilizarea simbolurilor, a fi atent la priorităţile altora, drama adevărată (cauzată şi
de management), crearea eroilor la toate nivelurile, instruire, plimbări eficiente prin 2 organizaţie
şi încă o grămadă de alte lucruri” (Tom Peters & Nancy Austin. A Passion for Excellence. The
Leadership Difference. London: Fontana; 1986. p. 5-6)
“Leadership-ul este o relaţie reciprocă între cei care aleg să conducă şi cei care aleg să îi urmeze”
(James Kouzes and Barry Posner. Credibility: How leaders Gain it and Lose it – Why eople
Demand it. Jossey-Bass. March 1997)
Leadershipul este un fenomen complex ce atinge aproape toate procesele organizaţionale, sociale
şi personale. Depinde de un proces de influenţă, în care oamenii sunt inspiraţi spre a atinge
anumite obiective prin motivaţie personală. Într-un recent rezumat al teoriilor pe leadership,
Northouse identifica patru teme comune privind modul în care leadershipul este exprimat:
 este un proces
 implică influenţă
 se realizează în cadrul uni grup
 presupune realizarea unui obiectiv
Leadership se referă la un proces prin care o persoană poate influenţa un grup de indivizi în
realizarea unui obiectiv comun. Autoritatea managerială poate exista, dar nu este necesară. Se
conturează astfel ideea că leadershipul este “un proces în care un individ influenţează un “grup
spre atingerea unor obiective comune“.
Termenul de leadership este privit ca un aspect al managementului, care include “lideri reali”
caracterizaţi prin carismă şi fler vizionar, cu abilitatea de a motiva şi entuziasma pe alţii, chiar
dacă le lipsesc instru-mentele administrative pentru planificarea, organizarea efectivă sau
controlul resurselor. Managerii trebuie să fie buni pur şi simplu la tot ceea ce liderii nu sunt.
“Un leader are abilitatea de a face oamenii să fie mulţumiţi cu ceea ce fac şi ajută oamenii să
simtă că munca lor ajută la atingerea scopului pe termen lung pe care îl are organizaţia. Un
leader provoacă angajaţii să treacă de nivelul de bază de eficienţă şi să încerce să atingă
potenţialul lor maxim; se străduiesc să obţină ceea ce este mai bun de la angajaţi. Un leader este
cel care recunoaşte realizările, succesele şi recompensează persoanele în cauză cum se cuvine.
Una dintre cele mai importante trăsături ale leaderului este că tratează greşelile ca experienţe de
învăţare.” (Kouzes, J.M., Pozner, B.Z. Student leadership practices inventory. San Francisco,
CA: Jossey-Bass Publishers. 1998).
Gronn arata că “leadership-ul este calitativ diferenţiat şi de management şi de administraţie”.
El priveşte leadership-ul ca pe o calitate care nu provine nea-părat din status, sau din slujbă, ci
este ceva special. În mod cert, leadership-ul poate fi identificat la vârful unei organizaţii, dar la
fel de bine poate fi exercitat de alţii, la diferite alte niveluri ale organizaţiei.
Leadership-ul presupune o acţiune colectivă, realizată astfel încât să producă schimbări de
substanţă, având ca efect creşterea competenţei şi motivaţiei membrilor organizaţiei. El se
desfăşoară în mod continuu, atunci când cei din organizaţie ajung să-i urmeze pe lideri.
Ceea ce-i dă putere liderului şi credibilitate este puterea lui de convingere, caracterul şi curajul
de care dă dovadă, calmul pe care îl afişează şi competenţa pe care o probează în fiverse situaţii.
Un individ poate exercita leadership dacă este văzut de către cei din jur ca o persoană credibilă,
care ştie ce vrea şi Leadership-ul presupune şi se bazează pe integritate, onestitate şi comportare
morală. El cere a spune întotdeauna adevărul, ceea ce permite să existe stima de sine, dar şi
respectul pentru cei din jur.

Cerinţele esenţiale ale leadership-ului, sunt:

- să existe şi să se dea dovadă de integritate;
- să existe un proces continuu;
- presupune o acţiune colectivă, de aşa manieră realizată încât să producă schimbări
semnificative în organizaţie;
- în timp să apară performanţa;
- să existe un set complet de relaţii, sisteme şi procese;
- să reflecte şi să fie influenţat de nivelul de cultură şi de expe-rienţa de viaţă.

Între management şi leadership există diferenţe, deşi în studiile de specialitate pot fi întâlnite
trei tipuri de abordări referitoare la relaţia dintre termenii de leadership şi management.

1. Astfel, una dintre abordări identifică noţiunile, nefăcând distincţie între cei doi termeni. Unii
autori recurg la unul sau altul dintre termeni, fără a-i diferenţia. Apare chiar situaţia în care în
text se foloseşte unul dintre termeni, iar celălalt este plasat în paranteză. În litera-tura de
specialitate românească apare această situaţie, ea fiind întărită şi de faptul că atât termenul de
management, cât şi cel de leadership sunt traduşi la fel, prin "conducere”.

2. O a doua abordare diferenţiază total cele două noţiuni. Prima separare clară a celor două
noţiuni a fost făcută în 1977, prin articolul apărut în Harward Business Revue “Manageri şi
lideri: sunt ei diferiţi?”. Astfel, s-a realizat o diferenţiere majoră între cele două categorii de con-
ducători redată în tabelul 1.
Watson, bazat pe cei 7 S (strategie, structură, sistem, stil, , staff, skills, scopuri) afirma că în
timp ce managerilor le sunt caracteristici primii 3 S, liderii sunt mai înclinaţi către ultimii. În
1988 John P. Kotter sublinia că managementul este diferit de leadership, prin aceea că este
“mai formal, mai ştiinţific şi deci universal”. Adică, managementul se bazează pe un set de
instrumente şi tehnici explicite, determinate prin testări şi raţionamente analitice, ce pot fi
folosite ca atare, în situaţii diferite, atât în lumea afacerilor, cât şi în sectorul public.
Categorii de conducători
Tab.1
Criterii Categorii de conducători

Lideri Manageri
Scopul Manifestă atitudini perso-nale, Manifestă atitudini imperso-nale,
active pasive
Concepţia Stimulează munca, oferă şi Coordonează, echilibrează munca.
despre muncă creează posibilităţi de ale-gere a ei Recurg la compromi-suri valorice
Relaţiile cu Manifestă empatie, acor-dă Slabă implicare emoţională în relaţiile
ceilalţi semnificaţie acţiunilor şi cu cei din jur
evenimentelor
Percepţia de Manifestă o identitate de sine Manifestă o nevoie acută de menţinere
sine scăzută, fiind focali-zaţi spre a ordinii actuale, conservatorism
schimbare pronunţat

Alte opinii referitoare la cele două noţiuni sunt:

- managerii administrează, în timp ce liderii inovează;
- managerul este o copie, liderul este originalul;
- managerul menţine, liderul dezvoltă;
- managerul se bazează pe control, liderul inspiră încredere;
- managerul are viziuni pe termen scurt, liderul privilegiază viziunile pe termen lung;
- managerul întreabă “cum ?” şi “când ?”, liderul întreabă “ce ?” şi “de ce ?”;

Covey vorbea despre faptul că “leadership-ul este investirea efortului pe drumul cel bun,
managementul este cantitatea de efort cheltuită”.
Această abordare accentuează ideea că liderul visează şi imaginează, este vizionarul care
stabileşte scopuri şi planuri de acţiune, în timp ce managerul este cel care transformă planurile în
 realitate, are deci capacitatea de “a şti cum să facă”. Cercetătorii vorbesc chiar despre faptul că
leadership-ul poate fi asociat unei conduceri psihologice, în timp ce managementul este specific
uneia administrative.

3. A 3-a abordare consideră leadership-ul ca parte integrantă a managementului, parte

esenţială, fundamentală. Astfel, Jacques şi Clement au specificat ideea că, un management
competent presupune un leadership competent, ca parte integrantă, fără de care managementul
nici nu există. La aceeaşi opinie s-au raliat şi Ovidiu Nicolescu şi Ioan Verboncu, conform cărora
“leadership-ul este o componentă majoră a managementului”.
Lider- versus manager
Tabelul 2
Lideri Manageri

Îndeplinesc funcţia de previziune pe termen lung Indeplinesc previziunea având la bază

Manifestă viziuni şi perspective ample
Folosesc raţionamentul logic, suportul psiho-social
din partea subordonaţilor
Manifestă creativitate, inovaţie, spirit vizionar
Utilizează tehnici şi instrumente mo-derne de
conducere, în relaţie directă cu schimbările care se
realizează în or-ganizaţie
Îndeplinesc sarcinile conducând, adică orientând şi
motivând pe cei din jur
Au puterea de a schimba părerile celor din jur şi
stârnesc entuziasmul, reuşind o bună colaborare cu
cei din jur, dar şi cu alte grupuri din organizaţie
Acţionează întotdeauna pe toate planu-rile
organizaţiei: tehnice, politice, cul-turale, afective
Punctele de vedere ale liderilor, bine formulate şi
argumentate se constituie în puncte de plecare
pentru ideile şi valorile ale celorlalţi membri ai
perspective pe termen scurt
Manifestă viziuni pe termen scurt
Se bazează pe experimentare, pe un ansamblu
de tehnici şi procedee
Manifestă predictibilitate, rutină
Folosesc în activitate raţionamentul logic,
experimente care reflectă punctul propriu de
gândire şi modul de interpretare a realităţii
Dau dispoziţii, dau ordine, apelează la
intimidare şi la sancţiune ca o modalitate de
constrângere
Manifestă rigiditate, prestându-şi activitatea în
special prin exercita-rea funcţiilor
managementului.
Acţionează cu predilecţie pe planul structurii
ierarhice, pe definirea e-xactă a posturilor, fapt
care uneori poate produce perturbaţii în activi-
tate
Chiar dacă pot dovedi că stăpânesc bine
comunicarea, în multe situaţii managerii se
comportă ca birocraţi şi nu ca lideri.
organizaţiei

Profesorul Mielu Zlate consideră că, în afara acestor trei abordări ale noţiunilor mai poate exista
una, de coincidenţă parţială a sferelor ce-lor două noţiuni. Astfel, liderii şi managerii ar avea,
fiecare dintre ei e-lemente caracteristice specifice, care le asigură individualitatea şi auto-nomia,
dar, în acelaşi timp, au şi o serie de elemente comune, care între-ţin interacţiunea şi potenţarea
lor reciprocă.

Trebuie reţinută ideea ca cele două noţiuni nu se exclud reciproc. În practică este foarte posibil
ca liderii şi managerii să fie caracterizaţi de aceleaşi calităţi şi abilităţi. Ceea ce diferă însă este
proporţia în care acestea se împletesc. Astfel, există părerea că liderilor le sunt specifice
abilităţile conceptuale şi umane, iar managerilor, cele tehnice, de acţiu-ne, operaţionale. De
asemenea, calităţile unui lider sunt pregnant vizibile în acele situaţii care implică schimbări
rapide şi ample, în situaţii de cri-ză, în timp ce calităţile managerului sunt vizibile în situaţiile
cotidiene, banale, curente. De aici şi ideea că managerii preîntîmpină sau îndepăr- tează riscurile,
în timp ce liderii îşi asumă aceste riscuri.

Liderul şi calităţile lui

Bennis afirma că “baza conducerii o reprezintă capacitatea lide-rului de a schimba gândirea şi
comportamentul altei persoane.
Principalele calităţi ale unui lider pot fi sintetizate în :
1. Viziune: liderii de succes sunt cei care au viziuni personale, în realizarea cărora se angajează,
lucru evident atât prin activităţile pe care iniţiază, cât şi prin modul de comunicare, prin care
întăresc ideea a ce trebuie şi de ce trebuie făcut.
2.Comportament: liderii de succes trebuie:
- să provoace şi să promoveze schimbarea;
- să comunice deschis şi sincer, manifestându-şi şi disponibilitatea de a asculta;
- să se folosească de tot ceea ce i se oferă în prezent, cu gândul la ceea ce urmează a se întâmpla
în viitor;
- să se concentreze asupra rezultatelor;
- să manifeste şi să dea dovadă de încredere în subordonaţi să împartă responsabilităţile cu ei;
- să încurajeze şi să critice, după situaţie.
3. Caracter: întotdeauna liderii sunt judecaţi şi analizaţi în funcţie de modul în care îşi urmăresc
şi îşi ating scopurile. Lor li se pretinde şi tre-buie să fie cinstiţi, demni de încredere şi deschişi.
Doar în acest fel ei pot fi respectaţi. Ca urmare, liderii, trebuie să dea dovadă de:
- o viziune globală pe care să o transpună în fapte;
- să aibă simţul acţiunii, având întotdeauna o direcţie clară a acţiunilor lor;
- inteligenţă şi în special inteligenţă emoţională, fără momente de diso-nanţă;
- integritate morală, onestitate, simţul umorului;
- dragoste faţă de oameni;
- să se manifeste ca fini observatori ai realităţii şi ai indivizilor;
- să fie accesibili celor din jur, creând partenerilor un sentiment de si-guranţă şi confort psihic;
- să fie atenţi şi cu privirea îndreptată spre viitor.

4. Încrederea în sine: trebuie să existe, deoarece ei îşi asumă riscuri care crează oportunităţi şi
dau curaj şi altora să încerce.
Un studiu realizat la Yale University School of Management a pus în evidenţă faptul că buna
dispoziţie şi entuziasmul se răspândesc cel mai rapid, că iritabilitatea este mai puţin contagioasă,
iar depresia nu se răspundeşte aproape deloc. Astfel, studiul a arătat că stările de spirit
influenţează eficienţa muncii oamenilor. Dispoziţiile optimiste stimulează cooperarea, onestitatea
şi performanţele organizaţiei.
Uşurinţa cu care se molipsesc stările emoţionale ale liderilor depinde de expresivitatea feţei
acestora, a vocii şi gesturilor lor din momentele în care îşi exprimă sentimentele. Dacă abilitatea
liderului de a trans-mite emoţii este mare, atunci aceste emoţii se transmit rapid. Aceasta nu
înseamnă însă că liderul trebuie să fie teatral, fals, deoarece, oamenii urmăresc atent liderul şi pot
simţi rapid lipsa de sinceritate.
Eficienţa cu care liderii gestionează şi canalizează sentimentele pozitive ale grupului, ajuntând în
acest fel organizaţia să-şi atingă obiectivele depinde de nivelul inteligenţei emoţionale al
liderilor.
Astfel, cei care dispun de o inteligenţă emoţională superioară cre-ează din instinct, rezonanţă.
Pasiunea şi energia lor stimulatoare impulsionează grupul. Ei însă pot realiza şi o stare de spirit
mai gravă, atunci când este cazul, folosind empatia pentru a se pune în relaţie cu starea de spirit a
membrilor grupului. Liderii cu inteligenţă emoţională construiesc într-un mod temeinic motivaţia
subordonaţilor, adunându-i pe aceştia în jurul unui obiectiv comun.
Între membrii grupului se formează o legătură emoţională care îi ajută să se concentreze chiar şi
în miezul schimbărilor sau al unor incerti-tudini. Datorită acestor atribute oamenii sunt capabili
să realizeze împreună lucruri pe care nici unul dintre ei nu le-ar putea face singur.
Ceea ce îl caracterizează pe un lider atunci când posedă inteligenţa emoţională se reflectă în
autocunoaşterea şi stăpânirea de sine, conştiinţa socială şi gestionarea relaţiilor. Între aceste
caracteristici există o relaţie dinamică, interacţională. Astfel, un lider nu-şi poate stăpâni cores-
punzător emoţiile dacă nu le conştientizează. Apoi, dacă emoţiile scapă de sub control, va fi
afectată abilitatea de gestionare a relaţiilor.
Managerul şi abilităţile lui
În funcţie de nivelul ierarhic pe care se desfăşoară, avem de-a face cu
-top managers (superiori, de vârf, care au în subordine toate cele-lalte niveluri ierarhice ale
managementului organizaţiei);
-middle managers (de nivel mediu, care au în subordine atât exe-cutanţi direcţi, cât şi alţi
manageri);
-first managers (care lucrează direct cu executanţii, neavând în subordine alţi manageri).
Pentru îndeplinirea cu succes a activităţilor care îi revin, manage-rului i se cer o serie de
abilităţi, precum:

1. Conceptuale: constau în capacitatea managerului de a privi organizaţia ca pe un întreg, de a

înţelege locul fiecărui departament în organizaţie, al acesteia în peisajul local (industrial sau al
serviciilor, în comunitate) precum şi capacitatea de a gândi strategia şi de a lua decizii pe termen
lung.

2. Umane: constau în ca-pacitatea managerului de a lucra cu oameni şi, prin intermediul lor, de a
fi e-ficient ca membru al u-nui grup, de a motiva oa-menii, de a soluţiona conflicte etc.

3. Tehnice: vizează înţelegerea sarcinilor specifice şi includ o cunoaştere foarte bună a

metodelor, tehnicilor, echipamentului implicat în activităţile de producţie, financiare sau de
marketing
Leadership-ul personal – se referă la persoana care se naşte cu ta-lentul de a conduce.
Leadership-ul managerial – talentul managerial poa-te fi învăţat

În şcolile şi colegiile de afaceri se militează pentru formarea unor competenţe pentru

managementul de succes. Printre acestea, pe primul loc figurează leadership-ul, ca abilitate de a-i
influenţa pe alţii pentru realizarea sarcinilor
Leadershipul şi managementul nu sunt similare, cu toate că cele două categorii sunt adesea
folosite interschimbabil.
Managementul acoperă o sferă mai largă ce include leadershipul, considerat a fi o funcţie a
managementului
. Leadership-ul reprezintă capacitatea de a determina oamenii să acţioneze. Leadership-ul se află
în relaţie directă cu capacitatea de a influenţa comportamentul oamenilor.

BIBLIOGRAFIE:
https://buzdugan.com.ro/2018/03/28/10-definitii-pentru-leadership
Roncea, C., Audit of The Management Systems in the Context of New Approach Imposed by Annex
Sl High Level Structure, IWC Conference Total Quality Management 2015, Proceeding of the The 8th