Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
REFERAT
LEADERSHIP SI MANAGEMENT
DELIMITARI CONCEPTUALE
Între management şi leadership există diferenţe, deşi în studiile de specialitate pot fi întâlnite
trei tipuri de abordări referitoare la relaţia dintre termenii de leadership şi management.
1. Astfel, una dintre abordări identifică noţiunile, nefăcând distincţie între cei doi termeni. Unii
autori recurg la unul sau altul dintre termeni, fără a-i diferenţia. Apare chiar situaţia în care în
text se foloseşte unul dintre termeni, iar celălalt este plasat în paranteză. În litera-tura de
specialitate românească apare această situaţie, ea fiind întărită şi de faptul că atât termenul de
management, cât şi cel de leadership sunt traduşi la fel, prin "conducere”.
2. O a doua abordare diferenţiază total cele două noţiuni. Prima separare clară a celor două
noţiuni a fost făcută în 1977, prin articolul apărut în Harward Business Revue “Manageri şi
lideri: sunt ei diferiţi?”. Astfel, s-a realizat o diferenţiere majoră între cele două categorii de con-
ducători redată în tabelul 1.
Watson, bazat pe cei 7 S (strategie, structură, sistem, stil, , staff, skills, scopuri) afirma că în
timp ce managerilor le sunt caracteristici primii 3 S, liderii sunt mai înclinaţi către ultimii. În
1988 John P. Kotter sublinia că managementul este diferit de leadership, prin aceea că este
“mai formal, mai ştiinţific şi deci universal”. Adică, managementul se bazează pe un set de
instrumente şi tehnici explicite, determinate prin testări şi raţionamente analitice, ce pot fi
folosite ca atare, în situaţii diferite, atât în lumea afacerilor, cât şi în sectorul public.
Categorii de conducători
Tab.1
Criterii Categorii de conducători
Lideri Manageri
Scopul Manifestă atitudini perso-nale, Manifestă atitudini imperso-nale,
active pasive
Concepţia Stimulează munca, oferă şi Coordonează, echilibrează munca.
despre muncă creează posibilităţi de ale-gere a ei Recurg la compromi-suri valorice
Relaţiile cu Manifestă empatie, acor-dă Slabă implicare emoţională în relaţiile
ceilalţi semnificaţie acţiunilor şi cu cei din jur
evenimentelor
Percepţia de Manifestă o identitate de sine Manifestă o nevoie acută de menţinere
sine scăzută, fiind focali-zaţi spre a ordinii actuale, conservatorism
schimbare pronunţat
Covey vorbea despre faptul că “leadership-ul este investirea efortului pe drumul cel bun,
managementul este cantitatea de efort cheltuită”.
Această abordare accentuează ideea că liderul visează şi imaginează, este vizionarul care
stabileşte scopuri şi planuri de acţiune, în timp ce managerul este cel care transformă planurile în
realitate, are deci capacitatea de “a şti cum să facă”. Cercetătorii vorbesc chiar despre faptul că
leadership-ul poate fi asociat unei conduceri psihologice, în timp ce managementul este specific
uneia administrative.
Profesorul Mielu Zlate consideră că, în afara acestor trei abordări ale noţiunilor mai poate exista
una, de coincidenţă parţială a sferelor ce-lor două noţiuni. Astfel, liderii şi managerii ar avea,
fiecare dintre ei e-lemente caracteristice specifice, care le asigură individualitatea şi auto-nomia,
dar, în acelaşi timp, au şi o serie de elemente comune, care între-ţin interacţiunea şi potenţarea
lor reciprocă.
Trebuie reţinută ideea ca cele două noţiuni nu se exclud reciproc. În practică este foarte posibil
ca liderii şi managerii să fie caracterizaţi de aceleaşi calităţi şi abilităţi. Ceea ce diferă însă este
proporţia în care acestea se împletesc. Astfel, există părerea că liderilor le sunt specifice
abilităţile conceptuale şi umane, iar managerilor, cele tehnice, de acţiu-ne, operaţionale. De
asemenea, calităţile unui lider sunt pregnant vizibile în acele situaţii care implică schimbări
rapide şi ample, în situaţii de cri-ză, în timp ce calităţile managerului sunt vizibile în situaţiile
cotidiene, banale, curente. De aici şi ideea că managerii preîntîmpină sau îndepăr- tează riscurile,
în timp ce liderii îşi asumă aceste riscuri.
4. Încrederea în sine: trebuie să existe, deoarece ei îşi asumă riscuri care crează oportunităţi şi
dau curaj şi altora să încerce.
Un studiu realizat la Yale University School of Management a pus în evidenţă faptul că buna
dispoziţie şi entuziasmul se răspândesc cel mai rapid, că iritabilitatea este mai puţin contagioasă,
iar depresia nu se răspundeşte aproape deloc. Astfel, studiul a arătat că stările de spirit
influenţează eficienţa muncii oamenilor. Dispoziţiile optimiste stimulează cooperarea, onestitatea
şi performanţele organizaţiei.
Uşurinţa cu care se molipsesc stările emoţionale ale liderilor depinde de expresivitatea feţei
acestora, a vocii şi gesturilor lor din momentele în care îşi exprimă sentimentele. Dacă abilitatea
liderului de a trans-mite emoţii este mare, atunci aceste emoţii se transmit rapid. Aceasta nu
înseamnă însă că liderul trebuie să fie teatral, fals, deoarece, oamenii urmăresc atent liderul şi pot
simţi rapid lipsa de sinceritate.
Eficienţa cu care liderii gestionează şi canalizează sentimentele pozitive ale grupului, ajuntând în
acest fel organizaţia să-şi atingă obiectivele depinde de nivelul inteligenţei emoţionale al
liderilor.
Astfel, cei care dispun de o inteligenţă emoţională superioară cre-ează din instinct, rezonanţă.
Pasiunea şi energia lor stimulatoare impulsionează grupul. Ei însă pot realiza şi o stare de spirit
mai gravă, atunci când este cazul, folosind empatia pentru a se pune în relaţie cu starea de spirit a
membrilor grupului. Liderii cu inteligenţă emoţională construiesc într-un mod temeinic motivaţia
subordonaţilor, adunându-i pe aceştia în jurul unui obiectiv comun.
Între membrii grupului se formează o legătură emoţională care îi ajută să se concentreze chiar şi
în miezul schimbărilor sau al unor incerti-tudini. Datorită acestor atribute oamenii sunt capabili
să realizeze împreună lucruri pe care nici unul dintre ei nu le-ar putea face singur.
Ceea ce îl caracterizează pe un lider atunci când posedă inteligenţa emoţională se reflectă în
autocunoaşterea şi stăpânirea de sine, conştiinţa socială şi gestionarea relaţiilor. Între aceste
caracteristici există o relaţie dinamică, interacţională. Astfel, un lider nu-şi poate stăpâni cores-
punzător emoţiile dacă nu le conştientizează. Apoi, dacă emoţiile scapă de sub control, va fi
afectată abilitatea de gestionare a relaţiilor.
Managerul şi abilităţile lui
În funcţie de nivelul ierarhic pe care se desfăşoară, avem de-a face cu
-top managers (superiori, de vârf, care au în subordine toate cele-lalte niveluri ierarhice ale
managementului organizaţiei);
-middle managers (de nivel mediu, care au în subordine atât exe-cutanţi direcţi, cât şi alţi
manageri);
-first managers (care lucrează direct cu executanţii, neavând în subordine alţi manageri).
Pentru îndeplinirea cu succes a activităţilor care îi revin, manage-rului i se cer o serie de
abilităţi, precum:
2. Umane: constau în ca-pacitatea managerului de a lucra cu oameni şi, prin intermediul lor, de a
fi e-ficient ca membru al u-nui grup, de a motiva oa-menii, de a soluţiona conflicte etc.
BIBLIOGRAFIE:
https://buzdugan.com.ro/2018/03/28/10-definitii-pentru-leadership
Roncea, C., Audit of The Management Systems in the Context of New Approach Imposed by Annex
Sl High Level Structure, IWC Conference Total Quality Management 2015, Proceeding of the The 8th