LEADERSHIP ȘI MANAGEMENT EDUCAȚIONAL

Prof. înv. primar Onu Ana Dorina

Liceul Tehnologic Telciu, jud. Bistrița-Năsăud

Managementul se preocupă îndeosebi de complexitate. Practicile și procedurile sale

sunt de fapt un răspuns la una dintre cele mai semnificative dezvoltări ale secolului XX:
apariția marilor organizații. Fără un bun management întreprinderile complexe tind să devină
haotice într-un grad ce le poate amenința însăși existența. Un management bun aduce ordine și
consistenta în domenii cheie precum calitatea și profitabilitatea produselor. Leadership-ul prin
contrast se luptă cu schimbarea.
Managementul dezvoltă această capacitate de atinge planurile prin organizare și
coordonare - crearea unei structuri organizatorice și a unui set de posturi pentru a îndeplini
cerințele planurilor, angajarea de persoane calificate, comunicarea planurilor către angajati,
delegarea responsabilităților și realizarea de sisteme pentru a supraveghea implementarea.
Activitatea echivalentă a leadership-ului este de a ghida (align) oamenii. Aceasta înseamnă să
comunice noua direcție pentru cei care pot crea grupuri ce înțeleg viziunea și sunt dedicați
transpunerii acesteia în realitate.
Managementul asigură îndeplinirea planurilor prin control și rezolvarea problemelor
- monitorizarea rezultatelor prin rapoarte, întâlniri și alte instrumente; identificarea abaterilor;
apoi planificarea și organizarea pentru rezolvarea problemelor. Pentru leadership, realizarea
unei viziuni cere atât motivarea cât si însuflețirea oamenilor - reunirea lor pentru a se deplasa
în aceeași directie, în ciuda obstacolelor majore în fața schimbării..
Ce înțelegem prin leadership? Arta conducerii se definește prin procesul complex de
leadership, care se referă la participarea obținută prin mijloace necoercitive, având ca
finalitate îndeplinirea obiectivelor
Relația dintre leadership și management a stârnit un interes considerabil în literatura
despre conducere. Există de asemenea și multă confuzie, atât în sălile de curs, cât și în secțiile
de producție, din cauza faptului că termenii de “leadership” si “management” sunt considerați
foarte diferiți și asemănători în același timp. Unele persoane văd acești termeni ca sinonime și
îi folosesc frecvent înlocuindu-i în expresii și fraze. Alte persoane îi consideră extrem de
opuși; atât de extrem,  încât acestea ar putea argumenta că nu poți fi un bun manager și un bun
lider în același timp. Totuși, alte persoane se situează undeva la mijloc și și-au dat seama că,
deși există o diferență între leadership și management, având cunoștințele necesare o persoană
poate fi cu succes un bun manager și un bun lider în același timp.
Conceptul de „manager” are rădăcina în cuvântul latin „manus”, adică mână. Din
această rădăcină s-au ramificat mai multe cuvinte, italianul „maneggiare” și vechiul cuvânt
franțuzesc „manege” – care înseamnă dresarea cailor și plimbarea lor printr-un manej, adică o
școală de călărie. Probabil că în ziua de azi nu mai e o activitate atât de glorioasă, dar acum
câteva secole, când a apărut cuvântul, aportul cailor era decisiv, iar rolul dresorului trebuie să
fi fost foarte important. Spre deosebire de rădăcina etimologică a cuvântului manager, cea a
cuvântului „lider” este termenul anglo-saxon „laed”, care înseamnă cale sau drum. Verbul
„laeden” înseamnă a călători. Această origine etimologică sugerează o orientare mult mai
amplă și mai durabilă decât a-i învăța pe cai cum să se poarte.
 La o examinare rapidă, leadershipul este un proces prin care o persoană influențează
un grup de indivizi pentru a atinge un scop comun. Există o varietate de definiții ale
leadershipului însă fiecare au în componența lor anumite elemente specifice care sunt
esențiale pentru toate definițiile:
 Este un proces     
 Implică influență 
 Este prezent în contextul unui grup (ai nevoie de cel puțin 2 oameni)
 Implică atingerea unor obiective.
In acest mod Northouse a definit leadershipul ca fiind “un proces în care un individ
influențează un grup spre atingerea unor obiective comune“.
Pentru cei mai mulți, definiția managementului este văzut destul de diferit. Acest lucru
nu înseamnă că o persoană nu poate deține poziția de manager și lider simultan, dar
managementul este considerat un termen separat de leadership. Definiția managementului este
de a exercita direcții executive, administrative și de supraveghere ale unui grup sau unei
organizații.
Leadershipul și managementul prezintă multe similitudini. Ambele implică influența,
lucrul cu oamenii și atingerea unui scop în mod eficient. Cu toate acestea, pot fi luate in
considerare ca fiind foarte diferite. Potrivit lui John Kotter, leadership-ul poate fi considerat
un concept vechi care a fost în jur de secole, în timp ce managementul este un concept
dezvoltat în ultimii 100 de ani, în parte, datorită apariției revoluției industriale.
Mulți savanți împart punctul de vedere al lui Kotter în diferențierea între management
și leadership: Bennis and Nanus definesc managementul ca gestionare a activităților ce vor fi
realizate  și stăpânirea rutinei stabilite; a fi lider înseamnă a te folosi de  mijloacele prin care
să influențezi alte persoane și a crea viziunea schimbării. Rost afirmă că leadershipul este o
relație multidirectională ce implică influența; managementul este o relație unidirecțională de
autoritate.
Cercetătorul Warren Bennis, specializat în leadership, face distincția dintre leadership
și management într-un mod foarte simpatic: el spune că este distincția dintre a face lucrurile
care trebuie și a face lucrurile cum trebuie. Alții spun că este vorba de distincția dintre a
conduce lucruri și a conduce oameni.
În principiu, există 5 mari abordări asupra relației dintre management și leadership:
1. Distincție clară între cele 2 concepte. Se consideră că diferența este cea dintre cei
care stăpânesc contextul și cei care se supun contextului (Bennis).
2. Confuzie între cele 2 concepte: pentru susținătorii acestei abordări, leadershipul este
tot un management și, prin urmare, nu văd diferențe de conținut, și, ca atare îl consideră doar
o modă.
3. Leadershipul e o parte a managementului. Susținătorii acestei abordări consideră că
leadershipul conține doar una dintre modalitățile prin care managementul asigură eficiența
organizațională.
4. Managementul e o parte a leadershipului. Cercetătorii Hersey, Blanchard și
Johnson consideră că “în esență, leadershipul este un concept mai larg decât cel de
management. Managementul este un tip special de leadership în care de bază este atingerea
scopurilor;
5. Relații de coincidență parțială a sferelor celor 2 noțiuni: abordarea cea mai bună,
credem noi, care consideră că leadershipul și managementul au fiecare elemente proprii,
specifice, care le asigură individualitatea și relativa autonomie, dar și o serie de elemente
comune care le facilitează interacțiunea și potențarea reciprocă.
 În literatura de specialitate, cele mai uzuale distincții care se fac între lideri și
manageri sunt:
 Liderii sunt interesați de viitor, pe când managerii de prezent.
 Liderii sunt interesați de schimbare, pe când managerii preferă stabilitatea și ordinea.
 Liderii au tendința să se preocupe de lucrurile pe pe termen lung, pe când managerii de
cele pe termen scurt.
 Liderii sunt dominați de viziune, în timp ce managerii, fiind preocupați de norme și
regulamente, se concentrează asupra instrucțiunilor.
 Liderii întreabă „De ce?”, în timp ce managerii întreabă „Cum?"
 Liderii își împuternicesc angajații, pe când managerii au tendința să-i controleze.
 Liderii își folosesc intuiția, pe când managerii se bazează pe logică.
 Liderii adoptă o viziune mai amplă, în care se cuprind și aspecte sociale, pe când
managerii sunt preocupați numai de problemele organizației.
Cercetătorul Zaleznik diferențiază liderii de manageri în funcție de 4 criterii
principale:
 După criteriul scopului, liderii manifestă atitudine personale, active, pe când
managerul manifestă atitudini impersonale, pasive.
 După concepția despre muncă, liderii stimulează munca, oferă și creează posibilități
de alegere a ei, pe când managerii coordonează, echilibrează munca și recurg la compromisuri
valorice.
 Relațiile cu alții: liderii sunt empatici, acordă atenție semnificației acțiunilor și
evenimentelor, pe când managerii se implică emoțional puțin în relațiile cu alții.
 Percepția de sine: liderii au o identitate de sine mai slabă, fiind orientați spre
schimbare, pe când managerii se identifică cu nevoia de a menține ordine actuală, fiind mai
conservatori.
În opinia lui Max Landsberg, un lider caută situații în care este nevoie de schimbare.
El face ceea ce trebuie și funcționează folosind influența personală. Are o viziune puternică și
este capabil să motiveze. Managerul, în schimb, face lucrurile cum trebuie și se bazează mai
mult pe influența poziției sale. Stimularea elanului este calitatea sa cea mai importantă, și, în
mod ideal, poate să și motiveze, dar, din păcate, o face foarte rar.
Concluzii
Astfel, putem conchide la final că manager este considerat, de regulă, gestionarul care
face să meargă organizația, în timp ce liderul este acela care adună la un loc și oferă o
motivație oamenilor pentru a-i aduce spre o anumită direcție. Dacă însă ținem cont de faptul
că una din funcțiile managementului este cea de antrenare și motivare, am putea conchide că
managementul ar include, de fapt, in sine, leadershipul. Însă dacă analizăm și sfera politică,
unde mulți lideri politici, ce știu să influențeze masele, nu sunt și buni manageri, ne dăm
seama că leadershipul e o sferă mai largă decât a fi doar o parte a managementului.
În opinia mea, leadershipul și managementul reprezintă două concepte diferite, care
delimitează domenii diferite și autonome, dar care interacționează destul de mult între ele,
având un spațiu sau o serie de mai multe elemente comune.

BIBLIOGRAFIE:
1 BENNIS, W.,NANUS, B-LIDERII. SRTATEGII PENTRU PRELUAREA
CONDUCERII, EDITURA BUSINESS TECH INTERNATIONAL PRESS, BUCUREȘTI,
2000
 2 TICHY, N-LIDERUL SAU ARTA DE A CONDUCE, EDITURA TEORA,
BUCUREȘTI, 2000