Anușcă Andrei Adelin

Resurse umane, Anul 3, Grupa 1

Leadership-ul și teorii asupra conceptului de ,,lider’’

Scurtă sinteză a celor mai importante concepții din domeniul leadership-ului

Leadership-ul reprezintă un fenomen de amploare, fiind parte a management-ului unei

organizații. Conceptual vorbind, acesta poate fi privit atât dintr-o perspectivă a artei de a fi
lider, cât și în lumina științei. Leadership-ul este prezent pretudindeni în structurile ce se
afirmă cu adevărat organizate, căpătând de-a lungul timpului diferite valențe , fiind studiat
deopotrivă de cercetători, oameni de afaceri și alte persoane care sunt nevoite să devină lideri,
precum și de indivizi obișnuiți care doresc să-și îmbunătățească viziunea în această direcție.
Leadership-ul este însă destul de greu de definit, fiind ,,unul dintre cele mai studiate și puțin
înțelese fenomene de pe pământ’’.

Primele studii despre leadership-ul modern le putem încadra la începutul secolului al

XX-lea, atunci când psihologul Lewis Madison Terman a analizat conducătorii de la acea
vreme. Din acel punct, studiile și analizele detaliate în domeniu au început să crească,
ajungând astfel să delimiteze leadership-ul idn punctul de vedere al dinamicii organizațiilor și
al influenței la nivel social.

În anul 1960, profesorul Bernard Morris Bass a dezvoltat teoria conform căreia, mai
mult decât simplul act de conducere, un lider trebuie să fie și pozitiv, și eficient. Rezultă de
aici faptul că leadership-ul se încadrează în categoria fenomenelor de influență socială. Un an
mai târziu, în 1961, leadership-ul a primit o definiție concretă, unde procesul de comunicare a
avut un rol influent: ,,Leadership-ul este influența interpersonală exercitată într-o situație
definită și dirijată, grație proceselor de comunicare, spre atingerea unui scop sau a unor
scopuri determinate.’’

În perioada actuală, leadership-ul este analizat într-un mod mult mai complex, luandu-
se în considerare factori precum: responsabilitatea, influența, prioritățile, capacitatea de
contribuire la dezvoltarea angajaților și așa mai departe. Astfel, teoriile actuale subliniază că
prima responsabilitate a unui lider constă în definirea realității în care își desfășoară
activitatea și înțelegerea acesteia.
Anușcă Andrei Adelin
Resurse umane, Anul 3, Grupa 1

Teoriile despre leadership pun în valoare trăsăturile liderilor. Un cumul de trăsături

potrivite duce la posibilitatea de a selecta lideri profesioniști. Cele mai multe studii în
domeniu accentuează următoarele trăsături specifice: inteligneța, spiritul de inițiativă,
încrederea de sine, factorul ,,elicopter’’ (capacitatea de a reuși ca lider să te detașezi de tot
ceea ce înseamnă detalii într-o anumită situație și să te apleci asupra lucrurilor cu aspect
general și de importanță mai mare). Pe lângă trăsăturile generale ale unui lider, unii
cercetători atrag atenția și asupra unor aspecte cu caracter specific. De pildă, starea de
sănătate bună, înălțimea peste medie, entuziasmul, sociabilitatea, curajul, imaginația și alte
asemenea trăsături sunt esențiale pentru un potențial lider de succes.

Teoriile stilului de conducere conduc la o discuție amplă cu privire la stilul autoritar și

cel democratic, anume care dintre acestea două este mai potrivit pentru un leadership de
calitate. Majoritatea tindem să credem că un stil democratic conduce la o productivitate mai
bună a angajaților. Cu toate acestea, studiile arată diferențele de productivitate asociate
stilurilor de leadership nu sunt semnificative. Consider că baza unui randament satisfăcător
constă, mai întâi, în abordarea unui stil autoritar de conducere care să aducă angajaților în
atenție atribuțille și task-urile pe care le au de îndeplinit. Ulterior luării la cunoștință acestor
reguli și sarcini, randamentul va fi unul crescut iar liderul va putea trece la un stil de
conducere democratic. Revenind asupra ideii principale, liderul ar trebui să fie determinat și
să atribuie angajaților task-uri și să aplice reguli înspre realizarea scopului propus, ulterior
putând să-și arate trăsături precum entuziasmul, energia și așa mai departe. Mai mult decât
atât, indivizii preferă, mai ales în situații complexe, să fie direcționați.

Teoriile situaționale fac referire, în special, la sarcinile de rezolvat și la poziția

loderului în cadrul grupului. Conform acestor teorii, liderii trebuie recrutați și/sau promovați
în funcție de specificul nevoilor unei organizații într-un anumit moment. În acest sens, cei
mai cunoscuți reprezentați ai teoriilor situaționale sunt Victor Vroom și Fred Fiedler.

Victor Vroom s-a specializat în domeniu analizei comportamentului în organizații,

opinând asupra procesului de conducere și de luare a deciziilor. Conform studiilor lui Vroom,
acesta a identificat trei categorii de variabile care joacă un rol important în alegerea unui
anumit stil de luare a deciziilor: calitatea deciziei; măsura în care subordonații acceptă o
decizie și se angajează să o pună în practică; timpul alocat procesului de luare a deciziilor. De
asemenea, Vroom dezvoltă 7 întrebări pe care orice factor de decizie ar trebui să și le pună în
Anușcă Andrei Adelin
Resurse umane, Anul 3, Grupa 1

procesul decizional. Rezultă, deci, un model complex denumit ,,Arborele decizional al lui
Vroom’’, care însă nu acoperă toate subtilitățile activității de conducere.

Conform teoriei lui Fiedler, nu există o rețeță universală pentru bune practici
manageriale. Această idee rezidă în faptul că orice situație este diferită de cealaltă și solicită
cerințe distincte de leadership pentru manager. Soluția, în acest sens, depinde de factorii care
influențează situația. De exemplu, un mediu de lucru care implică activități de rutină nu va
avea succes cu un stil de leadership înclinat spre partea dinamică, acolo unde există diverse
provocări. Tot Fiedler este de părere că nu există un lider bun sau rău. Liderii orientati spre
sarcina sunt foarte eficienti cand echipa are de rezolvat sarcini clare, bine definite si
cuantificate: numar de vanzari, depasirea productiei etc. Liderii orientati spre calitatea
relatiilor vor avea rezultatele cele mai bune atunci cand echipa este orientata spre obtinerea
satisfacerii clientilor, cand trebuie sa contribuie la imaginea companiei. În acest sens,
exemplele pot continua.

Există un anume ,,the best fit approach’’ sau cea mai adecvată abordare. Concret, o
situație conține patru factori care vor influența liderul să acționeze într-un anumit mod:
liderul care are propria personalitate și propriu stil de conducere, subordonații (angajații, care
preferă un anumit stil de conducere într-o situație dată), sarcina (task-urile, modalitatea de
lucru, etc.) și mediul de lucru. Cea mai adecvată abordare consideră că leadership-ul își
atinge pragul superior de eficiență atunci când toți cei patru factori menționați anterior se află
în armonie. Bineînțeles, armonia este o situație ideală care, de cele mai multe ori, nu este sau
nu poate fi atinsă ca urmare a discrepanțelor inevitabile.

Concluzionând, leadership-ul este despre împărtășirea viziunii, misiunii și

obiectivelor oragnizației cu angajații prin intermediul liderului care modelează scopul,
motivația și acțiunile angajaților prin intermediul unor stiluri fluctuante de conducere.