CURS 1 – Management

Conf.univ.dr. Cibela Neagu

INTRODUCERE IN MANAGEMENT

Conceptul de management

Activitatea de conducere a apărut practic cu primele forme de organizare socială şi s-a

dezvoltat concomitent cu civilizaţia umană. Ea se regăseşte peste tot în societate, în toate
domeniile şi pe toate palierele societăţii. (ex. management sanitar, management şcolar,
management politic, management sportiv etc.). Această acţiune practică este cunoscută astăzi sub
denumirea de management, iar cei care sunt specialişti în derularea ei, manageri. Deşi
managementul s-a născut în SUA, prin contribuţia lui Taylor şi Ford, a fost dezvoltat de
francezul Fayol şi germanul Rothnan, dobândind elemente noi, specifice condiţiilor sociale
concrete.

Încercările de a stabili etimologia cuvântului „management” au fost numeroase:

- după unii, termenul provine de la latinescul „manus agere” (a lucra cu mâna) care
înseamnă în expresie literară „manevrare”, „pilotare”, adică managerul este cel care se ocupă cu
pilotarea, conducerea, care participă nemijlocit la efectuarea acţiunii;

- după alţii, termenul provine de la verbul „to manage” care în limba engleză înseamnă a
administra, a conduce, a duce ceva la bun sfârşit etc. De aici au apărut cuvintele derivate
„manager” şi „management” care înseamnă conducător şi respectiv, conducere;

În literatura de specialitate s-au exprimat diferite opinii privind conţinutul şi sfera de

cuprindere a managementului, din diferite perspective, fie prin delimitarea semnificaţiei
conceptului de alte noţiuni aparent similare, fie prin enumerarea funcţiilor pe care trebuie să le
îndeplinească managerii, fie prin considerarea specificului activităţii manageriale. Astfel,
managementului i se dau diferite accepţiuni, fiind considerat ca proces, ca grup de persoane, ca
ştiinţă şi artă sau ca practică şi profesiune, având un obiect, legităţi si principii proprii.

Managementul ca proces

Managementul ca proces, respectiv procesul de management (de conducere) se

caracterizează prin faptul că o parte din forţa de muncă acţionează asupra celeilalte părţi (a
executorilor), a majorităţii resurselor umane, în vederea realizării unei eficienţe cât mai ridicate.
Diferenţa dintre executanţi şi manageri constă în faptul că executanţii acţionează direct asupra
obiectelor muncii, în timp ce managerii acţionează prin intermediul oamenilor aflaţi în
subordine. A nu se confunda însă managementul cu a avea persoane în subordine. Nu pot fi
conduse direct (în condiţii de eficienţă) grupuri mai mari de 8-10 persoane; aceşti colaboratori
direcţi pot conduce, la rândul lor, alte grupuri de colaboratori. De aceea managementul este
comparat adesea cu un lanţ, a cărui calitate pe ansamblu nu depinde de calitatea zalei celei mai
puternice, ci de cea a zalei celei mai slabe…

În concluzie, putem spune că managementul este procesul prin care se realizează

atingerea scopurilor organizaţiei într-o manieră eficientă şi efectivă prin planificarea,
organizarea, coordonarea şi controlul tuturor resurselor.

Managementul ca personal

Managementul nu este atributul exclusiv al conducătorilor, la cel mai înalt nivel. El este
impus oricărui responsabil de gestiune, indiferent de locul pe care îl ocupă în ierarhia firmei:

În cele mai multe organizaţii, echipa de manageri este structurată pe câteva niveluri de
conducere, niveluri ce formează o piramidă :

Managementul superior (de vârf) include de regulă preşedintele firmei şi vicepreşedinţii

şi este răspunzător de conducerea de ansamblu a organizaţiei. Aceasta stabileşte strategia şi
politicile operaţionale, obiectivele generale ale organizaţiei şi reprezintă oficial organizaţia în
exterior. Aceşti manageri formează conducerea strategică a firmei şi au în subordine toate
celelalte niveluri ierarhice ale managementului organizaţiei.

Managementul funcţional (de mijloc) reprezintă cea mai largă grupă de manageri din
cadrul unei organizaţii, incluzând managerii diferitelor departamente, compartimente, servicii,
secţii. Ei planifică, organizează, comandă şi controlează activitatea unor executanţi direcţi dar au
în subordine şi alţi manageri, fiind subordonaţi unui nivel managerial superior. Managerii de
mijloc formează conducerea tactică, fiecare manager conducând activitatea unei subdiviziuni a
organizaţiei.

Managementul operaţional este reprezentat de supraveghetorii, şefii de echipă, maiştri. Ei

supraveghează şi coordonează activitatea lucrătorilor operativi şi reprezintă conducerea
operativă. Subordonaţii lor sunt executanţii (nonmanagerii) care realizează nemijlocit operaţiile
de care depind atingerea obiectivelor planificate.

Managementul – ştiinţă şi artă

Managementul îmbină ştiinţa cu arta, respectiv cu talentul, aplicând cunoştinţele la

condiţiile concrete din fiecare organizaţie la nivelul sistemului social. De aceea, multe politici de
organizare a activităţilor şi instituţiilor şi de reformare a lor nu se finalizează deoarece un
manager, ori are talent dar nu are suficiente cunoştinţe, ori are ştiinţa conducerii dar nu are
conştiinţă morală, talent şi aptitudinile necesare.

Ca ştiinţă, managementul are un obiect de studiu bine conturat, metode riguroase şi

instrumente de investigare şi de lucru cu caracter general a căror utilizare să asigure folosirea
optimă a potenţialului uman, material, financiar şi informaţional al organizaţiei. Obiectul de
cuprindere al ştiinţei managementului îl constituie întreaga societate, adică întreaga activitate
socială a oamenilor.

Ca artă, managementul este legat de calităţile managerului pentru că rezultatele depind şi

de experienţa, aptitudinile şi capacităţile lui de atragere a oamenilor pentru îndeplinirea celor
stabilite. Arta conducerii constă tocmai în legătura ştiinţei cu experienţa practică. Arta, în
management, semnifică „a şti cum să faci” pentru a obţine un rezultat practic sau cum spun unii
specialişti, arta este o cunoaştere de comportament.

Managementul ca practică şi profesiune

O altă concepţie consideră managementul ca o profesiune. Aşa cum spuneam anterior,

managementul este o funcţie profesională care înseamană a conduce, într-un context dat, un grup
de persoane care au de atins un obiectiv comun, în conformitate cu finalitaţile organizaţiei din
care fac parte. În raport cu alte funcţii şi profesii, funcţia managerială are două caracteristici
proprii:

- se exercită cu şi asupra altor persoane (colegi, colaboratori, superiori ierarhici), deci nu

este o meserie solitară;

- se învaţă nu numai în şcoală, fie ea universitate de management, ci mai ales în contact

cu terenul, cu practica.

În concluzie, putem spune că managementul este deopotrivă practică şi profesiune, este

un proces complex care presupune profesionalism.

Bibliografie

1. Cibela Neagu, Mircea Udrescu – Managementul organizatiei, Ed. TRITONIC,

Bucuresti, 2018
2. Cibela Neagu – Managementul firmei, Ed. TRITONIC, Bucuresti, 2004
3. Ovidiu Nicolescu, Ion Verboncu – Management, Ed. Economica, Bucuresti