V.

Dezvoltarea instinctului sexual

Conceptia lui Freud despre instinctul sexual este mult mai ampla decat cea
generala. Intelegerea lui include, atat maniera in care energia sexuala este
consumata in activitati care produc placerea, placere indusa prin stimularea
organelor genital; cat si placerea produsa si de manipularea altor zone ale
corpului.
O zona a corpului unde exista predispozitie la excitare si acumulare de tensiune
excitanta si care presiune poate fi eliminata prin diverse actiuni, cum ar fi cea de
a suge sau de a efectua miscari viguroase repetate, se numeste zona erogena.
Atingera unei zone erogene produce satisfactie pentru ca ajuta la eliminarea
tensiunii, asa cum scarpinatul elimina o senzatie de mancarime, si pentru ca
produce o senzatie senzuala de placere.
Cele trei zone erogene principale sunt gura, anusul si zona genitala, desi orice
zona a corpului poate deveni un centru de exicitate care sa necesite detensionare
si care sa confere placere.
Fiecare zona erogena este asociata cu o nevoie vitala, dupa cum urmeaza: gura cu
mancatul, anusul cu eliminarea si organele genitale cu reproducerea. Placerea
derivata din zonele erogene este adesea diferita si independent de placerea
satisfacerii unei nevoi vitale. De exemplu, suptul degetului si masturbarea
elimina tensiunea, desi prima activitate nu satisface senzatia de foame asa cum
nici ultima actiune nu satisface nevoie de reproducere.
Zonele erogene au un rol deosebit de important in dezvolarea personalitatii
deoarece ele sunt sursele initiale de iritabilitate excitanta carora bebelusul
trebuie sa le faca fata, totodata, acestea vor produce primele experiente legate de
placere. Mai mult decat atat, actiunile care implica zonele erogene vor aduce
copilul in conflict cu parintii, iar frustrarile si anxietatile rezultate vor stimula
dezvoltarea unui numar mare de adaptations, displacements, mecanisme de
aparare, transformari, compromisuri si subliminations.

A.Zona orala

Cele doua surse majore de placere ce deriva din zona gurii provin din stimularea
tactila, obtinuta prin introducerea de lucruri in gura si muscatul. Stimularea
tactila cu ajutorul buzelor si a cavitatii bucale prin atingerea si incorporarea
obiectelor produce placere erotica/sexuala orala iar muscatul produce o placere
orala agresiva.
Placerea agresiva orala apare mai tarziu in dezvoltarea individului pentru ca
aceasta survine abia dupa dezvoltarea dintilor. Daca incorporarea este
dureroasa, asemenea unui bebelus care inghite o substanta amaruie, copilul va
scapa de substanta care il supara, prin scuiparea ei. Rezultatul este ca
incorporarea nu se face numai cu ajutorul gurii ci si cu ajutorul simturilor si
organelor corespondente, de exemplu, privind cu ochii si auzitul cu urechile.
Atitudinea de incoporare poate avea o simbolistica abstracta cum ar fi
incorporarea dragostei, a banilor, a puterii, a cunoasterii si posesia de bunuri.
Lacomia si aviditatea se dezvolta ca o consecinta a lipsei de mancare sau iubire
resimtite in primii ani de viata. O persoana lacoma nu atinge nivelul maxim de
saturatie pentru ca indiferent cat de mult ar acumula, fie ca vorbim de bani sau
faima, acestea nu sunt decat substitute a ceea ce isi doreste cu adevarat, si
anume, hrana de la o mama iubitoare.
Bebelusul este dependent de un factor extern, care adesea este mama lui, pentru
a obtine confort de la stresul oral si satisfactie a placerilor orale, mama ii
controleaza comportamnetul prin controlul mancarii, ii ofera ce isi doreste cand
acesta se poarta dupa cum vrea mama sau ii retine mancarea atunci cand copilul
este neascultator. Primirea mancarii este asociata cu iubirea si acceptarea iar
lipsa hranei este asociata cu refuzul si negarea. Astfel, bebelusul devine anxios
cand mama pleaca sau il respinge, pentru ca, pentru el inseamna ca pierde sursa
de alimentatie. Daca pe aceasta amenintare la placerea lui orala se acumuleaza
suficient de multa anxietate, copilul va deveni extreme de dependent de mama si
de alte persoane. El va dezvola o atitudine de dependenta fata de lume. In loc ca
acesta sa invete sa isi satisfaca nevoie prin propriile eforturi, acesta se va astepta
ca lucrurile sa ii fie oferite cand este bun si sa ii fie luate atunci ca a fost rau. O
persoana de tipul acesta este considerata ca avand o structura caracteriala
depedent- orala.
Daca depedenta lui il va face sa se simta rusinat, acesta va dezvola o reactie care
va impiedica persoana sa fie dependenta de cineva. Acesta nu va putea cere
ajutorul cuiva pentru ceva, pentru ca asta ar inseamna sa isi piarda
independenta.
Proiectia poate fi un alt mecanism devoltat pentru a lupta cu dependenta. In loc
de a cauta asistenta si sustinere, o persoana care face proiectii se va simti
obligata sa ofere ajutor altora. O persoana de genul acesta va cauta sa aiba un
viitor ca asistent social, asistent medical sau alte vocatii umanitare; sau dorintele
lui orale reprimate ar putea aparea in modalitati ascunse. Aceste persoane ar
putea alege sa devina ventriloci, sa studieze limbile straine sau sa colecteze
sticle.
Agresivitatea orala prin muscare este prototipul pentru multiple agresivitati
directe, ascunse sau deviante. Copilul care musca folosindu-si dintii va devini un
adult care va musca prin intermediul cuvintelor, a sarcasmului, a cinismului sau
va deveni avocat, politician sau editor. Facem referire la expresii de tipul “a
musca din cineva”, “a-si infringe dintii in cineva” atunci cand vedem ca cineva
afiseaza un comportament agresiv, de superioritate, dominant. Cand cineva se va
simti vinovat va folosi agresivitatea orala ca o forma de auto flagelare. E posibil
ca acea persoana sa isi muste limba sau buzele.
Agresivitatea orala poate aduce cu sine anxietatea care apoi va fi combatuta cu
ajutorul unor multiple mecanisme de aparare a eului. O persoana poate reactiona
importiva agresivitatii orale vorbind numai lucruri bune despre ceilalti oameni.
Sau isi poate proiecta agresivitatea orala in asa fel incat sa se perceapa pe sine ca
fiind o victima a agresvitatii unei lumii pline de dusmani.
El poate dezvolta o fixatie comportamentala de la nivelul incipient de dezvolare a
agresivitatii orale (muscatorul oral) sau poate regresa la stadiul acela, atunci
cand frustrarile si diferitele momente in care se va regasi vor fi peste capacitatea
lui de gestionare.
Scuiparea si inchiderea urmeaza aceleasi stadii de dezvoltare ca si inghititul si
muscatul. Aceste reactii sunt prototipe ce ulterior sunt transformate in mai
multe manisfestari, in functie de satisfactia sau frustrarea pe care o intalnesc.
Tipul de personalitate a celui care scuipa este caracterizat de aroganta si
dezinteres iar tipul celui care exlude si interzice inghitirea este caracterizat de o
personalitate obstructiva si rezervata.
Ca o consecinta a anxietatii, construirea mecanismelor de aparare importiva
acestor tipuri de personlitate afecteaza dezvoltarea personalitatii in mai multe
feluri. De exemplu, o atitudine de accepare totala, adesea caracterizata de
expresia “inghite orice din partea oricui” este o reactie formata in detrimentul
scuiparii. Sentimentul de nepartenenta sociala, de neincluziune in lume este de
fapt o proiectie a faptul ca a inchis gura in fata unei lumi care provoaca doar
durere. Manifestara acestor 5 modele de activitati orale se regasesc in
majoritatea pieselor de teatru. Aceste manifestari apar in cadrul relatiilor
interpersonale si ale afinitatilor, in abordarile politice, sociale, religioase cat si in
interesele culturale, sportive, estetice, recreative si vocationale ale unui individ.

B. Zona anala

La celalalt capat al canalului de alimentatie, locatia deschisa si opusa gurii, este

anusul, prin care toxinele prelucrate din alimentatie sunt eliminate din corp.
Tensiunea se concentreaza in aceasta zona datorita acumularii materiilor fecale.
Acestea pun presiune atat pe pereteii colonului, pozitionati chiar in spatele
anusului, care sunt parte din tractul intestinal; cat si pe sfincterii anali, care sunt
muschi asemenea unor valve. Cand presiunea exercitata asupra sfincterilor anali
ajunge la un anumit nivel, acestia se deschid si permit eliminarea resturilor
alimentare prin actul de defecatie.

Eliminarea aduce cu sine relaxarea persoanei prin eliminarea sursei de tensiune.

Datorita faptului ca individul a simtit o placere asociata cu eliberarea de tensiune
prin procesul de excretie, aceasta metoda va putea fi folosita pentru a elimina si
alte tensiuni acumulate in alte zone ale corpului. Eliminarea expulzanta este
prototipul pentru emotii care izbucnesc spontan, suparari extreme si alte reactii
primitive de descarcare/eliberare.

In general, in cel de-al doilea an de viata sau uneori chiar mai devreme, reflexele
involuntare de eliminare sunt aduse la un nivel controlat, activitate cunoscuta
sub numele de “invatatul de a merge la baie”/”a face la olita”. Dusul la baie in
mod controlat este, de regula, prima experienta cruciala pe care copilul o are cu
autoritatea si disciplina. Invatarea de a merge la baie pentru a-si face nevoile este
in sine un conflict intre instinctul de a defeca si existenta unei bariere exterioare.
Consecintele acestui conflict vor lasa negresit urme asupra structurii
personalitatii invidividului. Metodele folosite de mama atunci cand va educa
individul, precum si atitudinea mamei fata de conceptul de defecatie, curatenie,
control si responsabilitate vor determina in mare masura de ce natura este
influenta pe care “invatarea mersului la baie” il va avea asupa dezvoltarii
personalitatii copilului.
In mod normal o persoana rezista atunci cand cineva intervine si controleaza
activitatea sa cauzatoare de placere. Daca activitatea este foarte restrictiva si
impune o pedeapsa atunci copilul se va razbuna si va face pe el intentionat. Pe
masura ce va creste, acest copil se va razbuna pe frustrarea cauzata de autoritate
si va deveni dezordonat, iresponsabil, risipitor si extravagant. Metodele stricte
prin care un copil este invatat sa mearga la baie pot cauza de asemenea o
reactive impotriva defecatiei spontane, urmand ca acesta sa devina excesiv de
meticulous, supra protector, obsedat de curatenie, temator de praf, avar, sa isi
gestioneze mult prea restrictiv timpul si banii sau sa dezvolte alte trasaturi
specific unui comportament obsesiv. Constipatia este o caracteristica tipica
importiva eliminarii.
Pe de alta parte, daca mama incurajeaza copilul sa aiba tranzit intestinal si lauda
copilul ori de cate ori acesta are scaun, acest copil va creste intelegand ca ce face
el este de mare importanta. Mai tarziu in viata, copilul va deveni un adult care va
cauta sa faca lucruri pentru a-I bucura pe altii sau pe a se bucura pe sine, asa cum
odinioara materiile lui fecale o bucurau pe masa sa. Generozitatea, oferirea de
cadouri, activitatile cartiabile si filantropice pot fi niste consecinte aa acelei
experiente primare.
Daca se va pune accentual excesiv pe importanta scaunului copilului, acel copil
va creste intelegand ca pierde ceva important prin procesul de defecatie. El va
raspunde acestei pierderi printr-o atitudine depresiva, apatica si anxioasa. El va
incerca sa reduca pierdea si va refuza sa renunte la materiile sale fecale. Daca
acest comportament se fixeaza si ulterior se generalizeaza, copilul va deveni
econom, zgarcit si avar.
Retinerea si impiedicare eliminarii materiilor fecale este o alta metoda de
functionare a partii anale. Desi initial poate fi considerat un mechanism de
aparare impotriva pierderii a ceva ce este considerat valoros, retinerea are si ea
partea ei de placere.
Presiunea delicata aplicata de materiile fecale asupra peretilor interni ai rectului,
aduce o satisfactie sezuala. Procesul excretor elimina aceasta placer lasand
individual cu o senzatie de gol, de lipsa. Daca cineva fixeaza aceasat forma de
placer, acea persoana va dezvolta un interes in a colectiona si a intra in posesia
multor obiecte.
O reactive importiva retinerii materiilor fecale, poate fi dezvoltata dintrun
sentiment de vinovatie, ceea ce ar face ca persoana sa simta obligata sa doneze
tot ce detine, sa faca investitii nesabuite sau sa isi parieze toti banii. Idea de a
detine obiecte este pentru aceste persoane cauzatoare de anxietate si ar
determina aceste persoane sa faca orice pentru a scapa de acele obiecte.
Satisfactia lor vine din faptul ca isi pot cheltui banii intr-o maniera spontana.

C. Zona sexuala
Cea dea treia zona din corp provocatoare de placere este repezentata de
organele sexuale. Atingerile viguroase si manipularea organelor (masturbarea)
produce o placere senzuala. Perioada in care copilul este preocupat de organele
sale genitale este denumita perioada Falica.
Pentru ca organelle sexual feminine difera de cele masculine vom discuta despre
perioada Falica specifica fiecaruia in doua seciuni diferite.

Perioada Falica masculina.

Inainte de perioada falica, baiatul isi iubeste mama si se indetifica cu tatal sau.
Atunci cand impulsul sexual creste, iubirea baiatului pentru mama se intensifica,
devine mai incestuoasa, si ca o consecinta baiatul este gelos pe rivalul sau, tatal.
Circustantele in care baiatul doreste posedarea sexuala a mamei si este in totala
antagonize cu tatal se numeste complexul lui Oedip.
Figura marcanta in mitologia greaca, Oedip este cel care isi omoara tatal si se
casatoreste cu mama sa. Dezvoltarea acestui complex va pune baiatul intro
situatie de risc. Daca va continua sa fie atras sexual de mama, se afla in pericol de
a fi ranit de tata. Frica cea mai des intalnita a baiatului este ca tatal ii va taia
organele sexuale. Aceasta frica se numeste anxietatea castrarii. REalitatea
castrarii este adusa in casa de anatomia fetei, careia ii lipseste protuberanta
specifica organelor masculine. Astfel, baiatul va percepe fata ca fiind castrata si
se va gandi “Daca acest lucru I s-a putut intampla ei, sigur mi se poate intampla si
mie.” Consecinta acestei anxietati este ca baiatul inceteaza sa fie atras sexual de
mama, nu mai este ostil cu tatal si astfel complexul lui Oedip dispare. Exista de
asemenea si alti factori care contribuie la slabirea complexlui lui Oedip. Acesti
factori sunt: 1. Imposibilitatea implinirii dorintei sexuale cu mama, opus
scenariului lui Oedip, 2. Dezmagirile mamei, 3. Maturizarea.
Atunci cand baiatul renunta la mama, aceste fie o poate asocia pe aceasta cu un
obiect pierdut, fie se poate indentifica pe sine si mai mult cu tatal. Care dintre
aceste doua comportamente va fi adoptat de copil? Depinde de structura de
rezistenta atat masculina cat si feminina care alcatuiesc baiatul. Freud sustine ca
fiecare are o structura bisexuala, care presupune atat o parte din sexul sau cat si
o parte din sexul opus.