Dezvoltarea fizică pe parcursul primului an de viaţă este foarte alertă, apoi ritmul este progresiv încetinit până la

vîrsta de trei ani. Iniţial motricitatea este involuntară, reflexă, apoi se dezvoltă şi motricitatea voluntară. Tot în primul an de
viaţă apar progrese în dezvoltarea senzorială. Din punct de vedere cognitiv, se dezvoltă abilităţile perceptive – în principal
percepţia tridimensionalităţii, percepţia intermodală şi percepţia obiectului (între 3 şi 5 luni, cu mult înaintea vârstei
postulate de Piaget). De asemenea memoria este deja funcţională în primul an de viaţă. Dezvoltarea limbajului începe
deja în perioada preverbală, urmând ca în perioada verbală să se parcurgă mai mulţi paşi – cuvinte izolate, emisii de
două cuvinte, alte progrese sintactice, semantice şi pragmatice. Dezvoltarea socială începe de la naştere, putând fi
descifrată în primul an în emoţii, ataşament, temperament. Între 1 şi 3 ani au loc alte achiziţii sociale importante, dintre
care crucială este dobândirea conştiinţei de sine.

Perioada 1-3 ani

Principalele achiziţii social-emoţionale ale acestei vârste sunt:
 Sociabilitate crescută - manifestată prin tolerarea mai bună a necunoscuţilor, distres mai puţin evident
când persoana semnificativă pleacă, scăderea nevoii de apropiere fizică adult-copil, dar amplificarea
nevoii contactului psihologic, la distanţă, prin limbaj, privire, zâmbet, indici non-verbali. De exemplu,
copiii devin dezinteresaţi de jucării dacă e afectat contactul vizual cu mama (prin interpunerea unui
ecran sau prin ignorarea copilului).
 Amplificarea dorinţei de împărtăşire a emoţiilor – apare în paralel cu dezvoltarea limbajului şi
implică emoţii ca empatia, ruşinea, vina, gelozia, mândria, timiditatea, dispreţul.
 Referenţierea socială – folosirea expresiilor emoţionale ale altora ca indicatori pe baza cărora se
interpretează o situaţie nouă. De exemplu, în cazul interacţiunii cu un străin, dacă mama încurajează
apropierea, copilul abordează într-un final persoana.
Se pare că această referenţiere este folosită mai ales în situaţii ambigue, nu şi în cele care au un potenţial
periculos explicit. Atunci când copilul este pus să aleagă între jucării frumoase, neutre sau
înspăimântătoare, el alege jucăria frumoasă indiferent de atitudinea mamei; dacă este înspăimântat de o
jucărie nu o alege nici atunci când mama aproba acest lucru; în schimb în cazul jucăriei neutre reacţia
de dezambiguizare a mamei contează foarte mult.
 Primele abilităţi de interacţiune cu alţi copii (15 – 24 luni) – apar schimburi de expresii faciale,
verbale, sau de jucării.
 Dobândirea conştiinţei de sine :
 conştientizarea propriei autonomii (“eu sunt cel care pot face ceva”)
 recunoaşterea de sine (se recunoaşte în oglindă)
 referirea verbală la propria persoană – apar pronumele personale “eu”, “meu” în vocabular
 Conştientizarea celorlalţi – copiii realizează că acţiunile lor pot fi diferite de ale celorlalţi şi chiar că
pot să-şi asume roluri diferite, independente de rolurile celorlalţi (dispariţia egocentrismului).
 Capacitatea de reglare afectivă – apare controlul impulsurilor (când este nemulţumit copilul nu mai
recurge atât de des la violenţă fizică, ci la cea verbală).