Tema de cercetare

Teoria și actualitatea
psihanalitică – S. Freud ei

 S. Freud figură marcantă a psihologiei;

de numele lui se leagă dezvoltarea psihanalizei.

 Psihanaliza – accepțiuni: metodă psihoterapeutică, metodă de investigaţie,

teorie a personalităţii, orientare în filosofie.

 Prin psihanaliză, Freud, deschide o nouă direcție în psihologie - psihologia

abisală sau psihologia ce vizează sondarea inconştientului.
 Este primul care a pus în evidență existența și acțiunea inconștientului în viața
psihică, rolul său în formarea personalității umane.
 Inconștientul = factorul determinant al întregii dinamici psihologice a
individului, cauzalitatea manifestărilor sale psihice.
 Structura
ORGANIZAREA tezei
PERSONALITĂȚII

 Personalitatea – are o organizare dinamică și stratificată ierarhic,fiind

formată din mai multe instanţe cu specializări funcţionale.

 Aparatul psihic format:

1. Prima topică – inconștient, preconștient, conștient. (lucrarea
Interpretarea viselor – aparatul psihic văzut ca un instrument optic format din
mai multe lentile).
 inconștientul = sediul pulsiunilor și al pulsiunilor refulate,
motorul energiei psihice;
 preconștientul = „stație de tranzit”; dispune de o dublă
aprovizionare cu energie: de la pulsiunile din inconștient care
tind să iasă și de la pulsiunile neacceptate de cenzură care sunt
refulate;
 conştientul - formă superioară de reflectare a realității,
cuprinde cenzurile care întorc pulsiunile înapoi, nu are energie
psihică.
 Cele mai puternice conflicte sunt între conştient şi inconştient.
 Structura
ORGANIZAREA tezei
PERSONALITĂȚII
 Structura
ORGANIZAREA tezei
PERSONALITĂȚII

 A doua topică : Sine (Id), Eu (Ego) și SupraEu (SuperEgo).

 Cele două topici nu se suprapun, cea de-a doua topică vine s-o completeze
pe prima care era mecanicistă; ea rezolvă problematica pulsiunilor.

 Sinele - partea primitivă a personalității

 Eul - mediator între pornirile primare ale
Id-ului şi forţele represive ale SuperEgo-ului,
înfăptuiește adaptarea raţională.
 SupraEul - „arbitrul moralității”,
 Structura
ORGANIZAREA tezei
PERSONALITĂȚII

Sinele :
 în întregime inconştient,
 este determinantul biologic și partea primitivă a personalității
 înglobează toate pulsiunile instinctuale : conţine instinctul vieţii, libido şi
instinctul morţii, al distrugerii, al negării vieţii (thanatos).
 dominat de principiul plăcerii , caută să simtă plăcerea si să evite durerea.
 ia locul inconștientului din prima topică.
 Sinele e inconștientul dar sub influența factorilor sociali tinde să se
structuralizeze.
 Structura
ORGANIZAREA tezei
PERSONALITĂȚII

Eul (Ego) :

 partea cea mai structurată a Sinelui, apare din structurarea zestrei noastre
biologice.

 acționează după principiul realității, în sensul că gratificarea nevoilor

este amânată până în momentul și locul oportun.

 mediator între pornirile primare ale Id-ului şi forţele represive ale

SuperEgo-ului, înfăptuind adaptarea raţională.

 pentru a se apăra de pulsiunile care vin din Sine și cele din social el
beneficiază de mecanisme de apărare – căi de rezolvare a conflictului
(MAE).
Cercetarea experimentală a psihocomportamentului empatic la
ORGANIZAREA PERSONALITĂȚII
studenții psihologi în anii de studii

SupraEul (SuperEgo)

 este inconștient, dar poate fi conștientizabil.

 partea cea mai structurată a Eului, marcată de procesul de identificare cu
tatăl, asociată ideii de bine şi rău ca şi de regulile de morală proprii
grupului familial în care individul se dezvoltă.

 „arbitrul moralității”, adică tinde spre perfecțiune morală și cuprinde

interdicția fiind moștenitorul Complexului Oedip.

 se construiește prin interiorizarea normelor parentale.

 dictează Eului, acesta din urmă supunându-se sau nu ordinului de a
controla şi stăpâni pulsiunile Sinelui.
 Cercetarea experimentală a psihocomportamentului empatic la
DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII
studenții psihologi în anii de studii

• Personalitatea se dezvoltă stadial;

• Fiecărui stadiu îi este specific un conflict, o serie de probleme ce trebuie
soluționate.
• Rezolvarea conflictului (obținerea plăcerii și reducerea frustrării) este
obținută în fiecare stadiu prin căutarea plăcerii libidinale pe calea stimulării
diferitelor părți ale corpului, numite zone erogene.
• Dezvoltarea intelectuală şi emoţională a individului este sensibil dependentă
de interacţiunile sociale, anxietăţile şi recompensele care se produc în relaţie
cu aceste zone erogene (importanța primilor ani de viață).
• Eșecul în soluționarea satisfăcătoare a unui anumit stadiu (satisfacțe excesivă
sau nerezolvarea conflictului va avea ca rezultat fixația ( stagnarea dezvoltării
) în acel stadiu. În fixaţie, individul menține caracteristicile acelui stadiu, în
cazuri severe ducând la apariția nevrozelor în viața de adult.
Cercetarea experimentală a psihocomportamentului
Stadiile dezvoltării psihosexuale empatic la
studenții psihologi
(stadiile în aniiinfantile)
sexualității de studii

Stadii Vârstă Zone erogene Fixații care apar ca și consecință

 
oral 0-18 luni gura Agresivitate orală:utilizarea gumei de mestecat.
Pasiv. orala: fumatul, mâncatul, sărutatul, felația
și cunnilincus.
anal 18 - 36 Zonele Retenție anala: organizare sau curățenie
luni anorectală excesivă.
Expulzare anala: asumarea de riscuri,
neîngrijire, dezorganizare ,coprofilie.
falic 3 - 6 ani Genital Complexul Oedip
latența 6 ani- Emoții sexuale Oamenii au tendința să nu se fixeze în acest
pubertat latente stadiu; dacă se întâmplă sunt nerealizați sexual.
ea
genital Pubertat Interes sexual Frigiditate, impotenta, relații sexuale
ea și imatur nesatisfăcătoare.
după
 
Cercetarea experimentală a psihocomportamentului
Stadiile dezvoltării psihosexuale empatic la
studenții psihologi
(stadiile în aniiinfantile)
sexualității de studii

Stadiul oral ( 0- 18 luni)

• primul stadiu în dezvoltarea personalităţii ;

• zona erogenă este centrată în jurul regiunii orale (gura, limba, buze).
• Prin intermediul gurii copilul primește hrană, dar intră în contact și cu lumea
înconjurătoare.
• Suptul sânului sau al tetinei gratifică copilul, nu doar cu hrană, ci şi cu o
plăcere erotică. Cu timpul copilul ajunge la o auto gratificare - sugerea
degetului, a jucăriei - el își produce o plăcere erotică.
• Conflictul în această perioadă este generat de încercările de înţărcare ( a
două mare traumă).
• Eșecul în rezolvarea satisfăcătoare a acestui conflict = fixație în stadiul oral.
 Cercetarea experimentală a psihocomportamentului
Stadiile dezvoltării psihosexuale empatic la
studenții psihologi
(stadiile în aniiinfantile)
sexualității de studii

 Există două moduri de comportament în timpul acestui stadiu:

 Comportament oral-receptiv
 comportament oral – agresivă

 oral-receptiv ( derivă din plăcerea copiilor de a primi mâncarea în gură).

• Trebuințe orale satisfăcute excesiv = copilul să considera că totul i se
cuvine, dezvoltă relaţii de dependenţă faţă de persoanele care îi
îngrijesc şi îi hrănesc, lipsă de iniţiativă, ușor sugestibili, uşor de
păcălit "înghiţind" orice li se spune. Avizi de cunoaștere și de-a
aduna bunuri materiale, trăsături ce se vor perpetua și în perioada
adultă. Persoanelor care le plac dulciurile, bomboanele, fumatul,
sexul oral, cei obezi sunt deseori identificați în literatura psihanalitică
ca oral receptivi.
• Insuficienta satisfacere a trebuințelor orale - individul devine exigent,
sau cu tendința de-a se „lipi” de ceilalți.
 Cercetarea experimentală a psihocomportamentului
Stadiile dezvoltării psihosexuale empatic la
studenții psihologi
(stadiile în aniiinfantile)
sexualității de studii

 Comportament oral – agresiv (derivă din plăcerea de a mușca, răni)

• Apare în timpul durerii, a frustrării creşterii dinţilor;
• Înțărcarea în acest stadiu poate fi percepută ca o pedeapsă, iar acest
fapt îi poate inhiba agresivitatea.
• Tolerarea, tratarea cu indulgență de către părinți a acestor „practici”
ale copilului (mușcat, mestecat) îl va transforma în viața adultă într-
un individ agresiv, abuziv, sarcastic, independent, cu un optimism
nejustificat.
• Neglijarea copilului în această perioadă poate dezvolta pesimism sau
nervozitate.
• Persoanele aparținând acestei tipologii preferă pipele, bomboanele
tari. Sunt înclinate spre un pesimism excesiv, ostilitate şi agresivitate;
modul de a vorbi sarcastic și argumentativ, manifestă cruzime față de
ceilalți. Tind să fie invidioase pe ceilalți, încearcă să-i exploateze și
să-i manipuleze în scopul de a-i domina.
 Cercetarea experimentală a psihocomportamentului
Stadiile dezvoltării psihosexuale empatic la
studenții psihologi
(stadiile în anii
sexualității de studii
infantile)

2. Stadiul anal (2-3 ani)

 Zona erogenă – zona anorectală

 Conflictul : educația sfincteriană, considerată a treia mare traumă. Este un
conflict între eliminare şi retenţie, între plăcere prin evacuare şi plăcere prin
retenţie; este primul conflict crucial dintre individ şi societate.
 Ieşirea cu bine din conflict îi va dezvolta copilului capacitatea de a se controla
şi a se stăpâni.
 Dacă copilul este învățat prea devreme să meargă la oliță , nu va putea resimți
puterea pe care o are asupra adulților și va dezvolta un Supraeu exacerbat.
 Dacă educația sfincteriană este făcută prea târziu copilul ar putea dezvolta un
Supraeu slab.
 Fixația în acest stadiu duce la apariția a două tipuri de personalitate:
 anal – retentivă
 anal - agresivă
Cercetarea experimentală a psihocomportamentului
Stadiile dezvoltării psihosexuale empatic la
studenții psihologi
(stadiile în anii
sexualității de studii
infantile)

• Tipul anal– retentiv – obține plăcerea prin retenția fecalelor până în ultimul
moment posibil. Acest tip de personalitate "constipat" incumbă o
meticulozitate excesivă, zgârcenie şi perseverenţă în a acumula cât mai mult,
sunt chibzuiți și încăpățânați.

• Tipul anal- agresiv - caracterizează persoanele care obțin satisfacția prin

expulzare. Acest tip de personalitate reacționează împotriva persoanelor care
încercă să-l limiteze, făcând ceea ce vor ei, datorită faptului că în copilărie au
defecat când și unde au vrut. Caracteristicile acestui tip includ dezordine,
stilul lor de viață adultă este murdar și neglijent, izbucniri emoționale.

• tulburarea obsesiv-compulsivă implică o fixație în stadiul anal, principalul

mecanism de apărare fiind izolarea. Astfel de persoane sunt crispate, rigide,
obsedate de curățenie (ca formațiune reacțională la gustul pentru mizerie din
stadiul anal).
 Stadiile dezvoltării
Cercetarea experimentală psihosexuale empatic la
a psihocomportamentului
(stadiile sexualității
studenții psihologi infantile)
în anii de studii

3. Stadiul falic (3-6 ani )

 Zona erogenă – organele genitale ;

apare masturbarea infantilă plăcerile fizice
şi fanteziste fiind experimentate în acest mod.

 Se conștientizează diferențele fizice sexuale, faptul că băieţii au penis, iar

fetele nu. Apare întrebarea. "De ce fetele nu au penis?" Răspunsul
acompaniat de emoţii negative, de frică la băieţi (angoasa de castrare) şi de
gelozie la fete (invidia de penis).
 Conflictul acestui stadiu – atracția inconştientă a copilului pentru părintele
de sex opus, însoţit de dorinţa inconştientă a copilului de a înlocui sau a-şi
distruge părintele de acelaşi sexs. (Complexul Oedip - se manifestă diferit
băieți / fete.
 Cercetarea experimentală
Stadiile a psihocomportamentului
dezvoltării psihosexuale
empatic la studenții psihologi în anii de studii
(stadiile sexualității infantile)
Complexul Oedip la băieți

• Apare triangulația: băiatul devine conștient de celălalt obiect al dorinței

mamei (tatăl) și realizează că el nu este singurul beneficiar al preocupărilor
materne.
• Mama devine obiectul dorinței sale, iar tatăl adversarul ce ocupă locul râvnit.
În această „competiție” băiețelul încearcă să fie la fel de seducător ca tatăl, la
fel de puternic. E un fel de transferare a rivalității sexuale pe terenul calităților
personale.
• Sentimentele băiatului sunt ambivalente (își admiră tatăl și îl imită , îl urăște și
vrea să-l suprime). Apar sentimente inconștiente de vinovăție și nevoia de
pedeapsă care în viziunea lui Freud este dictată de Supraeu.
• La băieți complexul de castrare încheie complexul Oedip.
• Băiatul iese din complex prin identificarea cu tatăl ( rolul masculin). Aceste
identificări şi interdicţii vor fi încorporate în sistemul de valori al individului,
contribuind la formarea şi consolidarea SupraEgo-ului, care potrivit
concepției freudiene este moștenitorul Complexului Oedip.
CercetareaStadiile
experimentală a psihocomportamentului
dezvoltării psihosexuale
empatic (stadiile
la studenții psihologiinfantile)
sexualității în anii de studii

• Eșecul în rezolvarea complexului oedipian are implicații importante pentru

personalitatea adultă: fixația în stadiul falic = băiatul poate deveni un Don
Juan în căutarea gratificării (negate lui ca și copil), sau poate rata asumarea
caracteristicilor masculine datorate slabei identificări cu tatăl, având o
orientarea feminină și o posibilă atracție față de bărbați.

Complexul Oedip la fete

• La fete complexul de castrare deschide complexul Oedip;
• Invidia de penis determină sentimente de inferioritate şi gelozie faţă de
băieţi; fetele pot dezvolta trei atitudini: refuzul sexualității, invidia de penis
și dorința de-a avea un substitut de penis (atracția față de tată).
• Față de mamă sentimente ambivalente (privită ca o rivală, preia de la
mamă mijloacele de seducție pe care le perfecționează dezvoltând propriul
stil de seducție).
• Fetele ies mai târziu din complex prin căsătorie, maternitate, funcție de
conducere.
 ModalităStadiile
ți de dezvoltare
dezvoltăriia poten țialului empatic la
psihosexuale
studen
(stadiile ții psihologi
sexualității infantile)

4. Stadiul de latenţă (5/6 ani - pubertate)

• Nu are o zonă erogenă distinctă.

• Perioadă de tranziție liniștită, instinctele
libidinale sunt reduse ca intensitate sau îngropate,
în străfundurile inconştientului sau transformate prin sublimare şi redirecţionate
în direcții mult mai acceptabile din punct de vedere
social.

5. Stadiul genital (după 12 ani)

• debutează odată cu pubertatea deosebindu-se de
stadiile anterioare prin tipurile de catharsis care îl acompaniază. (catharsis =
investirea sau ataşarea libidoului (energiei).
• Catharsis-ul orientat către exterior, către orice altceva decât Sinele.
 Modalități de dezvoltare a potențialului empatic la
Mecanismele
studende
ții apărare
psihologi ale Eului

 Eul serveşte ca intermediar, mediator între Sine, realitate şi SupraEu.

Opoziţiile dintre aceste trei instanțe sunt permanente.
 Împotriva cui se apăra Eul?
- pulsiunilor (sau intensității lor)
- trăirilor emoționale și reprezentărilor legate de pulsiuni
 Pentru a le opri manifestarea acestora și a păstra echilibrul general al
persoanei, Eul pune în funcţiune un anumit număr de strategii, care servesc
aceluiaşi scop, domolirea treptată a conflictelor.

MAE sunt:
- procese psihice inconştiente care vizează reducerea sau anularea efectelor
neplăcute ale pericolelor ( reale sau imaginare), generate de conflictele
interioare, dintre exigenţele instinctuale şi legile morale şi sociale.
- apărarea este automată, subiectul nu o alege, ci potrivit naturii sale psihice,
adoptă inconştient un model defensiv specific.
 Modalități de dezvoltare a potențialului empatic la
Mecanismele
studende
ții apărare
psihologi ale Eului

- MAE permite o satisfacţie relativă, o pace mentală manifestă, ele având un

caracter pozitiv şi necesar; dacă ajung să fie prea rigide devin ameninţătoare
pentru persoana.
 
Exemplu:
Să luăm cazul unei persoane care a trăit într-o familie în care relațiile sexuale
erau devalorizate, sau subiect de rușine . Trezirea sexualității (atracția sexuală)
este trăită ca un pericol, apar sentimente de e . Pentru instaurarea liniștii psihice
persoana fie își reprimă dorința sexuală și automat sentimentul de vinovăţie
asociat (neagă faptul că este atrasă de acea persoană), fie proiectează asupra
celorlalți propriile sentimente (ceilalți sunt percepuți ca ahtiați sexual). Totodată,
va evita orice situație în care va putea experimenta intimitatea, astfel apărându-se
de amintirile și fantasmele trezite de atracția sexuală.
 Modalități de dezvoltare a potențialului empatic la
Mecanismele deții apărare
studen psihologi ale Eului

(DE) NEGAREA
• Negarea este un mecanism de apărare prin care subiectul formulează dorinţe,
gânduri, sentimente până atunci refulate, negând paternitatea acestora.
- reprezentarea jenantă rămâne în conştiinţă, dar subiectul nu o recunoaşte că
aparţinându-i. Astfel, persoana poate tolera ideile reprobabile, reprezentările și
sentimentele interzise pe care la traiste, gândeşte, simte.
• (De) negare este negate realitatea însăşi, nu doar sentimentele stânjenitoare.
Apare în nevroze, în special în isterie şi nevroză obsesională.
 Exemple:
 o persoană căreia i s-a pus un diagnostic grav (cancer) – se apăra împotriva
angoasei negând realitatea, practic se comportă, trăieşte ca şi cu nu ar avea
nimic.
 soția supusă abuzului fizic și emoțional neagă această stare de lucruri pentru
a-și proteja Eul narcisic.
 
 Modalități de dezvoltare a potențialului empatic la
Mecanismele
studende
ții apărare
psihologi ale Eului

REGRESIA
 presupune adoptarea inconştientă a unor comportamente şi atitudini infantile
asociate unor stadii ale dezvoltării anterioare, atunci când persoana se
confruntă cu un pericol iminent (intern sau extern), susceptibil de-a produce
angoasa sau frustrare. Este o mișcare de repliere, în care persoana se întoarce
într-o etapă anterioară de evoluție, etapă în care acesta se simțea securizat.
• Regresiile sunt de 2 feluri: benigne (puse în slujba Eului); maligne
( distructive total sau parţial , ex. în stări borderline).
• Exemplu: Să ne imaginăm un pacient căruia i se aduce la cunoştinţă că a doua
zi va fi operat. Apare sentimental de frică – „Mă mai trezesc din anestezie”?
(angoasa de moarte). După trezirea din operaţie dezvolta un comportament
infantil: deşi poate să-şi folosească mâinile este incapabil să mănânce singur,
aşteaptă să i se dea de mâncare în gură, să fie şters, refuza să meargă,
dezvolta o dependent faţă de soţie. El a regresat într-un stadiu de viaţă în care
se simţea securizat (copilăria).
• Doi soți se ceartă, unul pleacă în camera de alături și se bosumflă, sau țipă,
sparge.
 Modalități de dezvoltare a potențialului empatic la
Mecanismele
studende
ții apărare
psihologi ale Eului

PROIECŢIA
 Mecanism arhaic, legată de eşecul refulării, prin care subiectul pentru a se
apăra împotriva trăirilor interioare le expulzează din sine și le atribuie altora
(gânduri, sentimente, calități) deoarece acestea sunt traumatizante şi
incompatibile cu sine.
 Se produce o deplasare a cauzalităţii interne (obiect de angoasa) spre exterior,
însoțit de un proces de evaluare pozitivă sau negativă a trăirilor noastre
emoționale în raport cu persoane sau lucruri ce servesc drept ecran de
proiecţie, un proces în urma căruia ia naștere atracția sau respingerea.
Respingem cu putere pe cei asupra cărora proiectăm trăsături indezirabile, sau
suntem atrași de persoanele pe care le admirăm, deoarece asupra acestora
proiectăm propriile noastre calităţi.
 Exemple: Gelozia deliranta ilustrează lipsa de încredere în sine şi în alţii.
Suspiciunea provine din acelaşi principiu : “Trebuie să mă fi minţit când mi-a
spus că el câştiga atâta pe lună……”. Bărbatul sau femeia care își înșeală
partenerul îl acuză pe celălalt de derapaje în căsnicie…….
 Modalități de dezvoltare a potențialului empatic la
Mecanismele
studende
ții apărare
psihologi ale Eului

FORMAŢIUNEA REACŢIONALĂ
 Presupune dezinvestirea reprezentărilor inacceptabile și investirea lor în
reprezentări contrarii (obiectul interzis e înlocuit printr-unul opus).
 Exemple:
• puritanismul constituie o formaţiune reacţională împotriva perversiunilor
sexuale; oameni excesiv de blânzi, galanţi adopta această atitudine
compensând o orientare inconştientă sălbatică şi crudă.
• Soția umilită adeseori de soțul său. Dorește să plece de acasă, să divorțeze, să
scape de umilințe, dar în loc să-și exprime sentimentele de furie și nefericire,
își ascunde aceste sentimente devenind din ce în ce mai amabilă cu soțul,
căruia îi iese în întâmpinare la orice doleanță.
• Nevoia de putere care apare ca urmare a dorinței de a supracompensa
sentimentelor de inferioritate. Comportamentul excesiv, indiferent de tipul lui
poate fi considerat o formaţiune reacţională.
• caracteristica nevrozei obsesionale.
 
 Modalități de dezvoltare a potențialului empatic la
Mecanismele
studende
ții apărare
psihologi ale Eului

DEPLASAREA
 Este un procedeu de exprimare inconştientă şi deghizată a unui impuls
interzis sau cenzurat de SupraEu.
 Presupune redirecționarea gândurilor, emoțiilor sau impulsurilor legate de o
persoană sau obiect către o altă persoană sau obiect, atunci când nu ne putem
exprima direct sentimentele față de persoană care a generat o anumită
angoasă, sau ori de câte ori există sentimente contrarii.
 Exemple: Utilizarea tutunului, alcoolului sunt considerate fenomene de
deplasare, de deturnare a agresivităţii.
• Eşti un bun profesionist, ai o slujbă minunată, iar şeful tău este un
incompetent, care te calcă pe nervi în fiecare zi, dar nu-i poți spune nimic
pentru a-ți proteja slujba, salariul și atunci deplasezi pulsiunea agresivă
asupra subordonaţilor sau animalului de companie care îți stă între picioare și
te încurcă, sau asupra copilului care a luat nota 8 la o materie….. Cu cât
temperamentul este mai coleric cu atât aceste deplasări ale furiei vor fi mai
puternice.
 Modalități de dezvoltare a potențialului empatic la
Mecanismele
studende
ții apărare
psihologi ale Eului

• Într-un cuplu, cei 2 parteneri se disprețuiesc din varii motive. Deoarece nu pot
admite aceste sentimente se focalizează asupra unor aspecte minore din
comportamentul celuilalt: „Iar ai sforăit toată noaptea și nu m-ai lăsat să
dorm. O să mă mut în altă camera!” Sau, soția care este percepută de bărbat
ca inferioară, fapt pentru care este criticată chiar și pentru lucruri irelevante.
În acest caz, resentimentele bărbatului acumulate în raport cu mama
percepută ca pasiv – resemnată vor fi deplasate în relaţia cu soţia. Astfel, se
prelungește astfel un pattern comportamental deprins în familie.

• Fobia ilustrează acest mecanism defensiv. Fobia – teamă iraţională declanşată

de un obiect anume, acest obiect nu este decât verigă unui lanţ asociativ,
rezultatul unei deplasări a pulsiunii.

 
 Modalități de dezvoltare a potențialului empatic la
Mecanismele
studende
ții apărare
psihologi ale Eului

RAȚIONALZAREA 
 atribuirea inconştientă a unor justificări logice, dar ireale, unor situaţii,
reacţii, comportamente (metodă de autojustificare), prin car ne motivam, ne
autorizam comportamentul, atitudinile şi reacţiile emoţionale; astfel anulăm
sentimentele de vinovăție și instaurăm o liniște manifestă în propria
conștiință.
 ne protejăm imaginea de sine (reduce distanţa dintre ceea ce este şi ceea ce ar
trebui să fie).
 De exemplu,
• pentru a ne proteja imaginea de dine și stima de sine nu putem accepta că
nota proastă la examen s-ar datora unor abilități reduse de învățare, lenei și
dezinteresului, ci căutăm scuze: subiecte prost formulate, oboseală, incidente
petrecute înainte de examen etc.
• întrebați de ce am ales Facultatea de Psihologie afirmăm că suntem interesați
în a-i ajuta pe ceilalţi să-şi rezolve problemele, dar motivul real este că noi
suntem tensionaţi şi ne căutăm echilibrul emoţional.
 
 Modalități de dezvoltare a potențialului empatic la
Mecanismele
studende
ții apărare
psihologi ale Eului

ANULAREA RETROACTIVĂ
 iluzia potrivit căreia un eveniment, o acţiune sau un gând, o dorinţă
conflictuală ar putea fi anulată graţie puterii absolute a unei acţiuni ulterioare.
 subiectul desface ceea ce-a făcut; contracarare a prejudiciului produs, printr-
un comportament opus, astfel încât cele două comportamente să se
echilibreze reciproc.
 se bazează pe ambivalenţă (coexistența a două sentimente diferite - iubire/ura
faţă de aceeaşi persoană).
 Exemple:
• ne taie pisica calea, ne dăm de trei ori înapoi pentru a anula efectul
negativ; ne taie popa cale, ne scuipăm în sân de trei ori şi face trei
noduri pentru a anula ghinionul.
• cearta dintre doi parteneri – realizăm că am rănit sentimentele celuilalt și
încercăm în următoarele ore să-i intrăm în voie, să îi validăm ideile, să îi
apreciem calitățile etc. Sau, doua zi, se comportă ca și când nimic nu s-ar
fi întâmplat.  
 Modalități de dezvoltare a potențialului empatic la
Mecanismele
studende
ții apărare
psihologi ale Eului

TRANSFORMAREA ÎN CONTRARIU (răsturnarea)

  pulsiunea conflictuală este refulata şi înlocuită printr-o pulsiune contrară
(contrainvestire).
 Răsturnarea cognitivă – un câine care la început era perceput ca enorm,
feroce și etichetat mai târziu drept “căţeluş.”; un examen, inițial perceput ca
de netrecut, iar apoi etichetat drept ușor…..
 Răsturnarea afectivă (frecvent întâlnită la copiii). Când copilul învață să
meargă, frustrarea acumulată datorită căzăturilor, lacrimile de durere se
transformă cu ajutorul părintelui în hohote de râs.
Forme particulare de transformare în contrariu:
 Identificarea cu agresorul - simţindu-te agresat, agresezi la rândul tău.
 Întoarcerea către propria persoană –(mod particular de transformare în
contrariu).
 Reveria – la copil sentimentele de inferioritate sunt transformate în
sentimente de superioritate în timpul reveriei.
 
 Modalități de dezvoltare a potențialului empatic la
Mecanismele
studende
ții apărare
psihologi ale Eului

ÎNTOARCEREA CĂTRE PROPRIA PERSOANĂ

 Presupune reprimarea inconştientă a agresivităţii îndreptată către ceilalți și
deturnarea, investirea ei către propriei persoană.
 Este o apărare periculoasă; persoana ne acceptându-și propria agresivitate
apar conduite distructive: sentimente de culpabilitate urmate de tentative de
autopedepsire, de autodistrugere, de agresare a Eului corporal.
 Aceste sentimente apar și în nevroza de eșec.
IZOLAREA
• presupune scindarea pulsiunii în două – reprezentare (amintire, gând, idee)
este ruptă de afect, sau se ignoră legătura de cauzalitate dintre două idei,
comportamente; reprezentarea rămâne în conştiinţa dar e lipsită de încărcătura
afectivă, sau relația de cauzalitate nu mai are efect distructiv.
• povestirea unei scene traumatizante: de exemplu moartea unei persoane dragi
despre care persoana vorbește fără emoţii, fără implicare, ca şi când persoana
disociază situaţia dramatică de emoţiile dureroase şi chinuitoare.
 Modalități de dezvoltare a potențialului empatic la
Mecanismele
studende
ții apărare
psihologi ale Eului

IDENTIFICAREA
 subiectul, inconștient doreşte să semene cu modelul pe care l-a ales,
identificându-se cu acesta.
 Ex: Prin identificarea cu tatăl se rezolvă conflictul oedipian: copilul preia
normale şi valorile, modelele celor mai semnificative persoane (părinți,
bunici, frați) și le asimilează inconștient.
 Ex: oamenii care în adâncul sufletului se simt inferiori, nedemni, prin MAE
se identifica uneori total sau parţial cu persoane, organizaţii de succes, sau se
pun în slujba unor cauze care îi fac să se simtă vrednici de-a fi luaţi în seamă,
valoroşi.

CONTRAIDENTIFICAREA
 mecanism opus, ce constă în identificarea subiectului cu cea ce se afla în
Umbra persoanei semnificative. Ex: un băiat se contraidentifică cu un tată
tiranic, manifestând în propriul său rol de tata o blândeţe excesivă.
 Modalități de dezvoltare a potențialului empatic la
Mecanismele
studende
ții apărare
psihologi ale Eului

IDENTIFICAREA CU AGRESORUL

 Caz particular de identificare, în care subiectul se identifică cu ceea ce-l

sperie, neutralizând frica şi teama inspirate de obiectul periculos.
 Prin jocurile copiilor de-a fantomele, de-a vrăjitoarea, de-a doctoral, ceea ce-l
sperie pe copil îşi pierde caracterul terifiant, datorită identificării copilului cu
personajul. Asistăm la o schimbare de roluri, victima devine agresor, se
transformă dintr-un spectator neputincios într-un actor voluntar şi activ.
 “Sindromul Stockholm” în care cei care au fost răpiţi, ţinuţi captivi, în mod
paradoxal, încep să simtă simpatie pentru cei care i-au răpit, chiar să le adopte
credinţele şi viziunea politica şi să răspundă ostil forţelor de ordine care au
acţionat să-i elibereze.
 
 Modalități de dezvoltare a potențialului empatic la
Mecanismele
studende
ții apărare
psihologi ale Eului

SUBLIMAREA
 realizarea mascată, ocolită a dorințelor, tendințelor pulsionale, care în mod
direct nu sunt acceptate social (refulare reușită).
 canalizarea impulsurilor, gândurilor și emoțiilor inacceptabile într-o formă
acceptabilă social.
 De exemplu redirecționare unor impulsuri sexuale în artă, sau focalizarea pe
exerciții fizice
UMORUL
 cel mai adaptativ mecanism de apărare ; constă în prezentarea unei situaţii
trăite ca traumatizantă în mod ironic, insolit, evitându-se dezvoltarea
suferinţei.
 O persoană care nu se simte bine în propria-i piele (percepție deformată
asupra Eului fizic: nu-i plac mâinile , picioarele etc. Pentru a masca suferința
psihică face glume pe seama sa și râde continuând să-și ironizeze „defectele”
fizice de față cu ceilalți.