Nacu Andreea

Anul I
Grupa VI

DISPREȚ

Dacă stările de ageabil și dezagreabil diferă puțin între ele, chiar când sunt provocate de obiecte
sau situații foarte dosebite (agreabil este și un peisaj sau un sirop de căpșuni), emoțiile fără a fi neapărat
intense, traduc o relație specifică între individ și situație (exemplu: peisajul evocând un episod nefericit
al vieții, produce întristarea). Așadar, emoțiile sunt stări afective, de scurtă durată, care traduc un
spcific al relațiilor unui individ cu un obiect, ori o situație, deci au un caracter situațional. Ele pot fi
declanșate de o împrejurare reală sau de una imaginată (exemplu: gândul că poliția este pe urmele lui,
tâlharul care a furat banii de la altul, este îngrijorat).(Cosmovici 1996)
Cele 7 emoții fundamentale sau emoții de bază sunt: furia, frica, bucuria, uimirea, dezgustul,
disprețul și tristețea. Aceste emoții sunt fundamentale deoarece sunt universale și pot fi recunoscute la
orice persoană. (Ekman 1999) Dintre aceste 7 emoții, cea mai contestată emoție, este disprețul. Mulți
cercetători și experți, consideră că disprețul este mai mult o emoție care se exprimă în funcție de cultura
fiecărui popor, însă Paul Ekman a realizat o serie de studii menite să clarifice universalitatea disprețului
reușind sa o includă în rândul emoțiilor fundamentale.
Disprețul are puncte comune cu dezgustul, de aceea, de cele mai multe ori aceste emoții se
confundă între ele, însă diferă de acesta în următoarele moduri: dezgustul este o emoție mai distinctă în
natura sa și se referă la ceva revoltător, în primul rând în legătură cu sensul de gust, așa cum a fost de
fapt perceput și în al doilea rând la orice care provoacă un sentiment similar, prin simțul mirosului,
atingerii și chiar al vederii. Aceste câteva condiții ale minții sunt, prin urmare, aproape corelate și
fiecare dintre ele poate fi expusă în multe alte moduri. (Darwin 1897) De asemenea, disprețul este
resimțit doar în legătură cu oamenii sau acțiunile lor, și nu în legătură cu gusturile, mirosurile sau
atingerile (exemplu: a călca în murdăria unui câine produce dezgust, dar niciodată dispreț; ideea de a
îngurgita creier de vițel este dezgustătoare, dar nu evocă dispreț, totuși, disprețul se poate manifesta
față de oamenii care mănâncă astfel de lucruri dezgustătoare, întrucât în dispreț există un element de
condescendență față de obiectul disprețului). Fiind disprețuitor în antipatia față de anumite persoane
sau față de acțiunile lor, se resimte superioritate față de aceștia (de obicei din punct de vedere moral).
“Jignirea” lor este degradantă, dar nu este nevoie neapărat să ne îndepărtăm de ei, așa cum facem când
suntem dezgustați. (Ekman, Friesen 2003)
Pentru a sublinia imporanța distingerii disprețului ca o emoție separata, se observă următorul
exemplu dintr-un studiu al lui Gottman și al colegilor săi despre interacțiunile materiale: soțiile ale
căror soți au arătat dispreț s-au simțit copleșite, credeau că problemele lor nu puteau fi rezolvate,
credeau că problemele lor materiale erau extrem de grave, s-au îmbolnăvit des în următorii patru ani.
Faptul că dezgustul soților sau expresiile de furie nu au evidențiat aceleași descoperiri subliniază
importanța repartizării disprețului într-o emoție separată de altele. (Ekman 2011)
Pentru a demonstra faptul că disprețul este o emoție distinctă față de oricare alta și
fundamentală, se vor analiza următoarele caracteristici: disprețul ca și celelalte emoții, variază ca
durată, intensitate și manifestare. Punctul maxim este mult mai ridicat in dezgust, față de dispreț, deci
din punct de vedere al intensității, disprețul maxim nu se apropie nici pe departe de dezgust. Disprețul
nu poate fi considerat o emoție negativă, comparativ cu dezgustul, deoarece majoritatea indivizilor se
simt bine atunci când disprețuiesc, deoarece funcția disprețului nu este alta decât semnalizarea
sentimentului de superioritate; prin dispreț se afimă puterea sau statutul; adesea această emoție este
însoțita și de furie.(Ekman 2011)
Până în prezent, nimeni nu a sugerat că ar exista vreo tulburare mentală corelată cu disprețul,
comparativ cu dezgustul (exemplu: fobia de sânge, anorexia nervoasă și bulimia). (Ekman 2011)
Cea mai obișnuită metodă de exprimare a disprețului este mișcarea nasului sau a gurii (dar cea
din urmă, atunci când este puternic pronunțată, indică dezgust). Nasul poate fi ușor întors, ceea ce
aparent rezultă din întoarcerea buzei superioare; sau mișcarea poate fi observată prin încrețiturile
nasului care este ușor contractat, astfel încât să se închidă parțial orificiile nazale și acest lucru este
însoțit în mod obișnuit de o ușoară expirare (ca atunci când se percepe un miros neplăcut); de
asemenea, se observă ridicarea buzei superioare care “dezvelește” dintele canin de pe o parte a feței
(seamănă cu un zâmbet sfidător). (Darwin 1897) (ANEXA 1)
În ANEXA 2 se obervă trei imagini (în stânga - imaginea A care reprezintă o expresie neutră, în
mijloc – imaginea B care reprezintă o expresie a disprețului, în dreapta – imaginea C care reprezintă o
formă a disprețului mai accentuată): pentru a observa cum se manifestă disprețul pe chipul uman, vom
analiza imaginile anexei 2, în imaginea A se observă o expresie neutră care nu semnalează manifestarea
niciunei emoții; în imaginea B se observă manifestarea clară a disprețului, acțiunea petrecându-se pe o
parte a feței, colțul buzei este tensionat și ușor ridicat (seamănă cu un ușor zâmbet, producând un
aspect arogant); în imaginea C este reprezentată tot o manifestare a disprețului, dar mult mai
accentuată, deoarece se observă buzele care se separă într-o parte, nasul care este încrețit și sprâncenele
devenind mai apropiate, semn al furiei ușoare care însoțește emoția de dispreț. (Ekman 2011)
Disprețul este o emotie fundamentală deaoarece: în primul rând, are semne distinctive
universale, de exemplu, dacă persoana A o tratează cu superioritate pe persoana B, persoana A va simți
dispreț față de persoana B, va avea o expresie facială particulară (a disprețului, se poate observa
ANEXA 1 și 2) care nu se mai egăsește la nici o altă emoție, se va semnala sentimentul de superioritate
(sentiment specific disprețului), intensitatea acestei emoții nu se poate identifica cu o alta. (Messinger
2013)
În al doilea rând, fiecare emoție are un specific fiziologic, adică fiecare emoție activeaza o
anumită zonă din creier, în cazul percepției disprețului, zona activată este cortexul limbic (zona cortico-
striatral-talamică)(Ekman 2000).
În al treilea rând, fiecare emoție fundamentală are un sistem de procesare automată, acesta se
referă la relația dintre stimul (intern sau extern, în cazul disprețului este vorba despre stimuli externi) și
emoție, mai exact la cât de repede este procesat stimulul. (Ekman 1999)
În al patrulea rând, o emoție fundamentală are antecedente universale, deoarece emoțiile au
evoluat făcând față tuturor cerințelor zilnice ale umanității, de accea emoțiile fundamentale sunt la fel
indiferent de cultură, popor, rasă, etnie, religie, naționalitate. (Ekman 1992)
În al cincelea rând, emoțiile fundamentale sunt prezente si la alte forme de viață în afară de om
(de exemplu Darwin care a studiat exprimarea emoțiilor la primate). (Ekman 1999)
În concluzie, disprețul este o emoție fundamentală, universală, care nu poate fi confundată cu
nici o altă emoție și nu poate fi încadrată în rândul fenomenelor afective deoarece îndeplinește toate
caracteristicile de formă ale emoțiilor fundamentale.
BIBLIOGRAFIE:
1. Paul Ekman, anul 2011, Emoțiile date pe față, Paul Ekman, Editura Trei, București, pp.261-273
2. Charles Darwin, M.A., F.R.S.,ETC, anul 1897, The expression of the emotions in man and animals,
Editura D. Appleton and company, New York, pp. 254-255
3. Andrei Cosmovici, anul 1996, Psihologie generală, Editura Polirom, Iași, p. 224
4. Joseph Messinger, anul 2013, Dicționar ilustrat al gesturilor, Editura Litera, București, pp.203-205
5. Paul Ekman, Wallace V. Friesen, anul 2003, Unmasking the face, Editura Malor Books, Cambridge,
pp.66-71
6. Paul Ekman, T. & Power, M. J. (Eds.), anul 1999, Basic Emotions (extras din Handbook of
Cognition and Emotion, Editura NY: John Wiley & Sons Ltd., New York, pp 45-60
7. Keltner D., Paul Ekman, anul 2000, Facial Expression of Emotion (extras din Handbook of
Emotions 2nd edition), Editura New York: Guilford Publications, New York, p. 238
8. Paul Ekman, anul 1992, An argument for basic emotions (extras din revista American Psychologist)
ANEXA 1: Charles Darwin, M.A., F.R.S.,ETC, anul 1897, The expression of the emotions in man and
animals, Editura D. Appleton and company, New York, pp. 254
ANEXA 2: Paul Ekman, anul 2011, Emoțiile date pe față, Paul Ekman, Editura Trei, București,
pp.266-267
ANEXA 1

ANEXA 2

A B C