Handbook Neuro3 PDF

Examen
Scris și oral
100 de întrebări cu răspuns single-choice, fiecare valorând 0,1 puncte.
Fără punct din oficiu.
La examen se vor alege 100 de întrebări aleator din seria celor prezentate mai jos
după descrierea fiecărui curs.
Seminarul se desfășoară săptămânal, cu discuții libere pe baza bibliografiei de
seminar, notate cu 0,25 puncte, dacă sunt documentate din bibliografie. LA FIECARE
SEMINAR, NICIUN STUDENT NU POATE OBȚINE MAI MULT DE 0.25 p.
SIMILAR, STUDENȚII NU POT OBȚINE MAI PUȚIN DE 0.25p PENTRU INTERVENȚII
“SEMI-DOCUMENTATE DIN BIBLIOGRAFIE” (comentarii nedocumentate sau
întrebări de clarificare). PUNCTAJUL ESTE 0.25 SAU 0.
În săptămânile 8 (18-22 noiembrie) și 12-13 (9-13 decembrie/6-10 ianuarie), vor avea
loc 2 teste de seminar, detaliate mai jos.
Nota maximă posibilă la seminar: 10 puncte (3.25 din răspunsuri și 6.75 din cele două
teste de seminar)
Nota maximă posibilă la examen: 0,1 x 100 itemi = 10 puncte
Condiții de promovare a disciplinei:
• Minim 5 (5/10) puncte la seminar

• Minim 5 puncte (5/10) (50 de grile corecte) la examen
Algoritmul notei finale
30%
70%
Seminar Examen
Algoritmul notei de la seminar
3.25
6.75
Teste Răspunsuri
În săptămâna 8 (18-22 noiembrie) va avea loc un test de seminar constând în 40 de întrebări

din materia de seminar discutată până în săptămâna 8 inclusiv. Întrebările posibile pentru test
sunt specificate după fiecare articol de seminar, mai jos, cu variantele corecte. Fiecare item
valorează 0.075 puncte. Astfel, 0,075 p x 40 = 3 p
În săptămâna 12/13 (17-20 decembrie/6-10 ianuarie) va avea loc al doilea test de seminar
compus din două subiecte: unul de neuroimagistică și unul comportamental. Subiectul de
neuroimagistică va conține fie un RMN funcțional pe care va trebui să faceți o inferență inversă
plauzibilă, fie un CT/RMN structural care conține o leziune pe care va trebui să descrieți secvența
folosită, localizarea topografică a leziunii și posibilele consecințe comportamentale ale acesteia.
Subiectul comportamental conține descrierea narativă a comportamentului unui pacient în baza
căruia va trebui să argumentați plauzibilitatea unei localizări topografice a leziunii și bateriile
neuropsihologice relevante de utilizat pentru evaluarea pacientului.
După prezentarea imaginii sau comportamentului, urmează 20 grile cu răspuns multiple-choice,
fiecare valorând 0,1875 x 20 = 3,75 p
Algoritmul notei de seminar va fi, prin urmare:
Notă Test 1 + Notă Test 2 + Răspunsuri la seminar
Pentru posibilitatea de a susține examenul, este necesară o notă de minim 5 la seminar.
Activitățile de seminar absentate sau nefructificate (prin participare activă și documentată)
nu pot fi refăcute decât în anul universitar următor.
Cuprinsul cursului:
Prima săptămână va fi dedicată expunerii unor probleme organizatorice și introducerii în criza
replicabilității din psihologie și a neajunsurilor metodologice semnificative prezente în
cercetarea psihologică.
Săptămâna Cursul Detalii
Săptămâna 2 (8 octombrie) 01.Introducere în Istoria disputelor legate de creier

neuropsihologie și psihic
Săptămâna 3 (15 octombrie) 02.Metode de Neuroimagistică și diferențele
cercetare și diagnostic între diagnostic și cercetare
în neuroștiință
Săptămâna 4 (22 octombrie) 03.Epistemologie. Criza replicabilității și practici
Metaștiință și open îndoielnice de cercetare (QRPs)
science
Săptămâna 5 (29 octombrie) 04.Neuroni și Nivelul microscopic al
neurotransmițători comportamentului uman
Săptămâna 6 (5 noiembrie) 05.Trunchiul cerebral, Originea conștiinței, a
nervii cranieni și neurotransmițătorilor și a
cogniția întrupată influențelor cognitive viscerale
Săptămâna 7 (12 noiembrie) 06.Diencefal. Neuroanatomie și conectivitate
Telencefal. Rețele structurală și funcțională
neurale și conectivitate translobară
Săptămâna 8 (19 noiembrie) 07.Structuri Relația subcortical-cortical și rolul
subcorticale, cerebel, său în psihic, semnale BOLD și
vascularizație și neuropatologie
patologie
Săptămâna 9 (26 noiembrie) 08.Lobul frontal Funcții motorii, cognitive și
executorii. Patologie.
Săptămâna 10 (3 decembrie) 09.Lobul temporal Funcții auditive, emoționale,
mnezice. Patologie.
Săptămâna 11 (10 decembrie) 10.Lobul occipital Funcții vizuale. Patologie.
Săptămâna 12 (17 decembrie) 11.Lobul parietal Funcții tactile și de orientare

spațială. Patologie
Săptămâna 13 (7 ianuarie) 12.Sisteme de credințe Rolul neurofiziologiei în
emergența și menținerea
credințelor.
Săptămâna 14 (14 ianuarie) 13.Originea conștiinței Dispute neurofilosofice. Originea
Liberul arbitru neurală a conștiinței umane.
Cuprinsul seminarului:
Săptămâna Seminarul Detalii
Săptămâna 1 (1-4 octombrie) 01.Terminologie Introducere în folosirea corectă a

clinică și științifică terminologiei clinice, a confuziilor de
limbaj și în softuri de seminar
Săptămâna 2 (7-11 octombrie) 02.Introducere în Rolul neuroștiinței în psihologie.

neuropsihologie
Săptămâna 3 (14-18 octombrie) 03.Metode de Dificultăți metodologice în neuroștiință
cercetare și diagnostic
în neuroștiință
Săptămâna 4 (21-25 octombrie) 04.Epistemologie. Dificultăți metodologice în psihologie
Metaștiință și open
science
Săptămâna 5 (28-31 octombrie) 05.Criza validității în Dificultățile neuroștiinței date de
psihologie măsurarea precară din psihologie
Săptămâna 6 (4-8 noiembrie) 06.Neuroni și Cele mai cunoscute ipoteze
neurotransmițători neurobiologice din psihiatrie
Săptămâna 7 (11-15 noiembrie) 07.Trunchiul cerebral. Rolul crucial al trunchiului cerebral în
Originea atenției și a conștiința umană și atenție
conștiinței
Săptămâna 8 (18-22 noiembrie) 08.Rețeaua default- TEST DE SEMINAR
mode Descoperirea modului resting-state
Săptămâna 9 (25-29 noiembrie) 09.Lobul frontal Rolul lobului frontal în psihologie.
Evaluare neuropsihologică și imagistică.
Săptămâna 10 (3-7 decembrie) 10.Lobul temporal Rolul lobului temporal în psihologie.
Săptămâna 11 (9-13 decembrie) 11.Lobul occipital Rolul lobului parietal în psihologie.
Săptămâna 12 (16-20 decembrie) 12.Lobul parietal Rolul lobului occipital în psihologie.
Săptămâna 13 (6-10 ianuarie) 13.Sisteme de TEST DE SEMINAR

credințe Ce sunt credințele, cum se crează și se
mențin.
Săptămâna 14 (13-17 ianuarie) 14.Liberul arbitru și Dispute neurofilosofice. Originea
originea conștiinței neurală a conștiinței umane.
Seminarul 1 – Terminologie clinică și științifică
1-4 octombrie 2019
Bibliografie
01.Lilienfeld, S. O., Sauvigné, K. C., Lynn, S. J., Cautin, R. L., Latzman, R. D., & Waldman, I. D.
(2015). Fifty psychological and psychiatric terms to avoid
Întrebări posibile pentru testul 1 de seminar (18-22 noiembrie)
1.Termenul de splitting (tradus clivaj în română):
a.se folosește interschimbabil în psihanaliză și în tulburările de personalitate
b.are înțelesuri radical diferite în psihanaliză și referitor la borderline
c.s-a folosit în psihanaliză până în anii 70, dar a fost abandonat
d.se referă la capacitatea persoanelor cu tulburare de personalitate de a ataca membrii staffului din
spitalele psihiatrice
2.Sintagma “gena pentru” (schizofrenie, depresie, homosexualitate) este incorectă deoarece:
a.aceste constructe nu se moștenesc genetic
b.acestea sunt poligenice
c.schizofrenia și depresia nu sunt fenotipuri
d.există prea puține dovezi legate de genetica acestor constructe

3.Sintagma “regiunea X a creierului se activează” referitor la anumită sarcină este:
a.corectă
b.corectă numai dacă vorbim de arii a căror activitate o cunoaștem
c.greșită atunci când vorbim de patologii psihiatrice
d.greșită pentru că tot creierul este 100% activ mereu
4.Apatia urbană (apatia trecătorului – Kitty Genovese):
a.este un fenomen robust verificat experimental în care trecătorii sunt nepăsători în situații de urgență
atunci când știu că și alți indivizi asistă la urgență
b.este un mit care nu a fost susținut de cercetări recente
c.funcționează numai în societățile occidentale
d.funcționează numai în societățile orientale
5.Sintagma dezechilibru chimic:
a.este corectă numai în cazul depresiei, unde corectarea serotoninei reduce simptomele
b.este corectă numai în cazul schizofreniei, unde corectarea dopaminei reduce halucinațiile
c.nu are sens deoarece nu știm nivelurile optime de neurotransmițători
d.este incorectă dacă vorbim despre Prozac sau Zoloft
6.Testul cu detectorul de minciuni:
a.este o denumire incorectă, deoarece se testează răspunsuri fiziologice nespecifice
b.poate funcționa robust numai în cazul celor care mint uzual
c.nu are sens deoarece știm că minciuna nu are o amprentă fiziologică detectabilă
d.este o metodă robustă de identificare a celor care mint
7.Supranumirea oxitocinei ca moleculă a iubirii:
a.a survenit în urma multiplelor studii de laborator care au arătat că este implicată în atașamentul
romantic
b.este greșită deoarece oxitocina este molecula încrederii, nu a iubirii

c.este extrem de criticabilă, deoarece multe studii nu s-au replicat
d.este corectă doar dacă vorbim de iubrea romantică
8.Sintagma “semnătură neurală”:
a.nu are sens deoarece majoritatea ariilor din creier sunt implicate în multiple activități
b.se folosește pentru studiile robuste, care au identificat corelații între comportamente și arii corticale
activate în cadrul acelor comportamente
c.nu poate fi utilizată în psihiatrie, deorece bolile psihice țin mai degrabă de un mediu nesănătos decât
de un creier bolnav
d.este corectă atunci când ne referim la o arie din creier asociată cu scrierea de mână
8 octombrie 2019
1.La ce se referă cele două abordări din neuroștiință, localizaționism și holism? Pe ce argumente se bazează
fiecare dintre cele două școli de gândire?
2.Care a fost relația dintre neurologie și psihologie, la începuturi, în secolul 19 și mai târziu, după Al Doilea
Război Mondial? Ce atribuții au preluat psihologia cognitivă, respectiv neuropsihologia?
3. De ce a abandonat Freud neurologia și cum a influențat decizia sa dezvoltarea ulterioară a psihologiei?

4.Care a fost ipoteza creierului? Care a fost ipoteza neuronală?
5.Care sunt cele două tipuri majore de celule care alcătuiesc creierul?
6.Care au fost pozițiile adoptate de Camillo Golgi și Santiago Ramon y Cajal vis-a-vis de organizarea neuronală?
7.Cum a postulat Charles Sherrington existența sinapsei?
8.Ce postula teoria învățării formulată de Donald Hebb?
9.La ce se referă Michael Gazzaniga când spune că psihologia a murit?
10.Care sunt diferențele și asemănările dintre neuropsihologia clinică (neurologia comportamentală) și
neuropsihologia cognitivă?
11.Care este problema minte-corp și la ce se referă dualismul, respectiv monismul în neuroștiință?
12.În ce condiții s-au unit psihologia cognitivă și neuropsihologia și de ce creierul nu este un computer?
13.Care sunt câteva dintre miturile cele mai persistente din neuroștiință?
14.Care sunt cele 6 principii de urmărit în consumarea literaturii neuroștiințifice?
15.Care sunt principiile din spatele fMRI, PET/SPECT, DTI, EEG, MEG și TMS?
*Întrebările de pe biletele de la examenul oral vor fi extrase din cele de mai sus de la fiecare curs.
Bibliografie:
1. Mihai Ioan Botez – Neuropsihologie clinică și neurologia comportamentului, p.3-5;

2. Bryan Kolb; Ian Q. Whishaw – Fundamentals of Human Neuropsychology, p.1-3;
3. Mark Solms; Michael Saling – A Moment of Transition. Two Neuroscientific Articles by
Sigmund Freud – p.vii-xv;
4. Michael Gazzaniga – The Mind’s Past, p.11-13;
5. J. Graham Beaumont – Introduction to Neuropsychology, Second Edition, p.3-8;
6. Leon Dănăilă; Mihai Golu – Tratat de neuropsihologie, Volumul 1, p.17;
7. Todd E. Feinberg; Martha J. Farah – Behavioral Neurology and Neuropsychology,
p.14-16;
8. Christian Jarett – Great Myths of the Brain, p.1-15;
Întrebări posibile pentru examen:
1.Pierre Flourens concluzionând că funcțiile psihice erau localizate simultan în mai multe arii
corticale aducea un argument:
a.Holist
b.Localizaționist
c.Interacționist
d.Eugenist
2.Concepția lui Franz Gall:
a.s-a numit frenologie și postula posibilitatea psihodiagnosticului în asimetriile ventriculare
b.s-a numit localizaționism și postula posibilitatea psihodiagnosticului în variațiunile superficiale ale

cutiei craniene
c.s-a numit frenologie și postula posibilitatea psihodiagnosticului în variațiile anatomice ale cutiei
craniene
d.s-a numit holism și postula posibilitatea psihodiagnosticului în asimetriile ventriculare
3.Cele două tipuri majore de celule care alcătuiesc creierul sunt:
a.neuronii și astrocitele
b.neuronii și celulele gliale
c.neuronii și oligodendtrocitele
d.neuronii și microglia
4.Tehnica dezvoltată de Camillo Golgi a permis ca pentru prima oară să se poată vedea:
a.sinapsele
b.neuronii
c.neurotransmițătorii
d.conul axonal al neuronilor unipolari
5.Momentul de tranziție de la sfârșitul secolului 19 al lui Freud a fost esențial deoarece:
a.a adus neurologia mai aproape de psihiatrie, făcând astfel posibilă psihanaliza
b.a propus un model neurochimic al nevrozelor, aducând dovezi pentru eficiența hipnozei
c.a desprins psihologia de neurologie și a marginalizat neuroștiința în psihologie
d.a permis tratarea isteriei fără terapie electroconvulsivă
6.Investigarea microscopică a creierului de către Camillo Golgi:
a.a confirmat definitiv structura omogenă a acestuia, în acord cu ideile epocii
b.a descoperit acetilcolina ca prim neurotransmițător, aducându-i un premiu Nobel
c.a descoperit structura complexă grupată în clustere a creierului
d.a demonstrat existența unei rețele de tip plasă a neuronilor permanent interconectați
7. În secolul 18, Luigi Galvani a arătat că:
a.corpul uman conduce electricitatea
b.personalitatea poate fi citită în variațiile anatomice ale craniului
c.potențialul electric se propagă de-a lungul membranei neuronului
d.stimularea electrică a nervilor produce contracția lor
8. Atunci când Sigmund Freud a devenit interesat de isterie, a realizat o tranziție:
a.de la neuronanatomie către neurofiziologie
b.de la neurofiziologie către neuroanatomie
c.de la neuroanatomie către neurochimie
d.de la neurochimie către neuroanatomie

9. Teoria învățării postulată de Donald Hebb susținea că:
a.atunci când două celule nervoase sunt activate simultan, acestea își crează sau își întăresc sinapsele,
devenind o unitate morfologică
b.atunci când două celule nervoase sunt activate simultan, acestea își crează sau își întăresc
sinapsele, devenind o unitate funcțională
c.atunci când două celule nervoase sunt activate independent, acestea își crează sau își întăresc
sinapsele, devenind o unitate morfologică
d.atunci când două celule nervoase sunt activate independent, acestea își crează sau își întăresc
sinapsele, devenind o unitate funcțională
10. Stanley Schachter i-a spus lui Michael Gazzaniga despre psihologia socială că:
a.este o știință cumulativă în sensul în care rezultatele din studiile anterioare decurg unul din altul
b.este o știință cumulativă în sensul în care rezultatele din studiile anterioare pot fi traduse în termeni
biologici
c.nu este o știință cumulativă în sensul în care rezultatele din studiile anterioare pot fi traduse în
termeni biologici
d.nu este o știință cumulativă în sensul în care rezultatele din studiile anterioare decurg unul din
altul
11.Studiile animale sunt îndeosebi utile pentru elucidarea funcțiilor:
a.conștiinței
b.structurilor prefrontale
c.structurilor corticale
d.structurilor subcorticale
12.Materialismul emergent (monismul neural):
a.postulează că mintea și corpul sunt două concepte fundamental diferite
b.postulează că mintea și corpul se intersectează adesea
c. postulează că stările mentale sunt stări neurale
d. a fost formulat de către Rene Descartes pentru a demonstra intersecția minte-corp

13.Stările mentale nu pot fi reduse la un set de stări fizice deoarece:
a.mintea și corpul sunt două concepte fundamental diferite
b.nu există infrastructura tehnologică pentru a demonstra acest lucru
c.creierul nu funcținează ca o mașinările hidraulică, ci ca un sistem biologic complex
d.studiile din psihologia socială arată că influențele sociale sunt cele mai importante
14.Lucrând la Proiectul pentru o psihologie științifică, Freud:
a.a sintetizat o teorie a neuronilor, observând pentru prima oară la microscop sinapsele
b.a fondat psihanaliza observând că neurofiziologia putea explica întru totul simptomatologia
psihiatrică
c.a realizat că psihologia nu putea depinde de neurofiziologia încă precară a epocii
d.a sintetizat cercetările neurologice despre isterie ale epocii, propunând hiponza ca metodă de
tratament
15.În neuropsihologia clasică, variabilele independente din studiile experimentale erau:
a.leziuni cerebrale
b.leziuni experimentale chirurgicale
c.teste neuropsihologice
d.stimuli tactili, vizuali și auditivi
16.Rezecția făcută de William Scoville pacientului H.M.:
a.a avut ca scop tratarea epilepsiei, lăsându-l afazic pe H.M.
b.a avut ca scop tratarea epilepsiei, lăsându-l amnezic pe H.M.
c.a avut ca scop rezecția unei tumori, lăsându-l amnezic pe H.M.
d.a avut ca scop rezecția unei infecții, lăsându-l amnezic pe H.M.
17.Calozotomia a avut ca rezultat științific posibilitatea studierii experimentale a:
a.asimetriei faciale
b.funcției auditive
c.dominanței manualității
d.specializării emisferice
18.Neuropsihologia a rămas câteva decenii separată de psihologia experimentală deoarece:
a.neuropsihologii lucrau adesea în centre medicale, unde nu erau psihologi.
b.neuropsihologii nu aveau pregătire în psihiatrie
c.neuropsihologii își publicau articolele în jurnalele de psihologie, unde nu erau înțelese
d.psihologii nu aveau pregătire în filosofie
19.Problema cu analogia minte-computer din psihologia cognitivă e că:
a.computerele nu au conștiință de sine
b.computerele nu pot simula complexitatea minții umane
c.computerele au fost expres construite pentru a face softwareul independent de hardware
d.presiunile evoluționiste care au sculptat arhitectura cerebrală umană sunt prea similare cu regulile de
funcționare ale computerelor
20.Deceniul 1990-2000 a fost desemnat de George H. W. Bush ca fiind:
a.deceniul neuroștiinței
b.deceniul neurologiei
c.deceniul comportamentului
d.deceniul creierului
21.Ideea că informațiile psihologice sunt considerate mai credibile când sunt însoțite de
neuroimagistică:
a.pare să fie validă științific
b.relația nu a fost verificată
c.nu pare să fie validă științific
d.pare să fie validă științific doar pentru cei cu stimă de sine scăzută
22.Ideea că șomajul produce efecte observabile asupra creierului:
a.reprezintă un argument în plus pentru politici sociale de contracarare a acestuia
b.reprezintă un argument inutil, șomajul fiind deja o problemă relevantă și până acum
c.reprezintă un argument valid numai dacă am putea scana toți șomerii pentru o bază de date
d.reprezintă un argument greșit, deoarece șomajul nu produce efecte asupra creierului
23.Un conflict de interes:
a.reprezintă un aspect uneori util de urmărit, în măsura în care rezultatele nu ne convin
b.reprezintă un aspect inutil de urmărit, deoarece credibilitatea rezultatelor este verificată în procesul
de peer-review
c.reprezintă un aspect important de urmărit, deoarece cei cu conflicte de interese falsifică rezultatele
științifice în proporție de peste 90%
d.reprezintă un aspect important de urmărit, fiind o variabilă parazit crucială în evaluarea

credibilității unor rezultate
24.Cea mai des utilizată metodă de neuroimagistică a subiecților sănătoși în cercetarea psihologică
este:
a.Tomografia cu emisie de pozitron (PET)
b.Electrocorticografia
c.Rezonanța Magnetică Nucleară (MRI/RMN)
d.Rezonanța Magnetică Nucleară funcțională (fMRI/RMNf)
25.În tomografia cu emisie de pozitron (PET):
a.participantul primește o injecție cu un izotop radioactiv
b.pacientul primește o injecție cu un izotop neutru
c.pacientul primește o injecție cu o substață de contrast
d.pacientul primește o injecție de insulină
26.Imagistica cu tensor de difuzie (DTI):

a.se folosește la trasarea tracturilor neurale
b.implică radiații radioactive
c.se folosește la detectarea răspunsului hemodinamic
d.implică injectarea pacienților cu un izotop neutru
27.Un avantaj al EEG în fața rezonanței magnetice nucleare funcționale (fMRI) este:
a.rezoluția temporală mai bună
b.rezoluția spațială mai bună
c.faptul că nu implică injectarea participanților cu substanțe radioactive
d.faptul că detectează activitatea neurotransmițătorilor
28.În stimularea magnetică transcranială (TMS):
a.experimentatorul folosește rezonanța magnetică pentru identificarea semnalelor
b.experimentatorul crează o leziune virtuală
c.pacientul va fi injectat cu un izotop radioactiv
d.pacientul folosește stimulii vizuali pentru o orientare spațială corectă în tratamentul tumorilor
29.Optogenetica este o metodă puternică de cercetare deoarece:
a.permite pornirea și oprirea neuronilor individuali
b.permite diagnosticarea genetică a bolilor psihice
c.permite stabilirea corelațiilor genetice între boli psihice și niveluri de neurotransmițători
d.se folosește numai pe subiecți umani
30.Sistemul lui Franz Gall propunea:
a.27 de trăsături psihologice corelate cu arii corticale clar circumscrise
b.27 de trăsături psihologice corelate cu emisfere cerebrale prestabilite
c.27 de trăsături psihologice corelate cu dimensiunea pupilelor
d.27 de trăsături psihologice corelate cu dimensiunea osului temporal

Seminarul 2 – Introducere în neuropsihologie
7-11 octombrie 2019
Bibliografie
01. Harrington, A. (2007). How to house a mind inside a brain. EMBO reports, 8(S1), S12-S15.
Întrebări pentru discuția de la seminar:
• La ce se referă excepționalismul în contextul relației minte-corp?

• Care a fost contribuția lui Gall la neuroștiință și de ce i s-a refuzat slujba de
înmormântare de către Biserica Catolică?
• Care era poziția fizicienilor organiciști vis-à-vis de o potențială știință a vieții?
• Ce argumente au adus Broca și Wernicke în dezbaterea legată de limbaj?
• Ce contribuții a adus Charles Sherrington la explorarea neurofiziologiei?
• Cum a încercat Jean-Martin Charcot să conceptualizeze isteria? Care au fost
rezultatele?
• Care au fost criticile aduse modelului mecanicist al funcționării neurologice impus
de Wernicke?
• Ce s-a întâmplat cu abordările holiste din vremea lui Freud?
1.Cea mai importantă problemă a lui Gall, valabilă și astăzi stătea în asumpția că:
a.personalitatea poate fi înțeleasă în manieră științifică, mai ales examinând creierul
b.oamenii de știință și creierele folosesc aceleași strategii conceptuale
c.patologiile psihiatrice pot fi reductibile numai la stresori din mediu
d.personalitatea poate fi citită în deformările craniului
2.Charles Sherrington a prezis legat de Gall că, în cele din urmă, neuroștiința:
a.va concluziona că explorarea creierului nu are rost pentru înțelegerea psihologiei
b.va produce cunoaștere despre componente pentru care încă nu avem nume
c.va fi obligată să se unească atât cu psihologia, cât și cu sociologia
d.îi va da dreptate lui Gall
3.Franz Gall a fost pus pe lista lecturilor interzise de Biserica Catolică și i s-a refuzat o
înmormântare catolică din cauza:
a.asumpțiilor radical materialiste despre personalitatea umană
b.atacurilor repetate la adresa Bisericii
c.convertirii la protestantism după emigrarea în Franța
d.aserțiunii că Dumnezeu nu există formulată explicit în scrierile sale
4.Paul Broca a devenit cunoscut pentru aserțiunea că:
a.limbajul poate fi localizat în lobul temporal
b.limbajul poate fi localizat în lobul parietal
c.limbajul poate fi localizat în lobul occipital
d.limbajul poate fi localizat în lobul frontal
5.Spre finalul secolului 19, Santiago Ramon y Cajal s-a exprimat cu privire la doctrina
localizaționistă:
a.cu încredere
b.cu încredere numai vorbind despre gândire
c.cu îndoială legată de funcțiile psihice
d.fiind doctor, nu a fost interesat de localizaționismul psihologic
6.Una dintre contribuțiile majore ale lui Charles Sherrington la localizaționism a fost:
a.descoperirea, prin observarea la microscop, a sinapselor și neurotransmițătorilor pentru prima oară
b.cartografierea unor rețele neurale complexe care puteau explica parțial funcțiile perceptuale (văzul și
parțial auzul) la om
c.descoperirea unor tratamente farmacologice eficiente în schizofrenie
d.cartografiera unui impuls senzorial către creier și apoi către căile motorii pentru producerea unui
răspuns motor
7.Modelul mecanicist al funcționării cerebrale al lui Wernicke:
a.este folosit integral și astăzi, spre exemplu în afazia Wernicke
b.a fost demontat de critici care au argumentat la finalul secolului 19 că explică deficitar influența
funcțiilor superioare asupra celor elementare
c.a explicat pentru prima oară adecvat maniera în care apar recuperările funcționale după distrugeri
localizate ale cortexului
d.a rămas foarte influent, mai ales în psihiatrie, unde Wernicke a avut o influență deosebită în secolul
02.Mather, M., Cacioppo, J. T., & Kanwisher, N. (2013). How fMRI can inform cognitive theories.
Perspectives on Psychological Science, 8(1), 108-113.pdf
• Care sunt criticile legate de localizaționismul funcțional propus de neuroimagistica

cognitivă?
• Care sunt limitele criticii că legătura între activitate cognitivă și activitate corticală
sunt corelații superficiale?
• Cât de diferite sunt reprezentările unor stimuli diferiți?
• Cum se pot evidenția mecanisme neurologice comune pentru sarcini cognitive
diferite?
• Cât de eficient a contribuit rezonanța magnetică funcțională la teoria cognitivă?
• De ce mai e nevoie în plus ca rezonanța magnetică funcțională să aducă informații
în plus teoriei cognitive?
• Care e importanța teoriilor psihologice în formularea problemelor de cercetare în
neuroimagistica cognitivă?
1.Aserțiunea că neuroimagistica poate răspunde numai la întrebarea “unde?” se petrece o anumită

sarcină cognitivă:
a.este corectă
b.este corectă numai pentru funcțiile perceptuale
c.confundă rezultatele produse cu întrebările care pot fi puse

d.confundă formatul neuroimagisticii funcționale cu cel al neuroimagisticii structurale
2.Atunci când se observă arii corticale care se activează în sarcini diferite:
a.rezultatele obținute nu au sens, pentru că nu permit discriminarea între cele două
b.rezultatele obținute sunt plauzibile doar în cazul proceselor perceptive
c.putem concluziona că cele două sarcini sunt mai comune decât se credea
d.putem concluziona că cele două sarcini sunt identice și ar trebui redenumite cu același nume
3.Atunci când procese care au același nume în limbajul psihologic activează arii corticale diferite:
a. rezultatele obținute nu au sens, pentru că nu sunt congruente cu cercetarea psihologică
b.rezultatele sunt o bază robustă pentru disocierea calitativă între cele două
c.analizele statistice folosite în studiul neuroimagistic trebuie verificate cu atenție
d.acest lucru nu se întâmplă, deoarece rezultatele din psihologie și neuroștiință sunt congruente
4.Disocierea între rezistența activă la tentație și resimțirea mai scăzută cantitativ a tentației a fost
observată ca fiind în favoarea:
a.pare să fie în favoarea resimțirii mai scăzute a tentației
b.pare să fie în favoarea rezistenței active la tentație, deoarece cei cărora li s-a dat șansa să trișeze au
manifestat mai multă activitate în ariile asociate cu controlul cognitiv
c.rezultatele nu au fost concludente, fiind imposibil de interpretat
d.rezultatele au variat în funcție de situația în care au fost puși subiecții
5.Mather, Cacioppi și Kanwisher (2013) nu sunt de acord cu aserțiunea lui Coltheart (2013) că
sistemele cognitive trebuie definite în termeni neurologici pentru a fi studiată:
a.deoarece multe dintre teoriile cognitive recente au început să definească procesele cognitive în
termeni neurologici
b.deoarece au arătat că cercetarea neuroimagistică exploratorie poate aduce multe date noi și utile
c.deoarece psihologia cognitivă nu ar putea niciodată să-și formuleze asumpțiile în termeni neurologici,
aceștia fiind pur psihologici și, prin urmare, neconvertibili
d.deoarece studiile de neuroimagistică din psihiatrie au arătat că se pot identifica patologiile psihiatrice
relativ ușor folosind rezonanța magnetică nucleară funcțională și deci, prin urmare, și procesele
normale pot fi la fel de ușor cartografiate
6.Cele patru moduri în care neueroimagistica poate informa psihologia, așa cum au fost ele
explorate de Mather, Cacioppo și Kanwisher (2013) sunt:
a.localizarea funcțiilor psihice, markeri ai proceselor mentale, informarea teoriilor deja existente și
discriminarea/disocierea între sarcini cu același nume
b.localizarea neurotransmițătorilor implicați în patologiile psihiatrice, disocierea între tipurile de afazie,

informarea teoriilor deja existente și reformularea proceselor vizuale
c.localizarea ariilor corticale implicate în patologiile psihiatrice, disocierea între tipurile de afazie,
discriminarea/disocierea între sarcini cu același nume și reformularea proceselor vizuale
d.autorii concluzionează că neuroimagistica nu poate de fapt aduce informații valoroase psihologiei
03.McGuire, P. K., & Matsumoto, K. (2004). Functional neuroimaging in mental disorders. World
Psychiatry, 3(1), 6.pdf
• Care sunt tehnicile neuroimagistice cele mai des folosite în cercetarea psihiatrică?
• Ce investigau primele studii de neuroimagistică funcțională pe pacienți psihiatrici?
Ce rezultate au raportat?
• Ce rezultate au raportat studiile de activitate cognitivă în neuroimagistica
funcțională în psihiatrie?
• Care e relația între simptome și sindrom în studiul neuroimagistic în psihiatrie?
• Ce înseamnă studiul simtpomelor on-line? Cum se desfășoară?
• Ce tip de intervenții terapeutice sunt investigate cu ajutorul neuroimagisticii? Cum
se poate proba eficiența unei intervenții?
• Ce înseamnă conectivitate funcțională?
• Cum se pot integra datele de neuroimagistică funcțională cu alte seturi de date?
• Ce potențiale aplicații clinice ale neuroimagisticii funcționale în psihiatrie există?
1.Primele studii de neuroimagistică funcțională care examinau fluxul sangvin cerebral local (rCBF)
în schizofrenie:
a.erau resting-state
b.examinau sarcini de gândire
c.examinau asimetriile indicilor de masă ventriculară
d.nu au putut fi replicate
2.Discrepanțele între studiile de resting state:
a.sunt atribuibile eterogenității eșantioanelor clinice
b.sunt atribuibile eterogenității sarcinilor experimentale folosite
c.sunt atribuibile influențelor sociale
d.sunt foarte rare și nu sunt o problemă în cercetarea neuroimagistică din psihiatrie
3.În schizofrenie, multe dintre studiile care examinau funcțiile executorii:
a.au observat anomalii prefrontale
b. au observat anomalii temporale
c.au observat anomalii parietale
d.au observat anomalii frontale
4.Studiul unor arii neurale circumscrise în psihiatrie se folosește:
a.la diagnostic
b.la studierea unor simptome specifice
c.la diagnosticul diferențial în cadrul cercetării
d.la diagnosticul diferențial în clinică

5.La pacienții schizofreni cu istoric cronic al halucinațiilor auditive, chiar și în absența simptomelor:
a.se observă hiperactivitate în ariile responsabile cu percepția auditivă
b.se observă hipoactivitate în ariile responsabile cu monitorizarea „vorbirii interne”
c.se observă hiperactivitate în ariile responsabile cu monitorizarea „vorbirii interne”
d. se observă hipoactivitate în ariile responsabile cu percepția auditivă
6.Numărul mare de imagini care se pot achiziționa cu RMNf face posibil:
a.diagnosticul precis al bolilor psihice
b.diagnosticul diferențial al bolilor psihice
c.explorarea anomaliilor intracelulare (ale neurotransmițătorilor) implicate în patologiile psihiatrice
d.studierea mai multor tipuri de halucinații care apar una după alta
7.Modificări ale rețelei default-mode au fost observate după tratamentele din:
a.schizofrenie și tulburarea bipolară
b.tulburarea bipolară și tulburarea obsesiv-compulsivă
c.depresie și tulburarea obsesiv-compulsivă
d.depresie, schizofrenie și tulburarea bipolară
8.Conectivitatea funcțională se referă la:
a.tracturi nervoase care pot fi urmărite dintr-un lob în altul cu tractografie
b.relația temporală între activări din arii topografice diferite
c.relația între mai multe procese psihologice consecutive
d.relația între tracturile nervoase care asigură relația dintre diverse funcții perceptuale
9.Problema cu folosirea neuroimagisticii pentru diagnostic în psihiatrie este că:
a.diferențele sunt mai degrabă cantitative decât calitative și sunt vizibile clar la nivel de grup mai
degrabă decât la nivel individual
b.diferențele sunt calitative, dar nu apar decât la nivel de grup, cel puțin la nivelul actual al cercetării
c.diferențele dintre pacienți și loturile de control sunt adesea inexistente
d.diagnosticul psihologic pus în clinica de psihiatrie este mult mai clar și prezice mult mai robust viitorul
pacientului decât neuroimagistica
15 octombrie 2019
1.Ce presupune electroencefalografia și care sunt avantajele folosirii acesteia?
2.Ce presupune tomografia computerizată și de ce a fost revoluționară?

3. Ce presupune rezonanța magnetică nucleară/RMN (imagistica prin rezonanță magnetică/IRM)? Ce avantaje
are față de CT?
4.Care este diferența dintre neuroimagistica structurală și cea funcțională?
5. Ce presupune tomografia cu emisie de pozitroni (PET)? Care sunt avantajele și dezavantajele față de CT și
RMN?
6.Care este diferența dintre rezonanța magnetică nucleară funcțională/RMNf (imagistică prin rezonanță
magnetică funcțională/IRMf) și tomografia cu emisie de pozitroni în neuroimagistica funcțională?
7.Ce presupune magnetoencefalografia (MEG)?
8. Ce utilitate poate avea colorația histologică și cultura de celule?
9. Care au fost dezavantajele depășite odată cu trecerea de la CT la RMN și PET?
10. Care sunt metodele de electrofiziologie și ce avantaje au în fața celorlalte metode de neuroimagistică?
11. În ce constă examenul neuropsihologic și ce dimensiuni urmărește acesta?
12. Care sunt metodele de interpretare a rezultatelor examenului neuropsihologic și ce presupun?
13.Cum funcționează MMSE? Care sunt diferențele între semn, simptom și sindrom?
14.Care este rolul aparținătorilor în cazul pacienților cu tulburări cognitive?
15.Care sunt algoritmii clinici de verificare a principalelor arii cognitive? (înțelegerea, repetarea, memoria,
abilitatea constructivă, desenele la comandă, interpretarea proverbelor, similitudini, calcule, Halsted-Reitan,
Luria-Nebraska, Wechsler, etc).
Bibliografie:
1. Edward E. Smith; Susan Nolen-Hoeksema; Barbara L. Fredrickson; Geoffrey R.

Loftus – Introducere în psihologie, ediția a XIV-a, p.66-68;
2. Charles Watson; Matthew Kirkcaldie; George Paxinos – Neuroanatomy, p.154-155;

160; 162-165;
3. Todd E. Feinberg; Martha J. Farah – Behavioral Neurology and Neuropsychology p.17-

20; 25-35;
4. Angelo Mosso; Marcus Raichle; Gordon M. Shepherd – Angelo Mosso's Circulation of

Blood in the Human Brain, p.20-26;
5. Mihai Ioan Botez – Neuropsihologie clinică și neurologia comportamentului, p.69-78
1.Electroencefalografia (EEG):
a.detectează activitatea electrică de pe scalp
b.detectează activitatea electrică a neuronilor
c.detectează activitatea electrică a vaselor sangvine
d.detectează activitatea electrică a cutiei craniene
2.Computer Tomografia (CT) nu poate fi făcută aceluiași pacient foarte des deoarece:
a.implică injectarea pacientului cu trasoare radioactive
b.implică iradierea radioactivă pacientului
c.implică injectarea pacientului cu o substanță de contrast
d.nu are o rezoluție spațială foarte bună.
3.Pentru detectarea tiparelor de activitate neuronală, Computer Tomografia (CT) este utilă:
a.doar la pacienții fără tumori
b.doar la participanții fără traumatisme cranio-cerebrale
c.doar la participanții care pot fi injectați cu substanță de contrast

d.niciodată
4.Rezonanța magnetică nucleară:
a.implică iradierea pacientului cu o substață radioactivă
b.implică injectarea pacientului cu un trasor radioactiv
c.detectează activitatea neurotransmițătorilor
d.măsoară variația nivelului de energie al atomilor de hidrogen
5.Avantajul rezonanței magnetice nucleare (RMN) asupra tomografiei computerizate (CT) este:
a.rezoluția spațială superioară
b.rezoluția temporală superioară
c.costurile mai scăzute ale RMN-ului
d.timpul mai scurt petrecut de pacienți la examinarea RMN.
6.Neuronii folosesc ca principală sursă de energie:
a.glucidele stocate în creier
b.glucidele din fluxul sangvin
c.glucoza stocată în creier
d.glucoza din fluxul sangvin
7.Rezonanța magnetică nucleară funcțională:
a.reprezintă o măsurătoare directă a activității neuronale
b.se face cu injectarea unei substanțe de contrast
c.măsoară fluxul sangvin din creier
d.observă activitatea neurotransmițătorilor în timp real
8.Creierul:
a.cântărește aproximativ 2% din greutatea totală a corpului, dar consumă 20% din aportul sangvin
b.cântărește 2% din greutatea totală a corpului, dar consumă 60% din aportul sangvin
c.cântărește 10% din greutatea totală a corpului și consumă tot 10% din aportul sangvin
d.cântărește 10% din greutatea totală a corpului și consumă 70% din aportul sangvin
9.În neuroștiința cognitivă, cel mai mare impact l-a avut introducerea:
a.electroencefalografiei
b.tomografiei computerizate
c.rezonanței magnetice nucleare
d.rezonanței magnetice nucleare funcționale
10.Motivul pentru care studiile altminteri revoluționare ale lui Kety și Schimdt nu erau adecvate
pentru cartografierea creierului era:
a.rezoluția spațială prea scăzută
b.faptul că pacienții trebuiau injectați cu un izotop radioactiv
c.faptul că măsurătorile erau limitate la întregul creier
d.rezoluția temporală prea ridicată
11.Tomografia cu emisie de pozitron a produs pentru prima oară:
a.o imagine detaliată a metabolismului cerebral la mamifere
b.o imagine detaliată a activității electrice a neuronilor occipitali
c.o imagine detaliată a patologiilor vasculare din trunchiul cerebral
d.o imagine detaliată a gândirii umane
12.Influența tomografiei cu emisie de pozitron (PET) în apariția RMNf (fMRI) a fost:
a.demonstrarea activității electrice de pe scalp corelată cu activitatea neuronală
b.observarea în timp real a fluxului sangvin din cortexul frontal
c.evitarea reacțiilor adverse la iradierea produsă de noile trasoare radioactive
d.demonstrarea corelației între fluxul sangvin și consumul de oxigen

13.Avantajul electroencefalografiei (EEG) asupra RMN-ului funcțional (fMRI) este:
a.rezoluția spațială mai bună
b.rezoluția temporală mai bună
c.absența iradierii pacienților
d.detectarea activitiății neurotransmițătorilor
14.Avantajul tomografiei cu emisie de pozitron (PET) asupra RMN-ului funcțional (fMRI) este:
a.claritatea imaginilor anatomice
b.rezoluția temporală mai bună
c.absența iradierii pacienților
d.detectarea activitiății neurotransmițătorilor
15.Selecționarea, organizarea și clasificarea stimulilor primiți de organism ține de:
a.funcțiile gândirii
b.funcțiile perceptive
c.funcțiile memoriei
d.funcțiile emoționale
16.Obiecția cea mai serioasă la utilizarea MMPI în neuropsihologie este:
a.standardizarea foarte slabă
b.faptul că, fiind un test proiectiv, nu discriminează pacienții psihiatrici
c.faptul că, fiind conceput pe pacienți psihiatrici, nu discriminează între leziunile cerebrale
d.faptul că, fiind pus la punct în anii 30, scopul său de a face diagnostic diferențial nu mai este actual
17.Rolul examenului formal prin teste este:
a.de a evalua disfuncțiile cerebrale prin reflectarea lor în comportament
b.de a cartografia cu exactitate întinderea unei tumori înaintea unei rezecții neurochirurgicale
c.de a evalua rezultatele examenului neuroimagistic
d.de a produce diagnostice psihiatrice cât mai precise

18.Când bateriile compuse sunt folosite invariabil într-o manieră mecanică, un dezavantaj este:
a.supratestarea sau subtestarea pacientului, adunând date deja disponibile
b.dezechilibrarea emoțională a pacienților cu patologii psihiatrice
c.producerea unor rezultate incorecte, care pot da peste cap evaluarea neuropsihologică
d.abandonarea observației ca metodă de diagnostic neurologic
19.Comparațiile intraindividuale permit examinatorului să:
a.diferențieze între punctele forte și cele slabe ale capacităților cognitive
b.diagnosticheze precis o suferință neurologică
c.evaluze mai acurat deficitele vizuale decât prin testarea uzuală
d.diagnosticheze diferențial între două condiții neurologice similare
20.În debutul bolii Alzheimer, rezultatele testelor cu bloc de desen și al facultăților verbale:
a.sunt identice cu cele ale pacienților normali
b.diminuează, deși testul performanței praxice rămâne constant
c.diminuează, deși testul memoriei verbale este nemodificat
d.diminează, deși testul Stroop dă rezultate normale
21.Pacienții cu hemineglijență:
a.pot indica cu acurațe centrul unei linii orizontale
b.indică mijlocul liniei către dreapta liniei orizontale
c.pot separa mai rapid mijlocul unei linii orizontale, deși o fac incorect
d.separă mai lent mijocul unei linii orizontale, divagând spre dreapta
22.Dubla disociere se folosește:
a.atunci când se aplică pacientului cel puțin patru teste
b.pentru identificarea unor leziuni structurale
c.pentru a identifica bazele funcționale ale unei tulburări complexe

d.pentru a identifica rezultatele unui test de fluiditate verbală
23.Scalele de inteligență Wechsler devin măsurători neuropsihologice sensibile:
a.evaluând rezultatele totale și luând în calcul vârsta pacientului
b.folosind numai subscalele de abstractizări vizuale și vizuospațiale la pacienții cu deficite vizuale
c.folosind numai subscalele de de raționament practic și vocabular la pacienții cu demență
d.evaluând rezultatele la diverse subscale și luând în calcul vârsta pacientului
24.Scala de inteligență Wechsler poate evalua memoria vizuală:
a.niciodată
b.prin trei din cele șapte scale de memorie
c.doar prin probele de desen
d.prin evaluarea altor rezultate, cum ar fi viteza de reacție la stimuli vizuali
25.Bateria Halstead-Reitan investighează:
a.deficitele motorii asociate leziunilor de lobi frontali
b.deficitele cognitive asociate leziunilor de lobi frontali
c.deficitele auditive asociate leziunilor de lobi temporali
d.deficitele senzoriale asociate leziunilor de lobi parietali

Seminarul 3 – Metode de cercetare și diagnostic în neuroștiință
14-18 octombrie 2019
Bibliografie
01.Bennett, C. M., Miller, M. B., & Wolford, G. L. (2009). Neural correlates of interspecies
perspective taking in the post-mortem Atlantic Salmon: an argument for multiple comparisons
correction. Neuroimage, 47(Suppl 1), S125.
• Care au fost rezultatele studiului și cu ce scop a fost el făcut?

• De ce comparațiile multiple cresc șansele de fals-pozitive?
1.Apariția unei activări cerebrale la somonul mort a fost posibilă din cauza:
a.necorectării pentru comparații multiple
b.unui artefact fizic al RMN-ului
c.activității electrice reziduale din creierul somonului abia decedat
d.falsificării datelor
02.Button, K. S., Ioannidis, J. P., Mokrysz, C., Nosek, B. A., Flint, J., Robinson, E. S., & Munafò, M.
R. (2013). Power failure: why small sample size undermines the reliability of neuroscience. Nature
Reviews Neuroscience, 14(5), 365
• Ce înseamnă puterea statistică scăzută a unui studiu și care sunt consecințele?

• Care este puterea medie statistică a studiilor din neuroștiință?
• Ce înseamnă mărimea unui efect, semnificație în excess, efecte fixate și random?
• Ce înseamnă meta analiză, valoare predictivă pozitivă, fenomenul Proteus și
blestemul câștigătorului?
• Ce se întâmplă cu un efect adevărat descoperit de un studiu cu putere statistică prea
mică
• Ce se întâmplă cu puterea scăzută în prezența altor bias-uri?
• Care este situația studiilor de neuroimagistică structurală/volumetrică
• Care este situația studiilor animale?
• Care sunt implicațiile practice și etice ale situației din neuroștiințe?
• Care sunt recomandările pentru cercetători și de ce sunt ele indicate?
• Care este statutul replicărilor în neuroștiință?
1.Un studiu cu o putere statistică scăzută are șanse de a găsi un efect real:
a.mai mari
b.mai mici
c.care nu variază în funcție de puterea statistică
d.necunoscute
2.Mărimea efectului înseamnă:
a.șansa ca rezultatele să fie rezultatul falsificării datelor
b.o metodă statistică pentru contrastarea efectelor din diferite studii
c.fenomenul în care literatura publicată are un exces de rezultate semnificative statistic
d.diferența între două grupuri sau puterea asocierii între două variabile
3.O meta analiză se referă la:
a.șansa ca rezultatele să fie rezultatul falsificării datelor
4.Valoarea predictivă pozitivă se referă la:
a.probabilitatea ca un rezultat confirmator să refecte un efect real
5.Fenomenul proteus se referă la:
a.probabilitatea ca un rezultat confirmator să refecte un efect real
b.fenomenul în care primul studiu are rezultate prea mari ca să poată fi replicate
6.Puterea statistică se referă la:

a.numărul participanților
b.probabilitatea de a respinge ipoteza de nul atunci când aceasta este falsă
c.probabilitatea de a respinge ipoteza de nul atunci când aceasta este adevărată
d.numărul de măsurători făcute în timpul unui studiu
7.Toate încercările de a evalua puterea statistică medie în neuroștiință s-au lovit de:
a.numărul scăzut al participanților la studii
b.lipsa accesului la datele brute ale cercetărilor originale
c.faptul că mărimea efectelor reale nu e cunoscută
d.costurile foarte ridicate de realizare a studiilor în neuroștiință
8.Cea mai productivă soluție la problema evaluării puterii statistice medii în neuroștiință este
folosirea:
a.unui număr mai ridicat de participanți la studii
b.folosirea meta-analizelor, deși și aceasta are limitări
c.refacerea calculelor statistice din toate studiile evaluate
d.finanțarea de la buget a studiilor de neuroștiință

03.Bennett, C. M., Wolford, G. L., & Miller, M. B. (2009). The principled control of false positives in
neuroimaging. Social cognitive and affective neuroscience, 4(4), 417-422.
• Ce cantități de date se generează în timpul unui studiu de neuroimagistică și cum

devine asta o problemă?
• Care este raportul dintre fals pozitive și fals negative și ce se întâmplă atunci când
cantitatea uneia dintre categorii e inadecvată într-un studiu?
• Ce înseamnă un prag necorectat de analiză și de ce e inadecvat?
• Cum pot deveni foarte costisitoare fals-pozitivele și de ce?
• Ce înseamnă publication bias (problema sertarului) și de ce e o problemă în știință?
• De ce eliminarea totală a fals-pozitivelor este nepractică?
• Care este recomandarea făcută de autori legat de erorile de tip I?
• De ce este problematică asumpția că, în neuroștiință rezultatele tind să se asocieze
spațial? (în sensul că activitatea într-o arie corticală cuprinde adeseori mai mulți
voxeli, fluxul sangvin rezultat dintr-o sarcină cognitivă crescând într-o arie care
acoperă mai mulți voxeli)
1.Foarte multe studii de RMNf (fMRI) folosesc praguri statistice:
a.adecvate
b.prea restrictive, generând multe fals-negative
c.arbitrare
d.necunoscute
2.În reviewul făcut de Bennett în studii publicate în decursul lui 2008, autorii au observat că 25-30%
dintre articole raportau praguri statistice:
a.prea mari
b.prea mici
c.necorectate
d.necunoscute
3.Problema cu studiile care investigau diferențele activității neurale între amintirile false și cele
reale era că:
a.falsificaseră datele
b.nu puteau ști care amintiri erau false și care erau reale
c.foloseau praguri de semnificație necorectate, dovedindu-se greu de replicat
d.nu au fost publicate
4.Problema sertarului face dificilă:
a.oprirea falsificării datelor
b.estimarea proporției de rezultate infirmatorii la rezultate confirmatorii
c.aflarea măsurii în care nu există efectele raportate în literatură
d.mărirea puterii statistice a studiilor de neuroimagistică, făcând astfel mai puțin probabile fals-
pozitivele
5.Eliminarea completă a fals-pozitivelor:
a.este sau ar trebui să fie scopul oricărei analize statistice riguroase
b.este posibilă numai în studiile psihologice, nu și în cele de neuroimagistică, unde cantitatea de date
este prea mare pentru a fi posibil
c.nu este posibilă
d.nu poate fi făcută fără un prag contraproductiv de conservator
6.Una dintre asumpțiile de procesare a datelor din neuroimagistica funcțională care dă un minim
grad de protecție împotriva erorilor de tip I este faptul că:
a.efectele reale se grupează spațial
b.procesarea datelor previne pragurile de semnificație statistică prea liberale
c.procesul de peer-review este mult mai strict decât la jurnalele de psihologie
d.efectele reale se grupează temporal
Stephen Buranyi - Is the staggeringly profitable business of scientific publishing bad for science?
• Cum arăta industria publicisticii științifice înainte de Al Doilea Război Mondial?

• Ce e Elsevier și ce rol joacă în industria publicisticii științifice? Ce model de business
folosește?
• Cine e Robert Maxwell și ce rol a avut în dezvoltarea și schimbarea radicală a
publicisticii științifice?
• Cum afectează major progresul științific modelul de business și cel editorial
menținut în continuare de majoritatea jurnalelor importante și care sunt soluțiile
posibile?
22 octombrie 2019
1.De ce creșterea bruscă a capacității de stocare a informației odată cu apariția tipografiei a reprezentat o
problemă majoră pentru modul de a comunica și de a se informa al umanității?
2.Care sunt promisiunile și capcanele “big data”?

3.Ce înseamnă falsificabilitate și de ce doar așa poate fi o ipoteză tratată științific?
4.Cum se pot face erori de argumentare atunci când se folosesc raționalizări post-hoc congruente cu credințele
prealabile ale individului?
5.Cum evităm pseudoexplicațiile și tautologiile în știință?
6.Ce înseamnă corelație, cauzalitate și cum pot fi ele confundate adesesa?
7.Care sunt caracteristicile principale ale miturilor și ce nevoie cognitivă umană îndeplinesc acestea?
8.De ce sunt intuițiile (fireside inductions în expresia lui Meehl) contraproductive și periculoase?
9.Care sunt metodele prin care credința în mituri provoacă daune?
10.Care sunt metodele prin care se nasc și se perpetuează miturile?
11.Cum a zguduit studiul lui Daryl Bem despre telepatie metodologia uzuală în cercetarea psihologică? De ce nu
a fost replicabil?
12.Ce înseamnă publication bais și de ce, la scară largă, a dus la probleme severe de replicabilitate ale
rezultatelor din psihologie?
13.Cum s-a explorat pentru prima oară confirmation bias-ul de către Peter Wason și cum se inflitrează subtil în
metodologia cercetării?
14.La ce se referă conceptul de neofilie folosit de Chris Chambers și cum afectează acest proces cercetarea
științifică?
15.Cum arătau rezultatele studiului lui Daniele Fanelli și ce spun ele despre psihologie?
16.Care e problema cu replicările conceptuale?
17.Cum și de ce au ajuns studiile lui John Bargh despre amorsajul social să nu poată fi replicate?
18.Ce înseamnă HARK-ing și de ce e nociv pentru cercetare?
19.Ce înseamnă flexibilitatea ascunsă și de ce e nocivă pentru cercetare?
20.Ce înseamnă p-hacking și de ce e nociv pentru cercetare?
21.Ce înseamnă curba p și cum poate fi folosită pentru evaluarea rezultatelor suspecte?
22.Cum se pot manipula rezultatele experimentale în manieră inconștientă? Ce înseamnă debugging biasat?
23.Ce soluții există la flexibilitatea ascunsă și care sunt limitele lor?
24.De ce neuroimagistica funcțională a devenit atât de populară în mass-media în ultimii ani?
25.De ce este eronată ideea că imaginile produse de rezonanța magnetică nucleară funcțională (fMRI) sunt
fotografii în timp real ale funcționării creierului?
26.Ce consecințe contraproductive a adus adăugarea de prefixuri “neuro” tuturor disciplinelor și de ce?
Bibliografie:
1. Nate Silver – The Signal and the Noise. Why Do So Many Predictions Fail, but Some
Don’t, p.6-19;
2. Dragoș Cîrneci – Demascarea secolului. Ce face din noi creierul. Introducere în
neuroștiințele dezvoltării, p.12-20;
3. Scott O. Lilienfeld; Steven Jay Lynn; John Ruscio; Barry L. Beyerstein – 50 de mari
mituri ale psihologiei populare, p.13-16; 21-49;
4. Chris Chambers - The Seven Deadly Sins of Psychology: A Manifesto for Reforming the
Culture of Scientific Practice, p.2-17; 23-45;
5. Sally Satel; Scott Lilienfeld – Brainwashed. The Seductive Appeal of Mindless
Neuroscience, p. 9-13;
1.Odată cu introducerea tipografiei de către Johannes Gutenberg:
a.civilizația europeană a trecut brusc la o creștere exponențială a cantității de informație
b.dualismul a devenit paradigma dominantă în filosofia europeană
c. acumularea cunoașterii a devenit semnificativ mai dificilă, o carte obișnuită costând echivalentul a 20
000$ astăzi
d.multă cunoaștere s-a pierdut din cauza faptului că nu fusese tipărită nicăieri
2.De ce era acumularea cunoașterii extrem de dificilă până la apariția tiparului?
a.pentru că războiul de o sută de ani împiedica scribii să lucreze
b.pentru că transcrierile făcându-se manual, de la o ediție la alta se strecurau greșeli

c.pentru că toate lucrurile noi fuseseră spuse încă din Antichitate, iar interesul pentru informație nouă
era scăzut
d.pentru că tipărirea cărților era blocată de Biserica Catolică până atunci.
3.Atunci când indivizii primesc prea multă informație care-i copleșește, scurtătura instictuală e:
a.de a tria informația înainte de a trage o concluzie
b.de a evalua statistic șansele ca sursa să fie biasată
c.de a recurge la metoda reducerii la absurd
d.de a evalua biasat informațiile care confirmă credințele
4.Revoluția industrială și-a făcut apariția în țările protestante deoarece:
a.inchiziția Catolică își încheiase puterea politică în secolul 17
b.țările ortodoxe din estul Europei puseseră bazele cercetării științifice și le-au transmis prin schimb de
manuscrise în țările protestante
c.aveau cea mai liberă presă și ideile religioase nu cenzurau ideile științifice
d.războiul de o sută de ani nu le-a afectat direct
5.Problema majoră a procesării de date până târziu, după anii 2000 a fost:
a.disproporția majoră între cantitatea de teorie și cea a datelor disponibile
b.absența procedurilor statistice și a puterii de calcul destul de pronunțate pentru asemenea procese
c.predicția cutremurelor care sunt, prin natura lor, imprevizibile
d.criza economică severă din anii 70, care a afectat generalizat cercetarea științifică
6.Ideea că, în epoca Big Data, numerele vorbesc de la sine însuși, dacă sunt destule este:
a.corectă, deoarece rezolvă disparitatea de lungă durată dintre teorie și date
b.corect, deoarece procedurile statistice au ajuns la sofisticarea necesară pentru un asemenea proces
c.greșită, deoarece orice procedură statistică este selecționată și aplicată de oameni, nu de

computere
d.greșită, deoarece încă din anii 70 s-a demonstrat clar că teoria trebuie să conducă orice demers de
cercetare științifică
7.Care este incongruența elementară și crucială dintre biologie și mediu care afectează modul în
care procesăm datele din jurul nostru?
a.faptul că neurobiologic, suntem foarte similari cu strămoșii noștri, dar mediul e radical diferit
b.faptul că transmiterea genetică a multor trăsături de personalitate de-a lungul secolelor a făcut
dificilă comunicarea între culturi diferite
c.faptul că poluarea din ce în ce mai ridicată ne afectează sănătatea în moduri din ce în ce mai diverse
d.faptul că, odată cu progresul tehnologic, lumea a devenit un loc mai violent, în care armele de
distrugere în masă pot provoca daune biologice majore.
8.Relația dintre cantitatea de adevăr obiectiv și cea de date este:
a.direct proporțională și liniară
b.cantitatea de adevăr e constantă, dar datele cresc
c.invers proporțională și non-liniară, atunci când una crește, cealaltă scade exponențial
d.imposibil de determinat
9.Predicțiile despre viitor sunt folosite:
a.de experții economici, necesitând o cunoaștere robustă a statisticii
b.de psihologi, necesitând o cunoaștere robustă a psihicului uman
c.de toată lumea non-stop, fie că realizăm, fie că nu
d.de meteorologi
10.Predicțiile științifice sunt importante deoarece:
a.conectează realitățile subiective cu cele obiective
b.eșuează deseori, dând ocazia oamenilor de rând să realizeze că sunt la fel de preciși în realizarea lor
c.Karl Popper le-a folosit pentru a argumenta că ipotezele sunt științifice doar dacă nu sunt falsificabile
d.ne pot ajuta să înțelegem de ce anume apar crizele economice
11.Pentru Karl Popper o ipoteză poate fi științifică numai dacă:
a.este falsificabilă
b.nu este falsificabilă

c.datele strânse sunt colectate onest
d.datele strânse sunt analizate corect
12.Principiul falsificabilității se referă la:
a.falsificarea datelor științifice pentru gloria personală a unui cercetător
b.formularea unei predicții în termeni care pot fi contraziși matematic
c.o serie de modelări matematice complexe (ex: curba p), care permit estimarea măsurii în care un
cercetător și-a falsificat datele
d.formularea unei predicții în termeni care pot fi confirmați matematic
13.O ipoteză care spune că psihoterapia funcționează pentru că atacă tiparele inconștiente ale
individului, care nu sunt direct observabile este:
a.științifică
b.neștiințifică, fiind nefalsificabilă
c.științifică doar în măsura în care datele de cercetare nu sunt falsificate
d.neștiințifică pentru că psihoterapia nu se poate studia științific
14.O ipoteză care spune că există reîncarnare este:
a.neștiințifică, fiind nefalsificabilă
b.falsă
c.adevărată
d.neștiințifică, deoarece majoritatea cercetărilor din domeniu falsifică datele
15.Atunci când un cercetător în psihoterapie concluzionează că studiul său a invalidat ipoteza că

psihoterapia e utilă în depresie deoarece tehnicile nu au fost aplicate destul de riguros, folosește:
a.o explicație post-hoc, greșind
b.o explicație post-hoc, aducând o idee plauzibilă și utilă pentru concluziile studiului
c.o eroare de tip tu quoque
d.o eroare de tip falsă dilemă

16.Atunci când creaționiștii fac asumpția că toate animalele de astăzi au avut mereu forma actuală,
contrazicând evoluționismul:
a.au argumente solide, care stau în picioare în fața criticilor
b.nu pot explica relațiile găsite în materialul genetic
c.au argumente care nu țin cont de subtilitățile arheologiei
d.greșesc, făcând o eroare de tip cum hoc, ergo propter hoc
17.Atunci când un psiholog explică nevoia oamenilor de stimă de sine pentru a se simți bine cu ei
înșiși, a formulat:
a.o explicație validă
b.o tautologie validă numai pentru cei cu stimă de sine ridicată
c.o eroare de argumentare de tip pantă alunecoasă
d.o tautologie care nu explică nimic
18.Atunci când un psiholog explică depresia printr-o “predispoziție genetică spre depresie” a
formulat:
b.o tautologie validă numai pentru cei cu depresie clinică
19. Atunci când un psiholog explică agresivitatea printr-o “predispoziție genetică spre agresivitate”
a formulat:
b.o tautologie validă numai pentru cei cu agresivitate ridicată

20. Atunci când un psiholog explică învățarea printr-o “predispoziție genetică spre învățare” a
formulat:
b.o tautologie validă numai pentru cei cu performanță ridicată la învățare
21.Tautologia este o pseudoexplicație deoarece:
a.nu face decât să înlocuiască denumirile conceptelor
b.recurge la generalizări pripite
c.e valabilă numai pentru anumite categorii de subiecți
d.este prea complicată pentru a asigura explicații coerente
22.Un studiu corelațional care evaluează abuzul în copilărie și depresia:
a.nu va putea niciodată stabili abuzul în copilărie ca și cauză a depresiei
b.poate stabili abuzul în copilărie ca și cauză a depresiei, dacă formulează ipoteza într-un mod
falsificabil
c.nu va putea decât în anumite condiții stabili abuzul în copilările ca și cauză a depresiei
d.poate stabili abuzul în copilărie ca și cauză a a depresiei, cu condiția folosirii analizelor statistice
adecvate pentru designul experimental
22.Un studiu corelațional care evaluează preferința pentru emisiuni TV violente și comportamentul
violent la maturitate:
a.nu va putea niciodată stabili conținutul emisiunilor ca și cauză a comportamentului
b.poate stabili conținutul emisiunilor ca și cauză a comportamentului, dacă formulează ipoteza într-un
mod falsificabil
c.nu va putea decât în anumite condiții stabili preferința pentru emisiuni violente ca și cauză a
comportamentului
d.poate stabili conținutul emisiunilor ca și cauză a comportamentului, cu condiția folosirii analizelor

statistice adecvate pentru designul experimental
23. Un studiu corelațional care evaluează pedeapsa corporală și comportamentul violent la
maturitate:
a.nu va putea niciodată stabili pedeapsa corporală ca și cauză a comportamentului
b.poate stabili pedeapsa corporală ca și cauză a comportamentului, dacă formulează ipoteza într-un
mod falsificabil
c.nu va putea decât în anumite pedeapsa corporală ca și cauză a comportamentului
d.poate stabili pedeapsa corporală ca și cauză a comportamentului, cu condiția folosirii analizelor

statistice adecvate pentru designul experimental
24.Funcția centrală a miturilor și motivul pentru care au persistat de-a lungul mileniilor este:
a.faptul că explică deva altminteri inexplicabil pentru cel care le crede
b.faptul că cresc stima de sine a tuturor celor care le cred
c.faptul că ajută la atenuarea simptomatologiei depresive prin explicarea unor fenomene anxiogene
d.faptul că sunt deseori propagate de către politicieni și guru de autoperfecționare
25.În 1955, George Kelly sublinia că:
a.depresia se transmite genetic
b.frenologia este acum moartă, dar alte multe exemple de psihomitologie sunt bine sănătoase
c.toți ne credem psihologi înăscuți
d.suntem forțați să acceptăm afirmații bazat pe încredere, deoarece nu avem deprinderile gândirii
științifice
26.Motivul pentru care suntem extrem de dispuși la presupuneri explicative bazate doar pe
intuițiile noastre este că:
a.evoluția a sculptat creierul uman pentru înțelegerea lumii din jur și mai puțin pentru autoreflecție
b.acest model este în continuare răspândit în facultățile de psihologie
c.predispoziția genetică spre confirmation bias a fost transmisă de-a lungul generațiilor
d.mulți astrologi sunt încă foarte populari, menținând credințele populației generale în puterea intuiției
27.Cel mai frecvent și contraproductiv motiv pentru care suntem seduși de mitologie este că:
a.acestea ne promit adeseori câștiguri materiale semnificative
b.ne dau iluzia creșterii stimei noastre de sine
c.ea corespunde cu credințele noastre de simț comun
d.ea este în continuare propagată în facultățile românești de psihologie ca adevăr
28.Atunci când concluzionăm că un lucru este adevărat pentru că este crezut de majoritatea
psihologilor recurgem la:
a.argumentul majorității, concluzionând corect și economisind mult timp de documentare
b.o eroare de argumentare de tip slippery slope (pantă alunecoasă)
c.argumentul majorității, greșind în concluzie
d.argumentul majorității, fiind doar parțial corect ce credem, pentru că uneori și psihologii greșesc
29.Atunci când un psihoterapeut spune că în zilele noastre copiii au probleme cu adicția de jocuri
video pentru că îi întâlnește la cabinet:
a.greșește, expunându-se la un eșantion nereprezentativ
b.nu putem ști cu siguranță dacă are dreptate, dar probabil are
c.greșește, folosindu-se de argumentul majorităii
d.trebuie să ne asigurăm că știe să diagnosticheze corect adicția de jocuri video înainte să-i dăm
dreptate
30.Atunci când un psihoterapeut spune că în zilele noastre oamenii au din ce în ce mai multe
probleme cu depresia, pentru că îi întâlnește la cabinet:
d.trebuie să ne asigurăm că știe să diagnosticheze corect depresia înainte să-i dăm dreptate
31.Atunci când un psihoterapeut spune că în zilele noastre oamenii au din ce în ce mai multe
probleme cu insatisfacția în cuplu, pentru că îi întâlnește la cabinet:
d.trebuie să ne asigurăm că știe să evalueze corect insatisfacția în cuplu înainte să-i dăm dreptate
31.Atunci când un medic spune că în zilele noastre oamenii au din ce în ce mai multe probleme cu
inima, pentru că îi întâlnește la spital:
d.trebuie să ne asigurăm că este cardiolog înainte să-i dăm dreptate
32.Atunci când un psihiatru spune că în zilele noastre oamenii au din ce în ce mai multe probleme
cu depresia, pentru că îi întâlnește la spital:
30.Atunci când un psihoterapeut spune că vindecarea unui episod depresiv necesită luni de muncă
în terapie:
30.Atunci când un psihoterapeut spune că problemele în cuplu sunt dificile și necesită muncă în
terapie:
d. trebuie să ne asigurăm că știe să evalueze corect insatisfacția în cuplu înainte să-i dăm dreptate
31.Atunci când un grafolog dă exemple individuale în susținerea aserțiunii că scrisul de mână

prezice personalitatea:
a. greșește confundând corelația cu cauzalitatea
b. greșește folosind euristica reprezentativității
c. greșește folosind argumentul majorității
d.argumentează corect
32.Atunci când un psihoterapeut dă exemple individuale în susținerea aserțiunii că terapia

ameliorează depresia:
33.Atunci când un psihoterapeut dă exemple individuale în susținerea aserțiunii că terapia

ameliorează anxietatea:
34.Atunci când un psihoterapeut sau psihiatru dă exemple individuale în susținerea aserțiunii că

medicația reduce halucinația:
35.Atunci când un psihoterapeut sau psihiatru dă exemple individuale în susținerea aserțiunii că
medicația reduce depresia:
36.Atunci când un psihoterapeut afirmă că dimensiunile figurilor din testele proiective, cum ar fi
testul desenului persoanei prezic trăsături de personalitate:
37.Concluzia că mulți dintre noi nu-și folosesc adevăratul potențial intelectual:
a.este sinonimă cu ideea că ne folosim doar 10% din creier
b.reprezintă exagerarea unui adevăr general
c.poate fi adevărată numai la pacienții cu hidrocefalie
d.este falsă
38.Pacienții cu schizofrenie:
a.au dublă personalitate
b.halucinează adeseori
c.au dobândit boala în urma hipnozei
d.au primit numele bolii de la Emil Kraepelin
39.Rezultatele experimentului despre telepatie al lui Daryl Bem:
a.au provocat o schimbare de paradigmă, demonstrând posibilitatea existenței telepatiei și fiind

publicate în Journal of Personality and Social Psychology
b.încă nu au provocat o schimbare de paradigmă, dar sunt cu siguranță robuste, fiind publicate în
Journal of Personality and Social Psychology, un jurnal de top al psihologiei sociale
c.au fost obținute prin practici îndoielnice de cercetare, raportând rezultate implauzibile statistic și
neputând fi replicate
d.nu au fost replicate, dar asta nu înseamnă că ele nu au fost valide, ci că mai degrabă cei care le-au
replicat au schimbat subtil tipul de stimulare
40.Publication bias se referă la:
a.publicarea exclusivă a rezultatelor confirmatorii, ascunzându-le pe cele infirmatorii
b.politica jurnalelor științifice de a nu publica replicări
c.publicarea prea rapidă a unei cantități mari de cercetare, care devine astfel dificil de procesat de către
ceilalți oameni de știință
d.descurajarea încercării replicărilor unor rezultate faimoase de către departamentele de psihologie
41.Atunci când a adus primele dovezi de laborator pentru confirmation bias, Peter Wason:
a.a observat că participanții erau foarte reticenți în rescrierea rezultatelor atunci când li se spunea că au
greșit
b.a observat că participanții greșeau sistematic la înțelegerea regulii care alcătuia șirul de cifre
c.a observat că participanții încercau să scrie numere care se potriveau șirului, nu să descopere
regula care produsese șirul, în ciuda consemnului
d.confirmau toate instrucțiunile primite în consemnul experimental, deși o serie dintre acestea erau
evident greșite
42.În sarcina de selecție (Task selection) Peter Wason:
a.le dădea participanților o serie de 4 cărți cu simboluri și încerca să afle dacă aceștia înțeleg regula
după care au fost înșiruite pe masă.
b.a observat că participanții întorceau una dintre cele două cărți care nu era utilă pentru aflarea
regulii, încercând să-și confirme alegerea mai degrabă decât să încerce s-o infirme
c.a observat că participanții după ce întorceau una din cărți, puneau prea multe întrebări greșite ca să se
poată considera că au făcut o alegere rațională
d.a observat că participanții alegeau cartea care le dădea cele mai multe informații cel mai sigur,
procedând corect de cele mai multe ori în aflarea regulii
43.Atunci când, în Evul Mediu, oamenii încercau să afle dacă o femeie era vrăjitoare:
a.o supuneau pe aceasta unor examinări cât mai riguroase din partea oamenilor de știință din epocă,
aceștia încercând să determine dacă ea putea sau nu face vrăji
b.plecau de la concluzia deja trasă că femeia e o văjitoare și o scufundau în apă, condamnând-o la

moarte în ambele cazuri: și dacă se scufunda și dacă nu
c.încercau să determine cât mai rațional din istoricul personal al acesteia dacă încercase vreodată să își
asigure diverse avantaje sociale prin vrăjitorie
d.o condamnau la penitență în cadrul unei mănăstiri, izolând-o de restul comunității pentru mai multe
luni
44.Dan Sperber și Hugo Mercier au argumentat că bias-ul confirmării:
a.reprezintă o strategie avantajoasă evolutiv care reflectă o limită fundamentală a cogniției umane
b.reprezintă un răspuns anormal care trebuie corectat și este greu de înțeles de unde a apărut
c.e un răspuns perfect rațional într-o lume în care câștigarea unor confruntări e norma
d.reprezintă o strategie de înțelegere intuitivă a situațiilor care altminteri nu ar fi putut fi explicate
45.Atunci când vorbește despre neofilie, Chris Chambers se referă la:
a.teama irațională de a nu fi considerat depășit
b.politica jurnalelor științifice de a căuta noutatea cu orice preț
c.norma socială care în unele societăți dictează mode noi, uneori iraționale
d.o strategie în care cercetătorii încearcă să publice rezultate cât mai robuste științific
46.În psihologie, căutarea rezultatelor noi cu orice preț este problematică deoarece:
a.cercetătorii, a căror carieră depinde de publicații, vor forța metodologia pentru obținerea lor
b.jurnalele științifice folosesc politici de peer-review prea relaxate pentru surprinderea impostorilor
c.ipotezele create de cercetători devin din ce în ce mai puțin falsificabile
d.rezultatele publicate de jurnalele mari sunt rostogolite în presă fără niciun comentariu critic asupra
lor, propagând mituri
47.Confirmarea ipotezei H0 reprezintă o problemă în studiile științifice deoarece:
a.cercetătorul nu și-a ales bine variabilele pe care le-a exporat, folosind o metodologie defectuoasă
b.rezultatele au fost confirmate folosind o metodologie inadecvată modelului de cercetare necesar
c.ipotezele de cercetare nu vor putea fi replicate în viitor de alți cercetători independeți
d.jurnalele publică greu astfel de studii
48.Confirmarea ipotezei H0 reprezintă o problemă în studiile științifice deoarece:
a.teama irațională de a nu fi considerat depășit
b.politica jurnalelor științifice de a căuta noutatea cu orice preț
c.norma socială care în unele societăți dictează mode noi, uneori iraționale
d.o strategie în care cercetătorii încearcă să publice rezultate cât mai robuste științific
49.Studiul publicat în 2010 de Daniele Fanelli în care acesta compara peste 2000 de studii din
diverse arii de cercetare:
a.a concluzionat că cel mai ridicat procentaj de confirmare al ipotezelor îl are psihologia
b.a concluzionat că psihologia are un procentaj de confirmare al ipotezelor similar cu biologia
c.a concluzionat că toate domeniile de cercetare științifică suferă de publication bias
d.a concluzionat că în științele tari, rezultatele sunt similare cu cele din științele sociale
50.Atunci când un reportaj concluzionează că “un studiu a demonstrat” ceva:
a.cel mai probabil a fost scris de o echipă de PR a universității unde sunt afiliați cercetătorii care sunt
autori, în încercarea de a promova acele rezultate
b.trebuie verificat dacă a interpretat rezultatele studiului original în manieră corectă sau le-a
suprasimplificat prea tare
c.greșește absurd, studiile unice neputând “demonstra” lucruri
d.greșește cu siguranță, deoarece un mare procentaj din studii au rezultate confirmatorii, așa cum a
arătat și studiul condus de Daniele Fanelli
51.Dacă un studiu raportează că o anumită terapie cognitivă este eficientă în reducerea depresiei:
a.cel mai probabil a fost scris de o echipă de PR a universității unde sunt afiliați cercetătorii care sunt
autori, în încercarea de a promova acele rezultate
b.cu siguranță acea terapie poate fi acum clasificată ca validată științific și folosită pe pacienți cu
depresie
c.e nevoie de replicări repetate pe grupuri de pacienți diferite și eterogene
d.cu siguranță va eșua la replicare, deoarece prea multe studii de psihoterapie folosesc metodologie
statistică inadecvată, așa cum arată review-urile lui Pim Cuijpers
52.Într-o structură de motivare neofilă a științei:
a.cercetătorii vor fi obligați să petreacă mai mult timp replicându-și unii altora studiile, în încercarea de
a vedea dacă rezultatele sunt valide
b.cercetătorii sunt minim motivați de replicări
c.jurnalele publică rezultatele noi de 2 ori mai repede decât rezultatele eșuate
d.noutatea este răsplătită prin publicații rapide numai de jurnalele foarte mari, celelalte ocupându-se
mai mult de replicări
53.Într-o structură neofilă de motivare a științei:
a.cercetătorii vor fi obligați să petreacă mai mult timp replicându-și unii altora studiile, în încercarea de
a vedea dacă rezultatele sunt valide
b.cercetătorii sunt minim motivați de replicări
c.jurnalele publică rezultatele noi de 2 ori mai repede decât rezultatele eșuate
d.noutatea este răsplătită prin publicații rapide numai de jurnalele foarte mari, celelalte ocupându-se
mai mult de replicări
54.Problema cea mai mare cu replicările conceptuale ale unor studii este:
a.faptul că acestea rareori reușesc să reproducă rezultate confirmatorii
b.definiția prea restrânsă a replicării, care duce la imposibilitatea metodologică a replicării unor studii
c. arbitrarul definiției replicării care poate duce la concluzia că orice studiu a fost replicat
conceptual
d.faptul că acestea sunt deseori respinse de jurnalele științifice

55.Motivul pentru care aserțiunea lui John Bargh că studiul său cu amorsajul social al cuvintelor
legate de bătrânețe a fost replicat este implauzibil deoarece:
a.în realitate, nici unul dintre cele două studii nu obținuse un efect principal al amorsajului legat de
bătrâni
b.studiile respective fuseseră publicate în jurnale mai mici, nedemne de încredere
c. studiile foloseau o metodologie statistică inadecvată pentru observarea efectelor amorsajului social
d.studiile fuseseră realizate tot de Bargh și echipa sa, sugerând existența publication bias-ului
56.Suspiciunea ridicată de replicarea eșuată a lui Stephane Doyen a studiului lui Bargh era că:
a.Bargh își falsificase datele experimentale
b.Bargh folosise o metodologie statistică inadecvată
c. echipa de cercetare își influențase inconștient participanții
d.studiul nu avea destui participanți pentru observarea unui efect real.
57.Prin suprautilizarea replicărilor conceptuale psihologia:
a.a găsit o altă cale să se autoînșele folosind bias-ul confirmării
b.a găsit o cale de a replica rapid și publicabil rezultatele faimoase
c.a descoperit multe noutăți suplimentare ale rezultatelor replicate
d.a greșit semnificativ, deoarece replicările conceptuale nu iau în calcul variabilele parazit relevante
58.Un cercetător ale cărui ipoteze inițiale s-au infirmat și recurge la analize statistice multiple până
găsește un rezultat semnificativ în jurul căruia construiește o poveste recurge la:
a.HARK-ing
b.p-hacking
c.fraudă
d.flexibilitate nedezvăluită
59.Atunci când un cercetător observă că rezultatele sale s-au confirmat în direcția opusă decât în
ipoteze:
a.poate concluziona că ipotezele s-au confirmat, raportând acest lucru
b.trebuie să raporteze că e nevoie de cercetare ulterioară pentru înțelegerea fenomenului
c.este obligat să-și refacă metodologia statistică, deoarece cu siguranță a greșit undeva
d.trebuie să rescrie ipotezele de cercetare în acord cu rezultatul obținut
60.Coeficientul alfa se referă la:
a.mărimea efectului
b.șansele de a raporta fals-negative
c.șansele de a raporta fals-pozitive
d.șansele ca rezultatul obținut să fie replicabil pe un eșantion diferit
61.Modificarea deciziilor de analiză a datelor după inspectarea datelor colectate constituie:
a.o practică rareori folosită în cercetarea psihologică
b.o practică recomandată de cercetare, deoarece poate produce adevat rezultate confirmatorii
c.o practică îndoielnică de cercetare, deoarece poate produce forțat rezultate confirmatorii
d.o practică problematică din cauza criteriului prea nișat de semnificație, care nu mai permite nici
adevărat-pozitivelor să fie observate
62.HARKingul poate să apară foarte des deoarece:
a.ipotezele studiilor sunt rareori publicate înaintea colectării datelor
b.pragurile de semnificație pot varia prea mult între mai multe experimente din cadrul aceluiașis tudiu
c.replicările conceptuale sunt definite arbitrar, lăsând loc oricărui rezultat să poată fi numit “replicat”
d.eșantioanele sunt deseori prea eterogene pentru inferențe statistice de grup
63.Atunci când dintr-o serie de mai multe experimente, doar unul a produs rezultate semnificative
cercetătorul ar trebui să:
a.selecteze rezultatele semnificative și să le raporteze doar pe acelea, pentru a produce un articol cât
mai clar
b.să raporteze atât rezultatele confirmatorii, cât și pe cele infirmatorii
c.își rescrie ipotezele de cercetare în acord cu nou rezultat
d.să schimbe analizele statistice folosite, pentru că acestea probabil nu erau cele mai adecvate
64.Atunci când un cercetător verifică sistematic rezultatele unui studiu pentru a opri colectarea
datelor fix când s-a obținut un rezultat semnificativ statistic:
a.greșește folosind oprirea selectivă
b.procedează corect folosind oprirea selectivă
c.procedează corect numai dacă studiul folosește metodologia statistică adecvată pentru aceste
verificări
d.greșește numai atunci când studiul are prea puțini subiecți
65.Atunci când un cercetător folosește diverse metode pentru excluderea outlierilor (valorilor
extreme ale unor participanți) până găsește un rezultat semnificativ statistic de raportat, acesta:
a.greșește mereu
b.procedează corect
c.greșește doar dacă nu raportează excluderea
d.procedează corect doar dacă folosește metode validate științific
66.În studiul care evalua valorile pragurilor de semnificație statistică (p), Masicamp și Lelande:
a.au observat că valorile mai mici ale lui p erau mai puțin probabil să fie publicate
b.au observat că existau prea multe corelații dubios explicate în majoritatea studiilor examinate
c.au observat că p-uri cu valori fix sub 0.5 erau de 5 ori prea frecvente
d.au observat că științele tari aveau șanse mai mici de a publica rezultate confirmatorii
67.Curba p funcționează pe principiul că:
a.în studiile în care nu s-a făcut p-hacking și H0 e adevărată, valorile lui p sunt uniform distribuite
b. în studiile în care nu s-a făcut p-hacking și H0 e adevărată, valorile lui p sunt concentrate spre 0.05
c.în studiile în care nu s-a făcut p-hacking și H0 e falsă, valorile lui p sunt uniform distribuite
d.în studiile în care nu s-a făcut p-hacking și H0 e falsă, valorile lui p sunt uniform distribuite
68.Atunci când un cercetător primește o eroare la unul dintre cele două scripturi folosite pentru
analiza de date, întâmplător fiind vorba de scriptul care a raportat rezultatele nesemnificative
statistic și, reparând o eroare reală, primește acum rezultate semnificative statistic, la fel ca și la
primul experiment:
a.a procedat corect
b.ar fi trebuit să analizeze și primul script
c.ar fi trebuit să raporteze doar rezultatele de la primul experiment, în care scriptul produsese rezultate
confirmatorii
d.ar fi trebuit să raporteze doar rezultatele de la al doilea experiment, în care scriptul produsese
rezultate infirmatorii
69.Folosirea curbei p este utilă pentru bănuirea p-hackingului:
a.numai în studiile individuale
b.atât în studiile individuale, cât și în meta-analize
c.numai în meta-analize și reviewuri
d.numai atunci când s-au folosit metode de analiză statistică inadecvate
70.Gradele de libertate ale cercetătorului înseamnă:
a.măsura în care nu este sancționat de departamentul de care aparține pentru raportearea unor
rezultate infirmatorii prea des
b.măsura în care acesta are libertatea de a critica munca altor cercetători în articole publicate
c.seria vastă de decizii metodologice de colectare și analiză a datelor
d.seria vastă de decizii luate de recenzorii care fac peer-review la jurnale pentru a-I limita libertatea
autorului
71.Regula celor 21 de cuvinte propusă de Joe Simmons și colaboratorii săi care propune ca
determinarea mărimii eșantionului, a procedurilor de excludere a datelor dacă acestea există, a
tuturor manipulărilor experimentale și a motivației alegerilor tuturor scalelor din studiu este
limitată deoarece:
a.nu poate anticipa ambiguitățile permisibile în deciziile analizei de date
b.prezumă că majoritatea cercetătorilor nu sunt onești deja
c.nu a fost încă validată științific
d.nu se ocupă de adecvarea metodologiei statistice utilizate în designul experimental
72.p-hackingul nu poate fi considerat o formă de fraudă deoarece:
a.nu se poate ști în ce măsură a intenționat autorul să-l comită
b.frauda are consecințe mult mai grave în știință
c.frauda nu implică folosirea unor metode de analiză statistică, ci doar falsificarea datelor
d.uneori produce rezultate utile, care pot duce la dezvoltarea științei
73.Neuroimagistica funcțională în RMNf (fMRI):
a.este adeseori prezumată naiv a fi o reprezentare a funcționării creierului în timp real
b.este adeseori prezumată naiv a fi o reprezentare a neurotrasmițătorilor
c.poate fi folosită în mod robust pentru diagnostice, observând funcționarea creierului în timp real
d.măsoară consumul de oxigen care reprezintă o activitate în timp real a creierului în timpul rezolvărilor
unor sarcini cognitive
74.Atunci când un studiu de neuroimagistică funcțională corelează o activitate corticală cu o

sarcină cognitivă:
a.putem concluziona că am aflat ce emoție simțea participantul
b.nu putem concluziona direct ce emoție simțea participantul
c.putem ști mai repede de ce a răspuns participantul într-o anumită manieră
d.nu putem trage nicio concluzie clară
75.Atunci când cerem participanților să privească persoane pe care le urăsc într-un experiment
RMNf (fMRI), ariile activate reflectă:
a.substratul neural al urii
b.nimic relevant
c.corelatul sarcinii cognitive și nimic mai mult

d.un fals-pozitiv din cauza puterii statistice scăzute a multor studii de neuroimagistică cognitivă
76.Atunci când în domeniul juridic, se argumentează că, dacă avem dovezi neuroimagistice pentru
un anumit comportament antosocial, atunci rezultă că nu inculpatul, ci creierul său e sursa
comportamentului:
a.acest argument reprezintă un argument robust pentru concluzionarea că infracțiunile nu țin de liberul
arbitru
b.acest argument reprezintă un dualism naiv, deja știut de un secol, care nu dovedește nimic
c.acest argument ar putea fi în viitor un argument robust, dar mai întâi trebuie ca studiile de
neuroimagistică să câștige putere statistică adecvată
d.acest argument nu are sens, pentru că nu putem găsi cauza unui comportament în creier, ci în mediul
social care a format individul
Seminarul 4 – Epistemologie. Metaștiință și open science
Bibliografie
01.Open Science Collaboration. (2015). Estimating the reproducibility of psychological science.

Science, 349(6251), aac4716.
• Care a fost rațiunea studiului? Ce înseamnă replicare directă?

• Cum s-a evaluat replicabilitatea studiilor selectate? Care au fost rezultatele inițiale
și cele de la replicare?
• Cât de problematică este lipsa reproductibilității? Care sunt câteva dintre practicile
care duc la creșterea ratei de fals pozitive?
• Care au fost cele 6 argumente pentru selectarea a priori a celor trei jurnale din care
s-au selectat studiile?
• Care au fost indicii evaluați (mărimea efectului, valoarea lui p, etc.)?
• Care sunt avantajele descrierii efectelor în coeficienți de corelație?
• Care au fost rezultatele replicărilor?
• Care au fost rezultatele în funcție de domeniul evaluat? (cognitiv vs. social)
1.Replicarea directă se referă la:
a.încercarea de aplicare în lumea reală a unor rezultate de cercetare
b.încercarea de reproducere a rezultatelor unui studiu

c.încercarea de replicare a metodologiei unui studiu
d.încercarea de a folosi alte analize statistice pe același set de date pentru a vedea dacă rezultatele se
mențin
2.Unul dintre avantajele folosirii coeficienților de corelație (în studiul Open Science Collaboration
care a replicat 100 de studii din psihologie) era:
a.credibilitatea mai ridicată a rezultatelor
b.ușurința mai mare de interpretare
c.aplicarea corecțiilor Bonferroni
d.trecerea mai rapidă prin procesul de peer-review, deoarece coeficienții de corelație sunt deseori
preferați de recenzori
3.Problema cea mai semnificativă a folosirii pragului de semnificație de 0.05 menționată de autorii
studiului Open Science Collaboration (100 de studii):
a.prezumția implicită că delimitează alb/negru între replicare/non-replicare
b.faptul că este prea liberal și, prin urmare, dă voie prea multor fals-pozitive să fie tratate ca adevărat-
pozitive
c.faptul că nu poate fi corectat pentru comparații multiple
d.faptul că nu protejează împotriva falsificării datelor
4.În studiul Open Science Collaboration (replicarea a 100 de studii de psihologie), autorii
menționează ca avantaj al comparării magnitudinii mărimilor efectelor (studiul original vs.
replicarea):
a.faptul că scade probabilitatea ca datele să fie falsificate
b.evitarea bazării integrale pe pragul de semnificație
c.corelarea negativă a rezultatelor originale cu cele ale replicării
d.faptul că produce mai puține fals-pozitive
5.În studiul Open Science Collaboration (replicarea a 100 de studii de psihologie), o parte dintre
studiile replicate au fost de psihologie cognitivă, iar altele au fost de psihologie socială.
Replicabilitatea studiilor de psihologie socială a fost:
a.mai ridicată decât cea cognitivă, aproximativ 40% dintre studii replicându-se
b.similară cu cea cognitivă, ambele domenii având replicabilitate de aproximativ 36%
c.mai scăzută decât cea cognitivă, aproximativ 25% din studii replicându-se
d.similară cu cea cognitivă, ambele domenii având replicabilitate de aproximativ 25%
6.Designurile de cercetare cu putere statistică scăzută, urmate de publication bias produc o

literatură:
a.cu mărimi ale efectelor biasate către valori prea mari
b.cu mărimi ale efectelor biasate către valori prea mici
c.cu mărimi ale efectelor care reflectă realitatea
d.exclusiv fals-pozitive
7.Asumpția că multe efecte sunt artificial umflate în literatura psihologică din studiul Open Science
Collaboration, care a încercat replicarea a 100 de studii de psihologie s-a dovedit:
a.greșită, majoritatea replicărilor reușite producând efecte mai mari decât originalele
b.corectă, majoritatea replicărilor reușite producând efecte mai mici decât originalele
c.corectă, majoritatea replicărilor reușite producând efecte nule
d.greșită, majoritatea replicărilor fiind inadecvate ca putere statistică

02.Doyen, S., Klein, O., Pichon, C. L., & Cleeremans, A. (2012). Behavioral priming: it's all in the
mind, but whose mind?. PloS one, 7(1), e29081.
• Care era studiul original de la care s-a plecat și ce rezultate raporta el? Cât de
cunoscut era?
• Ce scopuri urmăreau cele două experimente raportate în articol?
• Ce probleme metodologice avea studiul original?
• Ce înseamnă cronometrare obiectivă și care au fost avantajele față de studiul
original?
• Ce s-a întâmplat atunci când complicii erau la curent cu condiția experimentală în
care se aflau subiecții? Ce sugerează asta despre studiul original?
1.În încercarea de replicare a studiului lui Bargh cu amorsarea conceptului de bătrânețe s-au folosit:
a.complici care știau condiția experimentală în care se află subiecții
b.complici care nu știau condiția experimentală în care se află subiecții
c.ambele tipuri de complici
d.complici care au făcut și analiza statistică
2.Cronometrarea timpului necesar la părăsirea laboratorului în încercarea de replicare a studiului lui

Bargh cu amorsarea conceptului de bătrânețe s-a făcut
a.folosind camere cu infraroșu
b.folosind complici cu cronometre
c.în ambele feluri
d.la fel ca în studiul original
03.Shanks, D. R., et al. (2013). Priming intelligent behavior. An elusive phenomenon. PloS one,
8(4), e56515.pdf
• Care era studiul original de la care s-a plecat și ce rezultate raporta el? Cât de
cunoscut era?
• De ce sunt surprinzătoare așa-zisele efecte ale amorsajului social din perspectiva
psihologiei cognitive (care sunt efectele uzuale ale amorsajului cognitiv vs. social?)
• Ce spun decenii de cercetare despre influențele subliminale asupra
comportamentului man?
• Care au fost rezultatele încercării de replicare? De ce?
• Cum arată comparația Bayesiană a ipotezei de nul cu cea experimentală?
• În ce măsură pot fi considerate efectele publicate în prealabil fals-pozitive?
• Ce tipuri de practici problematice de cercetare ar fi putut contribui la efectele
publicate deja?
1.Efectele amorsajului social erau surprinzătoare din perspectiva cognitivismului deoarece:
a.efectele sunt cunoscute ca extrem de nișate și de scurte
b.psihologia cognitivă nu se ocupă cu cercetarea socială
c.psihologia socială nu folosește în mod normal tehnici de amorsaj cognitiv
d.rezultatele statistice nu puteau fi generalizate la eșantioane mari
2.La o analiză bayesiană a rezultatelor amorsajului inteligenței (cu stereotipurile profesor/huligan):
a.ipoteza experimentală a fost robust susținută
b.ipoteza experimentală a fost slab susținută
c.ipoteza de nul a fost robust susținută
d.rezultatele nu aveau sens

04.O’Donnell et al., (2018). Registered replication report: Dijksterhuis and van Knippenberg (1998).
Perspectives on Psychological Science, 13(2), 268-294
• Cum s-a ajuns de la amorsajul lexical la amorsajul social?

• Cum arăta evaluarea publicată de Simohnson, Nelson, & Simmons folosind curba p
a efectelor amorsajului inteligent?
(http://pages.ucsd.edu/~cmckenzie/Simonsohnetal2014JEPGeneral.pdf)
• Cum s-a făcut analiza statistică și ce scripturi de R s-au folosit?
Întrebări posibile pentru testul 1 de seminar (18-22 noiembrie) -> nu există. Relaxare plăcută.
05.Wicherts, J. M., Veldkamp, C. L., Augusteijn, H. E., Bakker, M., Van Aert, R., & Van Assen, M. A.
(2016). Degrees of freedom in planning, running, analyzing, and reporting psychological studies: A
checklist to avoid p-hacking. Frontiers in psychology, 7, 1832
• Câți pași există de la o idee de cercetare până la publicare unui studiu?

• Ce înseamnă grade de libertate ale cercetătorului?
• Ce se întâmplă în fiecare fază a cercetării și unde se pot strecura practicile
problematice de cercetare? (QRPs)
• De ce este problematică lipsa raportării unei analize a puterii statistice în
majoritatea studiilor publicate?
• Ce efecte poate avea orbirea insuficientă a complicilor dintr-un experiment?
• Cum arată un protocol ideal de preînregistrare al unui studiu?
Întrebări posibile pentru testul 1 de seminar (18-22 noiembrie):
1.În absența unei construcții teoretice robuste, rezultatele obținute vor fi mai degrabă:
a.confirmatorii
b.exploratorii
c.individuale
d.ambigui
2.Atunci când rezultatele exploratorii sunt prezentate ca fiind confirmatorii, se comite
a.p-hacking
b.HARK-ing
c.oprirea selectivă a colectării datelor
d.fraudă
3.Nespecificarea direcției unui efect (“există o legătură între X și Y”) permite:
a.un rezultat mai robust
b.oprirea selectivă a colectării datelor atunci când s-a atins un prag de semnificație
c.un caz special de HARK-ing
d.prea multe analize statistice ca rezultatele să aibă sens
4.Absența unei analize de putere statistică:
a.este recomandată pentru studiile exploratorii
b.poate produce rezultate robuste dacă este folosită corect
c.este un caz de fraudă
d.este problematică deoarece intuițiile cercetătorilor sunt prea optimiste
5.Tehnica dublu orb:
a.reduce efectul experimentatorului
b.este relevantă numai în studiile clinice
c.produce fals-negative
d.produce fals-pozitive
6.Participarea cercetătorilor la codarea datelor:
a.poate introduce bias-uri noi
b.produce cele mai robuste rezultate, fiind sub atenta lor supraveghere
c.produce fals-negative
d.produce fals-pozitive
30 octombrie
1.Cu ce se ocupă neuronii și celulele gilale? Câte tipuri există din fiecare?
2.Ce sunt potențialele de acțiune și cum influențează funcționarea neuronilor?
3.Ce sunt neurotransmițătorii și cum funcționează?
4.Care sunt cei mai cunoscuți neurotransmițători și în ce funcții psihice sunt implicați?
5.Ce tipuri de celule se ocupă de detectarea trăsăturilor?
6.Cum funcționează sinapsele și ce înseamnă neuroplasticitate? Ce tipuri de receptori există și cu ce se ocupă?
7.Ce conține un neuron? Câți cromozomi există?
8.Ce înseamnă sinapse excitatoare și inhibitoare? Care este diferența între neurotransmitere chimică și
electrică?
9.Cum se realizează mielinizarea și ce scop are?
10.Ce este bariera hematoencefalică și cum s-a descoperit?
11.Care sunt principalele tipuri de medicație psihiatrică și cum funcționează?
12.Ce sunt neuronii oglindă și cum s-au propagat miturile în legătură cu aceștia?
Bibliografie:

Loftus – Introducere în psihologie, ediția a XIV-a, p.45-56; 233-234;
2. Charles Watson; Matthew Kirkcaldie; George Paxinos - The Brain. An Introduction to
Functional Neuroanatomy, p.2-5;
3. Leon Dănăilă; Mihai Golu – Tratat de neuropsihologie, volumul 1, p.37-46; 59-60; 63-
64; 71-73;
4. Andrei C. Miu; Adrian I. Olteanu –Neuroștiințe. De la mecanisme moleculare și
celulare la comportament și evoluție. Vol.I: Dezvoltarea sistemului nervos, p. 288-291;
5. Leon Dănăilă; Mihai Golu – Tratat de neuropsihologie, volumul 1, p.93;
7. Oliver von Bohlen und Halbach; Rolf Dermietzel – Neurotransmitters and
Neuromodulators: Handbook of Receptors and Biological Effects 1st Edition, p.3-5; 16;
Loftus – Introducere în psihologie, ediția a XIV-a, p.865-867; 872; 69;
neuroștiințele dezvoltării, p.246-256;
10. Bryan Kolb; Ian Q. Whishaw - Fundamentals of Human Neuropsychology, 7th Edition,
p.244;
11. Christian Jarett – Great Myths of the Brain, p.154-160;
1.După funcția lor generală, neuronii sunt împărțiți în:
a.neuroni unipolari, pseudounipolari și multipolari
b.neuroni senzitivi, motori și funcționali
c. neuroni senzitivi, motori și interneuroni
d.neuroni senzitivi, motori și polari
2.Un ganglion este:
a.un grup de neuroni implicați în cancer
b.un grup de neuroni senzitivi interconectați
c. un grup de neuroni motori interconectați
d.un grup de corpuri neuronale situat în afara creierului sau a măduvei spinării
2.Un fascicul de axoni care aparțin mai multor sute de neuroni se numește:
a.ganglion
b.con axonal
c.nerv
d.con dendritic
3.Celulele care elimină produșii reziduali se numesc:

a.gliale
b.unipolare
c.axoni
d.fagocite
4.Un potențial de acțiune este:
a.semnalul chimic care asigură transmiterea mesajelor dintre neuroni
b.rezultatul ieșirii și intrării ionilor din celula nervoasă
c.rezultatul depolarizării ionilor
d.rezultatul semepermeabilității membranei celulare
5.Canalele ionice:
a.reglează intrarea și ieșirea ionilor
b.reglează potențialul de acțiune al membranei
c.asigură neurotransmisia atunci când sunt închise
d.funcționează aberant în anxietate
6.Depolarizarea reprezintă:
a.reducerea diferenței de potențial dintre interiorul și exteriorul celulei
b.oprirea potențialului de acțiune pe durata neurotransmiterii
c.alternarea semepermeabilității membranei celulare
d.mărirea diferenței de potențial dintre interiorul și exteriorul celulei
7.Anestezicele locale funcționează:
a.prin reducerea potențialelor de acțiune de la nivelul receptorilor localizați
b.prin împiedicarea deschidelor canalelor de Na+ și oprirea potențialului de acțiune
c.prin reducerea cantității de neurotransmițători postsinaptici și împiedicarea semnalelor să ajungă la

creier
d.prin distrugerea temporară a sinapselor de la nivelul pielii

8.Neurotrasmițătorii cu efect excitant:
a.permit ionilor cu sarcini pozitive să intre în celulă
b.permit ionilor cu sarcini negative să iasă din celulă
c.cresc cantitatea de neurotransmițător din sinapsă
d.cresc cantitatea de neuromodulatori excitanți din sinapsă
9.Neurotrasmițătorii cu efect inhibitor:
a.hiperpolarizează membrana celulei
b.hipopolarizează membrana celulei
c.cresc cantitatea de neurotransmițător inhibitor din sinapsă
d.cresc cantitatea de neuromodulatori inhibitori din sinapsă
10.Pe baza diferențelor structurale, neuronii se pot clasifica în:
a.neuroni unipolari, bipolari și multipolari
b.neuroni senzitivi, motori și funcționali
c. neuroni senzitivi, motori și interneuroni
d.neuroni senzitivi, motori și polari
11.Diferența între aferent și senzorial este:
a.numai hiperpolarizarea membranei celulare poate fi numită aferență
b.senzorial e doar conștient
c. atunci când aferențele hiperpolarizate călătoresc ascendent, nu pot da naștere unui impuls senzorial
decât dacă canalele de Na+ sunt active
d.deschiderea canalelor de Na+ și hiperpolarizarea ionilor din celulă se referă la aferent, pe când
senzorial poate fi numai impulsul rezultat din hipopolarizarea ionilor din celulă
12.Neuronul sau receptorul senzitiv care secretă un neurotransmițător se numește:
a.presinaptic
b.postsinaptic
c.dendritic
d.axonal
13.Receptorii ionotropici:
a.împiedică ionii să treacă prin membrană
b.depolarizează ionii atunci când neurotransmițătorii inhibitori sunt produși
c.permit ionilor să reacă prin membrană
d.alternează activitatea electrică a ionilor din membrana celulară
14.Cocaina și metamfetaminele prelungesc acțiunea:
a.serotoninei
b.norepinefrinei
c.glutamatului
d.GABA
15.Substanțele care inhibă recaptarea serotoninergică sunt:
a.antipsihoticele
b.antidepresivele
c.anxioliticele
d.somniferele
16.Blocarea cărui receptor poate produce convulsii și de ce?
a.a serotoninei, aceasta exercitând un efect inhibitor fără de care mișcările musculare nu pot fi
controlate
b. a GABA aceasta exercitând un efect ionotropic fără de care mișcările musculare nu pot fi controlate
c.a GABA, aceasta exercitând un efect inhibitor fără de care mișcările musculare nu pot fi
controlate
d.a glutamatului, acesta exercitând un efect inhibitor fără de care mișcările musculare nu pot fi
controlate
17.Medicamentele care reduc anxietatea:

a.scad activitatea GABA
b.măresc activitatea GABA
c.mențin constantă activitatea GABA
d.nu acționează asupra GABA
18.Mielinizarea:
a.scade viteza impulsurilor nervoase la un nivel normal
b.menține la același nivel viteza impulsurilor nervoase
c.crește viteza impulsurilor nervoase
d.nu are niciun rol în viteza impulsurilor nervoase
19.Maturarea circuitelor nervoase:
a.depinde de creșterea nivelurilor de GABA
b.este dramatic afectată în absența GABA
c.depinde de depolarizarea neuronilor GABAergici
d.nu este linear influențată de nivelurile de GABA
21.Pentru reducerea halucinațiilor, este nevoie de:
a.un agonist dopaminergic
b.un antagonist dopaminergic
c.un agonist GABAergic
d.un antagonist GABAergic
22.Bariera care separă creierul de restul circulației se numește
a.dura mater
b.hemato-encefalică
c.encefalo-hemolitică
d.pia mater
23.Bariera hemato-encefalică a fost prima oară observată:

a.injectând colorații în LCR și observând că nu apar în sânge
b.injectând colorații în sânge și găsindu-le apoi în creier
c.injectând colorații în sânge și studiind colorația dura mater
d. injectând colorații în sânge și studiind colorația pia mater
23.Unul dintre efectele secundare ale antipsihoticelor pe termen lung este:
a.depresia
b.revenirea simptomelor
c.dischinezia tardivă
d.ineficacitatea în delir
24.Inhibitorii de monoamin-oxidază sunt:
a.antidepresive
b.antipsihotice
c.tranchilizante majore
d.somnifere
25.Antidepresivele cele mai recente:
a.scad nivelul serotoninergic
b.urcă nivelul serotoninergic și dopaminergic
c. urcă nivelul serotoninergic și colinergic
d. urcă nivelul serotoninergic și norepinefrinergic
26.O problemă semnificativă a tranchilizantelor este:
a.dependența
b.toleranța
c.dischinezia tardivă
d.efectul hipnotic
27.Benziodiazepinele sunt:
a.antipsihotice
b.antidepresive
c.somnifere
d.anxiolitice
28.În tratamentul ADHD, se prescriu adesea:
a.tranchilizante
b.antidepresive
c.stimulante
d.somnifere
29.Antagoniștii glutamatului sunt:
a.anxiogeni
b.anxiolitici
c.antidepresivi
d.antipsihotici
30.Maimuțele cu niveluri scăzute de noradrenalină sunt:
a.neatente și somnolente
b.atente și performante în sarcini
c.distractibile și dezorganizate
d.similare cu cele cu niveluri normale de noradrenalină
31.La oameni, blocarea receptorilor serotoninergici produce:
a.halucinații
b.anxietate
c.neatenție
d.somnolență
32.Receptorii dopaminergici D1 mediază:

a.memoria
b.condiționarea aversivă
c.anxietatea
d.somnolența
33.Principalul neurotransmițător implicat în memoria de lucru este:
a.acetilcolina
b.serotonina
c.dopamina
d.GABA
34.Prozacul acționează prin:
a.creșterea serotoninei la nivel sinaptic
b.scăderea serotoninei la nivel sinaptic
c.menținerea constantă a serotoninei la nivel sinaptic
d.mecanisme necunoscute
35.În tulburarea obsesviv-compulsivă fluxul sangvin regional (rCBF) este:
a.crescut în prefrontal
b.scăzut în prefrontal
c.crescut în occipital
d.scăzut în occipital
36.Una dintre sugestiile pentru diferențierea OCD de alte tulburări anxioase vine din:
a.concluzia că pacienții cu OCD răspund diferit la SSRI-uri
b. concluzia că pacienții cu OCD răspund diferit la anxiolitice
c. concluzia că pacienții cu OCD răspund diferit la stimulante
d. concluzia că pacienții cu OCD răspund diferit la timostabilizatoare

37.Copiii maltratați cu PTSD secretă mai mult(ă):
a.GABA și glutamat
b.dopamină și serotonină
c. cortizol și catecolamine
d. cortizol și glutamat
38.Kindlingul după mai mulți ani de consuum de alcool se referă la:
a.inabilitatea de a mai produce serotonină, de unde și depresia alcoolică
b.hiperexcitabilitatea neuronală din lobul parietal median, explicând anxietatea
c. hiperexcitabilitatea neuronală din lobul temporal median, explicând anxietatea
d. hipoexcitabilitatea din lobul temporal median, explicând anxietatea
39.Expresia anxiogenă consecutivă consumului de droguri este mediată de activitatea:
a.dopaminergică mezolimbică
b.glutamatergică temporală
c. serotoninergică postsinaptică
d. colinergică pontină
40.Cercetările pe șoareci au arătat că administrarea cronică de psihostimulante:
a.are o influență excitativă asupra condiționării aversive
b.are o influență inhibitorie asupra condiționării aversive
c.are o influență tranchilizantă după condiționarea aversivă
d. produce simptomatologie aparent depresivă
41.Neuronii oglindă cauzează autismul prin:
a.hiperactivitate dopaminergică prefrontală
b.hiperactivitate colinergică mezolimbică
c.hipoactivitate serotoninergică mezolimbică
d. nu cauzează autismul
42.Neuronii oglindă:
a.cauzează autismul atunci când funcționează aberant
b.sunt implicați în procesarea durerii proprii
c.se activează atunci când observăm o acțiune motorie la altcineva
d.sunt distribuiți în întregul creier
43.Ideea că neuronii oglindă participă la empatie:
a.este robust susținută științific
b.este foarte controversată
c.este validă doar pentru emoții negative
d. este validă doar pentru emoții pozitive
44.Ideea că neuronii oglindă generază cine suntem prin producerea imitației de către copil:
a.este robust susținută științific
b.este foarte controversată
c.este validă doar pentru exemple de acțiuni foarte concrete
d. este validă doar pentru emoții pozitive
45.Problema cu ideea că neuronii oglindă au jucat un rol central în accelerarea evoluției culturale
umane este:
a.faptul că experiențele de învățare produc tipare eterogene de activitate în neuronii oglindă
b.faptul că neuronii oglindă nu au fost descoperiți la oameni, ci numai la maimuțe
c.faptul că neuronii oglindă nu pot fi studiați la oameni
d. faptul că neuronii oglindă se ocupă numai de empatie, nu de învățare.

Seminarul 5 – Criza validității în psihologie
01.Cronbach, L. J., & Meehl, P. E. (1955). Construct validity in psychological tests. Psychological
bulletin, 52(4), 281.
• Ce înseamnă validitatea de construct și de ce era o prioritate pentru APA în anii 50?

• Ce înseamnă validitate predictivă, validitate concurentă și validitate de conținut și
care este utilitatea lor?
• Ce înseamnă construct? Care este utilitatea unui construct în validitatea
psihometrică? Care este relația acestora cu fiziologia?
• Care este relația constructelor cu criteriile?
• Ce motive există pentru evitarea unei abordări direct operaționale?
• Ce este efectul bootstrap?
• Ce tipuri de proceduri de validare există? Ce implică fiecare?
• Ce tipuri de estimări numerice ale validității de construct există și care sunt
caracteristicile fiecăruia? De ce respingerea ipotezei de nul nu încheie sarcina
validării unui construct?
• Ce este “plasa nomologică” și care sunt principiile sale fundamentale?
• Care sunt implicațiile dovezilor infirmatorii (implications of negative evidence)?
• Cum se raportează rezultatele confirmatorii?
• Care sunt regulile validării unui test complex ca întreg?
Întrebări posibile pentru testul 1 de seminar (18-22 noiembrie):
1.Atunci când criteriul măsurat se obține după administrarea testului, validitatea investigată este:
a.de criteriu
b.de construct
c.predictivă
d.concurentă
2.Atunci când criteriul măsurat se obține simultan cu administrarea testului, validitatea investigată
este:
a.de criteriu
b.de construct
c.predictivă
d.concurentă
3.Atunci când suntem interesați să răspundem la o întrebare de tipul “în ce măsură este acest test
liber de asumpții culturale” validitatea pe care o căutăm este cea:
a.de criteriu
b.de construct
c.predictivă
d.concurentă
4.Constructele psihologice, așa cum au fost ele defininte în epoca lui Meehl și Cronbach, cel mai
probabil:
a.erau corelate cu neurofiziologia
b.erau corelate cu personalitatea
c.nu erau corelate cu neurofiziologia
d.erau predictori ai inteligenței
5.Atunci când un teoretician evită operaționalizarea foamei ca “timp trecut de la ultima masă”, ar
putea, spre exemplu, fi din cauză că:
a.nu putem măsura atât de exact timpii pentru întreaga populație

b.nu ia în calcul energia consumată de individ
c.aporturile calorice ale diverselor tipuri de mâncare sunt diferite
d.nu există măsurători standardizate pentru consumul de mâncare
6.Atunci când Cronbach și Meehl compară pentru evaluarea rigidității compuslive figura 5 din testul
Bender-Gestalt și evaluarea clinică a unui psihiatru, aceștia concluzionează că:
a.măsoară același factor
b.nu măsoară același factor
c.măsoară constructe înrudite
d.nu pot fi comparate
7.Atunci când Cronbach și Meehl compară pentru evaluarea rigidității compuslive figura 5 din testul
Bender-Gestalt și evaluarea clinică a unui psihiatru, aceștia concluzionează că:
a.măsoară același factor
b.nu măsoară același factor
c.măsoară constructe înrudite
d.nu pot fi comparate

02.Schimmack, U. (2019, February 19). The Validation Crisis in Psychology. Pre-Print
• La ce se referă criza validității din psihologie?

• De ce este validitatea predictivă mult mai ușor de demonstrat decât cea de
construct și cum devine asta o problemă?
• Care este utilitatea analizei factoriale în evaluarea validității de construct?
• Ce este validitatea convergentă și cum se evaluează statistic?
• Ce este validitatea discriminantă și cum se evaluează statistic?
• De ce sunt rare concluziile cantitative despre validitatea de construct?
• Ce este modelarea prin ecuații structurale și de ce este contraproductiv folosită
numai pentru confirmarea unor rețele nomologice?
• De ce a rămas la un stadiu foarte primitiv înțelegerea conceptuală a unor constructe
hiper-utilizate în psihologie, precum extraversiunea, stima de sine sau starea de
bine? Care sunt efectele asupra cercetării?
• Ce recomandări pot fi sugerate pentru utilizatorii instrumentelor psihologice?
Întrebări posibile pentru testul 1 de seminar (18-22 noiembrie) -> nu există. Relaxare plăcută 2.
5 noiembrie 2019
1.Care sunt principalele componente ale trunchiului cerebral?

2. Ce funcții asigură bulbul rahidian, puntea, repspectiv mezencefalul? Care sunt limitele lor topografice?
3. Ce sindroame clinice produc leziunile de trunchi cerebral? Cât de grave sunt?
4.Ce este sistemul reticulat activator ascendent și ce roluri joacă în cogniție?
5. Ce spune teoria James-Lange a emoției? Care sunt limitele sale?
6.Ce sunt cognițiile fierbinți și ce rol joacă trunchiul cerebral în generarea lor?
7.Care sunt principalele mituri legate de minciună?
8.De ce e incorectă denumirea poligrafului “detector de minciuni”? Care sunt principalele limite în
cartografierea corelatelor fiziologice ale minciunii?
9.Cum s-a intuit pentru prima oară că trunchiul cerebral e un corelat neural important al conștiinței umane?
10.La ce se referă Antonio Damasio când vorbește despre “markeri somatici”?
11.De ce plasarea minții umane în afara legilor fizicii decurge dintr-o intuiție înșelătoare?
12.Cum se pot reconcilia cele trei perspectie care au contribuit la studiul minții conștiente?
13.Ce este problema minte-corp și cum este cartografiat corpul uman în minte?
14.Ce rol joacă trunchiul cerebral în cartografierea corpului și a emoțiilor în minte?
15.Care a fost relevanța studiilor neuronilor oglindă publicate de Rizzolatti în studiul cogniției întrupate?
16.Cum s-au estimat care secțiuni ale sistemului nervos sunt fundamentale pentru crearea minții umane și care
nu?
17.Ce ne sugerează cazurile pacienților năascuți fără cortex cerebral despre rolul structurilor trunchiului cerebral
în emoție și conștiință?
18.Ce este protosinele și ce relație are cu interocepția?
19.Ce putem afla din studiile de caz ale pacienților aflați în stări vegetative?
20.Care sunt diferențele dintre comă, stare vegetativă și sindromul locked-in?
21.Care a fost influența lui Spinoza în conturarea unei ipoteze a cogniției întrupate?
22.Ce ne spun studiile pacienților parkinsonieni despre rolul trunchiului cerebral în generarea emoțiilor?
23.Câți nervi cranieni există și ce roluri îndeplinesc? Care sunt patologiile asociate fiecăruia dintre ei?
1.Imediat deasupra și în continuarea măduvei spinării se află:
a.diencefalul
b.puntea lui Varolio
c.mezencefalul
d.bulbul rahidian
2.Reacțiile de apărare (strănutul, tusea, clipitul, voma) se realizează la nivelul:
a.diencefalului
b.punții lui Varolio
c.mezencefalului
d.bulbului rahidian
3.În embriogeneză, din mezencefal se dezvoltă:
a.puntea și cerebelul
b.puntea și trunchiul cerebral
c.diencefalul
d.cortexul insular
4.Puntea apare pentru prima oară:
a.la reptile
b.la păsări
c.la mamifere
d.la om
5.Reflexele somatice și vegetative, cum ar fi cel lacrimal, salivar, masticator sau corneeal se
realizează la nivelul:
a.diencefalului
b.punții lui Varolio
c.mezencefalului
d.bulbului rahidian
6.Atunci când pacientul suferă o imobilitate totală, cu păstrarea reflexului de orientare,

diagnosticul prezumtiv este:
a.sindrom locked-in
b.mutism akinetic de origine reticulată
c.mutism akinetic de origine cingulară
d.afect pseudobulbar
7.În teoria James-Lange a emoției:
a.modificările somatice precedă cogniția conștientă
b.modificările somatice apar ca urmare a cogniției conștiente
c.modificările somatice sunt simultane cu cogniția conștientă
d.modificările somatice nu corelează cu cogniția
8.Printre motivele pentru care poligraful nu poate fi numit detector de minciuni, NU se regăsește:
a.variabilitatea fiziologică interindividuală
b.fragilitatea testelor cu întrebări de comparație
c.vulnerabilitatea în fața psihopaților
d.lipsa falsificabilității teoriei din spate

9.Markerii somatici sunt:
a.sentimente care realizează distincția între sine și non-sine
b.biomarkeri sangvini care ne pot spune în ce măsură cineva resimte o anumită emoție
c.semne somatice ale unor boli provocate de stres
d.trasoare radioactive folosite la investigațiile PET
10.Una dintre greșelile semnificative semnalate de Antonio Damasio în înțelegerea unui proces
hipercomplex precum conștiința este:
a.folosirea neuroimagisticii funcționale, prea costisitoare și încă extrem de puțin relevantă în elucidarea
corelatelor neurale ale conștiinței
b.ignorarea emoțiilor în generarea fluxului conștiinței
c.utilizarea fizicii cuantice
d.folosirea unor instrumente inadecvate, precum introspecția
11.În problema minte-corp, Spinoza:
a.avea o abordare idealistă
b.era în acord cu Descartes
c.avea o abordare dualistă
d.era materialist
12.Nucleul trigemen se ocupă de :
a.percepția vizuală
b.percepția auditivă, fiind un nerv facial important
c.interocepție
d.perceperea emoțiilor
13.Cum se obține efectul cantitativ de fundal al propriopercepției?:
a.prin sintetizarea în cortexurile insulare

b.la nivelul nervilor cranieni
c.prin monitorizarea în trunchiul cerebral al nivelului de CO2 sau O2 din sânge
d.prin monitorizarea în cortexul parietal al sistemului endocrin și intestinal
14.Ceea ce Antonio Damasio numește sentimente primordiale se bazează pe funcționarea:
a.mezencefalică
b.pontină
c.bulbară
d.insulară
15.Neuronii oglindă observați de Rizzolatti erau în:
a.cortexul motor
b.cortexul senzorial
c.cortexul vizual
d.cortexul auditiv
16.Secționarea nervului vag:
a.demonstrează implicarea sa în crearea minții
b.nu are nicio relevanță pentru procesul neural al conștiinței
c.abolește funcționarea neuronilor ognlindă
d.duce la probleme ale cerebelului
17.Absența cerebelului:
a.duce la afazie
b.compromite crearea minții la nivel fundamental
c.duce la tulburări de coordonare motorie
d.nu a fost studiată la oameni destul încât să putem avea rezultate concludente
18.Lezarea bilaterală a cortexului occipital primar:

a.dă cecitate corticală
b.provoacă probleme emoționale
c.provoacă decesul
d.dă tulburări semnificative de echilibru și coordonare motorie
19.Aspectele de bază ale minții își au originea:
a.în nucleii tractului solitar și parabrahial
b.în mezencefal și substanța neagră
c.în cortexul prefrontal, responsabil cu gândirea și vorbirea
d.în cortexurile insulare
20.Distrugerea bilaterală a cortexurilor insulare:
a.dă comă profundă
b.dă cecitate corticală
c.nu afectează emoțiile
d.nu afectează lichidul cefalo-rahidian
21.EEG-urile pacienților aflați în stare vegetativă:
a.indică o comă profundă
b.indică fie somn, fie stare de veghe
c.sunt absente
d.fluctuează masiv în funcție de stimulii aplicați pacientului
22.Diagnosticul diferențial între comă și starea vegetativă:
a.este imposibil
b.se vede pe EEG
c.se vede la RMN
d.este doar teoretic posibil
23.Lezarea etajului inferior al tegmentului:

a.provoacă decesul
b.duce la comă
c.dă stări vegetative
d.provoacă cecitate
24.Sindromul locked-in apare din leziunile:
a.etajului superior al tegmentului
b.nucleilor parabrahiali
c.diencefalului
d.părții frontale a trunchiului
25.Cazul pacientei parkinsoniene care izbucnea în plâns la stimularea trunchiului cerebral

sugerează prioritatea:
a.cognițiilor asupra emoțiilor
b.emoțiilor asupra cognițiilor
c.cortexului insular în generarea emoțiilor
d.mezencefalului în generarea afectului pseudobulbar
26.Cazul pacientei parkinsoniene care izbucnea în plâns la stimularea trunchiului cerebral

sugerează prioritatea:
a.cognițiilor asupra emoțiilor
b.emoțiilor asupra cognițiilor
c.cortexului insular în generarea emoțiilor
d.mezencefalului în generarea afectului pseudobulbar

Seminarul 6 – Neuroni și neurotransmițători
4-8 noiembrie
01.Howes, O. D., & Kapur, S. (2009). The dopamine hypothesis of schizophrenia: version III—the
final common pathway. Schizophrenia bulletin, 35(3), 549-562
• Care era situația pacienților schizofreni înainte de formularea ipotezei

dopaminergice?
• Care era statutul dopaminei în anii 50?
• Care au fost principalele aspecte ale primei ipoteze dopaminergice?
• Ce a adus nou a doua ipoteză dopaminergică? Pe ce rezultate de cercetare s-au
bazat reformele?
• Care sunt slăbiciunile celei de-a doua ipoteze dopaminergice?
• Care au fost rațiunile formulării unei a treia ipoteze dopaminergice?
• Ce avansuri s-au făcut în neuroimagistica moleculară a schizofreniei de la ipoteza a
doua?
• Ce avansuri s-au făcut în elucidarea etiologiei genetice a schizofreniei? Ce limite
există în continuare?
• Care sunt căile către disfuncția dopaminergică în schizofrenie și ce plauzibilitate
neuronală are fiecare?
• La ce se referă fenotipul extins al schizofreniei și ce rezultate sugerează studiile
prodromale?
• Schizofrenie sau psihoză? De ce?
• În ce constă versiunea a treia a ipotezei dopaminergice?
• Ce ar duce la o respingere (falsificare) a ipotezei?
• Ce conflicte de interes au autorii articolului?
1.Descoperirea rolului dopaminei în schizofrenie își are originea:
a.în descoperirea că antipsihoticele urcă metabolismul dopaminergic
b.în descoperirea că antipsihoticele coboară metabolismul dopaminergic
c.în descoperirea că antipsihoticele modulează receptorii dopaminergici D2
d.în descoperirea că antipsihoticele modulează receptorii dopaminergici presinaptici
2.În prima variantă a ipotezei dopaminergice a schizofreniei, focusul era pe:
a.modularea receptorilor D2
b.hiperdopaminergie
c.folosirea unor agoniști dopaminergici în tratarea psihozei
d.rolul antipsihoticelor în metabolismul dopaminergic
3.În varianta a doua a ipotezei dopaminergice a schizofreniei din 1991, avansul major a fost:
a.observarea rolului agoniștilor dopaminergici în modularea receptorilor D2
b.specificitatea locală a disfuncțiilor dopaminergice
c.descoperirea nivelului anormal de ridicat al dopaminei sinaptice
d.observarea că tratamentul cu clozapină are eficiență inferioară pentru pacienții refractari la alte tipuri
de medicație
4.Observarea că tratamentul cu clozapină are eficiență inferioară pentru pacienții refractari la alte
tipuri de medicație a avut ca efect în a doua ipoteză dopaminergică a schizofreniei:
a.dezvoltarea antipsihoticelor atipice
b.schimbarea focusului de pe receptorii D2
c.recoltarea de LCR pentru măsurarea metaboliților
d.nimic
5.Hipofrontalitatea din schizofrenie se referă la:
a.volumul redus al cortexului prefrontal

b.volumul redus al rCBF
c.procesarea cognitivă mai lentă a sarcinilor neuropsihologice de prefrontal
d.activitate redusă pe EEG corelată cu lobul prefrontal
6.Disponibilitatea dopaminergică în cortexul prefrontal în schizofrenie:
a.este anormal de ridicată, fiind demonstrată prin nivelul metaboliților din LCR
b.este anormal de ridicată, fiind demonstrată prin RMNf
c. este anormal de scăzută, fiind demonstrată prin nivelul metaboliților din LCR
d.este anormal de scăzută, fiind demonstrată prin RMNf
7.A doua variantă a ipotezei dopaminergice a schizofreniei postulează hiperdopaminergie în:
a.prefrontal
b.structuri subcorticale
c.talamus
d.trunchiul cerebral
8.Simptomatologia negativă a schizofreniei a fost postulată a-și avea originea în:
a.hipodopaminergia prefrontală
b.hiperdopaminergia prefrontală
c.hipodopaminergia subcorticală
d. hiperdopaminergia subcorticală
9.Printre slăbiciunile variantei a doua a ipotezei dopaminergice a schizofreniei se numără:
a.absența dovezilor pentru hipodopaminergie frontală
b.absența dovezilor pentru hiperdopaminergie frontală
c.absența dovezilor pentru hipodopaminergie subcorticală
d.absența dovezilor pentru hiperdopaminergie subcorticală

10.Măsurarea nivelurilor dopaminergice la oameni se face:
a. folosind haloperidol marcat radioactiv
b.folosind levodopa
c.prin analize de sânge
d.folosind lichid cefalo-rahidian
11.Transmiterea dopaminergică în prefrontal se face în majoritate folosind receptori:
a.D1
b.D2
c.D3
d.D4
12.De ce simptomatologia unor pacienți psihotici nu se îmbunătățește în ciuda ocupării înalte a

receptorilor D2?
a.pentru că nu toate tipurile de medicație antipsihotică blochează receptorii D2
b.pentru că receptorii post sinaptici sunt de mai multe feluri
c.pentru că din precursorii dopaminei se sintetizează mediatori care produc halucinații în doze prea
mari
d.pentru că majoritatea medicației este inventată în timpul primei ipoteze dopaminergice
13.Ocuparea receptorilor D2:
a.se face cu betablocante
b.duce la simptomatologie predominant negativă în schizofrenie
c.influențează răspunsul la psihoterapie
d.prezice la 48 de ore răspunsul la antipsihotice pe următoarele 2 săptămâni
14.Ocuparea receptorilor D2:
a.se face cu betablocante
b.duce la simptomatologie predominant negativă în schizofrenie

c.influențează răspunsul la psihoterapie
d.prezice la 48 de ore răspunsul la antipsihotice pe următoarele 2 săptămâni
02.Liu, B., Liu, J., Wang, M., Zhang, Y., & Li, L. (2017). From serotonin to neuroplasticity:
evolvement of theories for major depressive disorder. Frontiers in Cellular Neuroscience, 11, 305.
• Care este ipoteza monoaminergică a depresiei? Cum a fost inițial formulată?

• Care a fost efectul contraproductiv al ipotezei monoaminergice asupra studiului
patogenezei depresiei? Cum s-a dovedit contraproductiv?
• Care este relația dintre nivelurile sinaptice de serotonină și eficiența
antidepresivelor SSRI?
• Care este legătura ipotetică dintre terapia electroconvulsivantă, rTMS, tDCS și
ketamină?
• Care sunt principalele construcții teoretice care încearcă explicarea rolului stresului
în patogeneza tulburării depresive?
• La ce se referă ipoteza neuroplasticității în depresie?
• Cum par să funcționeze antidepresivele asupra neuroplasticității?
• Cum se pot explica diferențele în timpul de răspuns dintre ketamină și SSRI-uri?

1.Ipoteza receptorilor monoaminergici:
a.explică efectul întârziat al antidepresivelor
b.nu a fost susținută de studiile PET ale alterărilor 5-HT1B
c.propune că desensitivizarea receptorului monoaminergic se află la baza rezistenței la tratamentul cu

SSRI-uri
d.pare implauzibilă din cauza efectului întârziat al antidepresivelor
2.Pacienții cu depresie au neuroplasticitate scăzută în:
a.corpii striați
b.talamus
c.lobul occipital
d.hipocamp
3.Eficiența spectaculoasă a ketaminei ca antidepresiv pare să decurgă din:
a.blocarea receptorilor NMDA
b.blocarea recaptării serotoninei
c.mărirea eficienței receptorilor AMPA
d.stimularea cortexului orbitofrontal, cunoscut pentru reglarea emoțională
4.Legătura glutamatului cu neuroplasticitatea vine din:
a.faptul că este un precursor serotoninergic
b.contribuția pe care o are la reglarea emoției
c.plauzibilitatea inducției potențialității pe termen lung
d.studiile postmortem care au arătat că peste 85% din sinapsele din neocortex sunt glutamatergice
12 noiembrie 2019
1. Care sunt componentele SNC și SNP? Ce roluri funcționale au fiecare?

2.Care sunt componentele diencefalului și ale telencefalului?
3.Cu ce este responsabil cortexul? Cum și-a căpătat forma?
4.Câte straturi de neuroni există și ce conține fiecare?
5.În ce constă organizarea columnară a cortexului?
6.În funcție de ce a împărțit Brodmann creierul în 47 de arii? Cu ce se ocupă fiecare?
7.Ce spune teoria diencefalică Cannon-Bard a emoției? Care este difernța față de teoria James-Lange?
8.Care sunt cele trei principii de organizare funcțională ale lui Golu și Dănăilă și ce spune fiecare dintre ele?
9.Care sunt motivele pentru care ideea că ne folosim doar 10% din capacitatea cerebrală este un mit?
10.De ce localizaționismul strict a fost contraproductiv pentru psihologie?
11.De ce psihologia poate fi mai degrabă numită o știință a “cum se face” decât a “ce se obține”?
12.De unde decurg definițiile tautologice folosite de multe ori în psihologie?
13.De ce ideile lui Aristotel despre minte persistă și azi, deși cele despre fizică, biologie sau chimie au fost de
mult contrazise?
14.Unde a dat greș psihologia cognitivă în încercarea de a construi modele cauzale ale minții umane?
15.Care sunt problemele psihoterapiei în momentul în care caută explicații cauzale?
16.Care sunt definițiile inteligenței? De ce persistă miturile cu privire la inteligență?
17.Cum l-a contrazis Louis Thurstone pe Charles Spearman? De ce s-a înșelat?
18.Ce spune teoria integrării fronto-parietale a inteligenței?
19.Se poate prezice IQ-ul din neuroimagistică?
20.Care sunt principalele fibre comisurale ale creierului?
21.Care este diferența dintre conectivitate structurală și funcțională?
22.Care sunt principiile BOLD?
23.Ce este o rețea resting-state?
24.Ce putem afla din studierea creierului în repaos?
25.Care sunt avantajele și dezavantajele studiilor de resting-state?
26.Ce variabile parazit introduc metodologia, psihologia individuală și dihotomia stare/trăsătură în studierea
rețelelor resting-state?
1.Cele două mari subdiviziuni ale diencefalului sunt:
a.talamusul și hipotalamusul
b.metatalamusul și hipofiza
c.trunchiul cerebral și hipotalamusul
d.cerebelul și talamusul
2.Neuronii care controlează direct mediul intern sunt concentrați în:
a.telencefal
b.trunchiul cerebral
c.hipotalamus
d.hipofiză
3.În profunzimea scizurii sylviene se află:
a.talamusul
b.insula
c.diencefalul
d.lobul occipital
4.Partea cea mai caudală a SNC este:
a.măduva spinării
c.cerebelul
d.mezencefalul
5.În măduva spinării, neuronii care conțin neuroni de releu care primesc inputuri din periferie se află
în:
a.cornul dorsal
b.cornul ventral
c.cornul posterior
d.cornul superior
6.Semnalele bottom up au stație de releu în:
a.talamus
c.cornul dorsal al măduvei spinării
d.hipocamp
7.Cerebelul și ganglionii bazali sunt conectați cu ariile corticale responsabile de mișcare și atenție
prin:
a.talamus
c.cornul dorsal al măduvei spinării
d.hipocamp
8.Reglarea ritmurilor circadiene se realizează în:
a.nucleul suprachiasmatic
b.nucleul roșu
c.ganglionii bazali
d.metatalamus
9.Utilitatea aranjării neocortexului în straturi și coloane este:
a.creșterea cantităților de neurotransmițători disponibili sinaptic
b.eficiența computațională
c.abilitatea de a primi aferențe direct de la mezencefal
d.capacitatea de a face loc unui număr foarte mare de neuroni în spațiul fix al craniului
10.În primul strat de neuroni din cortex se găsesc:
a.conuri axonale
b.sinapse
c.nuclei neuronali
d.dendrite
11.În al doilea strat de neuroni din cortex se găsesc:
a.conuri axonale
b.sinapse
c.dendrite
d.celule piramidale
12.Stratul patru de neuroni din cortex:
a.este principalul recipient al inputurilor motorii talamice
b.este principalul recipient al inputurilor senzoriale talamice
c.este principalul recipient al inputurilor vizuale talamice
d. este principalul recipient al inputurilor olfactive talamice
13.Neuronii de proiecție:
a.folosesc în principal glutamat ca neurotransmițător în sinapse excitatoare
b. folosesc în principal glutamat ca neurotransmițător în sinapse inhibitoare
c.sunt localizați în straturile II, II și IV

d.sunt localizați în straturile III, V și VI și folosesc în principal glutamat ca neurotransmițător în sinapse
inhibitoare
14.Neuronii de proiecție:
a.folosesc în principal glutamat ca neurotransmițător în sinapse excitatoare
b. folosesc în principal GABA ca neurotransmițător în sinapse inhibitoare
c.sunt localizați în straturile II, II și IV
d.sunt localizați în straturile III, V și VI și folosesc în principal glutamat ca neurotransmițător în sinapse

inhibitoare
15.Rolul atribuit modificărilor viscerale asociate emoțiilor de Walter Canon era:
a.specific
b.nespecific
c.specific emoțiilor plăcute
d.specific emoțiilor neplăcute
16.Părerea lui Walter Canon despre viscere ca spațiu al apariției emoției era că:
a.acestea constiuie cel mai plauzibil spațiu fiziologic pentru explicarea apariției emoțiilor
b.sunt prea lente și prea puțin sensibile pentru a explica apariția emoțiilor
c.nu s-a referit la rolul viscerelor în emoție
d.pot explica plauzibil numai emoțiile primare
17.Teoria Canon-Bard a emoției susține:
a.prioritatea răspunsurilor viscerale în apariția emoției (tremur și concluzionez că mi-e frică)
b.simultaneitatea răspunsurilor cognitive și viscerale în apariția emoției (concluzionez că mi-e frică

în timp ce tremur)
c.prioritatea procesărilor cognitive înalte în apariția emoției (evaluez rațional situația, concluzionez că e
neplăcută, decid că mi-e frică, după care încep să tremur)
d.că emoțiile primare nu se pot diferenția fiziologic de cele secundare

18.În experimentul lui Marañon majoritatea subiecților:
a.majoritatea subiecților au trăit emoții autentice, demonstrând rolul adrenalinei în producerea

acestora
b.nu au făcut diferența între placebo și injectarea cu adrenalină
c.au descris modificările viscerale fără a le categorisi drept emoții
d.au fost induși în eroare de injectarea cu adrenalină și au raportat o stare de iminență afectivă
19.Specializarea subcorticală este determinată:
a.social
b.genetic
c.de o interacțiune social-genetic
d.biologic, în perioada imediat de după naștere
20.Mecanismul central de comandă control în raport cu celelalte niveluri ale creierului este:
a.neocortexul
b.paleocortexul
c.arhicortexul
d.materia albă
21.Viziunea modulară a proceselor psihice:
a.este valabilă doar pentru funcțiile perceptive
b.este valabilă doar pentru funcțiile motorii (cum ar fi vorbitul, lezarea ariei lui Broca ducând la afazie)
c.este depășită
d.nu poate fi verificată științific, fiind doar o speculație filosofică
22.Luarea deciziilor:
a.este un proces separat din punct de vedere neural de planificarea acțiunilor
b.se realizează în girusul cingular anterior
c.este reprezentată simultan cu planificarea acțiunilor într-o serie de zone motorii ale cortexului
d.se realizează cu ajutorul unei rețele fronto-parietale implicată în afaziile transcorticale
23.Calea finală a acțiunii voluntare se închide în:
a.aria 6 Brodmann
b.aria 4 Brodmann
c.aria 1 Brodmann
d.aria 8 Brodmann
24.În potențialul de pregătire motorie (readiness potential/ bereit schafts potential) este esențial
circuitul:
a.colinergic prefrontal
b.dopaminergic motor
c.dopaminergic nigrostriat
d.glutametergic nigrostriat
25.Folosirea explicativă a rezultatelor experimentale folosind modele teoretice în psihologie:
a.este un indicator al folosirii corecte a metodei științifice
b.se face mult mai rar decât ar fi nevoie pentru ca psihologia să fie o știință
c.parazitează tautologic psihologia
d.este utilă doar în cadrul modelelor teoretice care pot fi modelate matematic
26.Aplicând subiecților două chestionare de introversiune și una de anxietate socială și observând că

acestea corelează:
a.nu aflăm nimic, deoarece mutăm povara măsurării pe subiecți
b.putem spune că introvertiții devin mai anxioși social odată cu trecerea timpului
c.putem concluziona că există o relație între cele două doar dacă pragul de semnificație este mai mic de
0.05
d.putem pune diagnosticul de anxietate socială, așa cum este el definit în DSM
27.Paralela cu dihotomia software-hardware atunci când vorbim de relația minte-creier:

a.a dus la revoluționarea cercetării psihologice, odată cu apariția cognitivismului
b.a fost utilă doar în paradigma neoconexionistă a explicării amorsajului memoriei
c.nu ia în considerare faptul că în cazul computerelor softul e construit să meargă pe orice hardware
d.nu ia în considerare principiul adaptării funcționale formulat de Golu și Dănăilă
28.Critica lui Thurstone asupra modelului general al inteligenței:
a.sugera că există mai multe tipuri de inteligență (emoțională, sexuală) și că IQ-ul nu este singura
măsurătoare relevantă a inteligenței
b.era greșită din cauza eșantionării inadecvate
c.era greșită din cauza descoperirii independenței subcomponentelor inteligenței la o analiză factorială
d.se referea la subcomponente ale abilității memoriei
29.Ideea că inteligența, măsurată prin factorul g, e doar un artefact statistic:
a.este susținută de analize factoriale cu eșantionare adecvată
b.nu putea fi cecetată în anii 30, din cauza absenței accesului la neuroimagistică
c.este susținută de analize factoriale
d.se datorează unor analize factoriale bazate pe eșantionare inadecvată
30.Date convergente indică probabila localizare funcțională a inteligenței umane:
a.în lobul frontal
b.în lobii temporali și frontali
c.într-o rețea frontoparietală
d.într-o serie de rețele resting-state fronto-parieto-temporale
31.Mărimea creierului corelează cu IQ-ul:
a.puternic
b.mediu
c.modest
d.din cauza limitărilor metodologice ale neuroimagisticii, asemenea corelații nu au fost încă făcute, dar
sunt foarte probabile în viitorul apropiat
32.Calosotomiile se fac cel mai adesea pentru controlul simptomatologiei:
a.psihotice
b.demenței
c.depresive
d.epileptice
33.În general, pacienții cu calosotomie:
a.nu aveau manifestări anormale evidente față de subiecții normali
b.manifestau mutism
c.manifestau hemiapraxie stângă
d.au fost încă din perioada în care erau operați de Akelaitis să fie supuși unor teste psihologice
adecvate, manifestând sindroame de deconectare caloasă, tablouri clinice subtile, nedetectabile
imediat
34.Fasciculul longitudinal superior proiectează în:
a.capsula internă
b.capsula externă
c.corpul calos
d.splenium
35.Conectivitatea funcțională descrie:
a.atât corelație, cât și cauzalitate
b.doar corelație
c.activări simultane în diverși lobi
d.activitatea observată în fibrele de proiecție
36.Regiuni cheie ale rețelei default mode sunt:

a.cingularul posterior și precuneus
b.occipitalul rostral și prefrontralul ventrolateral
c.cingularul anterior și capsula internă
d.insula și nucleii bazali ai lui Meynert
37.Rețeaua default-mode arată descreșteri ale activității:
a.atunci când individul nu e angajat în nicio sarcină cognitivă
b.atunci când individul e angajat într-o sarcină cognitivă
c.doar la sarcini cognitive dificile, care necesită multă atenție
d.când individul își lasă mintea să zboare liberă în timpul meditației
38.Anticorelarea rețelei default-mode și a celei de atenție dorsală s-ar putea datora:
a.specializării diferite a ariilor cuprinse în aceste rețele
b.deciziilor de post-procesare a datelor
c.deciziilor de pre-procesare a datelor
d.probelor cognitive folosite în stimularea subiecților
39.Un avantaj al utilizării paradigmelor resting-state este:
a.simplificarea stimulilor cognitivi necesari
b.absența oricăror alte echipamente în afara scannerului RMN
c.simplificării schemelor de medicație a pacienților investigați
d.absenței trasoarelor radioactive, caracteristice investigațiilor PET
40.Printre variabilele parazit importante, valabile mai ales pentru studiile resting state se găsește:
a.respirația
b.tahicardia
c.variabilitatea răspunsului la stimulii cognitivi
d.necesitatea folosirii unor trasoare radioactive

41.Printre variabilele parazit importante, valabile mai ales pentru studiile resting state se găsește:
a.artefactele scannerului
b.tahicardia
c.variabilitatea răspunsului la stimulii cognitivi
d.necesitatea folosirii unor trasoare radioactive
42.Răspunsul hemodinamic atinge vârful creșterii:
a.simultan cu creșterea activității neurale
b.la câteva secunde după creșterea activității neurale
c.la câteva minute după creșterea activității neurale
d.în mod spontan după activitatea neurală
43.Atunci când în cortexul prefrontal al unui individ obținem un semnal de 1000 de unități, iar din
cortexul prefrontal al altuia obținem 2000:
a.cel din urmă are de două ori mai multă activitate prefrontală
b.cel din urmă are mai multă activitate prefrontală, fără a putea spune cât cu exactitate
c.nu-I putem compara direct pe cei doi
d.între cei doi există diferențe neglijabile de activitate prefrontală
44.Semnalul BOLD este:
a.cantitativ
b.calitativ
c.relativ la deciziile de post-procesare a datelor
d.determinat de diferențele fiziologice interindividuale
45.Cuplajul neurovascular reprezintă:
a.creșterea răspunsului hemodinamic ca urmare a activității postsinaptice
b.creșterea răspunsului hemodinamic ca urmare a activității presinaptice
c.scăderea răspunsului hemodinamic ca urmare a activității postsinaptice

d.scăderea răspunsului hemodinamic ca urmare a activității presinaptice
46.Răspunsul hemodinamic apare prin:
a.stimulare cognitivă
b.reglarea substanțelor vasoactive din structurile subcorticale
c.vasoconstricție
d.vasodilatație
19 noiembrie 2019
1.Care sunt principalele sisteme de vascularizație a creierului? Cum funcționează?

2.De ce radiografiile nu reprezintă o metodă utilă de neuroimagistică?
3.Care este relația dintre funcționarea creierului și semnalul BOLD?
4.Cum funcționează expeimentele de neuroimagistică cognitivă?
5.Ce este un voxel? Câți voxeli conține în mod normal un creier uman?
6.Care sunt confuziile de inferență inversă făcute cel mai des în mass-media?
7.De ce nu se pot face inferențe inverse 1 la 1 între tipare hemodinamice și funcții psihice?
8.Ce relevanță are variabilitatea designului experimental în interpretarea rezultatelor de neuroimagistică
cognitivă?
9.Care a fost relația dintre psihiatrie și neurologie și cum trec patologiile din jurdisticția uneia în jurdisticția
celeilalte?
10.Ce tipuri de neuropatologie există? Prin ce semiologie radiologică și comportamentală se manifestă fiecare?
11.Prin ce se caracterizează starea de comă și în ce fel este diferită de somn? Cum se evaluează coma?
12.Ce complicații pot apărea în leziunile cerebrale?
13.Care sunt rolurile neuropsihologului în evaluarea și recuperarea pacientului neurologic?
14.Ce ne poate spune epilepsia despre conștiința umană?
15.De ce este falsă ideea că ulcerele sunt cauzate de stres?
16.De ce este falsă ideea că o atitudine pozitivă poate opri cancerul?
Bibliografie:
1. Bogdan Popescu; Ovidiu Băjenaru – Elemente esențiale de neurologie clinică, p.160-

166;
2. Frank H. Netter – Atlas de anatomie umană. Ediția a treia, p.95-98; 130-139; 141;
Neuroscience, p. 4-9; 11-22;
4. Susannah Cahalan – The Great Pretender: The Undercover Mission That Changed Our
Understanding of Mandess, p.12-15;
5. Liviu Popoviciu; Berdj Așigan – Bazele semiologice ale practicii neurologice și
neurochirurgicale, p.7;
6. Mihai Ioan Botez – Neuropsihologie clinică și neurologia comportamentului, p. 60-64;
7. Vasile G. Ciubotaru; Eugen Avram – Neuroștiința dizabilității, p.11-21; 28-32;
8. Antonio Damasio – Sinele, p.185-189;
9. Scott O. Lilienfeld; Steven Jay Lynn; John Ruscio; Barry L. Beyerstein – 50 de mari
mituri ale psihologiei populare, p.230-241;
1.Creierul primește din debitul cardiac:
a.13%
b.20%
c.30%
d.27%
2.Arterele carotide și vertebrale se găsesc în spațiul:
a.meningeal
b.subcortical
c.intracortical
d.subarahnoidian
3.Sistemul anastomotic format de artedele carotide și vertebrale se numește:
a.aria lui Broca
b.poligonul lui Willis
c.dura mater
d.sinusul sagital superior

4.Ocluzia ramurilor superficiale ale ACA determină:
a.hemipareză contralaterală predominant crurală
b.hemipareză contralaterală predominant brahială
c. hemipareză ipsilaterală predominant crurală
d. hemipareză ipsilaterală predominant brahială
5.Ocluzia ramurilor superficiale ascendente ale ACA determină:
a.hemipareză contralaterală predominant crurală
b.hemipareză contralaterală predominant brahială
c. hemipareză ipsilaterală predominant crurală
d. hemipareză ipsilaterală predominant brahială
6.Radiografia nu este utilă ca metodă neuroimagistică:
a.din cauza rezoluției spațiale scăzute
b.din cauza rezoluției temporale scăzute
c.din cauza grosimei cutiei craniene
d.din cauză că implică iradierea pacientului
7.Fotografia ca metaforă pentru neuroimagistică:
a.este întotdeauna inadecvată
b.este adecvată numai pentru neuroimagistica structurală
c.este adecvată pentru toate tipurile de neuroimagistică
d.este adecvată doar dacă timpul de achiziție este destul de scurt pentru surprinderea răspunsurilor
cognitive la stimulare
8.Amigdala:
a.generează senzația de frică
b.este implicată în detectarea incongruenței stimulilor

c.stochează amintirile
d.se activează în senzația de greață
9.Atunci când apare hiperactivitate într-o arie corticală asociată cu agresivitatea în timp ce indivizii
joacă jocuri video:
a.putem concluziona că jocurile video folosite ca stimuli duc la agresivitate
b.putem concluziona o corelație și nimic altceva
c.putem concluziona că indivizii agresivi preferă jocurile video folosite ca stimuli
d.nu există zone distincte asociate cu agresivitatea în creierul uman
10.Metoda BOLD:
a.este o metodă cantitativă
b.este o metodă care măsoară direct activitatea neurală, dar este relativă, pentru că nu avem etaloane
de normalitate ale activității neurale
c.este o metodă relativă
d.este o metodă calitativă pentru care etaloanele de normalitate există doar pentru funcții perceptuale
bazale deocamdată
11.Activitatea neurală observată cu neuroimagistică funcțională la un somon mort s-a datorat:
a.lipsei puterii statistice a studiului
b.necorectării pentru comparații multiple
c.falsificării datelor de cercetare
d.HARK-ingului
12.Neurorealismul se referă la:
a.prezumția că metodologia neuroimagistică ar trebui controlată mai strict pentru a obține rezultate
mai apropeiate de realitate
b.ideea că studiile de neuroimagistică reflectă realitatea mai acurat
c.puterea statistică mai mare a studiilor de neuroimagistică decât a celor comportamentale

d.ideea că neuroanatomia trebuie cunoscută în detaliu pentru a putea înțelege cu adevărat studiile de
neuroimagistică cognitivă
13.Atunci când tumorile iau naștere chiar din țesutul nervos, se numesc:
a.intracorticale
b.subarahnoidiene
c.intraparchimatoase
d.extraparchimatoase
14.Tumorile extraparenchimatoase sunt în general:
a.meningioame
b.glioame
c.schwannoame
d.neuronoame
15.Accidentul vascular este tranzitoriu atunci când semiologia nu persistă mai mult de:
a.12 ore
b.24 de ore
c.48 de ore
d.72 de ore
15.Teritoriul cel mai frecvent lezat prin infarct este cel al:
a.arterei posterioare
b.arterei anterioare
c.arterei medii
d.poligonul lui Willis
16.O hemiplegie pe partea dreaptă se asociază deseori cu:
a.afazie Broca
b.afazie Wernicke
c.agnozie tactilă
d.agnozie vizuală
17.Abcesul denumește un focar:
a.difuz
b.focalizat
c.subaranhnoidian
d.cortical
18.Neuronii pigmentari din trunchiul cerebral de la originea căii dopaminergice nigrostriate sunt lezați
preferențial în:
a.Alzheimer
b.SIDA
c.demențele vasculare
d.Parkinson
19.Circumvoluția parahipocampică și regiunile asociative multimodale din neocortex sunt afectate

preferențial în:
a.Alzheimer
b.SIDA
d.Parkinson
20.Neuronii cortexului frontal și ai părții anterioare a cortexului temporal ca și nucleii cenușii din
substanța neagră sunt lezați preferențial în:
a.Alzheimer
b.boala Pick
d.Parkinson
21.Neuronii mici din corpul striat sunt lezați preferențial în:
a.Alzheimer
b.demența Huntington
d.Parkinson
22.Corpii Lewy sunt caracteristici pentru:
a.Alzheimer
b.demența Huntington
d.Parkinson
23.Coma profundă este indicată printr-un scor Glasgow mai mic de:
a.16
b.11
c.5
d.3
24.Coma este direct asociată leziunilor:
a.SRAA
b.SRIA
c.structurilor subcorticale implicate în somn-veghe
d.cortexului temporal
25.Faptul că majoritatea indivizilor infectați cu Heliobacter pylori nu dezvoltă ulcer:
a.demonstrează că bacteria Heliobacter pylori este irelevantă în etiologia ulcerului
b.demonstrează că influențele psihosociale sunt mult mai importante decât cele biologice
c.a dus la descoperirea că excesul de ibuprofen sau aspirină contribuie de asemenea la etiologia
ulcerului
d.a arătat că studiile care sugerau influența Heliobacter pylori în etiologia ulcerelor nu aveau putere
statistică adecvată
26.Studiile care corelează tulburare de anxietate generalizată cu riscul ridicat de ulcer peptic:
a.demonstrează că bacteria Heliobacter pylori este irelevantă în etiologia ulcerului
b.arată că psihoterapia este cel mai bun tratament pentru ulcer
c.nu controlează variabila genetică
d.au arătat că studiile care sugerau influența Heliobacter pylori în etiologia ulcerelor nu aveau putere
statistică adecvată
27.În studiul longitudinal al lui James Coyne în care au fost urmăriți bolnavi de cancer pesimiști și
optimiști, s-a constatat că:
a.nu existau diferențe ale speranței de viață între pesimiști și optimiști
b.optimiștii aveau speranțe de viață mai ridicate decât pesimiștii
c.pesimiștii aveau speranțe de viață mai ridicate decât optimiștii
d.optimiștii erau mai complianți la tratament, explicând astfel speranța lor de viață mai ridicată
26 noiembrie 2019
1. Care sunt subdiviziunile neuroanatomice și funcționale majore ale lobului frontal?

2.Ce funcții îndeplinește la oameni lobul prefrontal și care sunt subdiviziunile sale majore?
3.La ce se referă conceptul de conștiență autonoetică?
4.Ce tipuri de asimetrie funcțională apar în cadrul lobului frontal?
5.Ce simptomatologie provoacă leziunile de lob frontal?
6.Cum funcționează planificarea motorie a comportamentelor complexe?
7.Ce este descărcarea coronariană reaferentă și ce ne spune despre liberul arbitru?
8.Ce deficite ale vorbirii produce lezarea lobului frontal?
9.La ce se referă conceptul de gândire divergentă, respectiv convergentă?
10.Care este relația pacienților cu leziuni de lob frontal cu spontaneitatea comportamentală?
11. Care este relația pacienților cu leziuni de lob frontal cu inhibiția comportamentală?
12. Ce deficite mnezice pot produce leziunile de lob frontal?
13. Ce consecințe au leziunile de lob frontal asupra cogniției sociale?
14.Ce probe neuropsihologice există pentru evaluarea funcțiilor lobului frontal? Ce evaluează fiecare?
15.Ce legătură există între funcționarea lobului frontal și inteligență?
16.Ce patologii psihiatrice afectează semnificativ lobul frontal?
Bibliografie:
1. Bryan Kolb; Ian Whishaw – Fundamentals of Human Neuropsychology, p.427-462;

526-535;
350-351; 463-471; 483-488;
1.Cortexul motor primar se află în aria Brodmann:
a.3
b.8
c.6
d.4
2.Cortexul pre-motor ocupă ariile Brodmann:
a.4,6, 8
b.1,2,3
c.6, 8
d.6,8, 10
3.În schizofrenie, există anomalii prefrontale:
a.dopaminergice
b.colinergice
c.adrenergice
d.serotoninergice
4.Cortexul cingular anterior a fost reconceptualizat ca fiind specializat, nu limbic primitiv ca urmare a
descoperirii prezenței:
a.proiecțiilor mezolimbice dopaminergice
b.neuronilor von Economo
c.neuronilor oglindă
d.conectivității funcționale a rețelei default-mode
5.Rețeaua salienței include:
a.cingularul anterior
b.cingularul posterior
c.cuneus-ul
d.striatumul ventral
6.Atunci când rețeaua salienței funcționează anormal, rețeaua default-mode:
a.crește în activitate, scăzând capacitatea atențională
b.crește în activitate, crescând capacitatea atențională
c.scade în activitate, scăzând capacitatea atențională
d.scade în activitate, crescând capacitatea atențională
7.Conceptul de conștiență autonoetică propus de Endel Tulving se referă la capacitatea de a:
a.realiza o sarcină complexă într-o stare de concentrare perfectă
b.controla încărcătura emoțională a momentelor foarte stresante
c.te autopercepe ca un sine coerent temporal
d.putea coordona motor sarcini diferite cu ambele mâini simultan
8.Cortexul prefrontal drept este mai implicat decât cel stâng în:
a.codarea amintirilor
b.accesarea amintirilor
c.fluența verbală
d.orientarea temporală
9.În studiile lui Luria, tiparele de motilitate oculară ale pacienților cu leziuni frontale majore:
a.nu erau diferite de cele ale normalilor
b.erau mai eterogene decât ale normalilor
c.erau mult mai punctiforme decât ale normalilor
d.erau imposibil de urmărit experimental, pentru că leziunile produceau devieri sistematice ale vederii
10.Stabilitatea aparentă a mediului înconjurător care apare odată cu sacadele sau mersul se datorează:
a.reaferențelor dopaminergice nigrostriate
b.controlului prefrontal
c.descărcării coronariene reaferente
d.eferențelor colinergice din câmpurile oculogire spre cortexul prefrontal
11.Scăderi dramatice post-traumatice ale IQ-ului pot surveni ca urmare a leziunilor:
a.prefrontale
b.frontale
c.parietale
d.occipito-temporale
12.Explicația pentru care pacienții cu leziuni frontale iau decizii complet iraționale, dar rezultatele lor la
testele de IQ rămân constante este afectarea:
a.gândirii divergente
b.gândirii convergente
c.descărcării coronariene reaferente
d.spontaneității comportamentale
13.Printre caracteristicile tipice ale leziunilor de lob frontal se numără:
a.afectarea gândirii convergente, încălcarea regulilor și perseverarea irațională în greșeală
b.o spontaneitate anormal de ridicată, încălcarea regulilor și perseverarea irațională în greșeală
c. o spontaneitate anormal de scăzută, încălcarea regulilor și perseverarea irațională în greșeală
d.afectarea gândirii divergente, o spontaneitate anormal de ridicată și încălcarea regulilor
14.Logoreea ca simptomatologie a leziunilor de lob frontal apare ca urmare a ablațiilor:
a.lobului frontal drept
b.lobului frontal stâng
c.cortexului orbitofrontal
d.cortexului prefrontal ventromedial
15.Wisconsin Card Sorting Test măsoară:
a.abilitățile de calcul
b.învățarea regulilor
c.spontaneitatea verbală
d.gândirea divergentă
16.Afectarea regiunilor orbitofrontale are efecte:
a.mai profunde decât afectarea regiunilor dorsolaterale
b.mai puțin profunde decât afectarea regiunilor dorsolaterale
c.mai profunde decât afectarea regiunilor ventromediale
d. mai puțin profunde decât afectarea regiunilor dorsolaterale
17.Fluența verbală se poate măsura folosind testul:
a.Stroop
b.Wisconsin
c.Thurstone
d.Turnul Londrei
18.Abilitatea motorie se poate măsura folosind testul:
a.Stroop
b.Finger tapping
c.Wisconsin
d.Turnul Londrei
19.Cel mai bun instrumentl pentru evaluarea prefrontală dorsolaterală este testul:
a.Stroop
b.Thurstone
c.Wisconsin
d.Turnul Londrei
20.Scăderea inteligenței fluide este prezisă acurat de leziuni:
a.fronto-temporale
b.fronto-parietale
c.parieto-temporale
d.occipito-temporale
21.Anomaliile dopaminergice mezolimbico-frontale sunt caracteristice:
a.depresiei
b.tulburării obsesiv-compulsive
c.sindromului Korsakov
d.schizofreniei
22.Pacienții cu sindrom Korsakov au o performanță ineficientă la testul:
a.Rey–Osterrieth
b.Stroop
c.Wisconsin
d.Thurstone
23.Pacienții cu dependențe cronice de droguri seamănă semiologic cu pacienții cu leziuni:
a.dorsolaterale
b.orbitofrontale
c.fronto-parietale
d.prerolandice
24.Lezarea ariilor Brodmann 44 și 45 va produce cel mai probabil:
a.afazie Broca
b.afazie Wernicke
c.apraxie
d.agnozie
25.Fasciculul arcuat conectează:
a.aria Broca cu aria Wernicke
b.aria Wernicke cu restul lobului occipital
c.aria Broca cu aria Geschwind
d.cele două emisfere cerebrale
26.Afazia Broca este o afazie:
a.fluentă
b.non-fluentă
c.transcorticală
d.de conducere
27.Termenul plegie definește:
a.un deficit motor total
b.un deficit motor parțial
c.un deficit senzorial total
d.un deficit senzorial parțial
28.Termenul pareză definește:
a.un deficit motor total
b.un deficit motor parțial
c.un deficit senzorial total
d.un deficit senzorial parțial
29.Leziunile permanente ale ariei Brodmann 6 determină:

a.incapacitatea de a executa acțiuni secvențiale
b.rezultate anormal de scăzute la testul Wisconsin
c.o deviere homolaterală a privirii
d.o deviere contraleterală a privirii
30.Leziunile distructive ale ariei Brodmann 8 determină:
31.Leziunile iritative ale ariei Brodmann 8 determină:
32.Ganglionii bazali transmit informațiile de la lobul prefrontal către restul creierului:
a.direct, prin aferențe dopaminergice
b.direct, prin aferențe colinergice
c.prin conexiunile talamice
d.prin conexiunile corpului striat
33.Legat de rolul lobului frontal în funcțiile psihice superioare, părerea lui Goldstein despre concluziile
lui Hebb a fost:
a.pozitivă
b.parțial critică din cauza intervențiilor neurochirurgicale incomplete
c.critică, deoarece Hebb nu folosise probe neuropsihologice adecvate
d.inexistentă, cei doi nefiind contemporani

34.Legat de rolul lobului frontal în funcțiile psihice superioare, părerea lui David Ferrier despre
concluziile lui Penfield a fost:
a.pozitivă
b.parțial critică din cauza intervențiilor neurochirurgicale incomplete
c.critică, deoarece Penfield nu folosise probe neuropsihologice adecvate
d.inexistentă, cei doi nefiind contemporani
35.Leziunile feței dorsolaterale a lobului frontal determină:
a.pseudodepresie
b.pseudopsihopatie
c.sindrom moria
d.afazie
36.Leziunile feței orbito-bazală a lobului frontal determină:
a.pseudodepresie
b.pseudopsihopatie
c.sindrom moria
d.afazie
37.O perturbare severă a atenției primare este dată de lezarea:
a.unilaterală a ariei 24 Brodmann
b.bilaterală a ariei 24 Brodmann
c.unilaterală a ariei 44 Brodmann
d. bilaterală a ariei 44 Brodmann
38.Mutismul cingular este diferit de mutismul akinetic mezodiencefalic prin:
a.absența atenției și dificultatea severă a comunicării cu pacientul
b.simptomatologia locked-in
c.perseverarea în greșeală la testul Wisconsin
d.ignorarea stimulilor relevanți în proba Rey-Ossterreith
39.Mutismul cingular și sindromul locked-in arată foarte similar, dar au localizări diferite:
a.sindromul locked-in fiind un sindrom diencefalic
b.sindromul locked-in fiind un sindrom pontin
c.sindromul locked-in fiind un sindrom bulbar
d.sindromul locked-in fiind un sindrom mezencefalic
40.Considerarea de către pacient a tuturor rudelor și apropiaților ca fiind impostori deghizați în cei
apropiați lui se numește:
a.sindrom Cotard
b.sindrom Capgras
c.sindrom locked-in
d.sindrom Goldstein
41.Convingerea pacientului că e deja mort se numește:
a.sindrom Cotard
b.sindrom Capgras
c.sindrom locked-in
d.sindrom Goldstein
42.Întrebări de tipul “care este lungimea medie a unei cravate?” sau “care este mărimea unei bancnote
de 1 leu?” fac parte din bateria:
a.Luria-Nebraska
b.Halstead-Reitan
c.Shallice
d.Wisconsin
43.Testele cele mai sensibile în cazul unei disfuncții frontale sunt:
a.testele de fluență verbală
b.testele de planificare
c.testele de sortare
d.trail making test
44.Sindroamele pseudo-frontale apar la lezarea:
a.unor structuri subcorticale cu aferențe prefrontale
b.unor structuri parietale cu aferențe fronto-temporale
c.ariilor cuprinse de fasciculul arcuat
d.selectivă a cortexului orbitofrontal fără atingerea cortexului dorsolateral sau ventromedial
45.Sindroamele pseudo-frontale apar la lezarea:
a.unor structuri subcorticale cu aferențe prefrontale
b.unor structuri parietale cu aferențe fronto-temporale
c.ariilor cuprinse de fasciculul arcuat
d.selectivă a cortexului orbitofrontal fără atingerea cortexului dorsolateral sau ventromedial
46.Pseudopsihopatia apare cel mai adesea la leziunile de:
a.ventromedial
b.dorsolateral
c.orbitofrontal
d.cortex cingular
47.Confabulația frontală se însoțește deseori de:
a.afazie Wernicke
b.agnozie
c.sindrom Capgras
d.sindrom Cotard
48.Criteriul fundamental pentru taxonomia afaziilor îl constituie:
a.fluența verbală
b.comprehensiunea verbală
c.planificarea motorie a vorbirii
d.memoria executivă
49.Parafaziile constau în:
a.scăderea fluenței verbale
b.scăderea atenției în comprehensiunea verbală
c.înlocuirea cuvintelor sau fonemelor
d.deficitele severe de planificare motorie a vorbirii
50.Disprozodia afazică se referă la:
a.scăderea fluenței verbale
b.perturbări ale ritmului verbal produs
c.înlocuirea cuvintelor sau fonemelor
d.deficitele severe de planificare motorie a vorbirii
51.Disprozodia emoțională poate apărea plauzibil odată cu afazia globală:
a.la o lezare a emisferei drepte
b.atunci când emisfera dominantă este în dreapta
c.atunci când emisfera dominantă este în stânga
d.la o lezare a cortexului prefrontal odată cu aria Broca
52.Disprozodia emoțională poate apărea plauzibil odată cu afazia globală:
a.la o lezare a emisferei drepte
b.atunci când emisfera dominantă este în dreapta
c.atunci când emisfera dominantă este în stânga

d.la o lezare a cortexului prefrontal odată cu aria Broca
52.În afazia Broca:
a.comprehensiunea vizuală este disfuncțională
b.comprehensiunea verbală este profund afectată
c.comprehensiunea verbală este relativ prezervată
d.debitul verbal este subtil diminuat
53.Leziunile limitate strict la aria Broca:
a.determină afazie Broca
b.determină afazie receptivă
c.cresc debitul verbal
d.diminuează debitul verbal
54.Afazia Broca apare deseori din leziunea:
a.ariei Broca, a insulei și a operculului rolandic
b.ariei Broca
c.nucleilor cenușii, a capului nucleului caudat și a cuneusului
d.a substanței albe periventriculare stângi și a striatumului ventral
55.Etiologia vasculară a afaziei Broca este cel mai plauzibil produsă de anomalii:
a.sylviene
b.bazilare
c.prefrontale
d.antero-inferioare
56.O afazie tranzitorie mai scurtă de 24 de ore este cel mai probabil rezultatul:
a.unei hemoragii cerebrale minore
b.unei ischemii bazilare tranzitorii
c.unei ischemii carotidiene stângi tranzitorii

d.unui infarct pericalosal
57.O afazie cu debut progresiv însoțită de cefalee persistentă sugerează o etiologie:
a.tumorală
b.degenerativă
c.metabolică
d.vasculară
58.Pentru a clasifica o afazie ca având etioloie epileptică, trebuie să existe concordanță între
manifestările afazice și:
a.EEG
b.CT
c.RMN
d.PET
59.Intoxicația cu monoxid de crabon poate fi responsabilă de o afazie:
a.Broca
b.Wernicke
c.transcorticală mixtă
d.epileptică
60.Dominanța emisferică pentru limbaj apare și se consolidează:
a.până la 4-5 ani, atunci când copilul a învățat să vorbească
b.între 5 și 15 ani
c.după 20 de ani
d.intrauterin
3 decembrie 2019
1. Care sunt subdiviziunile neuroanatomice și funcționale majore ale lobului temporal?

2.Ce funcții îndeplinește la oameni lobul temporal?
3.Ce conexiuni semnificative are lobul temporal? Cum funcționează fluxurile ventral și dorsal de la lobul
occipital?
4.Ce simptomatologie principală este asociată cu leziunile de lob temporal?
5.Care este legătura dintre activitatea hemodinamică din lobul temporal și halucinațiile auditive?
6.Ce disfuncții vizuale pot apărea în patologiile de lob temporal?
7. Ce probe neuropsihologice există pentru evaluarea funcțiilor lobului frontal? Ce evaluează fiecare?
8.Ce tipuri de memorie explicită și implicită există? Cum se poate face diferența între ele și ce corelate
neuroanatomice și neurofiziologice au?
9.Ce tipuri de amnezie există și ce legătură au cu disfuncțiile de lob temporal?
10.Ce tipuri de afazie produc leziunile de lob temporal?
11.Ce rol joacă structurile lobului temporal în afectivitate? Ce asimetrii funcționale cunoscute există în
procesarea emoțională?
12.Care este legătura epilepsiei cu lobul temporal? Ce tipuri de epilepsie există și ce corelate neuropsihologice și
psihiatrice există în epilepsie?
13.Ce tipuri de halucinații pot exista și ce etiologie potențială există pentru acestea?
Bibliografie:

480-515; 536-539; 548-556; 562-567;
2. Mihai Ioan Botez – Neuropsihologie clinică și neurologia comportamentului, p.221-
229; 361-367; 370-383; 386-408; 472-476;
1.Cortexul auditiv primar se află în aria Brodmann:
a.41
b.37
c.22
d.20
2.Aria lui Wernicke se află în aria Brodmann:
a.41
b.37
c.22
d.20
3.Eferențele dinspre lobul temporal către parietalul posterior cel mai probabil:
a.localizează spațial sursa sunetului
b.detectează frecvențele pe care se aude sunetul
c.integrează prozodia dialogului auzit
d.codează în memoria de scurtă durată sunetul auzit
4.Celulele din scizura temporală superioară a maimuțelor răspund la:
a.stimulare tactilă
b.stimuli experimentali care necesită rezolvarea de probleme
c.mișcare percepută
d.mișcare autoinițiată
5.Aria fusiformă occipito-temporală răspunde selectiv la:
a.fețe
b.sunete înalte
c.prozodie
d.limbaj auzit
6.Leziunile în aria fusiformă dau:
a.prosopagnozie
b.amuzie
c.disprozodie
d.afazie Wernicke
7.Pacienții cu lobectomii temporale drepte nu puteau discrimina notele muzicale:
a.în absența frecvenței fundamentale
b.în prezența frecvenței fundamentale
c.niciodată
d.aleator
8.Distingerea ritmului muzical este cel mai plauzibil realizată în:
a.cortexul temporal anterior
b.cortexul temporal posterior
c.cortexul temporal stâng
d.cortexul temporal drept
9.Amuziile sunt cel mai adesea rezultatul unor leziuni:
a.de girus temporal superior
b.de girus temporal median
c.de girus temporal inferior
d.de girus Heschl

10.Surditatea corticală apare din:
a.lezarea cortexului auditiv stâng
b.lezarea cortexului auditiv drept
c.lezarea bilaterală a cortexului auditiv
d.lezarea bilaterală a girusului Heschl
11.Halucinațiile verbale din schizofrenie își au cel mai probabil originea în hiperactivitatea:
a.cortexului auditiv
b.amigdalei
c.giruslui Heschl
d.hipocampului
12.Incapacitatea de a fixa informații noi în memoria de lungă durată se numește amnezie:
a.retrogradă
b.anterogradă
c.corticală
d.transcorticală
13.Incapacitatea de a reactualiza informații noi din memoria de lungă durată se numește amnezie:
a.retrogradă
b.anterogradă
c.corticală
d.transcorticală
14.Leziunile cortexului inferotemporal interferează cu actualizarea:
a.explicită a conținutului mnezic
b.implicită a conținutului mnezic
c.memoriei iconice
d.memoriei ecoice
15.Wilder Penfield a raportat în studiile sale că s timularea cortexului temporal medial și anterior
producea:
a.afazie
b.frică
c.amnezie tranzitorie
d.agnozie
16.Cea mai bună proă de evaluare a memoriei nonverbale, în special din temporalul drept s-a dovedit a
fi:
a.testul ascultării dihotice
b.bateria Weschler – Scala IV
c.figura Rey-Osterreith
d.Testul Token
17.Cel mai adesea, etiologia vasculară a afaziei derivă din:
a.ischemii bazilare
b.hemoragii bazilare
c.ischemii cerebrale medii
d.hemoragii cerebrale medii
18.Cel mai adesea, etiologia vasculară a afaziei derivă din:
a.ischemii bazilare
b.hemoragii bazilare
c.ischemii cerebrale medii
d.hemoragii cerebrale medii
19.Sindromul Kluver-Bucy include:
a.aplatizarea afectivității și hiperoralitate
b.hipersexualitate și afazie
c.agnozie vizuală și dizartrie
d.hiperoralitate și halucinații auditive
20.Cortexul orbitofrontal, prin aferențele primite de la amigdală, are rol în:
a.modularea top-down a fricii
b.înțelegerea recompenselor pozitive și negative
c.asocierea stimulilor anxiogeni cu cei auditivi
d.orientarea spațială în funcție de stimulii anxiogeni din mediu
21.Pe fața externă a lobului temporal se găsesc ariile Brodmann:
a.40, 41, 22
b.43, 44, 22
c.41, 45, 22
d.41,42, 22
22.Pe fața infero-laterală a lobului temporal se găsesc ariile Brodmann:
a.35, 20, 21
b.37, 20, 21
c.38, 22, 23
d.40, 41, 22
23.Ca urmare a lezării ariilor terțiare de integrare auditivă (BA 20, 21, 22, 37, 38), își pot face apariția:
a.tulburări de producere a limbajului
b.surditatea corticală în cazul lezării bilaterale
c.tulburări de atenție
d.tulburări de orientare spațială în funcție de sunetul auzit
24.Bateria de depistare a toxicității medicamentoase la epileptici este:
a.Halstead-Reitan
b.Rey-Osterrreith
c.Mattson
d.Wechsler
25.Un focar localizat de glioză produce o epilepsie:
a.parțială
b.generalizată
c.grand mal
d.fără alterarea conștienței
26.Efectele cele mai nefaste asupra coordonării vizuomotorii, atenției și memoriei le are:
a.Convulex-ul
b.Fenitoin-ul
c.fenobarbitalul
d.carbamazepina
27.Alegerea testelor neuropsihologice în evaluarea pacientului epileptic este condiționată de:
a.severitatea epilepsiei
b.lateralizarea focarului
c.schema de medicație utilizată
d.tratamentul neurochirurgical
28.Tipic în halucinațiile auditive din cazul schizofreniei este:
a.faptul că sunt halucinații simple
b.faptul că sunt halucinații complexe
c.comentarea faptelor și gesturilor
d.apariția acufenelor
29.Atunci când halucinațiile olfactive simțite de un pacient cu un focar epileptic sunt complexe, se
datorează cel mai probabil localizării:
a.orbito-frontale
b.parieto-temporale
c.temporo-sfenoidale
d.amigdalian-hipocampice
30.Demențele care par să fie însoțite de halucinații sunt exclusiv cele:
a.corticale
b.cu corpi Lewy
c.vasculare
d.fronto-temporale
31.În crizele de epilepsie, un miros însoțit de o stare onirică se observă în leziunile:
a.orbito-frontale
b.parieto-temporale
c.temporo-sfenoidale
d.amigdalian-hipocampice
32.Memoria despre lume care nu este autobiografică este denumită:
a.procedurală
b.implicită
c.semantică
d.autonoetică
33.Pacienții cu leziuni hipocampice circumscrise la aria CA1 descriși de Squire și Bayley (2007)
produceau:
a.amnezie retrogradă profundă, care acoperă 15-25 de ani
b.amnezie retrogradă limitată la 1-2 ani

c.amnezie anterogradă profundă
d.episoade de amnezie anterogradă tranzitorie
34.Leziunile hipocampice timpurii, survenite în copilărie, trebuie incluse într-un diagnostic diferențial
cu:
a.afazia Wernicke
b.retardul mental
c.tulburările afective
d.psihoza
35.Pacientul H:M avea conservată:
a.memoria procedurală
b.memoria explicită
c.memoria semantică
d.memoria declarativă
36.Descoperirea în anii 70 a potențializării pe termen lung:
a.a adus argumente împotriva teoriei lui Hebb
b.a adus argumente susținând teoria lui Hebb
c.a adus argumente împotriva teoriei lui Baddeley
d.a adus argumente susținând teoria lui Baddeley
37.Pentru majoritatea căilor potențializabile de la ariile asociative la hipocamp, neuromediatorul utilizat

este:
a.serotonina
b.GABA
c.NMDA
d.glutamatul
38.În sindromul amnezic global uman:
a.memoria declarativă este semnificativ afectată
b.memoria procedurală este semnificativ afectată
c.memoria semantică este conservată
d.memoria implicită este afectată
39.Modelul clasic de afazie fluentă este:
a.afazia Broca
b.afazia Wernicke
c.afazia transcorticală
d.afazia de conducere
40.În afazia Wernicke, anosognozia:
a.este rareori întânlită
b.este aproape întotdeauna prezentă
c.este întâlnită doar când leziunea se extinde către hipocamp
d.apare doar atunci când leziunea este vasculară

10 decembrie 2019
1. Care sunt subdiviziunile neuroanatomice și funcționale majore ale lobului occipital?

2.Ce funcții îndeplinește la oameni lobul occipital?
3.Ce conexiuni semnificative are lobul occipital?
4.Ce simptomatologie este asociată cu leziunile de lob occipital? Ce etiologie pot avea acestea?
5.Care este legătura dintre activitatea hemodinamică din lobul occipital și halucinațiile vizuale?
6.Ce modele ale recunoașterii și procesării vizuale există?
7.Ce spun datele de neuroimagistică despre fluxurile ventral și dorsal?
8.Ce corelate neurofiziologice are imageria mentală?
Bibliografie:

369-370; 437-447;
1.Cortexul vizual primar se află în aria Brodmann:
a.15
b.16
c.17
d.18
2.Cortexul vizual primar primește input de la :
a.striatul ventral
b.nucleii geniculați laterali
c.nucleii geniculați centrali
d.scizura temporală superioară
3.Leziunile în area V4 produc cel mai adesea:
a.acromatopsie
b.halucinații vizuale simple
c.halucinații vizuale complexe
d.agnozie vizuală
4.Leziunile în aria V5 produc cel mai adesea:
a.acromatopsie
b.halucinații vizuale simple
c.akinetopsie
d.agnozie vizuală
5.Analiza facială se realizează cu precădere în:
a.scizura calcarină
b.scizura parieto-occipitală
c.girusul temporo-occipital
d.girusul fusiform
6.Pacienta D.F. descrisă de Milner și Goodale (2006) își pregătea mâna corect pentru apucarea unor
obiecte, deși suferea de cecitate deoarece:
a.fluxul său ventral era intact

b.fluxul său dorsal era intact
c.cortexurile vizuale post-terțiare erau intacte
d.neuronii din scizura parieto-occipitală nu fuseseră afectați
7.Fluxul vizual dorsal se ocupă de:
a.ghidarea mișcărilor
b.identificarea obiectelor
c.perceperea mișcării
d.procesarea fețelor umane
8.În review-ul studiilor PET publicat de Ungerleider & Haxby (1994), ariile identificate ca fiind implicate
în recunoașterea facială se regăseau pe:
a.fața dorsală
b.fața laterală
c.fața ventrală
d.fața rostrală
9.Dificultatea în interpretarea studiilor PET care foloseau sarcini de orientare spațială este:
a.folosirea trasoarelor radioactive, care interferează cu răspunsul neural la mișcare
b.faptul că participanții mișcând ochii, activează automat fluxul dorsal
c.faptul că sarcinile experimentale utilizate nu erau gândite pentru neuroimagistică funcțională, ci

pentru evaluare neuropsihologică
d.rezoluția spațială prea detaliată a tomografiei cu emisie de pozitroni
10.Atunci când perturbarea vederii este restrânsă la un singur ochi:
a.leziunea e unilaterală în cortexurile vizuale
b.leziunea se află în corpul geniculat lateral din talamus
c.leziunea e retiniană sau de nerv optic
d.nu se poate localiza cu exactitate leziunea fără o investigație neuroimagistică

11.O tumoră care comprimă glanda pituitară extinsă spre chiasma optică produce:
a.hemianopsie contralaterală
b.cecitate monoculară
c.cvadrantopsie ipsilaterală
d.hemianopsie bitemporală
12.Cea mai plauzibilă explicație pentru păstrarea vederii maculare în leziunile de lob occipital este:
a.regiunea retiniană foveală proiectează biemsferic
b.vascularizația dublă primită de regiunea maculară
c.faptul că vederea maculară este determinată de eferențele nervului optic
d.conservarea tractului optic în leziunile centrale
13.Ataxia optică este produsă de lezarea:
a.cortexului vizual primar
b.cortexului vizual secundar
c.cortexurilor vizuale post-terțiare
d.lobului parietal posterior
14.Studiile de caz ale pacienților cu leziuni occipitale sugerează că:
a.ideea unui proces vizual monolitic este falsă
b.procesul vizual al oamenilor este mult mai omogen decât al altor primate
c.procesele vizuale primare sunt mai omogene decât cele post-terțiare
d.halucinațiile vizuale pot apărea fără ca pacientul să realizeze
15.Pacienții care nu pot percepe mai mult de un obiect suferă de:
a.agnozie vizuală
b.agnozie aperceptivă
c.simultanagnozie
d.prosopagnozie
16.Atunci când pacientul poate copia coerent un obiect, dar nu-l poate numi suferă de :
a.agnozie vizuală
b.agnozie asociativă
c.simultanagnozie
d.prosopagnozie
17.Alexia apare cel mai adesea ca rezultat al lezării:
a.cortexului vizual secundar
b.cortexului V4
c.girusului furisorm drept
d.girusului fusiform stâng
18.Activitatea top-down în imageria vizuală mentală își are originea în:
a.prefrontalul bilateral
b.prefrontalul stâng
c.prefrontalul drept
d.parietalul drept
19.Leziunile occipitale sunt caracterizate prin:
a.pierderea vederii maculare
b.conservarea vederii maculare
c.hemianopsii contralaterale leziunii
d.cvadrantopsii contralaterale leziunii
20.Arhitectura columnară a aferențelor vizuale a fost raportată pentru prima oară de:
a.Mishkin & Ungerleider
b.Marr
c.Hubel & Wiesel
d.Jeannerod, Goodale & Milner

21.Sindromul Anton denumește anosognozia:
a.cecității corticale
b.akinetopsiei
c.agnoziei
d.discromatopsiei
22.Sindromul Holmes include în plus față de sindromul Balint:
a.paralizia psihică a privirii
b.ataxia optică
c.simultanagnozia
d.dezorientarea vizuală
23.În mod uzual, halucinațiile vizuale din epilepsie sunt:
a.simple și stereotipe
b.simple și însoțite de halucinații auditive simple
c.complexe
d.inexistente
24.Halucinațiile vizuale care nu sunt prezente decât în timpul zilei sunt caracteristice:
a.schizofreniei
b.sindromului Charles Bonnet
c.delirium tremens-ului
d.epilepsiei
25.Halucinațiile pur vizuale date de o cecitate dobândită sunt caracteristice:
a.schizofreniei
b.sindromului Charles Bonnet
c.delirium tremens-ului
d.epilepsiei
26.În cecitatea corticală:
a.reflexele fotoluminoase sunt abolite
b.reflexele fotoluminoase sunt conservate
c.pacientul vede obiectele, dar nu le poate numi
d.pacientul nu vede decât obiectele statice, neputând percepe mișcarea
27.Etiologia cea mai frecventă a agnoziei vizuale aperceptive este:
a.o patologie vasculară
b.o patologie infecțioasă
c.intoxicația cu monoxid de carbon
d.sindromul Balint
17 decembrie 2019
1. Care sunt subdiviziunile neuroanatomice și funcționale majore ale lobului parietal?

2.Ce funcții îndeplinește la oameni lobul parietal?
3.Ce conexiuni semnificative are lobul parietal?
4.Ce simptomatologie este asociată cu leziunile de lob parietal? Ce etiologie pot avea acestea?
5.Care este legătura dintre activitatea hemodinamică din lobul parietal și halucinațiile tactile?
6.Ce legături există între organizarea materiei albe din lobul parietal și cogniția spațială?
7.Ce baterii neuropsihologice pentru evaluarea funcțiilor de lob parietal există?
Bibliografie:

575-607;
451-452;
1.Cortexul somatosenzorial primar se află în ariile Brodmann:
a.1,2
b.1,2,3
c.2,3,4
d.3,4,5
2.Lobulul parietal superior include ariile Brodmann:
a.5,6
b.5,7
c.4,5
d.39, 40
3.Lobulul parietal inferior include ariile Brodmann:
a.5,6
b.5,7
c.40,41
d.39, 40
4.Aria PE (din citoarhitectonia von Economo; BA 5+7) are majoritatea eferențelor către:
a.BA3
b.BA4
c.BA9
d.BA10
5.Aria PF (din citoachitectonia von Economo; BA7) primește eferențe de la:
a.BA 1,2,3
b.BA 2,3,4
c.BA 3,4,5
d.BA 39,40
6.Aria PG (din citoachitectonia von Economo; BA7+BA19) cel mai probabil realizează:
a.planificarea motorie
b.interacțiunea cu localizarea spațială a surselor auditive

c.un mixaj intermodal complex
d.integrarea surselor vizuale în localizarea spaială din lobul parietal superior
7.În modelul actualizat al lui Kravitz et al., principala cale dorsală care răspunde la întrebarea “cum”
este:
a.cea occipito-parietală
b.cea occipito-temporală
c.cea parieto-premotorie
d.cea temporo-parietală
8.Aferențele lobului parietal către prefrontal (BA46) joacă un rol în:
a.discriminarea distanțelor
b.oculomotilitate fină pentru explorarea spațiului înconjurător
c.codarea în memoria de scurtă durată a coordonatelor spațiale
d.codarea în memoria de lungă durată a coordonatelor spațiale
9.La un pacient cu o leziunie temporoparietală, o operație aritmetică mentală care i-ar pune probleme
ar fi:
a.9-5
b.150 x 2
c.774-30
d.458-61
10.Așa-numita pareză aferentă rezultă din leziuni în ariile:
a.BA 1,2,3
b.BA 5,7
c.BA 39, 40
d.BA5,7 + 39,40
11.Devierea privirii, simultanagnozia și ataxia optică sunt caracteristice sindromului:
a.Charles Bonnet
b.Cotard
c.Balint
d.Gerstmann
12.Un test al ceasului la care pacientul desenează doar o jumătate de ceas după o leziune parietală
indică:
a.deficiențe de câmp vizual
b.hemineglijență
c.ataxie optică
d.agnozie vizuală
13.Leziunile care produc hemineglijență contralaterală sunt cel mai adesea localizate:
a.în ariile vizuale post-terțiare
b.în lobul parietal superior
c.în lobul parietal inferior
d.în scizura parieto-occipitală
14.Aria leziunii sugerată de Warrington și Taylor (1973) pentru pacienții care nu recunosc obiectele din
unghiuri ciudate (ex. o sticlă sau o găleată văzută de sus) era:
a.lobul parietal inferior
b.lobul parietal superior
c.scizura parieto-occipitală
d.joncțiunea temporo-occipito-parietală
15.Sindromul Gerstmann NU se caracterizează prin:
a.ataxie
b.apraxie
c.discalculie
d.agnozie stânga-dreapta
16.Imposibilitatea de a copia gesturile clinicianului se numește:
a.apraxie constructivă
b.apraxie ideomotorie
c.agnozie gestuală
d.agnozie constructivă
17.Discriminarea stânga-dreapta este cel mai probabil un deficit de:
a.lob parietal stâng
b.lob parietal drept
c.joncțiune temporo-occipitală
d.lob parietal inferior
18.Testul Benton verifică:
a.discriminarea stânga-dreapta
b.hemineglijența
c.recunoașterea tactilă
d.discriminarea în două puncte
19.Testul bisecției dreptelor verifică:
b.hemineglijența
20.Testul ceasului verifică:
b.hemineglijența
21.Testul figurilor incomplete Gollin verifică:
b.hemineglijența
c.percepția vizuală
22.Testul cutiei de tip Kimura discriminează foarte bine normalii de:
a.agnozici
b.afazici
c.apraxici
d.hemineglijenți
23.Dezorientarea de îndreptare, în care pacienții nu-și pot organiza mental un traseu pe care să meargă
pentru a ajunge într-un punct dorit, deși recunosc punctele de reper, a fost asociată cu leziuni în:
a.cingularul anterior
c.lobul parietal superior (BA 5,7)
d.scizura temporo-occipitală
24.Agnozia punctelor de reper, în care pacienții sunt incapabili de a recunoaște puncte de reper
cunoscute în prealabil pentru a se orienta spațial, a fost asociată cu leziuni în:
a.fusiforme
c.lobul parietal superior (BA 5,7)
d.scizura temporo-occipitală
25.Celulele localizatoare (place cells), descrise pentru prima oară de John O’Keefe (premiat cu Nobel
ulterior) și Jonathan Dostrovsky sunt localizate în:
a.lobul parietal superior
b.lobul parietal inferior
c.scizura parieto-occipitală
d.hipocamp
26.Sindroamele Gerstmann sau Anton-Babinski sunt cel mai adesea date de lezarea ariilor Brodmann:
a.1,2,3
b.5,7
c.39,40
d.toate cele de mai sus
27.Un pacient incapabil să recunoască un obiect prin percepție tactilă exclusivă suferă de:
a.astereognozie
b.apraxie
c.ataxie parietală
d.sindrom Balint
28.Nistagmusul optocinetic poate fi alterat în leziunile parietale:
a.subcorticale
b.corticale
c.posterioare
d.inferioare
29.Pierderea de către bolnav a capacității de a numi diferite părți din corpul său sau al examinatorului se
numește:
a.asimbolie
b.asomatognozie
c.apraxie
d.autotopagnozie
30.Anosognozia hemiplegiei se numește:
a.sindrom Anton
b.sindrom Anton-Babinski
c.sindrom Gerstmann
d.sindrom Balint
31.Agnozia digitală, agrafia, dezorientarea dreaptea stânga și discalculia sunt grupate în sindromul:
a.Anton
b.Anton-Babinski
c.Gerstmann
d.Balint
31.Hemineglijența (neglijența spațială unilaterală) este o disfuncție:
a.senzorială
b.motorie
c.atențională
d.vizuală
32.În majoritatea cazurilor, hemineglijența (neglijența spațială unilaterală) apare ca urmare a leziunilor:
a.parietale inferioare
b.parietale superioare
c.parietale posterioare
d.parieto-temporale
7 ianuarie 2020
1. Ce sugerau studiile PET făcute în anii 60 de Lassen și Ingvar și mai târziu, în anii 80, de Friberg și Roland
despre cantitatea de informație compatibilă în procesarea conștientă?
2.Cum s-a calculat neurofiziologic diferența dintre cantitatea de informație primită continuu de analizatori și
cantitatea de informație compatibilă cu procesarea conștientă?
3.Ce concluziona George Miller în 1956, când sintetiza rezultatele empirice ale epocii cu privire la capacitatea
atențională sub titlul “The Magical Number Seven”? Din ce studii a cules rezultatele și ce spunea fiecare?
4.Ce sunt cele două sisteme cognitive descrise de Daniel Kahneman? Când au fost descrise pentru prima oară și
cum funcționează fiecare dintre ele? Ce sugerează această conceptualizare despre procesarea explicită
(conștientă) și procesele atenționale?
5.De ce conceptualizarea cogniției umane în termenii celor două sisteme este considerată absurdă în cercurile
științifice?
6.Care sunt relațiile dintre cele două sisteme?
7.Ce sunt euristicile? La ce se referă conceptul de euristică afectivă?
8.La ce se referă conceptul “legii numerelor mici”? În ce fel este acesta contraproductiv în gândirea umană?
9.Ce impact are prezumția existenței unei “legi a numerelor mici” în cercetare, mai ales în cercetarea
psihologică?
10.Ce este inferența bayesiană? Cum evaluează probabilitățile în mod intuitiv mintea umană?
11.Ce înseamnă, în filosofie, termenul de “argumentare”?
12.Ce tipuri de erori logice și tactici de inducere în eroare există?
13.Cum a contra-argumentat David Hume împotriva argumentului ceasornicarului inteligent?
14.Ce impact a avut Teoria Evoluției asupra manierei în care filosofii conceptualizează natura umană?
15.Ce a schimbat Darwin în biologia epocii și cum și-a argumentat punctele de vedere?
16.Ce a schimbat radical în istoria filosofiei Bertrand Rusell? Ce un paradox Russell?
17.Cum conceptualiza ontologia Meinongiană existența și ce contra-argumente a adus Russell împotrivă?
18.E actualul rege al Franței chel?
19.Cum a argumentat A.J. Ayer că nu poate exista cunoaștere morală?
20.În ce fel a schimbat filosofia lingvistică gândirea lui Ludwig Wittgenstein? Ce sunt “jocurile lingvistice”?
21.În ce fel a revoluționat filosofia științei paradigma raționalismului critic înființată de Karl Popper? Care a fost
contribuția ulterioară a lui Thomas Kuhn?
22.De ce teoria gravitației a lui Isaac Newton nu e “adevărată”?
23.Ce înseamnă conceptul de falsificabilitate și ce implicații are pentru sistemele de credințe?
24.Cum s-a împiedicat psihanaliza în drumul către știință de lipsa falsificabilității observată de Popper? Ce
implicații au observațiile lui Popper despre psihoterapia contemporană?
25.De ce nu erau de acord Kuhn și Popper?
26.Ce este teoria minții? Ce rol are în cogniția socială? Ce corelate neurale ale teoriei minții se cunosc? Ce
patologii afectează semnificativ teoria minții?
27.Ce mecanisme neurale implicate în luarea deciziilor, controlului cognitiv și ale căutării recompenselor se
cunosc? Ce implicații ar putea avea fiecare dintre acestea pentru sistemele de credințe?
28.Cum se răspunde corect la întrebarea de ce? De ce?
29.Ce spun rezultatele sintetizate de A.D. Craig despre rolul cortexului insular în procesarea sinelui?
30.Ce rol joacă emoția în credințe? Cum poate fi manipulată și din ce surse? Ce implicații are procesarea
emoțională pentru cogniția socială și luarea deciziilor? Ce substrat neural se cunoaște pentru procesarea
emoțională?
31.Ce impact are lezarea cortexului prefrontal la cei foarte tineri?
32.Ce se cunoaște despre substratul neurobiologic al comportamentelor etice? Cum ar arăta o lume de pacienți
hipofrontali?
Bibliografie:
1. Tor Nørretranders – Iluzia utilizatorului. Despre limitele conștiinței, p.118-140;

2. Daniel Kahneman – Gândire rapidă, gândire lentă, p.29-45; 63-67; 146-165; 230-242;
3. Bo Bennett – Logically Fallacious: The Ultimate Collection of Over 300 Logical
Fallacies, p. 13-17; 25-35; 48; 51-56; 61-62; 76-77; 107-108; 112; 117-118; 119; 120-121;
131; 185; 213-214; 252-253;
4. Nigel Warburton – A Little History of Philosophy, p.99-105; 145-151; 183-196; 202-208;
214-222;
Neuroscience, p.1-22;
neuroștiințele dezvoltării, p.50-56; 134-162; 281-294;
7. Antonio Damasio – În căutarea lui Spinoza. Cum explică știința sentimentele, p.102-
104; 132-173;
14 ianuarie 2020
1.Ce este dualismul cartezian? Care sunt implicațiile sale pentru neuroștiință?
2.Care erau concepțiile lui Spinoza despre liberul arbitru?
3.Pot gândi computerele? Ce concluzionează Alan Turing și John Searle? De ce?
4.Care sunt înțelesurile posibile ale termenului de conștiință? Care dintre acestea se utilizează în neuroștiință și
ce corelate neurale ale acesteia se cunosc? Ce sugerează Crick și Koch despre originea neurală a conștiinței?
5.Care este ipoteza echivalenței minte-creier? Ce obiecții și cât de fondate se aduc acestei ipoteze?
6.Ce NU este conștiința în opinia lui Damasio? De ce?
7.Ce structuri cerebrale sunt esențiale în emergența conștiinței? Ce structuri nu sunt esențiale și cum s-a făcut
diferența?
8.Cum s-a descoperit potențialul pregătitor care apare înaintea acțiunilor motorii? Ce implicații are acesta
pentru liberul arbitru?
9.Cum s-au desfășurat experimentele lui Benjamin Libet care investigau existența liberului arbitru? Ce implicații
au acestea?
10.Ce ne pot spune studiile pacienților cu calosotomie despre liberul arbitru?
11.La ce se referă Scott Lilienfeld și Sally Satel atunci când vorbesc despre eroarea de argumentare a “bolii
neurologice” a adicției sau criminalității? Care sunt limitele neuroștiinței în înțelegerea determinismului neural
al unor asemenea probleme (adicție, criminalitate)? De ce?
Bibliografie:
1. Nigel Warburton – A Little History of Philosophy, p.62-69; 76-80; 234-239;

3. Antonio Damasio – Sinele. Construirea creierului conștient, p. 348-351; 196-208; 234-
236; 270-294;
4. Tor Nørretranders – Iluzia utilizatorului. Despre limitele conștiinței, p. 213-248; 272-
286
Neuroscience, p. 49-73;

Handbook Neuro3 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Handbook Neuro3 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Examen

• Minim 5 (5/10) puncte la seminar

Algoritmul notei finale

În săptămâna 8 (18-22 noiembrie) va avea loc un test de seminar constând în 40 de întrebări

Săptămâna Cursul Detalii

Săptămâna 2 (8 octombrie) 01.Introducere în Istoria disputelor legate de creier

Săptămâna 12 (17 decembrie) 11.Lobul parietal Funcții tactile și de orientare

Săptămâna Seminarul Detalii

Săptămâna 1 (1-4 octombrie) 01.Terminologie Introducere în folosirea corectă a

Săptămâna 2 (7-11 octombrie) 02.Introducere în Rolul neuroștiinței în psihologie.

Săptămâna 13 (6-10 ianuarie) 13.Sisteme de TEST DE SEMINAR

1-4 octombrie 2019

Întrebări posibile pentru testul 1 de seminar (18-22 noiembrie)

1.Termenul de splitting (tradus clivaj în română):

a.se folosește interschimbabil în psihanaliză și în tulburările de personalitate

b.are înțelesuri radical diferite în psihanaliză și referitor la borderline

c.s-a folosit în psihanaliză până în anii 70, dar a fost abandonat

2.Sintagma “gena pentru” (schizofrenie, depresie, homosexualitate) este incorectă deoarece:

a.aceste constructe nu se moștenesc genetic

b.acestea sunt poligenice

c.schizofrenia și depresia nu sunt fenotipuri

d.există prea puține dovezi legate de genetica acestor constructe

b.corectă numai dacă vorbim de arii a căror activitate o cunoaștem

c.greșită atunci când vorbim de patologii psihiatrice

d.greșită pentru că tot creierul este 100% activ mereu

4.Apatia urbană (apatia trecătorului – Kitty Genovese):

b.este un mit care nu a fost susținut de cercetări recente

c.funcționează numai în societățile occidentale

d.funcționează numai în societățile orientale

5.Sintagma dezechilibru chimic:

c.nu are sens deoarece nu știm nivelurile optime de neurotransmițători

d.este incorectă dacă vorbim despre Prozac sau Zoloft

6.Testul cu detectorul de minciuni:

a.este o denumire incorectă, deoarece se testează răspunsuri fiziologice nespecifice

b.poate funcționa robust numai în cazul celor care mint uzual

d.este o metodă robustă de identificare a celor care mint

7.Supranumirea oxitocinei ca moleculă a iubirii:

b.este greșită deoarece oxitocina este molecula încrederii, nu a iubirii

d.este corectă doar dacă vorbim de iubrea romantică

8.Sintagma “semnătură neurală”:

3. De ce a abandonat Freud neurologia și cum a influențat decizia sa dezvoltarea ulterioară a psihologiei?

1. Mihai Ioan Botez – Neuropsihologie clinică și neurologia comportamentului, p.3-5;

Întrebări posibile pentru examen:

2.Concepția lui Franz Gall:

a.s-a numit frenologie și postula posibilitatea psihodiagnosticului în asimetriile ventriculare

b.s-a numit localizaționism și postula posibilitatea psihodiagnosticului în variațiunile superficiale ale

d.s-a numit holism și postula posibilitatea psihodiagnosticului în asimetriile ventriculare

3.Cele două tipuri majore de celule care alcătuiesc creierul sunt:

b.neuronii și celulele gliale

d.conul axonal al neuronilor unipolari

5.Momentul de tranziție de la sfârșitul secolului 19 al lui Freud a fost esențial deoarece:

c.a desprins psihologia de neurologie și a marginalizat neuroștiința în psihologie

d.a permis tratarea isteriei fără terapie electroconvulsivă

6.Investigarea microscopică a creierului de către Camillo Golgi:

a.a confirmat definitiv structura omogenă a acestuia, în acord cu ideile epocii

b.a descoperit acetilcolina ca prim neurotransmițător, aducându-i un premiu Nobel

c.a descoperit structura complexă grupată în clustere a creierului

7. În secolul 18, Luigi Galvani a arătat că:

a.corpul uman conduce electricitatea

b.personalitatea poate fi citită în variațiile anatomice ale craniului

c.potențialul electric se propagă de-a lungul membranei neuronului

d.stimularea electrică a nervilor produce contracția lor

8. Atunci când Sigmund Freud a devenit interesat de isterie, a realizat o tranziție: