Sunteți pe pagina 1din 44

Viotela ROTĂRESCU Psihologie cognitivă

UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI


FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTELE EDUCATIEI
CATEDRA DE PSIHOLOGIE

PSIHOLOGIE COGNITIVA
SUPORT DE CURS PENTRU
FORMA DE INVATAMANT ID

DR. VIOLETA ROTARESCU


LECTOR

2009 – 2010

Copyright © DEPARTAMENT ID 2010


Viotela ROTĂRESCU Psihologie cognitivă

Acest material este destinat uzulului studenţilor Universităţii


din Bucureşti, forma de învăţământ la distanţă.
Conţinutul cursului este proprietatea intelectuală a
autorului/autorilor; designul, machetarea şi transpunerea în
format electronic aparţin Departamentului de Învăţământ la
Distanţă al Universităţii din Bucureşti.

Universitatea din Bucureşti


Editura CREDIS
Bd. Mihail Kogălniceanu, Nr. 36-46, Corp C, Etaj I, Sector 5
Tel: (021) 315 80 95; (021) 311 09 37, 031 405 79 40, 0723 27 33 47
Fax: (021) 315 80 96
Email: credis@credis.ro
Http://www.credis.ro

Copyright © DEPARTAMENT ID 2010


Viotela ROTĂRESCU Psihologie cognitivă

Tema1 -Aparitia psihologiei cognitive

Relaţia psihologiei cognitive cu celelalte domenii ale ştiinţei cognitive


Apariţia psihologiei cognitive ca ştiinţă

Definiţia psihologiei cognitive: disciplina ce studiaza modul in care


oamenii perccep, invata, memoreaza si reactualizeaza, precum si modul in
care acestia gandesc informatiile.
Psihologia cognitivă are o serie de subdiviziuni:
1. Psihologia cognitivă a memoriei;
2. Psihologia cognitivă a categorizării (formării de noţiuni);
3. Psihologia cognitivă a percepţiei;

Psihologia cognitivă se leagă de alte 4 mari discipline care formează


domeniul larg al ştiinţelor cognitive:

Filosofia (minţii)

Lingvistică Matematica (inteligenţa


artificială)

2
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010
Viotela ROTĂRESCU Psihologie cognitivă

Neuroştiinţele Psihologia cognitivă

Antecedente filosofice ale psihologiei

Filosofia care foloseşte ca metodă de Fiziologia – studiul ştiinţific aş


înţelegere a universului introspecţia. funcţiilor de susţinere a vieţii prin
intermediul metodelor empirice.
Unele dintre întrebările fundamentale pe care şi le-au pus oamenii în
legătură cu cele două modalităţi de studiu sunt şi astăzi valabile (exemplu:
care este cea mai bună metodă se studiu a minţii umane?)

Platon (428 – 348 î.e.n.) postulează Aristotel (384 – 322 î.e.n.):


teoria formelor (teoria dualistă): realitatea este formată din lumea
realitatea nu este doar a obiectelor concretă de obiecte care ne sunt
concrete pe care le putem percepe accesibile prin simţuri.
prin simţuri, ci şi cea a obiectelor
abstracte pe care obiectele concrete
le întruchipează. Realitatea nu e
inerenta obiectelor particulare, ci
consta in ideile abstracte despre
obiectele care exista in mintea
noastra.

Dată fiind polemica, cei doi preferau metode diferite de cercetare.

3
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010
Viotela ROTĂRESCU Psihologie cognitivă

Teză: Antiteză:
Platon: observaţia este imperfectă Aristotel: observaţia este singura
pentru că ne poate distrage de la modalitatea de cunoaştere şi de
aflarea adevărului. Astfel se pun aflare a adevărului. Astfel se pun
bazele abordării raţionaliste – bazele abordării empiriste.
cunoaşterea este obţinută prin
analiză logică, mintea nu se
formează, ci există.

Sinteză:
La baza oricărei observaţii empirice trebuie să stea o teorie ştiinţifică, dar
observaţiile pot revizui teoria respectivă.

Teză: Antiteză:
Rene Descartes a jucat un rol foarte John Locke: mintea este o tablă care
important în dezvoltarea teoriilor se umple cu cunoaştere prin
minţii şi a psihologiei cognitive. experienţa acumulată de-a lungul
„Ideile sunt înnăscute”. vieţii (tabula rasa).

Sinteză:
Immanuel Kant: cele două orientări îşi au fiecare rolul şi importanţa ei.

4
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010
Viotela ROTĂRESCU Psihologie cognitivă

Antecedente psihologice ale psihologiei cognitive:


- unii: să cunoaştem structura minţii – anatomia ei (structuralism –
Europa);
- alţii: sa cunoaştem funcţiile, procesele minţii - fiziologia ei
(functionalism – America).

Teză: Antiteză:
Structuralismul avea ca scop Funcţionalismul afirmă că psihologii
înţelegerea minţii şi a elementelor ei ar trebui mai degrabă să se centreze
componente. Wilhelm Wundt pe studiul proceselor şi mai puţin pe
considera că principala modalitate structură. Întrebarea de bază este
de studiu a minţii este introspecţia „care este relaţia funcţională dintre
(analiza elementelor informaţionale stimul şi răspuns?”.
care ajung la nivelul conştiinţei). E. Utilizează o mai mare diversitate de
Titchener considera conştiinţa ca metode, folosesc acele metode
fiind formată din senzaţii, imagini şi necesare pentru atingerea scopului
afecte. de cunoaştere.
Pragmatism – cercetarea este
justificată numai dacă este utilă,
adică dacă putem utiliza cumva
rezultatele ei.
Reprezentanţi: William James, John
Dewey.

Sinteză integrată:

5
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010
Viotela ROTĂRESCU Psihologie cognitivă

• Asociaţionismul pleacă de la întrebarea: „Care este modul prin care se


asociază ideile între ele pentru a rezulta într-o formă de învăţare?
- regulile de asociere ale ideilor sunt contiguitatea, similaritatea şi
contrastul.
- reprezentanţi: Ebbinghaus (metoda introspecţiei experimentale),
Thorndike (asocierile au la bază satisfacţia; relaţia S-R se menţine în
timp dacă răspunsul este satisfăcător sau premiat)
- behaviorismul este o variantă extremă de asociaţionism
- între asociaţionism şi behaviorism stau studiile lui Pavlov care
cercetează relaţia S-R pe baza experimentelor efectuate pe animale
• Behaviorismul se centrează exclusiv pe asocierea dintre mediu (S) şi om,
în funcţie de comportamentul observabil (R).
- reprezentanţi: J. Watson (limbajul – mişcări musculare, excluzând
gândirea), B. Skinner (condiţionarea operantă), Tolman (behaviorism
teleologic – comportament orientat spre scop).
• Psihologia gestaltistă considera înţelegerea fenomenelor psihice ca fiind
mai bună atunci când acestea sunt văzute ca întreguri organizate şi
structurate şi nu atunci când sunt privite ca fenomene formate din părţi
mai mici.

Emergenta psihologiei cognitive

Psihologia cognitiva a aparut ca un efort integrat al mai multor


discipline: lingvistica, psihologia, antropologia, sistemele de comunicare si
evolutia tehnicii.

6
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010
Viotela ROTĂRESCU Psihologie cognitivă

K. Lashley (1948) - articol de analiza a relatiei dintre structurile si


functionarea acestora
Creierul - organ activ, dinamic, dispune de capacitatea de a coordona
activitatea umana, aceasta activitate nu putea fi explicata doar prin
conditionarea simpla.
Donald Hebb (1949) - primul psiholog care a elaborat o teorie
cognitiva asupra modului in care creierul realizeaza procesele cognitive. A
influentat profund toate cercetarile ulterioare. Conceptul lui se numeste
“cells assembly”(adunarii de celule). Interesat de modul in care se modifica
structurile sinapselor ca urmare a invatarii. A propus deci acest concept, pe
care le vedea (celulele) ca structuri neuronale coordonale care se dezvolta
prin stimularea frecventa, ele fiind o baza a invatarii cerebrale.
Grupurile celule se dezvolta in timp pe masura ce creste capacitatea
unui neuron de a stimula rata descarcarilor de impulsuri catre un alt neuron
cu care este conectat. O reprezentare interna, mentala a unui eveniment
extern ar putea fi data de o structura ierarhica formata din mai multe adunari
de celule.

Ingineria si dezvoltarea calculatoarelor


Dezvoltarea telecomunicatiei, calculatoare; preluarea termenilor de:
procesare a informatiilor (paralela sau distribuita), limitelor de procesare a
informatiei.

Domenii cheie ale psihologiei cognitive


a) Inca se pune problema innascut-dobandit
b) Rationalism vs. empirism

7
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010
Viotela ROTĂRESCU Psihologie cognitivă

c) Structuri vs. procese


d) Validitatea inferentei cauzale vs. validitatea ecologica
e) Cercetare fundamentala vs. cercetare practica
f) Raport intre metode biologice vs. metode comportamentale
Teme cheie ale psihologiei cognitive

a) Datele din psihologia cognitiva pot fi intelese pe deplin numai


in contextul unei teorii stiintifice, dar teoriile sunt goale, fara continut.
b) Cognitia este adaptativa in general, dar nu in toate situatiile
concrete.
c) Procesele cognitive interactioneaza intre ele, dar si cu alte tipuri
de procese noncognitive.
d) Cunoasterea necesita studiere printr-o varietate de metode
stiintifice.
e) Toata cercetarea fundamentala in psihologia cognitiva poate
conduce la aplicatii dupa cum si toata cercetarea aplicativa poate duce la
intelegerea fundamentala.

8
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010
Viotela ROTĂRESCU Psihologie cognitivă

Tema 2 - Metodologia in psihologia cognitiva

Psihologia cognitiva este o disciplina complexa care foloseste


numeroase metode de cercetare. Cele mai importante sunt: experimentele de
laborator, cercetarile psihobiologice, instrumentele autoadministrate
(protocoale verbale, autoevaluare, jurnale etc), studiile de caz, observatiile
naturaliste, simularile pe calculator si inteligenta artificiala.

Experimentele de laborator

A. Descrierea metodei – Prin aceasta metoda se obtin rezultate si raspunsuri


de la subiectii cercetati, intr-un anume loc si timp.

B. Validitatea inferentelor cauzale: constituirea lotului de subiecti – inclusa,


obisnuita

C. Validitatea inferentelor cauzale: controlul variabilelor experimentale -


inclusa, obisnuita

D. Marimea esantionului – poate fi oricat de mare. Are insa si o limita


inferioara, cel putin pentru experimental clasic, de minimum 30 subiecti.

E. Reprezentativitatea esantionului – esantionul poate fi reprezentativ.

9
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010
Viotela ROTĂRESCU Psihologie cognitivă

F. Validitatea ecologica – depinde de tipul de sarcina si de contextul in care


este aplicata; nu este improbabila

G. Informatii despre diferentele individuale – de obicei este o categorie de


infoamtii care este ignorata.

H. Puncte tari – a. usurinta in administrare, scorare, analiza statistica,


b. se poate aplica cu usurinta pe esantioane representative din
punct de vedere statistic
c. are o inalta probabilitate de obtinere de inferente cauzale
valide

I.Puncte slabe - a. nu este posibil intotdeauna sa generalizam rezultatele


dincolo de un anume interval de timp, loc, tip de sarcina,
b. pot sa apara discrepante intre rezultatele de laborator si
viata reala

Cercetarile psihobiologice

A. Descrierea metodei – studiaza creierul uman si animal prin cercetare


post-mortem sau metode de imagistica

B. Validitatea inferentelor cauzale: constituirea lotului de subiecti – nu se


realizeaza de obicei

10
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010
Viotela ROTĂRESCU Psihologie cognitivă

C. Validitatea inferentelor cauzale: controlul variabilelor experimentale –


variaza mult, functie de tehnica folosita

D. Marimea esantionului – de obicei este mic

E. Reprezentativitatea esantionului – deseori nu este reprezentativ

F. Validitatea ecologica – este improbabila in anumite circumstante

G. Informatii despre diferentele individuale – da, apar si se analizeaza


informatii despre diferentele individuale.

H. Puncte tari – a. furnizeaza dovezi ”hard” (fizice) ale functiilor cognitive,


prin identificare suportului lor fiziologic
b. ofera o perspectiva alternativa asupra proceselor cognitive,
altfel imposibil de obtinut;
c. se pot obtine tratamente ale persoanelor cu deficientelor
cognitive.

I. Puncte slabe – a. accesibilitate scazuta pentru cercetatori


b. necesita subiecti potriviti si multa tehnica scumpa
c. esantioanele sunt mici
d. studiile se bazeaza pe creiere patologice sau
animale, de aceea generalizarea poate pune probleme

Instrumentele autoadministrate

11
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010
Viotela ROTĂRESCU Psihologie cognitivă

A. Descrierea metodei – prin aceste metode se obtin raspunsuri de la subiecti


cu privire la cunoasterea lor prezenta sau reamintita

B. Validitatea inferentelor cauzale: constituirea lotului de subiecti – nu se


aplica

C. Validitatea inferentelor cauzale: controlul variabilelor experimentale –


probabil nu

D. Marimea esantionului – probabil ca este mic

E. Reprezentativitatea esantionului – poate fi reprezentativ

F. Validitatea ecologica – depinde (vezi punctele tari si slabe)

G. Informatii despre diferentele individuale – se obtin informatii despre


diferentele individuale.

H. Puncte tari – a. acces la insight-urile subiectilor (din punctul lor de


vedere), care, poate, nu este accesibil prin alte mijloace

I. Puncte slabe – a. nu se spune nimic despre procesele din afara


constiintei
b. uneori, autoadministrarea instrumentelor poate
influenta procesul cognitiv despre care este vorba

12
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010
Viotela ROTĂRESCU Psihologie cognitivă

c. pot sa apara discrepante intre realitate si relatarile


subiectilor (distorsiuni)

Studiile de caz

A. Descrierea metodei – vizeaza studiul intensive al indivizilor, tragand


concluzii cu privire la comportamentul general.

B. Validitatea inferentelor cauzale: constituirea lotului de subiecti – foarte


improbabila

C. Validitatea inferentelor cauzale: controlul variabilelor experimentale –


foarte improbabila

D. Marimea esantionului – de obicei este mic

E. Reprezentativitatea esantionului – improbabil de a fi reprezentativ

F. Validitatea ecologica – inalta validitate ecologica pentru cazurile


individuale, mai mica la generalizare

G. Informatii despre diferentele individuale – se obtin numeroase detalii


privind diferentele individuale.

H. Puncte tari – a. acces la multe informatii despre subiecti, inclusive despre


contextele istorice si prezente, care nu sunt disponibile prin alte mijloace.
b. pot furniza solutii pentru grupuri sau personae exceptionale.

13
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010
Viotela ROTĂRESCU Psihologie cognitivă

I. Puncte slabe – a. aplicabilitate limitata


b. esantionul este foarte mic si nereprezentativ, de
aceea impiedica generalizarea

Observatiile naturaliste

A. Descrierea metodei – observa situatii din viata reala (clasa, loc de munca,
acasa)

B. Validitatea inferentelor cauzale: constituirea lotului de subiecti – nu se


aplica

C. Validitatea inferentelor cauzale: controlul variabilelor experimentale - nu

D. Marimea esantionului – probabil mic

E. Reprezentativitatea esantionului – poate fi reprezentativ

F. Validitatea ecologica - da

G. Informatii despre diferentele individuale – posibil, dar accentual cade pe


aspecte de mediu, diferentiatoare, sin u pe diferentele individuale

H. Puncte tari – permite accesul la o bogata informatie contextuala, care nu


este disponibila prin alte mijloace.

14
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010
Viotela ROTĂRESCU Psihologie cognitivă

I. Puncte slabe – a. lipsa controlului experimental


b. posibila influentare a comportamentului observat
din cauza prezentei observatorului

Simularile pe calculator si inteligenta artificiala

A. Descrierea metodei – simularile: incearca sa replice pe calculator


performantele cognitive umane in variate sarcini; inteligenta artificiala:
foloseste pentru a demonstra, cu ajutorul computerelor, performantele
cognitive inteligente, indifferent daca ea seamana sau nu cu cognitia umana.

B. Validitatea inferentelor cauzale: constituirea lotului de subiecti – nu se


aplica

C. Validitatea inferentelor cauzale: controlul variabilelor experimentale –


control deplin asupra variabilelor de interes

D. Marimea esantionului - nu se aplica

E. Reprezentativitatea esantionului - nu se aplica

F. Validitatea ecologica - nu se aplica

G. Informatii despre diferentele individuale - nu se aplica

15
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010
Viotela ROTĂRESCU Psihologie cognitivă

H. Puncte tari – a. permite explorarea unei game largi de posibilitati privind


modelarea proceselor cognitive
b. permite testarea clara (fara interventia variabilelor
perturbatoare) a ipotezelor initiale
c. poate conduce la numeroase aplicatii practice

I. Puncte slabe – a. apar limitari din cauza restrictiilor impuse de hardware


asupra software
b. chiar simularile care vizeaza modelarea comportamentului
uman pot fi modalitati imperfecte de aratare a modului in care functioneaza
creierul

16
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010
Viotela ROTĂRESCU Psihologie cognitivă

Tema 3 - Reprezentările

Termeni cheie folosiţi:


model de grupare (model de “ clustering”) = model de reprezentare a
cunoştinţelor în care conceptele sunt stocate împreună
economie cognitiva = particularitate a modelelor în care itemii sunt
stocaţi cu redundanţa scăzută
cunoştinţe declarative = cunoştinţe factuale
lexicon intern = dicţionar mental
particular afirmativă = trasătură a seturilor în care sunt incluse
componente ale categoriilor
cunoştinţe procedurale = cunoştinţe despre cum să facem anumite
lucruri
sisteme de producţie = sisteme mentale în care cunoştinţele sunt stocate
ca reguli de producţie
cunoştinţe productive = cunoştinţe bazate pe sistemele de producţie
modele propoziţionale = modele în care cunoştinţele sunt stocate ca
propoziţii
propoziţii = cele mai mici componente ale cunoaşterii care pot exista
independent
scheme, structuri, scenarii = forme ale stocării cunoştinţelor şi ale
reprezentării
model de comparare a trăsăturilor semantice = reprezentare a
cunoştinţelor în care cuvintele devin seturi de trăsături şi elementele
componente sunt comparate
modelele reţelelor semantice = modele ierarhice de reprezentare a
cunoştinţelor care cuprind noduri şi atribute

17
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010
Viotela ROTĂRESCU Psihologie cognitivă

“priming” semantic = fenomen în care prezentarea unui cuvânt va duce


la reamintirea unor cuvinte legate de el
modelul setului teoretic = un tip de model de “ clustering” (grupare) în
care categoriile şi atributele sunt stocate împreună
propagarea activării = prezentarea unui item dintr-o reţea semantică va
activa reţeaua cea mai apropiată
universal afirmativă = trăsătură a seturilor în care toţi membri unei
categorii sunt incluşi

În acest capitol vom studia organizarea materialului - reprezentarea


cunoştinţelor.

REPREZENTAREA CUNOŞTINŢELOR

Cunoştinţele sunt informaţii organizate care pot fi utilizate în moduri


particulare. Psihologia Cognitivă s-a centrat pe acestă arie şi în mod specific
asupra reprezentării cunoştinţelor semantice. Aceasta pentru că limbajul şi
utilizarea lui s-au de-zvoltat îndelung, iar noi putem avea acces la studiul
informaţiei semantice.
Astfel studiul Psihologiei Cognitive asupra reprezentării mentale s-a
concentrat pe lexiconul intern sau dicţionarul mental. Cuvintele îşi au
valoarea în conceptele pe care le reprezintă iar studiind modul în care le
reactualizăm şi le folosim înseamnă că putem cunoaşte continutul, structura
şi procesul lexiconului intern.
Modurile în care putem studia organizarea este bazat pe tehnicile de
laborator, deşi există şi tehnici ecologic valide pe care le putem utiliza. Un
fenomen particular care a fost studiat minuţios este tendinta ca accesul unui

18
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010
Viotela ROTĂRESCU Psihologie cognitivă

item lexical să ducă la accesul eficient al altor itemi de care acesta este legat
semantic. Acest fenomen este cunoscut ca priming semantic (Foss, 1982).
De exemplu, dacă vi se prezinta cuvântul pâine, există o mare probabilitate
să vă gândiţi la cuvântul unt. Aceasta este baza unei tehnici psihanalitice
numită liberă asociere, dar acesta ar fi inutilă dacă nu ar exista asociaţii care
să fie comune pentru toţi. Tehnica psihanalitică îşi propune să depisteze
aberaţiile în această uniformitate. Psihologia Cognitivă este mai degrabă
interesată să explice de ce facem cu toţii asociaţii. Există câteva explicaţii
teoretice pentru aceasta şi modele care îşi propun să descrie organizarea
semantică. Multe din aceste teorii au fost influenţate de munca lui Bower.
Studiind libera reactualizare, Bower a postulat că organizarea semantică a
memoriei se face într-o formă ierarhică iar acest fapt a dus la câteva idei,
inclusiv modelul de clustering, modelul comparării trăsăturilor semantice şi
modelele reţelelor.

MODELUL DE CLUSTERING

Baza acestui model constă în faptul că conceptele tind să fie grupate


împreună, astfel că amintirile despre câine sunt stocate cu cele despre alţi
câini ş.a.m.d. O extindere a acestei idei o reprezintă modelul setului teoretic.
Aici sunt stocaţi nu doar membrii unei categorii ci şi atributele lor.
Retragerea din aceste grupuri a membrilor, atributelor şi asociaţiilor implică
o căutare prin câteva seturi pentru a găsi potrivirea. Astfel că pentru a
raspunde la întrebarea ‘este pudelul caine?’ atributele setului ‘caine’ sunt
comparate cu cele ale ‘pudelului’ şi cu cât suprapunerea este mai mare cu
atât mai repede este dat răspunsul. Acest aspect este măsurat prin timpul de
reacţie. Există două tipuri de relaţii: universal afirmative (UA) şi particular

19
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010
Viotela ROTĂRESCU Psihologie cognitivă

afirmative (PA). AU înseamnă că toţi membri unei categorii sunt incluşi în


cealaltă (‘toţi pudeii sunt câini’), în timp ce PA înseamnă că numai o
porţiune dintr-o categorie este inclusă în celaltă (‘unele animale sunt câini’).
Aceste relaţii sunt importante pentru aplicaţiile logicii. Meyer (1983) a
propus existenţa a două stadii în procesul de verificare. Dacă seturile nu se
intersectează, se ia repede o decizie negativă. Dacă există o intersectare între
seturi este activat al doilea stadiu pentru a determina existenţa unei potriviri.
Astfel ‘toţi caînii sunt pisici’ duce la o decizie negativă, dar ‘toate animalele
sunt câini’ determină o decizie mai înceată deoarece există o intersecţie între
cele două seturi. Aceasta este mediată de marimea seturilor implicate.
Oricum mărimea seturilor nu este motivul pentru diferenţa în răspunsuri
când unii membri ai setului sunt mai tipici decât alţii. De exemplu, la ‘un
porumbel este o pasăre’ se răspunde mai repede decât la afirmaţia ‘un struţ (
pasăre din Africa; are picioare lungi, aleargă foarte repede dar nu poate
zbura) este o pasăre’. O dezvoltare a modelului de clustering numită modelul
setului teoretic încearcă să explice acest fapt.

MODELUL COMPARĂRII TRĂSĂTURILOR SEMANTICE

Smith & al. (1974) a sugerat ideea cuvintelor reprezentate ca seturi de


trăsături semantice. Fiecare cuvânt are trăsături definitorii şi trăsături
caracteristice. Trăsăturile definitorii sunt cele care determină gruparea
membrilor în set (păsările au aripi, zboară, au două picioare); trăsăturile
caracteristice sunt acelea care descriu un exemplu particular (porumbeii sunt
mici şi maro, scot sunete specifice). Când un membru atipic, ex. un struţ,
este găsit se aplică doar unele trăsături definitorii, dar trebuie utilizate şi alte
informaţii. Există unii itemi care par să se conformeze setului, dar în

20
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010
Viotela ROTĂRESCU Psihologie cognitivă

realitate nu se întâmplă acest lucru. Este liliacul pasăre? El zboară, are două
aripi, două picioare, dar ştim din alte informaţii că el nu apartine setului
‘păsări’. Astfel că sunt disponibile diferite niveluri de comparaţie. O critică
majoră a acestui model este că trăsăturile definitorii nu pot avea proprietăţi
absolute. O singură trăsătură nu exprimă o pasăre.
Aceste două modele au în vedere proprietăţile organizarii mentale, dar
nu reuşesc să explice probleme mai largi ale cunoaşterii. Există teorii mai
generale ale memoriei semantice care urmează modelelor reţelelor.

MODELELE REŢELELOR SEMANTICE

Collins şi Quillian (1969) au dezvoltat ideea studiind organizarea


memoriei unui program computerizat. Ei lucrau la programul TLC
(Teachable Language Comprehender)- învatarea comprehensiunii
limbajului- care a fost realizat cu scopul întelegerii textului şi au adăugat noi
concepte de la nivelul textului la cel al memoriei. Reţeaua gândită astfel
poate reprezenta cunoştinţele ca noduri şi atribute într-o structură ierarhică.
Valoarea unei astfel de reprezentări este economia cognitivă, astfel că
atributele mai generale nu trebuie să fie stocate cu fiecare membru al
categoriei. Modelul încorporează căutări care se intersectează şi ierarhii care
se transmit.
Figura de mai jos este un alt exemplu al modului cum itemii pot fi
stocaţi în modelul lui Collins şi Quillian. Aici ‘canar’ e stocat cu
informatiile: e galben şi poate cânta. Dar un nod mai înalt este de asemenea
stocat cu atributele unei păsări şi chiar mai sus cu atributele unui animal.
Astfel, nu există redundanţă în stocare. Acest lucru se poate măsura prin
timpul de care participanţii au nevoie pentru a căuta şi valida proprietăţile

21
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010
Viotela ROTĂRESCU Psihologie cognitivă

itemilor individuali. Numărul nivelurilor prin care căutăm informaţia


măreşte timpul de răspuns. Aceasta este o descoperire care nu poate nega şi
care este uşor de testat. Dar există şi probleme cu această elegantă
reprezentare. În primul rând, nu fiecare cuvânt sau concept are clar definit
setul de atribute, astfel că structura ierarhică nu se realizează. De asemenea
apare problema similarităţii categoriale. Pentru a determina că ostrich-ul şi
canarul sunt în aceeaşi categorie este uşor; este un pas în ierarhie către
‘pasăre’. Dar să presupunem că suntem întrebaţi dacă ‘elefantul’ şi ‘canarul’
sunt în aceeaşi categorie. Conform economiei cognitive a stocării am avea
nevoie de un timp mai lung, implicand paşii în sus-ul şi în jos-ul ierarhiei.
Dacă acest lucru se verifică în laborator, există şanse ca participanţilor să nu
le ia mult timp pentru a răspunde că elefanţii şi canarii nu fac parte din
aceeaşi categorie! Această problemă nu poate fi prevăzută de modelul lui
Collins şi Quillian. (Shacter & Wallace, 1970)

22
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010
Viotela ROTĂRESCU Psihologie cognitivă

are piele
ANIMAL se mişcă
respiră
mănâncă

are aripi are aripi


PASĂRE zboară PEŞTE are solzi
are pene înoată

CANAR STRUT RECHIN SOMON

cântă zboară muşcă comestibil


e galben e înalt e periculos e roz

Modelul ierarhic al memoriei semantice după Collins şi Quillian

Modelul prezice următorul aspect: dacă e nevoie de timp îndelungat


pentru a spune că un canar poate zbura, atunci verificarea faptului că el cântă
sau zboară este stocată la nivelul ierarhiei. Conrad (1972) a încercat să
explice acest lucru examinând puterea legăturilor dintre cuvinte şi
proprietăţile lor. Frecvenţa înaltă sau joasă a propoziţiilor precum: ‘un canar
poate cânta’ (frecvenţa înaltă) şi ‘somonul are gură’ (frecvenţa joasă- de câte
ori aţi auzit oamenii vorbind despre gura somonului??) ar trebui să aibă

23
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010
Viotela ROTĂRESCU Psihologie cognitivă

acelaşi timp de procesare. Conrad a concluzionat că problema non-


redundanţei stocării şi economia cognitivă ar putea să nu aibă loc.
Modelul trebuie să fie modificat pentru a explica aceste descoperiri
conform cu care căutarea lineară în sus-ul şi în jos-ul ierarhiei nu are loc
(canar-elefant) şi că apar unele diferenţe puterea asociativă dintre legături.
Collins şi Loftus (1975) au propus de aceea o extindere teoretică cunoscută
ca modelul propagării activării (spreading activation model).

Propagarea activarii

In propagarea activarii conceptele se considera intr-un spatiu


conceptual, inlantuite prin asociere. Propagarea activarii in retea presupune
ca odata cu activarea unui item, cele alaturate sunt de asemenea activate.
Prezentarea cuvantului „cer” va activa „albastru”, „aeroplan”, „nor” etc.
foarte repede si cu o mica intarziere „verde”, „pilot” si „ploaie”. Odata cu
activarea fiecarui cuvant, activarea se raspandeste in retea. Amplitudinea
activarii depinde de intarirea relatiilor dintre nodul initial activat si celelalte.
Acest lucru ar putea explica amorsajul semantic, in cazul caruia un concept
devine mai usor de accesat dupa prezentarea amorsei.
Singura problema a acestei teorii este aceea ca desi e complexa, totusi
nu ofera o viziune realista asupra organizarii. Oricum, nu explica acele
relationari ce pot fi experimentate in mod spontan.
O alta problema cu modelele retelelor semantice de acest fel este, pur
si simplu, aceea ca ele descriu doar cuvinte si semnificatii si relatiile dintre
ele. O alternativa pentru aceste retele semantice sunt modelele retelelor
propozitionale.

24
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010
Viotela ROTĂRESCU Psihologie cognitivă

Retelele propozitionale

Preferabile reprezentarii cunostintelor ca si cuvinte izolate, ca in cazul


retelelor semantice, retelele propozitionale le reprezinta sub forma
propozitiilor. Propozitiile sunt cele mai mici elemente de cunostinte ce pot fi
considerate unitati cu sens. Anderson si Bower (1973) au dezvoltat aceasta
teorie a reprezentarii cunostintelor intr-un model cunoscut sub denumirea
de “Memoria Asociativa Umana”. Acesta este un model fundamental in care
cunostintele sunt reprezentate ca propozitii ce apar ca afirmatii asupra lumii.
Acestea sunt in general reprezentate ca si structuri subiect-predicat. De
exemplu, “aceasta pisica este alba” are ca subiect “aceasta pisica” si ca
predicat “este alba”. In H.A.M. aceasta ar fi reprezentata prin elementele ce
rezulta dintr-un nod factual. Reprezentarea unei propozitii mai complexe, “in
timpul noptii in parc hippie-ul a emotionat tinerii” (una dintre cele folosite
de Anderson si Bower) este prezentata dedesubt. Ea are elemente aditionale
referitoare la Timp, Loc si Context ca elemente ale Faptului afirmat. Cand
un verb este adaugat predicatului, Relatia si Obiectul derivate sunt de
asemenea adaugate. Derivatele sunt insotite de noduri conceptuale
reprezentand idei si de relatiile dintre ele. Nodurile conceptuale sunt
prezentate in memorie inaintea encodarii opozitiei.
Acest model a fost dezvoltat mai departe in A.C.T. (adaptive control
of thought). A.C.T include trei tipuri de reprezentari. Memoria de lucru este
o stocare
activa pe termen scurt continand informatiile accesibile la momentul
respective, incluzand reactualizarile din memoria de lunga durata.
Reprezentarile declarative sunt cunostintele factuale pe care le avem si

25
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010
Viotela ROTĂRESCU Psihologie cognitivă

reprezentările procedurale sunt precum cunostintele procedurale, dar


include sistemele de producţie. Productiile sistemului pot fi oricat de
complexe este necesar si pot reprezenta siruri (ordinea itemilor), imagini
spatiale sau coduri abstracte.

Modele conexioniste

O alternativa a modelelor de retele discutate pana acum deriva din


teoria conexionista. In retelele semantice si propozitionale, cunostintele sunt
considerate ca fiind stocate ca si obiecte si relatiile dintre ele. Modelele
conexioniste stocheaza forta conexiunii dintre itemi, ceea ce inseamna ca
stocajul este mai putin localizat si pattern-urile sunt mai degraba evocate
decat gasite. Aceasta se bazeaza pe conceptual de stocaj neural de nivel
primar, care este distribuit in parallel. Oricum, modelele nu corespund in
totalitate modelului creierului; cercetarile arata ca acesta este modelul cel
mai apropiat de functionarea creierului.

Dovezi neurocognitive ale reprezentarii cunostintelor

Invatarea si experienta schimba structura sistemului nervos.


Controversa aici este daca acele schimbari sunt legate de un stocaj de
cunostinte localizat sau imprastiat. Squire (1986) a studiat nivelul neural
concluzionand: cunostintele sunt intr-un stocaj localizat. Dar Squire a
sugerat ca procesarea informatiilor complexe pot fi distribuite, cu mai multe
parti de cunostinte amanuntite, formandu-se un nivel complex accesat la
nivel neuronal. Pacientii amnezici, de exemplu, prezinta deficiente in

26
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010
Viotela ROTĂRESCU Psihologie cognitivă

privinta memoriei episodice, dar isi pastreaza deprinderile. Aceasta a


determinat colectivul condus de Squire sa propuna faptul ca exista o
taxonomie a reprezentarii cunostintelor precum cea din tabelul de mai jos.
O asemenea structura presupune nu doar ca ar putea exista diferente in
stocarea neurala a cunostintelor, dar, de asemenea si diferente in memoria
constienta si inconstienta. Aceasta ar putea explica fenomenul amorsajului.
Perceptia cuvantului “cer” este intarita de prezentarea anterioara a
cuvantului “albastru”. “Cer” este stocat in memoria episodica, dar relatia cu
“albastru” este este procedurala si mai degraba inconstienta.

Taxonomia reprezentarilor cunostintelor propusa de colectivul condus de


Squire (1990)

Cunostinte declarative Cunostinte non-declarative


Semanti Episodic Deprinder Amorsaj Tendinte Neasociativ
c Eveniment i Perceptiv Conditionare obisnuinte
Fapte e Motric Semantic a clasica Senzitivizar
Perceptiv Influentare Conditionare e
Cognitiv a deciziilor a
Adaptativ si operationala
preferintelo
r

27
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010
Viotela ROTĂRESCU Psihologie cognitivă

Tema 4 - Memoria

1. Scurt istoric al conceptului de sistem mnezic


2. Sistemele mnezice: prezentare comparativă

1. Scurt istoric

Este o abordare relativ recentă în psihologia cognitivă, datată în anii


70. Multă vreme a dominat concepţia legată de existenţa unei singure
memorii, globale. Germenii acestei noi abordari ar putea fi sesizaţi chiar şi la
filosofii greci şi cei din evul mediu. Ei vorbeau despre existenţa memoriei
conştiente/inconştiente, a memoriei lungi sau scurte, precum şi a memoriei
vs. a uitării.
Lipsa studiilor sistematice şi a accesului la informaţia neurofiziologică
a ţinut pe loc multă vreme cunoaşterea.
În secolul XIX, Maine de Biran (1804 - Influenţa obişnuinţei asupra
facultăţii de a gândi) vorbea despre faptul că automatizarea duce la scăderea
conştientizării informaţiei. După părerea lui, existau trei forme de memorie:
- memorie mecanică
- memorie senzitivă
- memorie reprezentativă

La aceleaşi lucruri se refereau şi Broca, Wernicke, Gall.


Cercetările clinice au dus la rezultate contradictorii, ce nu au fost pe deplin
clarificate nici astazi.

28
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010
Viotela ROTĂRESCU Psihologie cognitivă

2. Sistemele mnezice - o analiză comparativă

În literatură sunt menţionate mai multe modalităţi de clasificare a


sistemelor mnezice. Dintre toate acestea, vom prezenta mai jos două dintre
ele, şi anume clasificarea lui Schacter şi Tulving, pe de o parte, şi
clasificarea lui Miclea, pe de altă parte.

2.1. Sistemul mnezic propus de Tulving şi Schacter (1994)

Sistem Alte denumiri Subsisteme Reactualizare


Procedural Nondeclarativ Deprinderi Implicita
motorii
Deprinderi
cognitive
Conditionare
simpla
Invatare simpla
asociativa etc.
Perceptual Nondeclarativ Forma vizuala Implicita
reprezentativ sau auditiva a
(PRS) cuvantului
Descriere
structurala
Semantic General Spatial Implicita ? (nu
Factual Relational stim inca exact)

29
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010
Viotela ROTĂRESCU Psihologie cognitivă

Cunoastere
Primar De lucru Vizual Explicit
Auditiv
Episodic Personala Explicit
Autobiografica
Memoria
evenimentelor -
personale

Sistemul procedural

- este o categorie mnezică mare, insuficient explorată


- conţine, probabil, foarte multe subsisteme, doar unele din ele fiinf
identificate până în prezent.
- serveşte la învăţarea de deprinderi, proceduri şi algoritmi (a acelor entităţi
informaţionale standardizate, cu caracter rutinier, din conduita noastră)
- producţiile nu au valoare de adevăr
- acest sistem mnezic nu stochează date sau reprezentări despre lumea
externă
- el operează la nivel automat (subconştient)
- produsul său este non-cognitiv (nu are legătură cu structurile
informaţionale acumulate de subiect)
- poate opera independent de structurile hipocampice
- reţine aspecte invariante sau fragmente de realitate.
- funcţionează aparte de formele cognitive ale memoriei
- poate fi vazut ca sistem ce se ocupă cu funcţii de memorare şi învăţare,
altele decât cele prezente la celelalte sisteme.

30
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010
Viotela ROTĂRESCU Psihologie cognitivă

Toate celelalte patru sisteme vizează cogniţia.

Sistemul perceptual-reprezentativ

- joacă un rol important în identificarea şi reţinerea de imagini şi cuvinte în


câmpul perceptiv
- operează la nivel presemantic
- este implicată în formele implicite ale memoriei (de exemplu, în amorsaj* -
vezi explicaţia termenului la finalul cursului)
- au apărut, în literatură, numeroase dovezi ale existenţei sale, aşa cum sunt
cercetările realizate asupra subiecţilor amnezici, care vizau memoria
implicită sau explicită, precum şi cercetările neuropsihologice asupra altor
categorii de bolnavi

Sistemul memoriei semantice

- face posibilă achiziţia şi retenţia informaţiei factuale despre lume


- conţine ansamblul informaţiilor, credinţelor de care dispune o persoană, şi
pe care le-a acumulat de-a lungul vieţii
- se presupune că este localizată în regiunile medial-temporale

Sistemul memoriei de lucru

31
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010
Viotela ROTĂRESCU Psihologie cognitivă

- conţine trei elemente importante: executivul central, blocul vizual-spaţial şi


bucla fonologică (adică acele elemente postulate de Baddeley în modelul
memoriei de lucru** - vezi finalul cursului pentru câteva explicaţii
suplimentare)
- reţine informaţii pe perioade scurte de timp
- are relaţii complexe cu celelalte sisteme
- este implicată în desfăşurarea a numeroase sarcini cognitive legate de
informaţia aflată momentan în executivul central
- cele mai multe informaţii se cunosc despre bucla fonologică, apoi despre
blocul vizual-spaţial şi apoi despre executivul central

Sistemul memoriei episodice

- este memoria evenimentelorşi faptelor din istoria personală de viaţă a


individului
- reactualizarea tuturor acestor informaţii este conştientă
- este cel mai recent sistem de memorie apărut ca apendice al memoriei
semantice, prin intermediul memoriei de lucru
- este şi cel mai fragil sistem mnezic, fapt demonstrat de situaţiile clinice,
care arată că primele informaţii afectate de pierderile de memorie sunt cele
legate de istoria personală de viaţă
- reprezentările episodice sunt complexe, pentru că implică elemente
spaţiale, temporale şi contextuale
- zonele corticale implicate sunt cele prefrontale
- uneori, ea se sprijină pe informaţii din memoria semantică, niciodată invers
- literatura menţionează numeroase dovezi în sprijinul disocierii dintre
memoria semantică şi cea episodică, dovezi ce vin din direcţia studiilor

32
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010
Viotela ROTĂRESCU Psihologie cognitivă

realizate pe pacienţi cu leziuni corticale, a celor cu regresie cognitivă


cauzată de vârstă etc.

2.2. Clasificarea sistemelor mnezice propusă de Miclea

Ce este un sistem mnezic? Un sistem mnezic este o memorie cu


locaţie neurofiziologică precizată
Ce este un tip de memorie? Un tip de memorie apare atunci când, în
aceeaşi locaţie neurofiziologică, coexistă două sau mai multe forme ale
memoriei, diferenţa dintre ele fiind doar de nivel de activare.

Valoarea de Tipuri de memorie

activare
Tipul de Memoria de lucru sau Memoria de lunga
reprezentare a de scurta durata (ML, durata (MLD)
informatiei MLD)
Memoria declarativa Episodica Episodica
(explicita) Semantica Semantica
Memoria non- Deprinderi si habitudini
declarativa Amorsaj
sisteme

(implicita) Conditionarea clasica

33
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010
Viotela ROTĂRESCU Psihologie cognitivă

Memoriile ??? ???


senzoriale

Memoria declarativă

- este foarte bine cunoscută


- modalităţile de studiu sunt cele verbale, imagistice şi semantice
- locaţia: în structurile limbic-diencefalice (mai ales hipocampusul)

Memoria implicită (non-declarativă)

- se ştiu puţine despre ea


- constituie un obiect de studiu intens în ultimii ani
- în cadrul ei, codarea cunoştinţelor se face prin reguli de producere
- despre ea nu ştim: modul în care reprezintă cunoştinţele (sau dacă
reprezintă cumva cunoştinţele); care este valoarea de activare în memoria de
lucru a informaţiilor implicite.
- sarcinile experimentale tipice pentru acest tip de memorie sunt cele de
completare de cuvinte sau fraze.
- localizarea corticală ţine de implicarea ariilor cortico-striate, precum şi de
cerebel, pentru cunoştinţe dobândite prin condiţionare clasică.
- de acest sistem mnezic ţin deprinderile, amorsajul şi condiţionarea clasică.

34
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010
Viotela ROTĂRESCU Psihologie cognitivă

Memoriile senzoriale

- persistă, după încetarea acţiunii stimulilor, până la intrarea în funcţiune a


detectorilor de trăsături
- sunt specifice pentru registrul senzorial respectiv (vizual, auditiv, gustativ
etc.)
- recurg exclusiv la codurile neurofiziologice

Memoria de lucru

- reprezintă zona activată a memoriei de lungă durată


- nu există o măsurare a nivelului de activare a memoriei de lucru (ML),
comparativ cu cel al memoriei de lungă durată (MLD)
- împreună cu MLD constituie stări diferite de activare ale memoriei
declarative; în ceea ce priveşte comparaţia sa cu memoria declarativă,
distincţia dintre ele nu a fost încă studiată;
- mărimea ML este un criteriu important al normalităţii dezvoltării cognitive
a subiecţilor

Memoria de lungă durată (MLD)

- este zona subactivată a memoriei


- conţine toate tipurile de informaţii care rămân mai multă vreme în
memorie.

Concluzii

35
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010
Viotela ROTĂRESCU Psihologie cognitivă

- Conceptul de sistem mnezic este foarte promitator pentru cercetare si


pentru practica, pentru ca deschide perspective noi de abordare a
memoriei.
- Vine in contradictie sau in completarea altor abordari, cum este cea
procesuala (memoria vazuta ca succesiune a memorarii, stocarii si
engramarii).
Amorsaj* = procesul prin care anumiti stimuli initiali activeaza anumite
trasee mintale, prin aceasta permitand cresterea ulterioara a capacitatii de a
prelucra stimulii respectivi intr-o maniera diferita (ex. daca invatam
perechea „doctor – medicament”, atunci pronuntarea ulterioara a cuvantului
„doctor” va duce la activarea rapida a cuvantului „medicament”)

Memorie de lucru** = o parte a memoriei ce poate fi vazuta ca zona


specializata a memoriei de lunga durata; se refera doar la cea mai recent
activata parte a memoriei de lunga durata si cuprinde elementele care intra si
ies din memoria de scurta durata (care este acea parte a memoriei de lucru
situata in imediata vecinatate a constiintei)

36
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010
Viotela ROTĂRESCU Psihologie cognitivă

Tema 5 - Paradigma reţelelor neuronale

Spre deosebire de paradigma clasic simbolică, paradigma reţelelor


neuronale a apărut mult mai târziu şi porneşte de la principii fundamental
diferite.

Câteva tentative de introducere a reţelelor neuronale în cercetarea


minţii au fost înregistrate încă din anii 60 ai secolului 20 (de ex. Modelul
perceptronului, 1958, Rosenblatt; Pitts şi McCullogh, 1943). Criticile aduse
de Minsky (1961) şi Minsky şi Selfridge (1961) au făcut ca majoritatea
fondurilor de cercetare ce fuseseră alocate iniţial în această direcţie să fie
redirecţionate în domenii „mai promiţătoare”.
Mult mai târziu (1981), o echipă de cercetători de la Universitatea San Diego
California, condusă de McClelland şi Rumelhart (1981) au elaborat un
model de recunoaştere a paternurilor, numit IAM (Interactive Activation
Model), bazat pe o reţea neuronală trinivelară, care reuşea să explice cu
succes modul în care se realiza recunoaşterea cuvintelor în limba engleză.
Ulterior, aceştia au publicat o carte de foarte mare importanţă – Parallel
Distributed Processing (1986) – devenită pentru mulţi cercetători „Biblia
Conexionismului”.
Ideea de bază a acestei paradigme este că activitatea cognitivă poate fi
cunoscută şi explicată prin intermediul unor modele de inspiraţie neuronală.
Informaţia este reprezentată de sistemul cognitiv uman prin valori şi
patternuri de activare ale unor unităţi simple, numite „neuromimi”. Toate
aceste unităţi formează reţelele neuromimetice. Regulile de bază din reţele
sunt de modificare sau propagare a valorilor de activare. Aceste reguli nu

37
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010
Viotela ROTĂRESCU Psihologie cognitivă

sunt formal-logice, ca în cazul paradigmei clasice, ci constau în ajustarea


reciprocă a patternurilor de activare dintre unităţile reţelei.

Elementele modelului conexionist sunt


1. unităţile
2. starea de activare
3. regula de activare
4. funcţia output / ieşire
5. patternul de conexiuni dintre unităţi
6. regulile de învăţare
7. mediul sau ambianţa reţelei

Unităţile

Se mai numesc neuromimi (în sensul în care ele mimează doar funcţionarea
neuronilor, nu şi structura lor), unităţi cognitive, noduri.
Ele preiau partea funcţională (adică salvele activatoare sau inhibitoare de
impulsuri şi ideea de sinapse) a neuronilor.
Le este caracteristică valoarea de activare cuprinsă între [-1, +1].
Sunt două tipuri de unităţi:

- unităţile vizibile (input şi output) şi

- unităţile ascunse (hidden)


Sunt semantic opace, adică nu simbolizează stări de lucruri cunoscute (spre
deosebire de modelele clasic-simbolice, care sunt semantic transparente) iar
nodurile nu au o semnificaţie în sine. Există totuşi şi câteva excepţii, şi ne
referim aici la reţelele localizaţioniste (unde un nod al reţelei este, în fapt, un

38
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010
Viotela ROTĂRESCU Psihologie cognitivă

concept). Aceste tipuri de reţele sunt subiectul unor critici intense şi se află
de ceva timp încă în faza de testare.

Stările de activare

Sunt cuprinse, de regulă, între [-1, +1]. Valoarea stărilor de activare creşte
sau scade în timp, funcţie de stimularea primită de nodul respectiv.
Dispune de o proprietate importantă: rata degradării (decay rate), adică, dacă
nodul nu este stimulat o perioadă mai lungă de timp, valoarea sa de activare
scade progresiv, spontan.

Regula de activare

Este o funcţie ce modifică valoarea de activare a unităţilor într-o reţea.


Această regulă permite calculul netinputului.
Netinputul este suma ponderată a tăriilor sinapselor, înmulţită cu valoarea
stării de activare a unităţilor cu care este conectată unitatea respectivă, la
care se adaugă restul de activare al neuromimului.

Netinput= Σwij*ua+ra,

Unde - wij este tăria sinapsei (ponderea legăturii) dintre două noduri (i şi j)

- ua este valoarea de activare a nodurilor cu care este conectat nodul a

- ra este restul de activare (valoarea iniţială de activare) al nodului a

39
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010
Viotela ROTĂRESCU Psihologie cognitivă

Funcţia output

Stabileşte relaţia dintre valoarea de activare a unităţii şi output-ul pe care ea


îl transmite celorlalte unităţi.
Pot apărea două situaţii:

- cea în care funcţia output este egală cu valoarea de activare a unităţii


respective şi

- cea în care funcţia este determinată de un nivel prag (peste nivelul


prag se emite funcţia output, iar sub nivelul prag unitatea respectivă
nu descarcă impulsuri)

Conexiunile

Reprezintă legăturile dintre neuromimi. În limba engleză, termenul folosit


este de „weight”(pondere sau conexiune, în limba română) iar notaţia
standard este wij, care se citeşte „ponderea legăturii dintre unitatea i şi
unitatea j.
Reţelele pot fi:

- unidirecţionale (conexiunile funcţionează doar dinspre input spre


output) şi

- bidirecţionale (sau interactive; în acest caz, nu este obligatoriu ca wij


să fie egală cu wji).

Legăturile pot fi, de asemenea:

- stimulatoare sau pozitive – cu valori cuprinse între (0, +1],

40
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010
Viotela ROTĂRESCU Psihologie cognitivă

- inhibitoare sau negative – cu valori cuprinse între [-1, 0).

În afară de aceste legături, care se stabilesc între neuroni aflaţi la nivele


diferite ale reţelei, în reţelele neuronale apare şi fenomenul de inhibiţie
laterală, între unităţi aflate la acelaşi nivel (acest fenomen stă la baza
învăţării competitive).

Regulile de învăţare

Sunt algoritmi sau ecuaţii care guvernează schimbarea ponderilor


conexiunilor dintr-o reţea, echivalenţi regulilor de manipulare simbolică din
paradigma clasic-simbolică.
Sunt mai multe reguli de învăţare: Hebb, delta, delta generalizată etc.

Regula lui Hebb


Spune că ponderea conexiunii dintre doi neuroni, i şi j, se modifică în funcţie
de produsul valorilor lor de activare. Astfel, tăria sinapsei dintre doi neuroni
creşte dacă în momentul stimulării ei se află în aceeaşi stare de activare
(pozitivă sau negativă), şi scade dacă se află în stări diametral opuse.

Wij= lr*ai*aj, unde

lr = learning rate sau rata învăţării (este stabilită de constructorul reţelei)


ai, aj = valorile de activare ale nodurilor i (input) şi j (output)

regula delta (Widrow-Hoff)

41
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010
Viotela ROTĂRESCU Psihologie cognitivă

Wij= lr*(du-au)*aj, unde

lr = learning rate sau rata învăţării (este stabilită de constructorul reţelei)


du = nivelul de activare dorit pentru nodul i
au = nivelul de activare actual al nodului i
aj = nivelul de activare actual al nodului j

În momentul în care du = au, atunci Wij devine 0 iar reţeaua a învăţat ceea
ce avea de învăţat.

Mediul sau ambianţa reţelei

Este mediul în care se scaldă reţeaua. Se prezintă sub forma unor „biaşi”care
pot influenţa desfăşurarea activităţii reţelelor.

42
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010
Viotela ROTĂRESCU Psihologie cognitivă

Bibliografie

1. Miclea, M. (2002) – Psihologie cognitiva, Editura Polirom, Iasi.


2. Sternberg, R.J. (2003) – Cognitive Psychology, Third Edition,
Thomson Wadsworth, NY.
3. Mayer, R.E.(1992) – Thinking, Problem Solving, Cognition, second
edition, W.H. Freeman and Company, NY.
4. Balota, D.A., Marsh, E. J. (2004) – Cognitive Psychology, Key
Readings, Psychology Press, NY and Hove.
5. Elman, J.L., Bates, E.A., Johnson, M.H., Karmiloff-Smith, A., Parisi,
D., Plunkett, K. (1996) – Rethinking Inateness, A Connectionist
Perspective on Development, A Bradford Book, The MIT Press,
Cambridge, London.

43
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010