PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI

PSIHICUL

gr. psyché: suflet/psihic

Termenul de suflet:
- Este unul misterios, ezoteric, pentru că are caracter individual
și, deci, nu poate studia generalul, universalul

- Este o noțiune populară

- Aristotel („Despre suflet” – De anima): sufletul este o formă a

corpului și nu poate exista separat
 CE ESTE PSIHICUL?
MINTE CONȘTIINȚĂ
(produs al creierului – - funcție avansată a minții – asigură
PSIHIC
încetarea funcționării înțelegerea existenței personale și
(universul global
creierului atrage a integrării ei în univers
al minții)
suprimarea manifestării - caracteristica fundamentală a
psihice) psihicului
 ABORDĂRI ALE PSIHOLOGIEI
Problematica psihologiei o reprezintă cunoașterea de sine și a altora
cu scopul asigurării eficienței activității și adaptării la condițiile sociale
și de mediu.

Psihologia educației este o ramură a psihologiei generale care ne arată

cum să folosim ceea ce cunoaștem referitor la individul uman, la
personalitate, la procese și activități psihice pentru a realiza o educație
de calitate, în vederea pregătirii omului pentru viață.
I. PSIHOLOGIA – ȘTIINȚA CARE STUDIAZĂ
VIAȚA PSIHICĂ INTERIOARĂ
- urmărește descoperirea și explicarea legilor acesteia

1. Orientarea introspecționistă – W. Wundt

2. Orientarea psihanalitică – S. Freud

 II. PSIHOLOGIA – ȘTIINȚA
COMPORTAMENTULUI

- Comportamentul este definit ca serie de reacții asociate unui

ansamblu de stimuli (orientarea behavioristă – J. Watson)

- Watson este părintele behaviorismului și s-a opus cu vehemență

introspecționismului lui Wundt (behaviorismul apelează la metoda
științifică studiind lucruri care pot fi măsurabile)
 III. PSIHOLOGIA – ȘTIINȚA CONDUITEI
Știința conduitei este înțeleasă ca ansamblul manifestărilor interne,
invizibile și a celor externe, vizibile, dar și a relației dintre ele
(psihologia conduitei sau acțională – P. Janet)

- unifică introspecționismul și behaviorismul, depășindu-le

- în concepția lui Janet, conduitele sunt învățate, au caracter

evolutiv, se dezvoltă în cadrul ambianței naturale și sociale, ca
urmare a interacțiunilor organismului cu acestea

- comportamentul depinde doar de stimulare, în timp ce conduita

presupunse și reglare
 IV. PSIHOLOGIA - ȘTIINȚA CARE STUDIAZĂ
OMUL CONCRET, VIU, EMPIRIC

- Studiază omul concret, cu toate nimicurile vieții cotidiene, dar și cu

marile ei drame (orientarea umanistă – A. Maslow, C. Rogers).

- Premisă: oamenii sunt direct responsabili de propriile acțiuni

(indiferent de contextele situaționale în care există reacții produse de
impulsuri inconștiente sau de scheme cognitive, în cea mai mare parte
a timpului omul este capabil de a-și determina propriile acțiuni,
precum și propriul destin, folosindu-se de liberul arbitru)
 PSIHOLOGIA - ȘTIINȚA PSIHICULUI
Def.
Știința care studiază psihicul recurgând la un ansamblu de metode
obiective, în vederea desprinderii legităților lui de funcționare, în
scopul cunoașterii, optimizării și ameliorării existenței umane

Psihologia s-a consolidat ca știință în sec. al XIX-lea, reprezentând un

factor de progres social și uman
Argumente:
- creșterea numărului tinerilor doritori să se specializeze în acest
domeniu
- apariția ei ca obiect de învățământ
- implicarea ei în marile probleme ale societății – conflicte militare,
negocieri economice
- apariția manifestărilor științifice în domeniu
 PSIHOLOGIA CA ȘTIINȚĂ
Este știință pentru că are:

a) Obiect de studiu
b) Legi specifice
c) Limbaj propriu
d) Metode de cercetare