PROGRAM DE CONVERSIE PROFESIONALA: PSIHOLOGIE

ANUL I, SEMESTRUL II
DISCIPLINA : ISTORIA PSIHOLOGIEI

Analiza comparativă a două şcoli de gândire psihologică (psihanaliza şi behaviorismul)

BEHAVIORISMUL

Behaviorismul este unul dintre cele mai importante curente din istoria psihologiei care
a aparut in S.U.A. ca o reactie impotriva psihologiei subiective a introspectionismului
german.
Behaviorismul este ramura psihologiei care face trecerea de la cercetarea proceselor
mentale invizibile la studiul comportamentelor ce pot fi observate direct şi a reprezentat
revoluţionarea psihologiei, în perioada 1990- 1950.
Denumirea provine de la termenul englezesc "behavior" care înseamnă
comportament, de unde şi denumirea de teoria comportamentului.
Printre primii fondatori ai behaviorismului s-a aflat şi psihologul american Edward
Lee Thorndike, dar si psihologul rus Ivan Pavlov cel care a formulat unul dintre principiile
celei mai importante ale învăţării.
Deşi Thorndike şi Pavlov sunt cei care au pus "în scenă" behaviorismul, abia în 1913
viziunea psihologiei behavioriste s-a clarificat. În acest an, John Broadus Watson a publicat
lucrarea "Psychology as the Behaviorist Views It." El a fost figura marcantă a concepţiei
comportamentaliste şi s-a opus cu vehemenţă introspecţionismului. John Broadus Watson
(1878-1958) numit şi „părintele behaviorismului", a fost profesor la Universitatea John
Hopkins (din 1908 până în 1920). A fost considerat principalul teoretician al behaviorismului
şi s-a opus introspecţionismului lui Wilhelm Wundt.
Behaviorismul recurge la studierea comportamentului pornind de la principiul
economiei explicative a schemei S-R: stimul-reacţie, respingând intervenţia variabilelor
intermediare între acestea, considerate ca intrare şi ieşire. Susţinătorii curentului subliniază
rolul mediului înconjurător în formarea naturii umane şi acorda un rol minor trăsăturilor
ereditare.
Behaviorismul este o teorie considerată a fi fundamentală în inovaţiile din educaţie
cum ar fi “maşinile de instruire”, instruirea asistată de calculator, educaţia bazată pe
competenţe (mastery learning), design-ul instruirii, testarea competenţelor minime,
constructivismul social. Deşi, în present, behaviorismul nu mai este o abordare prea populară
în educaţie, este esenţială înţelegerea conceptelor lor specifice în practica curentă a
tehnologiilor în educaţie.
PSIHANALIZA

Psihanaliza înglobează o serie de concepții dezvoltate de Sigmund Freud privind

explicarea fenomenelor psihice, bazate în primul rând pe cercetarea proceselor desfășurate
în subconștient (en) și a relațiilor sale cu conștientul, din care rezultă procedee terapeutice
aplicate în cazul tulburărilor psihopatologice. Aceste concepții s-au extins la explicarea
fenomenelor socio-culturale.

Psihanaliza este poate mai mult decât oricare dintre curentele psihologice legată de
personalitatea întemeietorului ei, Sigmund Freud (1856-1939).

Sigmund Freud (născut Sigismund Schlomo Freud la 6 mai 1856, Freiberg, Imperiul
Austriac, astăzi Příbor/Republica Cehă - d. 23 septembrie 1939, Londra) a fost un
medic neuropsihiatru evreu austriac, fondator al școlii psihologice de psihanaliză.
Principalele teorii ale acestei școli sunt fondate pe următoarele ipoteze:

 Dezvoltarea umană este înțeleasă prin schimbarea zonei corporale de gratificare a

impulsului sexual.
 Aparatul psihic refulează dorințe, în special cele cu conținut sexual și agresiv, acestea
fiind conservate în sisteme de idei inconștiente.

 Conflictele inconștiente legate de dorințele refulate au tendința de a se manifesta în

vise, acte ratate și simptome.

 Conflictele inconștiente și sexualitatea reprimată sunt sursa nevrozelor.

 Nevrozele pot fi tratate, cu ajutorul metodei psihanalitice, prin aducerea în conștient a

dorințelor inconștiente și refulate.

Freud este considerat a fi părintele psihanalizei iar lucrările sale introduc noțiuni precum
inconștient, mecanisme de apărare, acte ratate și simbolistica viselor.

Psihanaliza este în același timp un procedeu de cercetare a proceselor psihice cu

scopul de a investiga semnificația faptelor și reprezentărilor ce au loc în subconștient si o
metodă de terapie a tulburărilor psihice, în cadrul căreia se tinde la rezolvarea acestora prin
aducerea la suprafață și clarificarea semnificației rezistențelor, transferurilor și dorințelor
ascunse ale pacienților;
 Psihanaliza este de asemenea un sistem complex de teorii cu privire la efectele
proceselor psihice inconștiente asupra trăirilor, gândirii și activității oamenilor. Elementele
acestor teorii derivă din cercetarea proceselor psihice și terapia stărilor psihopatologice.

Psihanaliza a fost dezvoltată de Sigmund Freud la începutul secolului al XX-lea ca

teorie generală a inconștientului. Modalitatea funcțiunii proceselor psihice au fost deduse de
Freud în special din studiul semnificației viselor, interpretate de el ca realizare imaginară a
îndeplinirii dorințelor ce derivă din aspirațiile refulate ale copilăriei. Calea recomandată
pentru accesul în înconștient este înțelegerea sensului viselor și a actelor ratate (lapsus-uri).

Behaviorism Psihanaliză
Concept de bază
Pragmatismul Freud
Proveniență – grecescul ”pragma” = acțiune
Charles Sanders Pierce
Inconștientul
Sensul unei idei se reduce la consecințele sale
practice
Comportamentul
Ansamblu de reacții obiectiv observabile ale
unui organism echipat cu un sistem nervos
central, ca răspuns la stimulările mediului,
obiectiv observabile – J. Watson, 1913
Fundament epistemologic
Reprezentanți
J. Watson, părintele behaviorismului, Sigmund Freud, părintele psihanalizei, prima
cercetări asupra condiționării emoționale topică(inconștient, preconștient, conștient), a
B.F. Skinner, analiza experimentală a doua topică(sine, eu, supraeu), determinismul
comportamentului, condiționarea operantă intra-psihic, psihologia dinamică a
Clark Hull, metoda ipotetico-deductivă și personalității
inventează conceptele de „drive” și C. G. Jung, psihologia analitică, inconștientul
„habitude” colectiv, precursorul psihologiei umaniste
E.Tolman, teoria variabilei intermediare Alfred Adler, psihologia individuală, teoria
sentimentului de inferioritate

Invenții conceptuale

Analiza experimentală a comportamentului Inconștient, preconștient, conștient

Drive Transferul, asocierea liberă, analiza visului
Habitude Determinismul intra-psihic

Perspective

Eliminarea conștiinței din studiu Studierea vieții interioare, cea a

Studierea stimulilor și a reacțiilor inconștientului

Actual

Influențe în mediul educațional și Curentul psihanalitic se bucură de cea mai

psihoterapeutic mare longevitate din istoria psihologiei
Este o psihologie practică

Bibliografie:

1) Aniţei, M. (2007). Istoria psihologiei. Sibiu: Editura Psihomedia.

2) Manzat Ion, 2007, ,,Istoria psihologiei universale”, Editura Univers enciclopedic,
Bucuresti

3) Zlate Mielu, 2007, ,,Introducerea in psihologie”, Editura Polirom, Bucuresti

4) Olga D. Moldovan, Sonia Ignat, Dana Balas Timar, 2009, ,,Fundamentele psihologie
I”, Editura universitatii Aurel Vlaicu, Arad

5) 5. www.wikipedia.org