Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
• Scris
Întrebările se vor alege aleator din seria celor prezentate mai jos, după
descrierea fiecărui curs
• Grilă, single-choice.
• 4 subiecte practice:
A. Două scurte paragrafe care pot conține sau nu erori de argumentare, în care
va trebui să identificați: (2 x 0.5 p.)
• Dacă acestea conțin erori de argumentare.
• Ce erori de argumentare sunt, dacă ele există.
• Grilă, multiple-choice.
B. Două articole din presa generalistă care pot conține sau nu erori de înțelegere
a științei, în care va trebui să identificați: (2 x 0.5 p.)
• Dacă acestea conțin erori de înțelegere a științei.
• Ce erori de înțelegere a științei sunt în text, dacă ele există.
• Trimite articolul la studiul original ? (0,05 p.)
• Comite eroarea autorității (0,05 p.)
• Menționează știrea pe câți subiecți s-a făcut cercetarea? (0,05
p.)
o Face afirmații generalizatoare cu privire la populația
generală citând un studiu individual, eventual făcut pe
puțini subiecți sau necitând studiul deloc? (0,1 p).
• E un studiu făcut doar pe animale ?
o Raportează asta ? (0,05)
Da
Nu (posibil doar prin consultarea studiului
original, dacă trimite la el)
o Generalizează la subiecți umani ? (0,05)
• Face inferențe inverse absurde nejustificate corelând arii cu
procese psihice “asociate cu” ariile respective sau cu
neurotransmițătorul examinat? (0,10 p.)
• Face afirmații generalizatoare cu privire la alte procese
psihologice, fără legătură cu subiectul real studiului ? (0,10 p).
o Posibil doar dacă trimite la studiul original, prin
consultarea rapidă a acestuia.
• Grilă, multiple-choice
• Grilă, multiple-choice
1
1
1
6
1
Cursul Detalii
01.Open Science Collaboration - Estimating the reproducibility of psychological science. Science, 349
(6251), 2015.
• Care era studiul original de la care s-a plecat și ce rezultate raporta el? Cât de cunoscut
era?
• Ce scopuri urmăreau cele două experimente raportate în articol?
• Ce probleme metodologice avea studiul original?
• Ce înseamnă cronometrare obiectivă și care au fost avantajele față de studiul original?
• Ce s-a întâmplat atunci când complicii erau la curent cu condiția experimentală în care se
aflau subiecții? Ce sugerează asta despre studiul original?
03.Martin Hagger, Nikos Chatzisarantis et al. A multilab preregistered replication of the ego-
depletion effect. Perspectives on Psychological Science, 11(4), 546-573, 2016
• Care era studiul original de la care s-a plecat și ce rezultate raporta el? Cât de cunoscut
era?
• Ce spuneau meta-analizele despre epuizarea eului publicate înaintea acestui articol? Ce
controverse existau deja cu privire la mărimea efectului?
• De unde s-a luat sarcina experimentală utilizată în studiu? Avea ea aprobarea autorilor
originali?
• Care au fost rezultatele replicării? Ce explicații alternative au fost explorate de către
autori?
Tema de control 2 – Replicabilitatea psihologiei clinice și impactul pentru neuroștiință (7 noiembrie
2020)
• Cum arată exigențele studiilor de farmacoterapie și câte din aceste exigențe se aplică
studiilor de psihoterapie?
• Cum arată publication bias-ul la momentul actual în literatura de psihoterapie?
• Ce sunt fazele cercetării clinice și ce rol joacă ele? Există în psihoterapie?
• Ce șanse are un studiu de psihoterapie cu 30 de participanți în sub-eșantionul cel mai
redus să detecteze un efect semnificativ de mărime moderată?
• Cum se face spinning în studiile de psihoterapie?
• Cât de robuste metodologic sunt meta-analizele din psihoterapie ? Ce rol joacă
conflictele de interese atunci când autorii publică meta-analize confirmatorii ?
• Ce rol joacă obligativitatea formării continue (existentă inclusiv în România) în susținerea
industriei studiilor dubioase de psihoterapie ? Ce presiuni asupra clinicienilor îi determină
să ia de bune aceste rezultate ? De ce ?
• Ce e societatea de admirație reciprocă în care se desfășoară cercetarea în psihoterapie ?
Ați întâlnit deja acest mediu în România ?
• Cum se trece în psihoterapie de la concept la tratament și ce diferențe cruciale există față
de cercetarea din farmacoterapie ? Ce rol joacă eșantioanele de conveniență în
distorsionarea rezultatelor ?
• Ce sunt regulile de oprire a colectării datelor și cât de des sunt raportate în studiile de
psihoterapie ?
• Cum au răspuns jurnalele la presiunile de schimbare a criteriilor metodologice pentru
publicarea studiilor de psihoterapie ? De unde ar putea veni presiunile pentru schimbare ?
• Ce e știința de tip cultură cargo ? Cum arată ea în cercetarea din psihoterapie?
• Cum se aplică mențiunea făcută de Daniel David despre limitele generale ale științei la
starea actuală a cercetării în psihoterapie?
• Cum pot face meta-analizele de psihoterapie cherry-picking pentru a raporta rezultate de
la excepțional în sus pentru psihoterapiile examinate ?
• Ce standarde ar trebui să implementeze editorii jurnalelor științifice ?
2b. Bruce A. Thyer – Improving Standards for Psychotherapy Outcome Studies: Invited Comment on
“Salvaging Psychotherapy Research: A Manifesto” Journal of Evidence-Based Psychotherapies, 14(2) 125-
128, 2014.
• Ce răspunde Bruce Thyer comentariului de mai sus? De ce? Cum arată jurnalul Research
on Social Work Practice, la care a fost editor? Ce reforme metodologice a implementat și
cu ce riscuri comerciale?
2c. E.David Klonsky – The Future of Empircally Supported Treatments: Invited Comment on “Salvaging
Psychotherapy Research: A Manifesto” Journal of Evidence-Based Psychotherapies, 14(2) 129-132, 2014.
• Cum arată lista APA pentru tratamente susținute empiric unde Klonsky a fost editor între
2007-2012? De ce?
• Cum arăta domeniul cercetării în psihoterapie când au apărut pentru prima oară criteriile
APA? De ce sunt ele inadecvate astăzi? Cum arată lucrurile în România? (dacă ați luat
contact cu realitatea românească deja)
• De ce va fi lentă schimbarea?
• Care sunt cei 3 pași pentru reformă recomandați de Klonsky? Ce probleme încearcă să
rezolve?
2d. Eileen Gambrill – Reply to Coyne and Cok: Invited Comment on “Salvaging Psychotherapy Research:
A Manifesto” Journal of Evidence-Based Psychotherapies, 14(2) 133-135, 2014.
• Cât de important e să crezi cu orice preț că psihoterapia ta e cea mai eficientă când faci
un studiu care să arate că ea funcționează, chiar și dacă nu funcționează?
• Câtă importanță dau organismele de reglementare a intervențiilor psihologice (gen
Colegiul Psihologilor din România) validării de către echipe independente a unor
rezultate din studii de psihoterapie?
• Ce mărimi ale efectelor găsesc studiile independente, făcute ulterior, atunci când ele
există? De ce? Ce e fenomenul time-lag?
• Ce implicații are efectul placebo pentru psihoterapie și ce ar trebui să faci ca să-ți
convingi pacienții că terapia ta, nu efectul placebo, i-a vindecat?
• Cum poți utiliza dovezile anecdotice, rugând câtiva pacienți care să declare că au
beneficiat foarte mult de terapie sau povestind studii de caz ca să faci să pară că
terapia ta merge, chiar dacă nu e așa?
• Care sunt punctele slabe ale unui design experimental pe care le poți exploata
manipulativ ca să tragi rezultatele în favoarea terapiei tare, care în realitate nu
merge?
• Ce se întâmplă atunci când alocarea pacienților e cu adevărat randomizată
aleator?
• Ce eșantioane, grupuri de control și strategii de publicare a rezultatelor e cel mai
bine să folosești dacă vrei să-ți mărești șansele de a arăta că terapia ta merge,
chiar când nu e merge?
3b. John P.A. Ioannidis - Most psychotherapies do not really work, but those that might work
should be assessed in biased studies, Epidemiology and Psychiatric Sciences. 25(5), 436-439,
2016.
• Ce rol contraproductiv joacă bias-urile publicării și ale raportării rezultatelor? Cum arată
rezultatele după ajustarea acestor tipuri de bias în meta-analize?
• Cum se pot produce orice rezultate dorești în mai multe meta-analize folosind aceleași
date, dar care trag concluzii opuse? Ce credibilitate au, în consecință, multe meta-
analize?
• Ce alte bias-uri sistematice umflă artificial aparenta eficiență a psihoterapiei ? De ce ?
(Câte ați întâlnit deja în România ?
• Ce efecte au listele de așteptare atunci când sunt folosite ca și lot control ? De ce ?
• Ce procentaj din studiile de psihoterapie publicate sunt de calitate înaltă ? Ce rezultate
au studiile de calitate înaltă ?
• Cât de eficient se pot muta intervențiile explorate în studii de laborator în psihologia
clinică din lumea reală ? De ce ?
1.Cum au influențat metaforele tehnologice apărute de-a lungul secolelor înțelegerea și conceptualizarea
funcționării creierului? Cum au influențat cercetarea neuroștiințifică?
2.La ce se referă cele două abordări din neuroștiință, localizaționism și holism? Pe ce argumente se bazează
fiecare dintre cele două școli de gândire? Care e diferența esențială dintre holism și echipotențialism?
3.Care a fost relația dintre neurologie și psihologie, la începuturi, în secolul 19 și mai târziu, după Al Doilea Război
Mondial? Ce atribuții au preluat psihologia cognitivă, respectiv neuropsihologia?
4. De ce a abandonat Freud neurologia și cum a influențat decizia sa dezvoltarea ulterioară a psihologiei?
5.Care a fost ipoteza creierului? Care a fost ipoteza neuronală?
6.Care sunt cele două tipuri majore de celule care alcătuiesc creierul?
7.Care au fost pozițiile adoptate de Camillo Golgi și Santiago Ramon y Cajal vis-a-vis de organizarea neuronală?
8.Cum a postulat Charles Sherrington existența sinapsei?
9.Ce postula teoria învățării formulată de Donald Hebb?
10.La ce se referă Michael Gazzaniga când spune că psihologia a murit?
1. David J. Linden – Mintea ca întâmplare. Cum ne-a oferit evoluția creierului iubirea,
memoria, visele și pe Dumnezeu, p.7-10;
2. Matthew Cobb – The Idea of the Brain. A History, p. 12-13;
3. Mihai Ioan Botez – Neuropsihologie clinică și neurologia comportamentului, p.3-5;
4. Bryan Kolb; Ian Q. Whishaw – Fundamentals of Human Neuropsychology, p.1-3;
5. Mark Solms; Michael Saling – A Moment of Transition. Two Neuroscientific Articles by
Sigmund Freud – p.vii-xv;
6. Michael Gazzaniga – The Mind’s Past, p.11-13;
7. J. Graham Beaumont – Introduction to Neuropsychology, Second Edition, p.3-8;
8. Leon Dănăilă; Mihai Golu – Tratat de neuropsihologie, Volumul 1, p.17;
9. Todd E. Feinberg; Martha J. Farah – Behavioral Neurology and Neuropsychology, p.14-
16;
10. Christian Jarett – Great Myths of the Brain, p.1-15;
6.Implicațiile pentru cercetare date de schimbarea metaforelor despre creier de-a lungul secolelor
sunt:
7.Motivul pentru care localizaționismul, deși nu infirmat, a tot fost reformulat este:
14.Concepția teoretică din psihologie care corelează cel mai bine cu o concepție neuroștiințifică e:
23.Celulele gliale:
25.Camillo Golgi:
26.Teoriile “baloniste”:
27.Stephen Gray:
28.Charles Sherrington:
29.Donald Hebb:
32.Rolul neurologiei germane de secol 19, extrem de localizaționiste, asupra gândirii lui Freud:
34.Inferențele inverse:
41.Neurologia comportamentală:
42.Neuropsihologia clinică:
43.Neuropsihologia comparativă:
44.Studiile animale:
48.Raportul psihic-creier:
51.Diferența dintre design-urile din neuropsihologia clasică și cele din psihologia experimentală:
52.Pacientul H.M.:
56.Motivul pentru care psihologia cognitivă și neuropsihologia clinică au ajuns în sfârșit în contact
era:
64.Conflictele de interes:
65.Aserțiunile grandioase:
66.Metaforele seducătoare:
67.Cercetarea de calitate:
69.Lobul frontal:
70.Lobul parietal:
71.Lobul occipital:
72.Lobul temporal:
73.Pacienții cu leziuni cerebrale:
75.Electroencefalografia:
77.Cercetarea pe animale:
6.Care este diferența dintre rezonanța magnetică nucleară funcțională/RMNf (imagistică prin rezonanță
magnetică funcțională/IRMf) și tomografia cu emisie de pozitroni în neuroimagistica funcțională?
7.Ce presupune magnetoencefalografia (MEG)?
8. Ce utilitate poate avea colorația histologică și cultura de celule?
9. Care au fost dezavantajele depășite odată cu trecerea de la CT la RMN și PET?
10. Care sunt metodele de electrofiziologie și ce avantaje au în fața celorlalte metode de neuroimagistică?
11. În ce constă examenul neuropsihologic și ce dimensiuni urmărește acesta?
12. Care sunt metodele de interpretare a rezultatelor examenului neuropsihologic și ce presupun?
13.Cum funcționează MMSE? Care sunt diferențele între semn, simptom și sindrom?
14.Care este rolul aparținătorilor în cazul pacienților cu tulburări cognitive?
15.Care sunt algoritmii clinici de verificare a principalelor arii cognitive? (înțelegerea, repetarea, memoria,
abilitatea constructivă, desenele la comandă, interpretarea proverbelor, similitudini, calcule, Halsted-Reitan,
Luria-Nebraska, Wechsler, etc).
Bibliografie:
3.Cultura de celule:
4.Radiografiile normale:
13.Testarea unor predicții specifice ale unor ipoteze s-a putut face în modelările computaționale doar
atunci când
14.O secțiune transversală RMN prin creier poate arăta, spre deosebire de una CT:
18.Leonard Hill:
24.RMN-ul funcțional a devenit rapid cea mai utilizată metodă de neuroimagistică funcțională
pentru că:
26.Logica după care Franciscus Donders și-a făcut studiile de psihofizică prin care a influențat
neuroimagistica cognitivă 130 de ani mai târziu era:
30.Cele două aspecte care determină maniera în care datele de RMN funcțional trebuie analizate
sunt:
34.Cele trei probleme care complică analiza de date din RMNf sunt:
48.Studiile făcute de Adrian Owen pentru comunicarea cu pacienții aflați în stare vegetativă:
51.Una dintre obiecțiile serioase la utilizare MMPI-ului pentru explorarea pacienților neurologici:
52.Una dintre confuziile foarte problematice care pot fi făcute de examinatorii care nu știu
neuropsihologie (sau de neuropsihologii care nu știu psihiatrie):
55.Una dintre erorile cele mai frecvente ale evaluării neuropsihologice a vârstnicilor este:
57.Sarcina de indicare a mijlocului unei linii orizontale, la care pacienții cu hemineglijență au adesea
dificultăți se numește:
58.Pentru un diagnostic diferențial la un pacient care are un rezultat slab la un test de fluiditate
verbală între disfuncția memoriei și încetinirea mentală se face:
Bibliografie:
1.A invoca limitele generale ale metodologiei științifice pentru a critica o lucrare:
2.A include greșelile neforțate de metodologia științifică ale unei lucrări slabe în cadrul “limitelor
metodei științifice”:
8.Deși capacitatea intelectuală a “pigmeilor” este limitată, atu-ul lor în viața universitară
românească este:
9.Imaginea de “mare vrăjitor din Oz” cultivată de o mare parte dintre formatorii în psihoterapie și
psihologie clinică, precum și profesorii universitari de psihologie din România:
11.Atunci când avem 5 comparații t, pragul de semnificație statistică, conform corecției Bonferroni:
16.Argumentele aduse de Susan Greenfield pentru așa-zisa corelație dintre autism și utilizarea
Internetului:
22.Emily Rosa a produs un articol științific în care explora plauzibilitatea “atingerii terapeutice” în
care:
23.Atunci când Rhys Morgan a explorat credibilitatea tratamentelor minerale pentru Boala Chron:
24.Analiza produsă de Steven Greebnerg despre maniera de susținere a ideii că β-amiloidul e produs
de mușchii scheletici ai pacienților cu Alzheimer:
25.Studiul publicat de Arpad Pusztai, care arăta că legumele modificate genetic erau toxice:
29.Atunci când efectul există cu adevărat, o valoare a lui p mai mică de 0.05:
31.Credința în legea numerelor mici, enunțată de Tversky și Kahneman în 1971 spune că:
32.Articolele care provoacă o credință deja acceptată într-o arie de studiu științific:
34.Studiul publicat de Bargh, Chen și Burrows în 1996, care sugera că amorsajul social cu termeni
legați de bătrânețe face participanții să meargă mai lent:
35.Studiul publicat de Carney, Cuddy și Yap în 2010, care sugera că posturile corporale de dominanță
fizică duc la performanțe cognitive îmbunătățite:
36.Efectul experimentatorului:
37.Dintre studiile publicate în Journal of Personality and Social Psychology, cele care raportau
gestionarea efectului experimentatorului, prin proceduri dublu-blind erau:
38.Corelațiile fantomă:
40.Preînregistrarea rezultatelor:
42.Studiul publicat de Daryl Bem în 2011, care sugera că există precogniție nu era credibil pentru că:
43.Problema cu studiul lui Daryl Bem vis-a-vis de utilizarea statisticii în psihologie era că:
44.Prima replicare încercată de French și Ritchie a studiului lui Daryl Bem:
48.Peter Wason a observat că participanții la studiile lui verificau regula ipotetică primită:
49.Maniera în care participanții lui Wason verificau regula ipotetică primită era mai degrabă:
51.În Evul Mediu, atunci când o femeie era bănuită că era vrăjitoare, salvarea îi putea veni:
55.Utilizarea termenului “eșec” atunci când se discută “eșuarea respingerii H0” reflectă:
61.Discrepanțele dintre Bargh, care susținea că studiile lui fuseseră replicate și cele ale
contestatarilor, care publicaseră replicări eșualte își aveau originea în:
65.HARKing-ul (rescrierea ipotezelor după ce am aflat rezultatele) este nociv pentru că:
66.Atunci când datele, deși semnificative statistic, ne contrazic ipotezele, alegerea corectă e:
70.P-hackingul înseamnă:
71.Studiile pe care le citase Bargh pentru a concluziona că amorsajul social se replică foarte bine:
72.Motivele pentru care neuroimagistica funcțională a devenit atât de discutată în presa generalistă
sunt:
77.David Eagleman:
79.Studiul explorat de Ben Goldacre, în care Michael Diamond raporta anomalii funcționale la femei
diagnosticate cu dorință sexuală diminuată:
83.Motivul pentru care s-a enervat Russ Poldrack citind This is Your Brain on Politics era:
86.Puterea statistică:
88.Proiectul de replicare pus laolaltă de Brian Nosek, care a replicat 100 de studii din marile jurnale
de psihologie:
92.Studiul în care japonezii și papuașii din Noua Guinee păreau să aibă dificultăți în identificarea
fricii:
Bibliografie:
1. David J. Linden – Mintea ca întâmplare. Cum ne-a oferit evoluția creierului iubirea,
memoria, visele și pe Dumnezeu, p.38-43; 53-54;
2. Edward E. Smith; Susan Nolen-Hoeksema; Barbara L. Fredrickson; Geoffrey R.
Loftus – Introducere în psihologie, ediția a XIV-a, p.45-53; 233-234;
3. Charles Watson; Matthew Kirkcaldie; George Paxinos - The Brain. An Introduction to
Functional Neuroanatomy, p.2-5;
4. Leon Dănăilă; Mihai Golu – Tratat de neuropsihologie, volumul 1, p.37-46; 59-60; 63-64;
71-73;
5. Andrei C. Miu; Adrian I. Olteanu – Neuroștiințe. De la mecanisme moleculare și celulare la
comportament și evoluție. Vol.I: Dezvoltarea sistemului nervos, p. 288-291;
6. Bryan Kolb; Ian Q. Whishaw - Fundamentals of Human Neuropsychology, 7th Edition, p.244;
7. Christian Jarrett – Great Myths of the Brain, p.154-160;
8. Edward E. Smith; Susan Nolen-Hoeksema; Barbara L. Fredrickson; Geoffrey R. Loftus –
Introducere în psihologie, ediția a XIV-a, p.53-56;
9. David J. Linden – Mintea ca întâmplare. Cum ne-a oferit evoluția creierului iubirea, memoria,
visele și pe Dumnezeu, p.57-62;
10. Leon Dănăilă; Mihai Golu – Tratat de neuropsihologie, volumul 1, p.93-94; 112;
11. Oliver von Bohlen und Halbach; Rolf Dermietzel – Neurotransmitters and Neuromodulators:
Handbook of Receptors and Biological Effects, p.3-5; 16;
12. Mihai Ioan Botez – Neuropsihologie clinică și neurologia comportamentului, p.145-146;
13. Edward E. Smith; Susan Nolen-Hoeksema; Barbara L. Fredrickson; Geoffrey R. Loftus –
Introducere în psihologie, ediția a XIV-a, p.865-867; 872; 69;
14. Rudi A.J.O. Dierckx; Andreas Otte; Erik F.J. de Vries; Aren van Waarde; Johan A. den Boer
– PET and SPECT in Psychiatry, p.v; 4-8; 11;
15. Robert Sapolsky – Behave. Biologia Ființelor umane în ipostazele lor cele mai bune și cele mai
rele, p.132-143;