Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
EXPRESIONISMUL
Termenul a fost utilizat pentru prima dată de pictorul francez J.A. Hervé, la
începutul secolului XX, pentru a defini, într-o formulă, arta lui Cézanne, Van
Gogh şi Matisse.
A fost aplicat, mai întîi, în artele plastice, dar, foarte curând, preluat de
manifestele
mişcărilor literare moderniste din preajma Primului Război Mondial.
Expresionismul literar îşi are originea în operele lui Baudelaire, Rimbaud, Poe,
Whitman, Dostoevski şi Strindberg, iar în planul literaturii germane – în mişcarea
Sturm und Drang (Furtună şi avânt).
Expresioniştii au o permanentă tentaţie de a fugi de realitate. Expresionismul
este atras de metafizică.
Conceptia lui Blaga despre poezie se situeaza in intreteserea sensurilor unor con-
cepte: mister, tacere, cuvant, poet, creatie, caci poezia sa e strabatuta de cultul tainei
atunci cand lumea e plina de semne, de ființe care poarta cu ele ceva tainic.
Toata arta sa poetica defineste poetul in raport cu misterul si tacerea, ilustrand convin-
gerea “poetul are darul de a converti misterul la nivel metaforic si stilistic”. Mister in-
seamna cuvant, dar nu cuvantul oarecare, neîncapator si chinuit, ci cuvantul senin, “ca
blanda rugaciune” →”In poezie <cuvantul> pentru sine, cu vocalele si consonantele sale,
este un corp mistic ca o biserica” (Blaga).Astfel poezia e o filozofie a misterului și a
tăcerii.