Moara cu noroc

Ioan Slavici

Nuvela psihologica-realista: 1+2+3+4+6+7+8+9+10+11+12+13+14+15+16+17+18+19+C1

Tema si viziunea despre lume: 1+2+5+6+7+8+9+10+11+12+13+14+15+16+17+18+19+C2

1. Ioan Slavici este unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii romane, afrimandu-se ca
deschizator de drumuri prin crearea romanului realist obiectiv ,,Mara” si prin integrarea
elementelor de analiza psiologica in scrierile sale. Acestea sunt dominate de conflicte
puternice, cum ar fi patima banului, discrepantele sociale, implicatiile socialului asupra
individului si prezinta satul sau orasul transilvanean din perspectiva tranzitiei de la oranduirea
traditionalista catre o noua forma de organizare, anume capitalismul.
2. Textul literar ,,Moara cu noroc”, publicat in 1881 in volumui intitulat ,,Novele din
popor”, este o nuvela, adica o specie epica in proza, cu un fir narativ central si o constructie
epica riguroasa, cu un conflict concentrat. Personajele relativ putine scot in evidenta evolutia
personajului principal, puternic individualizat. Slavici creeaza o nuvela psihologica ce se
incadreaza in curentul realist.
3. Este o nuvela psihologica deoarece infatiseaza framantarile e constiinta ale personajului
principal, care traieste un conflict interior, moral si se transforma sufleteste, iar analiza se
realizeaza prin tehnici de investigare psihologica: monolog interior, stil indirect liber, scene
dialogate, insotite de notatia gesticii si a inimii.
4. Trasaturile realiste sunt evidentiate prin: tema familiei si a dorintei de inavutire,
obiectivitatea perspectivei narative, includerea de personaje tipice pentru o categorie sociala
(Ghita reprezinta tipul carciumarului dornic de imbogatire, Pintea este jandarmul, Lica este
Samadaul, dar si talharul), verosimilitatea, prezentarea veridica a societatii ardelenesti din a
doua jumatate a secolului al XIX-lea, tehnica detaliului semnificativ in descriere (drumul,
moara) si in portretizare (Lica).
5. Autorul prezinta in aceasta nuvela viziunea unui spirit moralist, care pune deasupra
tuturor valorilor false si trecatoare pe cele stabile: cinstea, dragostea pentru familie si echilibrul.
Aceasta viziune reiese atat din nararea propriu-zisa a faptelor, cat si din constructia
personajului principal, ale carui trasaturi sunt relevate, in special, prin prezentarea conflictului
interior, psihologic al protagonistului.
6. Tema sustine caracterul realist (oglindirea vietii sociale), dar si pe cel psihologic al
nuvelei: efectele nefaste si dezumanizante ale dorintei de inavutire, in contextul societatii
adelenesti de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Temele secundare ale operei sunt: familia, unde
se prezinta relatiile dintre membrii familiei lui Ghita, iubirea, din perspectiva cuplului Ghita-
Ana, si destinul, tema anticipata de cuvintele batranei din incipit si confirmata in final de replica
aceluiasi personaj.
7. Titlul contine un indice spatial, moara fiind toposul actiunii. Aceasta simbolizeaza un
spatiu al ocupatiilor pasnice, traditionale, care va fi transformat intr-un spatiu al viciului. Este
un motiv des intalnit, acesta aparand si la Sadoveanu, in ,,Hanul Ancutei”, si la Caragiale, in
,,La hanul lui Manjoala”. Titlul este in acelasi timp si o ironie, avand in vedere caracterul tragic
al destinului personajelor.
8. In nuvela realista se observa tendinta de obiectivare a perspectivei narative,
impersonalitatea naratorului, naratiunea la persoana a III-a, atitudinea detasata in descriere. Pe
langa perspectiva obiectiva a nartorului omniscient, intervine tehnica punctului de vedere in
interventiile simetrice ale atranei, personaj episodic, dar care exprima cu autoritatea varstei
mesajul moralizator al nuvelei. Inainte si dupa discursul narativ propriu-zis (in prolog si
epilog), batrana rosteste cele doua replici – teze ale nuvelei, privitoare la sensul fericirii si la
forta destinului: ,,Omul sa fie fericit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea
colibei tale te face fericit” si ,,[…] asa le-a fost data”. *Prin interventia moralizatoare, dar si
prin constructia simetrica, circulara (cuvintele batranei, descrierea drumului), nuvela este
realist-clasica.*
9. Alcatuita din 17 capitole, nuvela are un subiect concentrat, cu deschideri bogate, o
structura narativa complicata si un ritm epic neomogen, cu modificari ale timpului povestirii.
Actiunea se desfasoarta prin continue acumulari si izbucniri de tensiune epica, in deplina
concordanta cu framantarile psihologice surprinse. Inlantuite temporal si cauzal, faptele sunt
credibile, verosimile. Efectul asupra cititorului este de iluzie a vietii (veridicitate) si de
obiectivitate.
10. Modurile de expunere indeplinesc o serie de functii epice in discursul narativ.
Descrierea initiala are, pe langa rolul obisnuit de fixare a coordonatelor spatiale si temporale,
functie simbolica si de anticipare. Naratiunea obiectiva isi realizeaza functia de reprezentare a
realitatii prin absenta marcilor subiectivitatii, prin impresia de stil cenusiu. Dialogul contribuie
la caracterizarea indirecta a personajelor, sustine veridicitatea relatiilor dintre personaje si
concentrarea epica.
11. Relatia dintre incipit si final este foarte stransa, soarta familiei lui Ghita dovedindu-se
a fi nemiloasa. Simetrica este si prezentarea drumului, care duce la han, la inceputul nuvelei,
pentru ca, la finalul ei, acesta sa contopeasca sugestiv cu drumul vietii, caci batrana cu cei doi
copii isi continua destinul, parasind locul tragicelor evenimente.
12. Relatiile temporale si spatiale sporesc veridicitatea subiectului. Actiunea este plasata in
Ardeal, in secolul al XIX-lea. Ea se desfasoara pe parcursul unui an, fiind simbolic plasata intre
doua repere crestine: sarbatoarea Sfantului Gheorghe si Paste.
13. In expozitiune, descrierea drumului care merge la Moara cu noroc si a locului in care
se afla carciuma fixeaza cadrul actiunii. Ghita, cizmar sarac, hotaraste sa ia in arenda carciuma
de la Moara cu noroc, pentru a castiga bani mai multi si mai repede. Semnificatia crestina a
celor cinci cruci aflate in imprejurimea hanului rste dublata de o prevestire tragica, pentru ca
acestora li se vor adauga inca doua in scurt timp.
14. Aparitia lui Lica Samadaul, seful porcarilor si al turmelor de porci din imprejurimi, la
Moara cu noroc, constituie intriga nuvlei, declansand in sufletul lui Ghita conflictul interior si
tulburand echilibrul familiei.
15. Desfasurarea actiunii ilustreaza procesul instrainarii carciumarului fata de familie si al
dezumanizarii provocate de dorinta de imbogatire prin complicitatea cu Lica. Ghita incepe sa-
si piarda increderea in sine, iar la un moment dat ajunge sa regrete ca are familie, pentru ca nu-
si poate asuma total riscul imbogatirii alaturi de Lica. Se indeparteaza de Ana, devine complice
la diverse nelegiuiri si este anchetat in doua randuri, pierzandu-si imaginea de om cinstit pe
care o avea in fata oamenilor. Acestea alterneaza cu momentele de sinceritate cand isi cere
iertare fata de sotie si se aliaza cu jandarmul Pintea, fata de care nu este in totalitate cinstit.
16. Punctul culminant ilustreaza dezumanizarea lui Ghita. La sarbatorile Pastelui, Ghita isi
arunca sotia in bratele Samadaului, lasand-o singura la carciuma, in timp ce el merge sa-l
anunte pe jandarm ca Lica are asupra lui bani furati. Dezgustata de lasitatea sotului si nestiind
motivul real pentru care acesta plecate, intr-un gest de razbunare disperata, Ana i se daruieste
lui Lica.
17. Deznodamantul este tragic. Dandu-si seama ca l-a inselat, Ghita o ucide pe Ana, fiind
la randul lui omorat de Raut, din ordinul lui Lica. Un incendiu provocat de oamenii lui Lica
mistuie carciuma, iar pentru a nu fi prins de Pintea, Samadaul se sinucide, izbindu-se cu capul
de un copac. Nuvela are final moralizator, sanctionarea protagonistilor este pe masura faptelor.
Singurele personaje care supravietuiesc sunt batrana si copiii, fiinte morale si inocente.
18. In nuvela, accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe complexitatea personajelor. Ghita
este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici, al carui destin ilustreaza consecintele
nefaste ale setei de inavutire. Cu toate ca isi da seama de pericol, Ghita nu se poate sustrage
influentei malefice pe care Lica o exercita asupra lui. In sufletul carciumarului se declanseaza
conflictul interior intre dorinta de a ramane om cinstit si tentatia de a se imbogati. Lica ramane
egal cu sie, un ,,om rau si primejdios”. In schimb, Ana dufera transformari interioare, care ii
ofera scriitorului posibilitatea unei fine analize a psihologiei feminine.
19. Stilul nuvelei este sobru, concis, fara podoabe. Limbajul naratorului si al personajelor
valorifica aceleasi registre stilistice: limbajul regional, ardelenesc, limbajul popular, oralitatea.

Concluzii:

C1: ,,Moara cu nororc” de Ioan Slavici este o nuvela realista prin tema, tipologia
personajelor si stil si o nuvela psihologica, pentru ca urmareste conflictul interior, framantarile
in planul constiintei personajelor. Observarea este minutioasa, detaliata si serveste realizarii
unor psihologii complexe.

C2: Nuvela psihologica ,,Moara cu noroc” este o capodopera a literaturii romane,

deschizand calea catre marile creatii epice din perioada interbelica, despre care criticul literar
G. Calinescu afirma ca este ,,o nuvela solida cu subiect de roman”. In viziunea lui Slavici, in
relatia individ- colectivitate, individul este cel care trebuie sa se supuna ritmului colectiv,
pentru ca in societatea patriarhala, conservatoare, morala tuturor triumfa asupra celei
individuale.