Ion

Liviu Rebreanu

Roman realist obiectiv:1+2+3+4+6+7+8+9+10+11+12+13+14+15+16+!7+18+C1

Tema si viziunea despre lume: 1+2+5+6+7+8+9+10+11+12+13+14+15+16+!7+18+C2

1. In cadrul evolutiei romanului romanesc se poate vorbi de momentul ,,Rebreanu”.

Prozatorul continua si adanceste cercetarea societatii romanesti in traditis lui N. Filimon, Duiliu
Zamfirescu si Ioan Slavici printr-o vasta documentare si compozitie, printr-un studiu atent de
analiza psihologica.
2. Textul literar ,,Ion”, publicat in 1920, este o monografie a realitatilor satului ardelean
de la inceputul secolului al XX-lea. Opera este un roman, prin amploarea actiunii, desfasurata
pe mai multe planuri, cu un conflict complex, personaje numeroase si realizarea unei imagini
asupra vietii.El se incadreaza in categoria romanelor sociale si realiste, dar si in cea a romanelor
obiective.
3. Este roman de tip obiectiv prin specificul naratorului (obiectiv, detasat, impersonal), al
naratiunii (la persoana a III-a) si al relatiei narator-personaj (naratorul omniscient stie mai mult
decat personajele sale si, omniprezent, dirijeaza evolutia lor ca un regizor universal, conform
unui destin prestabilit).
4. Viziunea realist-obiectiva se realizeaza prin tematica sociala, obiectivitatea
perspectivei narative, construirea personajelor in relatie cu mediul in care acestea traiesc,
alegerea unor personaje tipice pentru o categorie sociala, tehnica detaliului semnificativ,
veridicitatea, stilul sobru, impersonal.
5. Viziunea realista a scriitorului, dorinta acestuia de a fauri un roman care sa oglindeasca
realitatea, sa o recreeze in mod fidel sunt observabile prin analizarea tematicii abordate.
Atitudinea critica a autorului la adresa societatii completeaza viziunea despre lume a acestuia
si cuprinde nu doar planul taranimii, ci si pe cel al intelectualilor satului.
6. Tema romanului este prezentarea problematicii pamantului,in conditiile satului
ardelean. Romanul prezinta lupta unui taran sarac pentru a obtine pamantul si consecintele
actelor sale. Caracterul monografic al romanului orienteaza investigatia narativa spre diverse
aspecte ale lumii rurale: obiceiuri legate de marile momente din viata omului (nasterea, nunta,
inmormantarea), relatii sociale generate de diferentele economice (stratificarea sociala) sau
culturale (universul taranilor, universul intelectualitatii rurale), relatii de familie. Tema
centrala, posesiunea pamantului, este dublata de tema iubirii.
7. Titlul este dat de numele personajului principal, care devine exponent al taranimii prin
dragostea lui pentru pamant, individualizat insa prin prin modul in care il obtine.
8. Proza este realizta prin naratiune la persoana a III-a, nonfocalizata. Viziunea ,,dindarat”
presupune un narator obiectiv, detasat, care nu se implica in faptele prezentate, lasa viata sa
curga. Naratorul omniscient stie mai mult decat personajele sale si, omniprezent, dirijeaza
evolutia lor ca un regizor universal. El plasmuieste traiectoriile existentei personajelor,
conform unui destin prestabilit si legii cauzalitatii. De aceea textul contine semne prevestitoare
ale sfarsitului fiecarui personaj, care este o victima a fatalitatii: nu poate iesi din destinul lui
(,,roman al destinului”). Inlantuite temporal si cauzal, faptele sunt credibile, verosimile. Efectul
asupra cititorului este de iluzie a vietii (veridicitate) si obiectivitate.
9. Titlurile celor doua parti ale romanului evidentiaza simetria compozitiei si denumesc
cele doua patimi ale personajului principal: ,,Glasul pamantului” si ,,Glasul iubirii”. Titlurile
celor 13 capitole (numar simbolic, nefast) sunt semnificative, discursul narativ avand un
,,Inceput” si un ,,Sfarsit”.
10. Prin tehnica planurilor paralele este prezentata viata taranimii si a intelectualitatii
satesti, iar prin tehnica contrapunctului, o anumita tema, moment esential sau conflict sunt
infatisate in cele doua planuri (nunta taraneasca a Anei cu Ion corespunde, in planul
intelectualitatii, nuntii Laurei cu George Pintea; conflictul dintre Ion si Vasile corespunde
conflictului dintre intelecyualii staului). Planul taranimii are in centru destinul lui Ion, iar
planul intelectualitatii satului, pe cei doi ,,stalpi” ai comunitatii: invatatorul Herdelea si preotul
Belciug. Cele doua planuri narative se intalnesc, inca de la inceputul romanului, in scena horei,
numita de N. Manolescu ,,o hora a soartei”.
11. Modurile de expunere indeplinesc o serie de functii epice in discursul narativ.
Descrierea initiala are, pe langa rolul obisnuit de fixare a coordonatelor spatiale si temporale,
functie simbolica si de anticipare. Naratiunea obiectiva isi realizeaza functia de reprezentare a
realitatii prin absenta marcilor subiectivitatii, prin impresia de stil cenusiu. Dialogul contribuie
la caracterizarea indirecta a personajelor, sustine veridicitatea relatiilor dintre personaje si
concentrarea epica.
12. Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea drumului care intra si care
iese din satul Pripas, loc al actiunii romanului. Personificat, drumul are semnificatia simbolica
a destinului. Descrierea initiala a drumului, supusa conventiei realiste a veridicitatii (prin detalii
toponimice) il introduce pe cititor in viata satului ardeleam de la inceputul secolului al XX-lea.
Descrierea caselor lui Herdelea si Glanetasu ilustreaza conditia lor sociala. Crucea stramba de
la marginea satului anticipeaza destinul tragic al protagonistului.
13. Actiunea romanului incepe intr-o zi de duminica, in care locuitorii satului Pripas se afla
la hora, in curtea Todosiei, vaduva lui Maxim Oprea (expozitiunea). Rolul horei in viata
comunitatii satesti este acela de a-i asigura coeziunea si de a facilita intemeierea noilor familii.
De aceea in joc sunt numai flacai si fet. Hotararea lui Ion de a o lua pe Ana cea bogata la joc,
desi o place pe Florica cea saraca marcheaza inceputul conflictului. Venirea lui Vasile Baciu
de la carciuma la hora si confruntarea verbala cu Ion, pe care il numeste ,,hot” si ,,talhar”,
pentru ca ,,sarantocul” vrea sa-i ia fata promisa altui taran bogat, George Bulbuc, constituie
intriga romanului.
14. Desfasurarea actiunii prezinta dezumanizarea personajului in goana lui dupa avere.
Dorind sa obtina repede mult pamant, Ion o seduce pe Ana si il forteaza pe Vasile Baciu sa
accepte casatoria. Comportamentul brutal al lui Ion, cat si al lui Vasile, fata de Ana duce la
sinuciderea ei. Acest fapt nu-i trezeste protagonistului regrete sau constiinta vinovatiei, pentru
ca in Ana si copilul lor nu vede decat garantia proprietatii pamanturilor. Nici moartea copilului
nu-l opreste sa o caute pe Florica, maritata intre timp cu George. Astfel ca deznodamantul este
previzibil, iar George, care-l loveste cu sapa pe Ion, nu este decat un instrument al destinului.
15. In celalalt plan, balanta rivalitatii dintre preot si invatator, pentru autoritate in sat, se
inclina in defavoarea celui din urma. El are familie- sotie, un baiat si doua fete de maritat, dar
fara zestre. In plus, casa lui este construita pe pamantul bisericii, cu invoirea preotului. Cum
relatiile dintre ei se degradeaza, pornind de la atitudinea lor fata de faptele lui Ion, invatatorul
se simte amenintat cu izgonirea din casa. In urma conflictului cu autoritatile austro-ungare,
Herdelea accepta inutil compromisul, votandu-l pe candidatul maghiar la alegeri.
16. Conflictul central din roman este lupta pentru pamant din satul traditional, unde averea
conditioneaza respectul comunitatii. Conflictul exterior, social, intre Ion si Vasile este dublat
de conflictul interior, intre ,,glasul pamantului” si ,,glasul iubirii”. Conflictele secundare au loc
intre Ion si Simion Lungu, pentru o brazda de pamant sau intre Ion si George Bulbuc, pentru
Ana.
17. Ion este personajul principal si eponim, realizat prin tehnica basoreliefului si a
contrapunctului. Ion este personaj monumental, complex, cu insusiri contradictorii: viclenie si
naivitate, gingasie si brutalitate, insistenta si cinism. Mai multe tipologii realiste se regasesc in
constructia protagonistului: tipul taranului sarac, tipul arivistului fara scrupule, care foloseste
femeia ca mijloc de parvenire, dar si ambitiosul dezumanizat de lacomie. Cele doua femei ,
conturate antitetic, Ana si Florica, reprezinta cele doua patimi ale personajului principal:
pamantul si iubirea. Modalitatile de caracterizare indirecta dezvaluie trasaturile personajelor,
consemnandu-le faptele, gesturile, limbajul, prezentand relatiile dintre ele.
18. Stilul narativ este neutru, impersonal, ,,stilul cenusiu” fiind specific prozei realiste
obiective; autorul respecta autenticitatea limbajului regional.

Concluzii:

C1: ,,Ion” de Liviu Rebreanu este un roman realist de tip obiectiv, deoarece are ca trasaturi:
specificul relatiei narator-personaj, obiectivitatea/ impersonalitatea naratorului omnisciemt
care intretine ,,iluzia realitatii” (viziunea realista), utilizarea naratiunii la persoana a III-a, cu
focalizare zero (viziunea ,,dindarat”), atitudinea detasata in descriere, verosimilul intamplator.

C2: Relatia dintre taran si pamant este infatisata in trei ipostaze simbolice: pentru copil,
pamantul-mama, pentru barbat, pamantul-ibovnica, iar pentru omul cu destin tragic, pamantul-
stihie, care spulbera dorintele si iluziile efemere prin moarte. Apreciat la aparitie de criticul E.
Lovinescu drept ,,cea mai puternica creatie obiectiva a literaturii romane”, romanul ,,Ion” este
o capodopera a literaturii romane realiste interbelice.