Basmul cult romanesc a cunoscut o adevarata expansiune in perioada celor patru mari clasici ai

literaturii romane, printre care Ion Creanga, se reamarca, dand o serie de creatii ce au ramas repere
pentru specie pana astazi. Acesta a fost descoperit si adus in cenaclul junimii de Mihai Emienscu,
ramane in literature romana ca cel mai iubit povestitor, iar o opera reprezentativa a acestuia a ramas
pana astazi basmul cult “Povstea lui Harap Alb”.

Eroul de basm pe care il propune Creanga se distantiaza considerabil de cel al basmului

popular, daca Fat-Frumos era un model de curaj avand puteri supra –naturale, personajul basmului lui
Creanga este o suma de calitati si defecte. De exemplu fiul de crai este ,,slab de inger,, anxios, depasit
de multe de situatiile in care este implicat dar reuseste de multe ori sa treaca probele doar cu ajutorul
altor personaje (alegerea macului din nisip este realizata de catre furnici, ospatul este rezolvat de catre
Flamanzila si Setila).

O alta trasatura a basmului este cifra trei (triplicarea) conditie sine qua non a basmului
popular este valorificata de Creanga intr un mod particular. Acesta apeleaza la supralicitarea triplicarii
astfel ultima proba impusa de Span (aducerea fetei de la imparatul Ros) genereaza alte 6 probe(Ros
imparat le pregateste o casa unde sa doarma careia una din slugi ii da foc ca sa-i omoare,dar Gerila
sufla si o raceste, Flamanzila si Setila au mancat si au baut,ajutandu-l pe Harap Alb sa treaca si peste
proba ospatului, furnicile l-au ajutat sa separe firele de nisip de boabele de mac, peste noapte,fata se
transforma in pasarica dar Ochila o vede si impreuna cu Latila se duc pe urmele ei, craiasa albinelor ii
arata care este fata imparatului) la sfarsitul carora eroul dobandeste maturizarea.

Tema generala a basmului, lupta dintre bine si rau se particularizeaza in basmul lui Creanga.
Numite de tatal sau in momentul despartii de spatiul protector al imparatiei, personajele
negative(spinul, imparatul ros) vor fi acelea care prin probele la care il supun ii vor aduce
protagonistului maturizarea. Ambele personaje malefice vor deveni pedagogi fara voie caci actiunile
lor au efect contrar intentiilor initiale.

Spinul il maturizeaza in mod involuntar invatandu l sa fie curajos, responsabil, sa citeasca un

om dincolo de aparente, in timp ce inparatul ros ii arata ca nu trebuie sa astepte mila de la nimeni.

Un episode reprrezentativ pemtru tema enuntata este cea a fantanii, constand intr o inversare a
rolurilor la nivelul diegezei. Prsonajul negative, gratie vicleniei aplica supunerea prin viclesug a fiului
de crai ,,Boboc in felul sau la trebi de aistea,, imatur si cu o doza mare de naivitate mezinul primeste o
identitate noua( ,,Harap Alb – rob sau sclav alb). Fantana are in plan simbolic semnificatia grotei,
spatial nasterii si al regenerarii, la fantana are loc o moarte si un botez.

Un alt episode reprezentativ este finalul operei unde are loc o intamplare asemanatoare cu cea
de la fantana, avand loc o moarte si un botez. Decapitarea eroului este ultima treaptă şi finalul
iniţierii, având semnificaţia coborârii în infern, a morţii iniţiatice. Învierea e realizată de fată,
cu ajutorul obiectelor magice aduse de cal. Eroul reintră în posesia paloşului şi se căsătoreşte
cu fata de împărat, primind şi împărăţia drept recompensă. Nunta şi schimbarea statutului
social confirmă maturizarea eroului. Deznodământul constă în refacerea echilibrului iniţial şi
răsplata eroului.

Patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru ilustrarea viziunii despre
lume sunt titlul, reperele spatio-temporale, conflictele si relatia incipit –final.

Titlul basmului este un oximoron, prin semnificatia cuvintelor ce compun numele

personajului. Termenul ,,Harap,, a aparut in vocabularul roman din dialectul limbii arabe,
care desemna in trecut un rob sau un slujitor, de aici si sensul oximoronic prin opozitia cu
adjectivul alb. Din aceasta perspectiva, numele personajului ar putea fi inteles ca ,,sluga
alba,,-de origine nobila. Substantivul ,,povestea,, din titlu anunta atat faptul ca in continutul
basmului vom intalni evenimente din viata personajului, cat si faptului ca aceste evenimente
sunt rodul imaginatiei autorului.

Reperele spatio-temporale sunt vagi in basmul ,, Povestea lui Harap-Alb,, la fel cum
intalnim in basmul popular. Referile la timp sunt neclare se intampla intr un trecut
indepartat, acel ,,Ilo tempore,, despre care se vorbeste literatura de specialitate si pe care
naratorul il anunta in incipit prin adverbul ,, odata,,. Reperele spatiale sunt si ele la fel de vagi
ca si cele temporale, astfel ca fiului Craiului porneste in calatoria sa dintr-o ,, taa
indeparatata,, condusa de tatal sau si trebuie sa ajunga in imparatia unchiului sau, aflata la
celalalt capat al lumii. Aceste repere spatiale au menirea doar de accentua dificultatea
calatoriei eroului , pentru a spori si meritele acestuia si de a justifica recompensa lui de la
final.

Incipitul basmului este in concordanta cu finalul acestuia, prin utilizarea formulelor

specifice, prin care naratorul pregateste interlocutorul pentru intrarea in atmosfera basmului
, marcata prin fantastic si fabulos, respectiv, pentru iesirea din aceasta lume. Incipitul si
finalul sunt diferite de formula calsica a basmuui popular deoarece in basmul lui Creanga,
naratorul nu isi asuma povestea, uitilizand forma populara a verbului impersonal ,, se zice
ca,,- ,,Cică,,. De asemenea finalul se remarca prin originaliate, prin faptul ca naratorul nu
neaga evenimentele narate asa cum se intampla in basmele populare( ,, am incalcat pe-o
capsuna si v-am spus o mare minciuna).

Relatia dintre protagonistul operei si celelalte personaje este si ea fidela sablonului

clasic al basmului, acesta aflandu –se intr o lupta continua pentru propria viata, deoarece
este supus de catre Span in diferite probe care ar trebui sa ii aduca moartea. Acelasi lucru se
intampla si in cazul nerespectarii sfaturilor tatalui in legatura cu imparatul Ros, pentru ca si
acesta il aduce in situatii limita din care nu ar fi putut sa iasa viu fara ajutor.

In concluzie,, Povestea lui Harap-Alb,, este un basm cult prin care Ion Creanga isi
dezvaluie viziunea despre lume, dar si arta de povestitor, care il aseaza la loc de cinste in
literatura romana, ramanand unul dintre cei patru mari clasici pe care i a dat Junimea
literaturii noastre.