“Moromeții”

de Marin Preda

Perioada care urmează imediat celui de-al doilea ră zboi mondial este o subordonare
a culturii de că tre o ideologie politică totalitară . În acest context, Marin Preda gă sește
pentru perioada 1950-1960 o formulă emblematică devenită deja concept literar, anume
obsedantul deceniu. Tocmai de aceea, publicarea în sine și faima pe care o câ știgă romanul
„Moromeții” (volumul 1 apare în 1955, iar volumul 2 in 1967) reprezintă un paradox al
epocii, fiind considerat primul roman antitotalitar din literatura româ nă , deoarece nu
descrie pozitiv așa-zisul progres al satului româ nesc.

Universul moromețian constituie, conform criticii literare, o altă vâ rstă a romanului

realist obiectiv. Pe parcursul celor două volume sunt abordate două tipuri de teme: cele
tradiționale (familia, timpul, istoria, paternitatea) și cele moderne (criza comunică rii,
singură tatea, înstră inarea). Așadar, tematic, romanul este o monografie a satului româ nesc
din Câ mpia Dună rii cu câ țiva ani înainte și după al doilea ră zboi mondial, conturâ nd
dramaticul destin al satului româ nesc surprins cu duritate de evenimentele ce vor sparge
tiparele tradiționale ale existenței sale. Marin Preda abordează o temă fundamentală a
gâ ndirii sale scriitoricești și anume dispariția tă ră nimii tradiționale, schimbarea din temelii
a satului bulversat de adâ ncile zguduiri ale istoriei.

Titlul romanului este un nume propriu, „Moromeții”, care subliniază obiectul de

interes al romanului, adică existența unei familii de tip patriarhal (care amintește de
simplitatea obiceiurilor și a tradițiilor din vechime). Titlul atrage atenția asupra temei
familiei, evoluția și criza familiei Moromete devenind simbolice pentru transformă rile din
satul româ nesc al vremii.

Naratorul la persoana a III-a care pare a fi omniscient și omniprezent nu mai are, ca

în romanele anterioare, rolul de a anticipa destinele protagoniștilor sau de a face istorismul
personajelor, ci devine conștient de tră irile personajelor și de imprevizibilul situațiilor în
care sunt implicate, înfă țișâ nd o lume rurală în care personajele nu mai sunt niște tipologii
perfect integrate într-un rol social, ci se revoltă împotriva tuturor formelor de autoritate
tradițională : la biserică merg numai femeile (Moromete își ironizează soția pentru acest
lucru); generația tâ nă ră (Niculae, Paraschiv, Nilă , Achim, Polina, Birică ) nu preia atribuțiile
pă rinților, ci adoptă , uneori cu naivitate, concepții revoluționare despre viață

Un alt element specific romanului realist este caracterul monografic de frescă

socială . Romanul prezintă monografic realitatea satului româ nesc interbelic reprezentativ
pentru Câ mpia Dună rii în primul volum. În centrul acțiunii care se derulează pe mai multe
planuri se află familia Moromeților, astfel încâ t cartea este și un tulbură tor roman de
familie numeroasă , mă cinată de nemulțumiri mohnite. Dar, atâ t satul, câ t și familia sunt
prezentate în plin proces de degradare cauzat de realită țile sociale. Volumul 2 continuă
istoria familiei Moromete și a satului după ră zboi și prezintă viața rurală într-o perioadă de
un sfert de veac, acțiunea concentrâ ndu-se asupra a două momente istorice semnficative:
reforma agrară din 1945, cu prefacerile pe care ea le aduce, și transformarea socialistă a
agriculturii după 1949, percepută ca un fenomen abuziv.

*Nicolae Manolescu face observația că acest roman pune față în față două utopii:
utopia tradiționalistă a tată lui care crede în valorile stră vechi ale satului și utopia
dogmatică a fiului Niculae care crede în noua ordine politică , cea comunistă .

Așadar, Moromeții „este un roman al deruraliză rii satului” (Nicolae Manolescu),

încadrâ ndu-se cu o viziune aparte în tematica rurală româ nească , reprezentată în literatura
interbelică de romanele lui Rebreanu și ale lui Sadoveanu.

Finalul volumului I, se afla în simetrie compozitionala cu incipitul, prin referire la

tema timpului: trei ani mai tarziu izbucnea cel de-al Doilea Razboi Mondial, timpul nu mai
avea rabdare. Finalul romanului modifica asadar imaginea timpul rabdator care devine
necrutator si intolerant, semn ca istoria isi pune ampreanta asupra destinelor.

In volumul al II-lea, incipitul contine o intrebare retorica: „In bine sau in rau se
schimbase Moromete?” anticipand evolutia personajului Moromete. Timpul istoric se
repercuteaza asupra tuturor, aflam tot din incipit ca pana si Guica suferise schimbari:
„Arata tacuta, nu i se mai auzea gura prin fata casei”. In finalul volumui II, tatal si fiului se
impaca in visul lui Niculae.

Exista un tripul conflict care va destrama faclimia Moromete, in volumul I. Primul

este intre tata si primii copii (DE CE SUNT IN CONFLICT TEMA), al doilea este intre Ilie si
Catrina (DE CE SUNT IN CONFLICT TEMA), al treilea conflict Ilie si sora sa Guica (DE CE
SUNT IN CONFLICT TEMA).

In al doilea volum conflictul dintre tata si fii mai mari trece in plan secundar, iar
conflictul principal se contureaza intre Moromete care intruchipeaza mentalitatea
traditionala ”Cel din urma taran”(Manolescu) si Niculae care intruchipeaza mentalitatea
impusa colectivista.

DE DEZVOLTAT DIN VOL1 SI VOL 2, 200 DE CUV IN CE COSNTA CONFLICTELE.