Morometii

Marin Preda

Realismul este un curent literar aparut in secolul al XIX- lea in Franta, ca

reactie impotriva romantismului. Acesta se caracterizeaza prin dorinta de a
oglindi veridic, obiectiv realitatea contemporana, avand ca teme specifice
parvenirea, familia, paternitatea, mostenirea, societatea. Operele realiste au o
structura circulara, data de simetria incipit final, iar personajele create sunt
complexe, surprinse in transformare.

Una dintre cele mai cunoscute creatii ale lui Marin Preda, in care se regasesc
trasaturi specifice curentului este romanul obiectiv, modern, “Morometii” aparut
in doua volume, primul in 1955, al doilea, doisprezece ani mai tarziu, in 1967.

Un prim element ce justifica incadrarea in realism a operei este tema

abordata. Cartea prezinta satul romanesc aflat la rascrucea istoriei, suprins
intr-un moment de cumpana.Romanul este o monografie a satului romanesc
din campia Dunarii, suprins inainte si dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial,
titlul situand tema familiei in centrul operei, care devine astfel un simbol al
schimbarii ce au loc in sanul comunitatii rurale in aceasta perioada. De
asemenea, o alta tema prezenta in roman este criza comunicarii dintre tat si
fii, criza ce le destrama familia lui Moromete.

De asemenea, structura simetrica a incipitului cu finalul primului volum si

construirea celor doua volume pe baza principiului simetriei, alaturi de
perspectiva narativa obiectiva din roman sunt trasaturi specifice prozei
realiste. In volumul 1, folosind tehnica decupajului si accelerarea gradata a
actiunii, un narator obiectiv preazinta evenimentele ce au loc pe parcursul
verii, cu trei ani inainte de razboi. Astfel, prima parte a volumului infatiseaza
faptele petrecute de sambata seara pana duminica noapte, partea a doua-
intamplari desfasurate pe parcursul a doua saptamani, incepand cu plecarea
lui Achim cu oile la Bucuresti, iar ultima- evenimentele ce se deruleaza cu
repeziciune din urmatoarele doua luni , incheiate cu fuga feciorilor si iminenta
razboiului. Volumul a 2 lea prezentand prin tehnica rezumativa si selectia
intamplarilor evenimente desfasurate intre 1938 si 1962.

Incipitul romanului introduce tema timpului, avertizand asupra relatiei

individului cu istoria: “In CampiaDunarii, cu cativa ani inaintea celui de-al
Doilea Razboi Mondial, se pare ca timpul avea nesfarsita rabdare cu oamenii,
iar viata se scurgea fara conflicte mari.” Finalul, simetric inceputului, face
aceeasi referire la timpul care acum “nu mai aveam rabdare. Peste trei ani
izbucnea cel de-al Doilea Razboi Mondial”.

O prima secventa semnificativa pentru tema operei este scena cinei. Plasata
in deschiderea romanului, aceasta fixeaza conflictele care mocnesc in familia
lui Moromete, precum si rolul autoritar al tatalui: “Cat era vara de lunga,
Morometii luau cina in tinda, inghesuiti in jurul unei masute mici, de lemn,
plina de arsuri de tigaie, care ar fi trebuit schimbata fiindca familia se marise.
Dar Ilie statea bine, pe pragul celei de-a doua incaperi, asa ca lucrurile
ramasesera neschimbate”. Mai mult, imaginea tuturor membrilor familiei sale,
umar langa umar, ii intareste tatalui iluzia unitatii si intelegerii din familie, in
ciuda vrobelor aruncate pe ton de cearta si insotite de ranjet pe care fiii cei
mari le arunca mamei.

O alta secventa semnificativa in derularea evenimentelor romanului este

scena taierii salcamului, gest necesar pentru familia lui Moromete, fiindca
“datoriile trebuiau platite si altceva nu aveau ce vinde”. Momentul ales este si
el incarcat de semnificatii: copacul este doborat intr-o zi de duminica
dimineata, pe fondul bocetelor ce se aud din cimitir, prefigurand parca
destramarea familiei si a satului. Imaginea surprinsa - “gradina, caii,
Moromete insusi aratau bicisnici” - este graitoare.

In concluzie, opera “Morometii” realizeaza o remarcabila innoire a tipologiei

rurale.