Plumb

George Bacovia

Perioada cuprinsa intre cele doua razboaie mondiale reprezinta un moment

de maxim inflorire artistica a poeziei romanesti. Se remarca tendinta de
sincronizare cu literatura europeana avand drept consecinte diversificarea
tematica, stilistica si de viziune. Apar teme noi in poezie precum criza omului
modern sau rolul artei si al artistului in societate.

Unul dintre scriitorii importanti ai acestei perioade este George Bacovia, desi
autorul debuteaza inainte de Primul Razboi Mondial, ramane un reprezentant
al simbolismului in literatura romana.

Simbolismul este un curent literar aparut ca reactie impotriva retorismului

romantic. Scriitorii simbolisti cultiva cuvintele cu valoare de simbol, folosind
sugestia drept cale de transmitere a mesajului poetic. De asemenea, sunt
atenti la muzicalitatea versurilor obtinuta prin repetitii, refren, aliteratii sau
asonante, temele preferate fiind obsesie mortii si a descompunerii, iadaptarea
sociala, singuratatea, etc.

Una dintre cele mai cunoscute creatii ale lui G. Bacovia, in care regasim
particularitati ale simbolismului este poezia “Plumb”, care deschide volumul cu
acelasi nume, publicat in anul 1916.

Caracterul simbolist al poeziei este sustinut, mai intai, de tema acesteia.

Versurile evidentiaza obsesia mortii, izolarea, iubirea, care pun in lumina, de
fapt, conditia artistului in viziunea lui Bacovia. Se observa ca poetul nu
numeste, ci foloseste sugestia drept cale de transmitere a mesajului poetic,
din acest motiv poezia putand fi considerata o arta poetica necanonica.

De asemenea, textul apartine simbolismului datorita structurii. Poezia are o

forma clasica, doua catrene, simetrice, construite pe baza paralelismului
sintactic, ceea ce confera muzicalitate versurilor, particularitate specifica
acestui curent literar. In plus, repetarea de sase ori in text a termenului
“plumb”, ce devine laitmotiv, si rima consonatica, accentueaza aceasta
particularitate.

O prima idee poetica semnificativa pentru tema se contureaza in secventa

intai a discursului liric reprezentata de prima strofa: in viziunea bacoviana,
artistul este un inadaptat, un individ insingurat, izolat, intr-un mediu ostil, train
intens sentimentul sfarsitului existential. Simbolul central al strofei, cavoul,
sugereaza o atmosfera apasatoare, un spatiu claustrant, limitat in care se afla
inchis artistul. Imaginea vizuala “...Stam singur in cavou…” este semnificativa
pentru conditia poetului inadaptat, insingurat, aflat intr-o societate rece.

Conditia artistului inadaptat este evidentiata si in a doua secventa a poeziei ce

sta sub semnul tragismului si al resemnarii. Ideea poetica relevanta pentru
tema ce se desprinde din aceste versuri este ca, intr-un mediu exterior
creatiei, nici iubirea nu are, ca la romantici, capacitatea de a salva fiinta
artistului. Metafora “amor de plumb” sugereaza un sentiment, degradat,
superficial, toxic. Schimbarea persoanei 1 a verbului - “stam singur”, la a 2 a
“-i atarnau” trimite cu gandul la depersonalizare, la instrainare de sine, la
indepartare.

Nu in ultimul rand, tema poeziei si viziunea despre lume a autorului sunt

sustinute si la nivelul elementelor de structura, de compozitie si de limbaj ale
textului. Astfel, titlul este un cuvant cu valoare de simbol “plumb”, care prin
trasaturile sale, precum culoare, greutate, material, sugrereaza anumite stari
sufletesti abstracte: monotonie si urat exiostential, apasare sufleteasca,
raceala sau sufocare.

In acelasi timp, elementele de prozodie sustin viziunea artistului asupra

realitatii. Rima imbratisata trimite la ideea izolarii, metrica de 10 silabe
accentueaza monotonia ca stare specifica universului bacovian.

In lumina celor aratate, poezia “Plumb” se situeaza intre simbolism si

modernism. Poetul apeleaza l,a tehnici simboliste, insa prezinta conditia
omului modern.