Plumb

~George Bacovia~
Particularitati ale unui text poetic studiat

Simbolismul este un curent literar aparut si dezvoltat la sfarsitul secolului al

XIX-lea in Franta si in literatura romana la inceputul secolului XX.
Aceasta manifestare literara se manifesta ca o reactie impotriva romantismului
si a parnasianismului.
Atat in plan european cat siin cadrul literaturii romane, simbolismul are ca
trasaturi importante principiul corespondentelor, preferinta pentru stari poetice
nedefinite, muzicalitatea, cromatica, si utilizarea simbolurilor.
Poezia „Plumb” a aparut in volumul cu acelasi titlu din 1916. Textul se
incadreaza in simbolism prin folosirea unor simboluri, tehnica repetitiilor,
dramatismul trairilor eului liric, utilizarea unei dominante cromatice si corespondenta
dintre planul interior si cel exterior.
Titlul poeziei este dat de simbolul plumbului care sugereaza greutatea,
apasarea si accentueaza cromatica monotona data de cenusiu. Titlul se repeta de 6
ori pe parcursul celor doua strofe, fapt ce accentueaza tragicul existentei vazut fara
solutii de iesire.
Textul poetic este structurat in doua catrene care constituie imaginarul poetic
avand la baza termenul „plumb” . Cele doua strofe corespund celor doua planuri,
realitatea exterioara, simbolizata de cavou, si cea interioara, trairile eului liric si
pierderea sentimentului de iubire.
Lirismul subiectiv este redat prin marci gramaticale specifice: verbele la pers. 1
„stam”, „am inceput” ai forma pronominala „mea”. Acestor forme li se alatura
punctele de suspensie care accentueaza tonul meditativ.
Strofa I surprinde elementele unui cadru spatial inchis in care poetul se simte
captiv, un cavou care simbolizeaza mediul exterior apasator. Elementele decorului
funerar sunt „sicriele de plumb”, „funerar vesmant”, „coroane de plumb” insistand
asupra unui plan artificial. Frumusetea florilor este anulata prin mineralizarea lor.
Repetarea epitetului metaforic „de plumb” are semnificatii multiple: cromatica,
apasare sufleteasca, lipsa posibilitatii de salvare. Universul poetic descris este
marcat de senzatia de impietrire, vantul fiind singurul element care sugereaza
miscarea, insa produce efectele reci ale mortii : „Stam singur in cavou...si era vant/
Si scartaiau coroanele de plumb”.
Strofa a doua debuteaza cu un profund sentiment de tristete generat de
pierderea iubirii : „Dormea intors amorul meu de plumb” . Adverbul „intors” poate
sugera intoarcerea spre apus, spre moarte, fiind primul semn al instrainarii. Poetul isi
priveste sentimentele ca un spectator, iar incercarea esuata de a se salva sporeste
disperarea : „Si-am inceput sa l strig”. Starea de singuratate este data de repetarea
„stam singur” care, alaturi de celelalte simboluri, sporesc senzatia de vid sufletesc.
Ultimul vers al poeziei „Si-i atarnau aripile de plumb” exprima simbolic imaginea
iubirii pierdute si se asociaza cu ideea unui inger ale carui aripi sunt cazute.
Opera „Plumb” cuprinde elemente de arta poetica, iar tema acesteia o constituie
conditia poetului intr-o societate ostila, astfel el apare in ipostaza insinguratului traind
sentimente de disperare.
La nivel fonetic, repetarea cuvantului „plumb” accentueaza muzicalitatea
interioara prin asonante, inchiderea si apasarea spatiului exterior. Muzicalitatea este
sporita de prezenta ritmului iambic si a rimei imbratisate.
La nivel morfologic, prezenta verbelor la imperfect („Stam”, „dormea” , „atarnau”)
plaseaza intregul discurs poetic intr-o durata continua.
Din punct de vedere stilistic se remarca utilizarea simbolului „plumb”. Epitetele
metaforice sunt prezente in ambele catrene („aripi de plumb”, „sicrie de plumb”,
„amorul de plumb”) . Dupa propria marturisire a autorului , imaginea care i a inspirat
scrierea acestei creatii a fost vizita pe care a facut-o la cavoul familiei Sturza fiind
impresionat de imaginea coroanelor; totusi, aceasta experienta a poetului a fost
transformata intr un crez artistic.
Referitor la atmosfera creata in opera literara „Plumb”, criticul Eugen Lovinescu
o descrie ca o „Atmosfera de plumb in care pluteste obsesia mortii si o
descompunere a fiintei organice”.
Prin opera „Plumb” dar si prin alte creatii simboliste, G. Bacovia creeaza drama
insingurarii fiind un poet al marilor tristeti.
In concluzie, creatia lirica „Plumb” se incadreaza in curentul simbolist prin
simboluri, atmosfera deprimanta, muzicalitatea versurilor si repetitiile obsedante.