24 mai 2021

Textul nonliterar. Textul de opinie

Rețineți!
Textul nonliterar - prezintă aspecte ale realității sau descrie în detaliu un obiect, o ființă,
un cadru din natură sau un fenomen al naturii, evidențiind părțile sale componente și
trăsăturile specifice acestuia.

o Trăsături:
 Nu aparține literaturii.
 Are caracter nonliterar sau nonficțional.
 Informațiile transmise au caracter obiectiv și nu urmăresc să emoționeze
cititorul.
 Se prezintă obiectele așa cum apar ele în realitate.
 Se referă la persoane reale.
 Scopul textului descriptiv nonliterar este de a informa cititorul, de a
convinge sau de a amuza.
 Tonul folosit este neutru.
 În general, este lipsit de expresivitate, dar unele texte precum reclamele
pot utiliza figuri de stil sau jocuri de cuvinte.
 Limbajul este precis, clar, simplu, cu aspect îngrijit.
 Apar cuvinte din câmpul lexical în care se încadrează tema textului.
 Cuvintele sunt folosite cu sensul propriu, obișnuit (denotativ).
 Textele nonliterare prezintă o mare varietate de forme: articolul de ziar,
reclama, cartea de bucate, prospectul de medicamente, instrucțiunile de
folosire a unui produs, cartea mașinii, carnetul de elev, eticheta,
pașaportul, programul de spectacol, afișul, anunțul, știrile etc.

Textul de opinie - este un text nonliterar în care autorul (de regulă, un specialist) își expune
opiniile legate de o temă, cu scopul de a convinge cititorii de adevărul unei idei.
Orice text de opinie presupune:
 susținerea opiniei cu argumente raționale (fapte, dovezi, deducții logice) și
emoționale (impresii);
 utilizarea unor strategii, precum:
o obiecția (formularea unei idei care se opune celei afirmate de autor, pentru a o
respinge); 
 o concesia (acceptarea parțială a unei idei opuse);
o analogia (găsirea unor asemănări între propria teză și alte idei sau situații); 
o examenul critic (evaluarea punctelor tari și a punctelor slabe ale opiniei) etc.
 folosirea unor conectori pentru a evidenția ierarhia argumentelor (mai întâi…,
apoi…, în cele din urmă…) sau legătura dintre idei: adaosul (mai mult), analogia (la
fel), concesia (totuși, cu toate acestea), concluzia (așa că,
așadar), confirmarea (într-adevăr), consecința (astfel, în
consecință), exemplificarea (de exemplu), explicația (pentru că, de
aceea), obiecția, opoziția (din contră, în schimb), rectificarea (de fapt, mai bine
zis) etc.