SENESCENŢA CELULARĂ

• Senescenţa organismului este efectul procesului

de îmbătrânire a celulelor şi a moleculelor din
componenţa celulelor şi a matricei extracelulare.
Stadiile de viabilitate celulară sunt:
a) stadiul de normofuncţie
b) senescenţa
c) agonia
d) moartea celulară
• Aspecte morfologice ale celulelor senescente:
- scăderea volumului celular
- diminuarea ritmului de diviziune şi creşterea
numărului de celule decedate
- condensarea nucleilor prin pignoză nucleară
- dezmembrarea nucleului prin carioliză
- fragmentarea nucleului prin cariorexă
- scăderea bazofiliei citoplasmei
- acumularea de particule lipidice, vacuolizarea
citoplasmei
• Tipurile celulare în funcţie de capacitatea de replicare se
împart în 3 categorii:
1. Replicatoarele continue (celulele tractului gastrointestinal,
hematopoetice, epidermice, spermatogene)
• Studiile efectuate pe celule hematopoetice au demonstrat o
rezervă suficientă pentru o speranţă de viaţă mai mare
decât cea de azi.
• Aceste celule prezintă totuşi modificări degenerative cu
modificarea aparatului enzimatic şi încărcare grasă.
• Procesul de îmbătrânire aduce cu sine o reducere drastică a
celulelor imunocompetente.
• Nivelul limfocitelor T helper scade, iar al limfocitelor T
supresate creşte, prin scăderea producerii de hormoni
timici.
2. Replicatoarele intermitente
În condiţii normale se divid mai puţin sau
deloc (celulele ficatului, rinichiului, celulele
osoase, fibroblaştii şi celulele gliale).
3. Nonreplicatoarele (neuronii din SNC, celulele
musculare scheletale şi cardiace)
• Au fost emise o serie de ipoteze care să explice
biologia îmbătrânirii:
• un răspuns redus la hormoni şi alţi agenţi exogeni – factorul
de creştere epidermal, insulina, transferina, dexametazona,
factorul de creştere insulin-like (IGF-1)
• scăderea nivelului AMPc
• alterarea metabolismului lipoproteinelor cu densitate mică-
posibil datorită unui număr redus de situsuri celulare de
recepţie, ceea ce contribuie la procesul de ateroscleroză
• reducerea interacţiunilor dintre fibroblaştii îmbătrâniţi şi
factorii coagulării, cu perturbări în hemostază şi vindecarea
rănilor
• modificări enzimatice
• S-au emis teorii care care încearcă să explice procesul
de senescenţă celulară. Aceste explicaţii au la bază
pierderea sau întreruperea fluxului de informaţii
genetice. Acest flux poate fi blocat prin două
mecanisme:
• acumularea succesivă de erori survenite la întâmplare,
cu lezarea moleculelor informaţionale de către agenţi
exogeni sau de către radicalii liberi rezultaţi din
metabolismul oxidativ (acumularea de lipofuscină în
celulele creierului şi miocitele cardiace, sub acţiunea
radicalilor liberi asupra membranei celulare); totuşi,
folosirea antioxidantelor (vitaminele C, E) nu
prelungeşte viaţa celulelor.
• teoria devierii catastrofice, cu afectarea
componentelor principale ale biosintezei
(ADN, ARN, sinteza proteică); există
mecanisme de reparare a mutaţiilor survenite
la nivelul ADN, dar acestea sunt limitate
• Ca o concluzie, se poate spune că îmbătrânirea
este o continuare simplă a creşterii şi
dezvoltării, o formă progresivă şi ireversibilă
de diferenţiere, cu pierderea capacităţii
replicative la toate cele 3 tipuri de replicaţie,
cu alterări specifice în producerea genei.