de îmbătrânire a celulelor şi a moleculelor din componenţa celulelor şi a matricei extracelulare. Stadiile de viabilitate celulară sunt: a) stadiul de normofuncţie b) senescenţa c) agonia d) moartea celulară • Aspecte morfologice ale celulelor senescente: - scăderea volumului celular - diminuarea ritmului de diviziune şi creşterea numărului de celule decedate - condensarea nucleilor prin pignoză nucleară - dezmembrarea nucleului prin carioliză - fragmentarea nucleului prin cariorexă - scăderea bazofiliei citoplasmei - acumularea de particule lipidice, vacuolizarea citoplasmei • Tipurile celulare în funcţie de capacitatea de replicare se împart în 3 categorii: 1. Replicatoarele continue (celulele tractului gastrointestinal, hematopoetice, epidermice, spermatogene) • Studiile efectuate pe celule hematopoetice au demonstrat o rezervă suficientă pentru o speranţă de viaţă mai mare decât cea de azi. • Aceste celule prezintă totuşi modificări degenerative cu modificarea aparatului enzimatic şi încărcare grasă. • Procesul de îmbătrânire aduce cu sine o reducere drastică a celulelor imunocompetente. • Nivelul limfocitelor T helper scade, iar al limfocitelor T supresate creşte, prin scăderea producerii de hormoni timici. 2. Replicatoarele intermitente În condiţii normale se divid mai puţin sau deloc (celulele ficatului, rinichiului, celulele osoase, fibroblaştii şi celulele gliale). 3. Nonreplicatoarele (neuronii din SNC, celulele musculare scheletale şi cardiace) • Au fost emise o serie de ipoteze care să explice biologia îmbătrânirii: • un răspuns redus la hormoni şi alţi agenţi exogeni – factorul de creştere epidermal, insulina, transferina, dexametazona, factorul de creştere insulin-like (IGF-1) • scăderea nivelului AMPc • alterarea metabolismului lipoproteinelor cu densitate mică- posibil datorită unui număr redus de situsuri celulare de recepţie, ceea ce contribuie la procesul de ateroscleroză • reducerea interacţiunilor dintre fibroblaştii îmbătrâniţi şi factorii coagulării, cu perturbări în hemostază şi vindecarea rănilor • modificări enzimatice • S-au emis teorii care care încearcă să explice procesul de senescenţă celulară. Aceste explicaţii au la bază pierderea sau întreruperea fluxului de informaţii genetice. Acest flux poate fi blocat prin două mecanisme: • acumularea succesivă de erori survenite la întâmplare, cu lezarea moleculelor informaţionale de către agenţi exogeni sau de către radicalii liberi rezultaţi din metabolismul oxidativ (acumularea de lipofuscină în celulele creierului şi miocitele cardiace, sub acţiunea radicalilor liberi asupra membranei celulare); totuşi, folosirea antioxidantelor (vitaminele C, E) nu prelungeşte viaţa celulelor. • teoria devierii catastrofice, cu afectarea componentelor principale ale biosintezei (ADN, ARN, sinteza proteică); există mecanisme de reparare a mutaţiilor survenite la nivelul ADN, dar acestea sunt limitate • Ca o concluzie, se poate spune că îmbătrânirea este o continuare simplă a creşterii şi dezvoltării, o formă progresivă şi ireversibilă de diferenţiere, cu pierderea capacităţii replicative la toate cele 3 tipuri de replicaţie, cu alterări specifice în producerea genei.