Comportamentul

heteroagresiv în
schizofrenie
Conf. Univ. Dr. Romeo Petru Dobrin
 “Agresivitatea este înăscută”
Sigmund Freud

Introducere
Schizofrenia este o afecţiune psihiatrică majoră  cu etiologie
necunoscută, ce se caracterizează prin simptome pozitive (delir,
halucinaţii, comportament dezorganizat) şi negative (aplatizare
afectivă, alogie, avoliţie, anhedonie) cu afectarea întregii
personalităţi.

Una din principalele ingrijorări atunci cand avem de-a face cu o

persoană cu o boală psihiatrică de natură psihotică este
potențialul agresiv al acesteia.
Comportartamentul violent

 Set de acțiuni ce utilizează forța

 Determină lezarea pacientului sau a celor din jur
 Răspunsul la o serie de circumstanțe (influențat de o

serie de factori: caracteristicile personalității precum

agresivitatea, impulsivitatea)
 Emoțiile, în special teama, lipsa de putere, supărarea,

furia declanșarea răspunsului violent

 Stare patologică ce poate conduce la mortalitate și

morbiditate
 Factorii biologici implică defecte structurale și
chimice în alcătuirea sistemului nervos și predispoziția
genetică la comportament antisocial.

 Cei socio-culturali se referă la istoricul personal de

violență familială și abuz din partea celor din jur, abuzul
de droguri și alcool, lipsa unei educații corespunzătoare,
status socio-economic scăzut și expunerea la factori
care desensibilizează asupra conceptului violenței.
 Semne și simptome:
- confuzii, dezorientare
- bradipsihie
- vorbire incoerentă
- halucinații viziuale
- semne vitale anormale

 Alte cauze:
- lipsa de informare a pacienților
- complianța mai scăzută anumitor categorii etnice
- timpul lung de așteptare
- abuzului de alcool sau droguri
Semne premonitorii ale comportamentului violent

Pacientul se manifestă violent sau amenință că va deveni violent

Personalul simte anxietate sau teama față de pacient
Comportamentul alternează între strigăte și perioade de liniște sau
între cooperare și agresivitate
Pacientul își exprimă teama de a-și pierde controlul
Pacientul este necooperant, ostil agitat
Pacientul are istoric de violență, cunoscut poliției sau personalului
medical din departamentul de urgență
Pacientul are o postură rigidă, tensionată și este suspicios
 Evitarea violenței

 Evitarea contactului vizual cu pacientul

 Menținerea unei distanțe apreciabile față de pacient
 Adoptarea unei posturi și atitudini pasive, permițându-i pacientului să
spună ce gandește
 Evitarea remarcilor provocatoare sau malițioase
 Dacă pacientul devine agresiv, spune-i direct că are un comportament
neadecvat care-i sperie pe cei din jur
 Nu intoarce spatele la pacientul potențial violent
 Nu subestima niciodată potențialul violent al unui pacient
 MANAGEMENTUL PACIENȚILOR VIOLENȚI

 Managementul verbal

o Evitarea confruntării directe

o Sublinierea consecințelor comportamentului violent
o Empatizarea cu problemele pacientului
o Menținerea unui ton calm
o Niciodată nu se neglijează temerile pacienților

Atenție la schimbările de dispoziție ale pacientului,

vorbirea agresivă sau cu tonalitate ridicată, creșterea
activității psihomotorii.
 Imobilizarea fizică

Specificarea clară a motivelor imobilizării

Toate deciziile de imobilizare trebuie consemnate în

scris

NU TREBUIE aplicată ca pedeapsă sau din comoditate

 Criterii de aplicarea a imobilizării fizice
(Asociația Americană de Psihiatrie)

Pentru a preveni autovătămarea sau vătămarea altor

persoane când au eșuat alte metode de control, mai puțin
severe

Pentru a preveni perturbarea activității medicale și

distrugerea aparaturii sau mobilierului

Pentru a diminua stimularea pacientului

La cererea pacientului
Modul de aplicare a imobilizării fizice

Ideal, imobilizarea trebuie asigurată de 5 persoane, uzând cât mai puțin

de forță
Dacă pacientul este de sex feminin, cel puțin o femeie trebuie să participe
la imobilizare
Imobilizara se face în 4 puncte cu pacientul în poziție culcat sau decubit
lateral
Se ridică ușor capul pacientului pentru a diminua riscul de aspirație
După imobilizare, la ficare 15 min. trebuie monitorizate funcțiile vitale
 Imobilizarea medicamentoasă

Se realizează cu opiacee, barbiturice, neuroleptice,

benzodiazepine și, în condiții extreme, bloc antineuromusculare

AVANTAJE
Controlează comportamentul violent și pacientul agitat

Diminuă necesitatea imobilizării fizice

Permite examinarea și efectuarea investigațiilor radiologice

 Dezavantaje

Poate determina complicații precum depresia respiratorie și

pierderea refluxului de deglutiție

Ocazional reacții paradoxale de accentuare a agitației

Limitează examinarea neurologică și a statusului mental pe

perioada sedării