URGENȚE ÎN PSIHIATRIE

DEFINIȚIE:
O urgență psihiatrică reprezintă orice perturbare a gândurilor, sentimentelor sau acțiunilor
pentru care este necesară o intervenție terapeutică imediată.
Urgențe majore: pacienți cu potential suicidar, pacienti agitați și agresivi.
Urgențe minore: depresie; viol, dezastru, atac de panică
Urgențe medicale: delir, sindrom neuroleptic malign, sindrom serotoninic, reacții la
tiramină/ Inhibitori ai Monoaminoxidazei, supradozaj și sevraj la substanțe psihoactive.

ETIOLOGIE
Aproximativ 29-30% dintre urgențele psihiatrice ale pacienților sunt suicidare,
aproximativ 10% sunt violente și aproximativ 40% necesită spitalizare.
Urgențele psihiatrice au un varf între 6 și 10 p.m., când membrii familiei sunt
împreună acasă iar conflictele cresc în intensitate, utilizarea substanțelor crește și agravează
comportamentul perturbator. Medicii de familie, pastorii, consilierii și alte resurse sunt
dificil de accesat.
Pacienții care prezintă schimbări severe de dispoziție, gândire sau comportament,
cei care suferă efecte adverse ale drogurilor au nevoie de evaluare și tratament psihiatric
urgent.
Urgențele psihiatrice de obicei au debut brusc. O persoană poate blestema, lovi,
arunca cu obiecte sau flutura o armă.
Pacienții pot neglija autoingrijirea, nu mai mănâncă, sunt confuzi, rătăciți în trafic
sau pot apărea dezbrăcați în public.
Deoarece urgențele psihiatrice pot fi concomitente cu bolile somatice, este
obligatoriu ca un psihiatru de la departamentul de urgență, să stabilească dacă simptomele
pacientului sunt cauzate sau exacerbate de o boală somatica, precum o infecție, anomalii
metabolice, convulsii sau o criză diabetică.
Urgențele psihiatrice includ probleme specializate cum ar fi abuzul de substanțe,
abuzul asupra copilului și abuzul conjugal, precum și violența (suicidere, omucidere și viol) și
probleme sociale (persoane fără locuință, îmbătrânire și competență). Persoanele cu boli
mintale adesea nu au medic de familie și necesită îngrijiri medicale de urgență. Adesea
neasigurați, li se refuză acoperirea serviciilor medicale.

INCIDENȚĂ
Urgențe psihiatrice precum tulburări psihotice acute, episoade maniacale, depresie
majoră, tulburările bipolare și abuzul de substanțe sunt responsabile de aprox. 6% din toate
departamentele de urgență din USA.
În mania bipolară, agitația începe cu o frecvență de aproximativ 90%, in
schizofrenie, agitația începe cu o frecvență de aproximativ 20% din urgențele psihiatrice.
 Intoxicația cu alcool și droguri, respectiv sevrajul reprezinta cele mai frecvente
diagnostice la pacienții combativi.
În 2006, au fost 1,742,887 urgențe datorate consumului de droguri, la nivel
național.
31% au implicat doar droguri ilicite.
28% au implicat doar abuz de produse farmaceutice (ex. rețete sau medicamente
vândute la magazine, suplimente alimentare) .
13% au implicat droguri și alcool.

TENTATIVA SUICIDARĂ
Ideatia suicidara și comportamentul suicidar sunt cele mai serioase și frecvente
urgențe psihiatrice.
În fiecare an, aproximativ 30,000 persoane din USA și 1 milion de oameni din
întreaga lume se sinucid; 650,000 primesc tratament de urgență după tentativa suicidară.
Este a zecea cauză de deces la nivel mondial.
Suicidul este foarte răspândit în populația adolescentă. Comorbiditățile asociate
includ depresia, comportamentul antisocial și consumul excesiv de alcool.
Un istoric al tentativelor de suicid crește riscul suicidar mai mult decât oricare alt
factor de risc.
Majoritatea persoanelor care se sinucid afirmă că nu au făcut niciodată o încercare
prealabilă și nici nu au fost niciodată la un profesionist în sănătate mentală.
Persoanele care au încercat să se sinucidă de mai multe ori și mai târziu
completează actul, tind să fie mai anxioase și retrase din punct de vedere social.
În USA, majoritatea sinuciderilor se realizează cu arme de foc, urmate de
spânzurare în rândul bărbaților și otrăvire în rândul femeilor.
Factorii de risc suicidar sunt:
1. Boli psihiatrice
- Mai mult de 90% din persoanele care încearcă să se sinucidă au o tulburare
psihiatrică majoră.
Cele mai frecvente tulburari mentale care duc la suicid includ depresia majoră, abuzul de
substanțe, schizofrenia și tulburările severe de personalitate.
2. Impulsivitate și lipsa de speranță;
3. Tentative de suicidere anterioare;
4. Vârsta, sexul și rasa :
- Riscul crește odată cu vârsta
- adulții tineri tind să se sinucidă mai frecvent
- bătrânii (peste 85 ani),bărbații albi au cea mai mare rată de sinucidere.
- rata sinuciderii a fost în mod tradițional mai mare la persoanele albe comparativ cu
cele negre. Incidența tentativelor de suicid în rândul negrilor tineri este în creștere.
5. Starea civilă
- Indiferent de structura familiei, singurătatea crește riscul de suicid.
 6. Ocupația
- Persoanele fără un loc de muncă și persoanele necalificate prezintă un risc mai mare
de sinucidere.
7. Starea de sănătate
- Riscul crește în cazul bolilor fizice, cum sunt bolile cronice sau terminale, dureri
cronice și intervenții chirurgicale recente.

COMPORTAMENT VIOLENT
Anumite caracteristici pot servi ca semne de avertizare că un pacient poate fi
orientat către un comportament violent fizic. Următoarea listă nu este completa:
- Expresiile faciale sunt tensionate și supărătoare
- Neliniște prelungită, tensiune corporală, ritm lent
- Supraveghere generală a sistemelor corpului (creșterea respirației și a ritmului
cardiac, spasme musculare, dilatarea pupilelor)
- Voce ridicată, mișcări neregulate
- Contact vizual prelungit
- Nemulțumire, refuzul de a comunica, retragerea, teama, iritarea
- Procese de gândire neclare, slabă comunicare
- Iluzii sau halucinații cu conținut violent
- Amenințări verbale sau gesturi
- Raportează furie sau trairi violente
- Blocarea cailor de evadare

AGITAȚIE ȘI AGRESIVITATE
Pacienții agresivi și violenți sunt adesea psihotici și diagnosticați cu schizofrenie,
tulburări de comportament, delir, manie acută și demență, dar aceste comportamente pot
rezulta și din intoxicațiile cu consum excesiv de alcool sau alte substanțe, precum cocaina,
PCP și amfetamina.
Bolile somatice asociate cu comportamentul violent includ:
- Boli neurologice: tulburări convulsive, encefalopatie hepatică, infarct cerebral,
encefalită, boala Wilson, boala Parkinson, hemoragii intracraniene
- Endocrinopatii: hipotiroidism, sindromul Cushing, tireotoxicoză, crize diabetice
- Tulburări metabolice: hipoglicemie, hipoxie, dezechilibru electrolitic
- Infecții: SIDA, sifilis, tuberculoză
- Deficit de vitamine: acid folic, piridoxină, vitamina B12
- Tulburări de temperatură: hipotermie, hipertermie
- Otrăvire
Semnele de agitație comportamentală includ neliniște motorie excesivă,
iritabilitate, senzație de amețeală și activitate motorie sau verbală repetată și inutilă.
Trebuie luate măsuri de precauție în vederea modificării mediului pentru
maximizarea siguranței:
 - Asigurarea că pacientul este confortabil din punct de vedere psihic
- Reducerea timpului de așteptare
- Comunicarea într-o atitudine sigură, respectabilă
- Înlăturarea tuturor obiectelor periculoase.
Comportamentul agresiv este, de obicei, gestionat prin izolare, restricții fizice,
monitorizare cu observare constantă de către un locutor și terapie medicamentoasă.
- Izolarea oferă o scădere a stimulilor externi care pot fi suficienți pentru a reduce
agresivitatea.
- Restricțiile pot fi necesare pentru obținerea unei evaluări aprofundate.
Terapia medicamentoasă cum ar fi tranchilizarea, trebuie să vizeze controlul
simptomelor specifice.
Calmarea rapidă sau sedarea unui pacient se efectuează cu benzodiazepine sau
antipsihotic administrat IM (intramuscular) sau IV( intravenos).
Pot fi folosite antipsihotic tipice sau atipice.
Benzodiazepinele acționează mai rapid, dar de obicei au absorbție IM neregulată.
O combinație a celor două medicamente poate fi foarte eficientă.
Dacă medicamentele orale sunt adecvate, dezintegrarea orala sau formulele
lichide sunt disponibile pentru haloperidol, risperidonă, olanzapină și aripiprazol.

TERAPIA MEDICAMENTOASĂ PENTRU AGITAȚIE ÎN URGENȚELE PSIHIATRICE

Este mai bine pentru pacienți să se administreze medicația oral și voluntar înainte
de a se agrava comportamentul, decât să le administreze involuntar după o criză.
Decizia pentru medicamentele care trebuie administrate se bazează adesea pe
diagnosticul de bază. Dacă pacientul este cunoscut ca fiind schizofrenic sau bipolar și cel mai
probabil este într-o stare psihotică sau maniacală, atunci ar trebui folosit un antipsihotic.
Dacă diagnosticul este neclar sau rezultatul este de intoxicare cu droguri sau alcool, se
administrează cel mai adesea lorazepam, o benzodiazepină.
Medicamentele discutate sunt cele care se pot administra injectabil. Există și alte
antipsihotice în formă lichidă sau sub formă de tablete care se dezintegrează, care ar
funcționa la fel de bine la pacienții potriviți.

DIAGNOSTIC DE LUCRU
Examenul psihic, pentru a exclude contribuția bolilor mentale la urgența
psihiatrică.
Examenul fizic pentru a exclude boli somatice care determina urgente psihiatrice.
Evaluare de laborator:
- WBC (celulele albe) – pentru a căuta existența unei infecții.
- Electroliți serici, creatinină, BUN (nivelul de uree din sânge)- pentru a exclude
anormalii electrolitice, cum ar fi hiponatremia, deshidratarea și insuficiența renală,
care pot duce la stări de agitație.
 - Testele funcției hepatice- encefalopatie hepatică și hiperamoniemia se pot prezenta
cu stări de agitație și agresivitate.
- Analiza toxicologică din sânge și urină- consumul excesiv de substanțe psihoactive
contribuie la urgență.
- Neuroimaginistică (RMN sau CT)- exclude accidentul vascular cerebral și tumora.
- EEG(encefalograma)- dacă este suspectă o tulburare convulsivă.

CAPCANE MEDICALE/LEGALE
Administrarea involuntară a medicației psihotrope este permisă în urgențele care
sunt considerate amenințătoare de viață. Există variații largi în definiția legală a pericolului
de viață și în practica administrării medicamentelor involuntare. Este esențială
documentarea în timp util a necesității de contenție și a medicamentelor involuntare.
Consimțământ informat: cel mai important element al consimțământului informat
este evaluarea capacității decizionale, exemplu: prin utilizarea MMSE.
Dacă pacientul suferă fie de o schimbare organică, funcțională acută a stării mintale
și reprezintă un pericol pentru sine sau pentru ceilalți, atunci pacientul ar trebui să facă
obiectul unei evaluări medicale de urgență. În cazul în care pacientul nu se va supune în
mod voluntar acestei evaluări, atunci se obține o cerere de evaluare medicală de urgență de
la un judecător, magistrat sau ofițer de poliție.
Restricțiile chimice sau fizice pot fi necesare la pacientul agresiv. Restricțiile chimice
includ, de obicei, benzodiazepine și / sau antipsihotice. Restricțiile fizice includ restricții moi,
restricții de piele, cătușe și lanțuri de picior plasate de poliție.
- Protocoalele pentru restricții vor varia în funcție de comunitate.
- Restricțiile fizice ar trebui utilizate în modul cel mai puțin restrictiv și pentru cel mai
scurt timp posibil.
- În conformitate cu cerințele comisiei comune, instituțiile trebuie să aibă politici care
să abordeze utilizarea restricțiilor.
O persoană cu capacitate nu poate fi limitată sau restricționată împotriva voinței
sale. Făcând acest lucru, pacientul poate face plângere.
Obligația de a avertiza:
- Necesită un clinician care să avertizeze o persoană care poate fi în pericol de la un
pacient agresiv,
- Nerespectarea acestui lucru poate face clinicianul responsabil pentru vătămarea
terței persoane.

CLASA MEDICAMENT
Benzodiazepine (BZD) lorazepam ( Ativan)
midazolan (Versed)
Antipsihotice de generatia I (tipice) haloperidol (Haldol)
droperidol (Inapsine)
 Antipsihotice de generatia a II a (atipice) aripiprazol (Abilify)
olanzapină (Zyprexa)
ziprasidonă (Geodon)
Antihistamine ciproheptadina (Periactin)
Relaxant ai mușchiului scheletic dantrolen (Dantrium)
Agonist dopaminergic Bromocriptină (Parlodel)

Clasa: BENZODIAZEPINE (BZD)

Lorazepam (Ativan)
Forme disponibile: tablete, sirop, injectabil
Dozare: 0,5-2 mg. PO, IM, IV
Administrare: din oră în oră PO, IM, sau IV; diluat cu un volum egal de diluant compatibil.
Rata de injecție nu trebuie să depășească 2mg/min. Bună absorbție IM.
Interacțiuni cu alte medicamente: puține interacțiuni cu alte medicamente; fără implicare a
sistemului citocrom P450. Efectele inhibitorii ale SNC vor fi crescute odată cu administrarea
concomitentă de alcool, barbiturice, antipsihotice, anxiolitice, analgezice narcotice,
anestezice sau anticonvulsive. Acidul valproic și probenecidul pot scădea metabolismul
lorazepamului.
Farmacocinetica
Absorbție: 90% biodisponibilitate
Debutul: IM, 15-30 min; IV, 5-20 min; PO, 30-60 min
Durată: aproximativ 8 ore
Metabolism: hepatic, 85% legarea de proteine
Timp de înjumătățire: 13 ore

Efecte Adverse:
- Pierderea cunoștinței
- Combinarea cu alte CNS inhibitorii poate duce la depresie respiratorie
- Trebuie avută grijă la pacienții cu probleme ale funcției respiratorii sau cu
insuficiență renală sau hepatică
Recomandări pentru pacienți și familie:
- A nu se mări doza sau frecvența
- Poate provoca dependență fizică sau psihologică
- A nu se folosi cu alcool sau alte medicamente cu prescripție medicală sau OTC cum
ar fi medicamentele pentru dureri, sedative, antihistamine, sau hipnotice fără
acordul medicului.
- A nu se folosi de persoane gravide sau care alăptează.
Persoane speciale:
Vârstnici: vârstnicii sau persoanele debilitate pot fi mai susceptibile la efectele sedative.
Doza inițială nu va depăși 2mg.
Sarcina: sarcinile categoria D.
 Alăptare: nu este recomandat în timpul alăptării.

Midazolan (Versed)
Forme disponibile: sirop (lichid), injectabil
Dozare: IM, 0,07-0,08 mg/kg; doza uzuală, 5 mg IM; IV, 0,002-0,04 mg/kg la fiecare 5 min
până la 0,1-0,2 mg/kg; PO, 0,25-0,5 mg/kg ca doză unică; max., 20 mg (PO nu este
recomandat pentru folosirea în urgențe)
Administrare: IM,IV,PO
Interacțiuni cu alte medicamente: Substrat de CYP3A4 (major).Evitați folosirea
concomitentă cu efavirenz, inhibitori de protează, fluconazol, isoniazid, antibiotice
macrolide, propofol, și anumite statine. A se evita sucul de grapefruit dacă se administrează
sub forma de sirop.
Farmacocinetica
Absorbție: oral= rapidă
Debutul: IM, 15 min; IV, 1-5 min; PO, 30-60 min.
Durată: de la 2 ore, până la 6 ore
Metabolism: hepatic prin intermediul CYP3A4; 95% legare de proteine
Timp de injumătățire: 1-4 ore; prelungit în ciroză, CHF, obezitate, vârstnici.
Efecte Adverse:
- pierderea conștientei
- poate provoca depresie respiratorie severă sau apnee, trebuie să fie disponibile
echipamente de resuscitare adecvate
- titrați doza cu precauție
- a se scădea doza cu 30% dacă narcotice sau alți inhibitori ai SNC sunt folosiți. A se
avea grijă la pacienții cu functie respiratorie compromisă, insuficiență renală sau
hepatică
Recomandări pentru pacienți și familie:
Evitați alcoolului sau folosirea sedativelor OTC; condusul; activități care vă solicită
atenția pentru minim 24 de ore de la administrare.
Poate apărea pierderea memoriei după administrare.
Persoane speciale:
Vârstnici: persoanele în vârstă sau debilitate pot fi mai susceptibile la efectele sedative.
Utilizați dozare conservatoare.
Sarcina: sarcinile din categoria D.
Alăptare: a nu se alăpta pentru 24 de ore de la administrare.
Altele: la pacienții obezi poate avea acțiune prelungită.

Clasa: Antipsihotice de generația I (tipice)

Haloperidol (Haldol)
Forme disponibile: tablete, lichid concentrat, injectabil.
Dozare:5-10 mg IM sau IV la 30 min ( monitorizare EKG recomandată la folosirea IV); 5-10
mg PO. Doza medie totală pentru sedare rapidă 10-20 mg.
Administrare: IM, IV, PO, a se evita consumul de cafea sau ceai.
Interacțiuni cu alte medicamente: Agoniștii dopaminergici pot diminua efectul terapeutic.
Carbamazepina crește metabolismul haloperidolului. Precauție cu alți agenți care prelungesc
intervalul QT cu haloperiol IV. Haloperidol este un inhibitor CYP2D6.
Farmacocinetica
Absorbție: injectabil, 100%; pe cale orală, 60-70%
Debutul: IM și IV 30-60 min.
Durată: 2-6 ore.
Metabolism: hepatic 50-60%
Timp de înjumătățire: 18 ore.
Efecte Adverse:
- supravegheați pacientul pentru 30 min după injecție pentru a minimaliza efectele
hipotensive.
- fără depresie respiratorie.
- poate modifica conducerea cardiacă și prelungi intervalul QT.
- risc de EPS și dischinezie tardivă și hiperprolactinemie
- convulsii
- sedare excesivă
Recomandări pentru pacienți și familie:
Mențineți o hidratare adecvată.
Evitați contactul cu pielea (lichid), poate cauza dermatita de contact.
Nu luați timp de 2 ore de la administrare antiacid.
Persoane speciale:
Vârstnici: pacienții vârstnici au un risc mai ridicat de moarte comparativ cu placebo.
Sarcina: sarcina categoria C
Alăptare: nu este recomandată alăptarea.
Altele: a se folosi cu grijă la pacienții cu boala Parkinson, convulsii și miastenia gravis.

Droperidol (Inapsine)
Forme disponibile: soluție injectabilă.
Dozare: inițial, 0,625-2,5mg; se pot administra doze suplimentare de 1,25mg pentru efectul
dorit.
Administrare: IM, IV (încet).
Interacțiuni cu alte medicamente: precauție cu alți agenți care prelungesc intervalul QTc.
Evitați utilizarea cu artemether, dronedaron, lumefantrin, metoclopramid, nilotinib,
pimozid, chinină, Tetrabenazin, tioridazin și ziprasidon.
Farmacocinetica
Absorbție: injectabil 100%.
Debutul: 30 min.
Durată: 2-4 ore
Metabolism: hepatic, legarea de proteine.
Timp de înjumătățire: 2-3 ore.
Efecte Adverse:
- Riscul de prelungire a QT și a torsadei de vârfuri.
- Limitați utilizarea pentru a preveni greața și a vărsăturile.
- Utilizarea în afara indicației etichetate nu este recomandată.
- Sedare excesivă.
- Convulsii.
Recomandări pentru pacienți și familie:
Poate provoca hipotensiune ortostatică. Aveți grijă atunci când schimbați poziția
de la ortostatism în clinostatism.
Raportați imediat orice palpitații, confuzii, pierderea proceselor de gândire și
dificultăți respiratorii.
Persoane speciale:
Vârstnici: prudență la vârstnici datorită riscului crescut de reacții adverse.
Sarcina: sarcinile categoria C.
Alăptare: Alăptarea nu este recomandată.

Clasa: Antipsihotice de generația a II a (atipice)

Aripiprazol (Abilify)
Forme disponibile: tablete, lichid concentrat, injectabil. Injectabil se folosește în caz de
urgență.
Dozare: Agresivitate- IM 9,75mg doză unică (variabil între 5,25-15mg). Se poate repeta
administrarea dozelor la interval mai mare de 2 ore până la max. 30mg/zi. Bipolar acut- oral,
15mg o dată pe zi.
Administrare: IM sau PO, a nu se administra IV sau SC, injectați încet adânc în masa
musculară.
Interacțiuni cu alte medicamente: Substrat major al CYP2D6 și 3A4. Atenție cu alți inhibitori
CYP2D6 sau inhibitori CYP3A4. Evitați administrarea concomitentă a metoclopramid. Poate
crește efectele alcoolului, inhibitorilor SNC și metilfenidate.
Farmacocinetica
Absorbție: IM, 100%; PO, 87%.
Debutul: IM, 1 0ră; PO, 1-3 săptămâni.
Durată: 2 ore pentru injectabil.
Metabolism: hepatic 50-60%.
Timp de înjumătățire: 75 ore

Efecte Adverse:
Boli cardiace, demență, convulsii, boala Parkinson, sedare.
Recomandări pentru pacienți și familie:
- Tabletele conțin phenilalanină.
- Evitarea alcoolului. Menținerea unei hidratări optime, atenție atunci când schimbați
poziția din ortostatism în clinostatism.
Persoane speciale
Vârstnici: pacienților vârstnici li se va administra doza minimă.
Sarcina: sarcina categoria C.
Alăptare: alăptarea nu este recomandată.

Olanzapină (Zyprexa)
Forme disponibile: tablete, pudră pentru soluție injectabilă, pulbere pentru preparare
injectabilă cu eliberare prelungită (nu pentru utilizare acută).
Dozare: agitație acută- 5-10mg IM se poate repeta în 2-4 ore; max. 30mg (2,5 mg dacă
factorii clinici justifică); manie bipolară ( acută)- 10-15mg PO o dată pe zi.
Administrare: IM sau PO, injectați încet IM adânc în mușchi; nu pentru administrarea IV; vezi
secțiunea Efecte adverse.
Interacțiuni cu alte medicamente: nu este recomandată folosirea simultană a IM/IV BZD.
Substrat major al CYP1A2, prudență cu inhibitorii sau inductorii CYP1A2. Evitați cu
metoclopramid. Poate crește efectele alcoolului, inhibitorilor SNC și metilfenidatului.
Nivelurile de olanzapină pot fi majorate prin fluvioxamina, lamotrigina și tetrabenazina.
Nivelurile pot fi reduse prin fumat și alte CYP1A2.
Farmacocinetica
Absorbție: IM 100%, PO bine absorbit.
Debutul: IM 15-45 min, PO 6 ore.
Durată: 2 ore pentru injectabil.
Metabolism: via CYP1A2 ( major) și CYP2D6 ( minor)+ glucuronidare directă.
Timp de înjumătățire: 21-54 ore.
Efecte Adverse:
Sindromul delir/sedare post injecție; modificări ale conducerii cardiace; efecte anti
colinergice; evenimente cerebrovasculare; EPS, NMS, hipotensiune arterială ortostatică,
reglarea temperaturii și sedare, convulsii.
Recomandări pentru pacienți și familie
- Tabletele conțin phenylalanină.
- Evitarea alcoolului. Menținerea unei hidratări adecvate; aveți grijă atunci când
schimbați poziția din ortostatism în clinostatism.
Persoane speciale
Vârstnici: pacienților vârstnici li se va administra doza minimă.
Sarcina: sarcina categoria C.
Alăptare: alăptarea nu este recomandată. Copilul alăptat poate fi expus la 2% din doza
mamei.
Ziprasidonă (Geodon)
Forme disponibile : capsule, pudră pentru reconstituire.
Dozare: agitație acută- 10mg IM administrat la 2 ore, sau 20 mg administrat la 4 ore; max.
40mg/zi; manie bipolară (acută)- 40mg PO cu mâncare.
Administrare: IM sau PO.
Interacțiuni cu alte medicamente: Evitați folosirea simultană cu dronedaronă, artemether,
lumefantrin, metoclopramid, nilotinib, primozid, quinin, thioridazin, tetrabenazin și agenți
de alungire a intervalului QT.
Farmacocinetica
Absorbție: IM 100%, se administrează oral, cu mâncare pentru a obține 60%
biodisponibilitate.
Debutul: IM < 1 oră; PO 6-8 ore.
Durată: 2 ore pentru injectabil.
Metabolism: hepatice prin aldehidoxidază, mai puțin de 1/3 este prin sistemul citocromului
P450
Timp de înjumătățire: 2-7 ore.
Efecte Adverse:
- Contraindicat la pacienții cu istoric de QT prelungit( folosit la electrocardiogramă).
- Sindromul QT prelungit congenital, MI recent, insuficiență cardiacă necompensată
sau alți agenți de alungire a QT.
- EPS, NMS, reglare a temperaturii, demența, dezechilibru electrolitic.
- Folosirea IM cu precauție la pacienții cu probleme renale datorită acumulării de
ciclodextrin.
- Convulsii, sedare excesivă.
Recomandări pentru pacienți și familie
Tabletele se iau cu mâncare.
Evitarea alcoolului. Menținerea unei hidratări adecvate; aveți grijă atunci când
schimbați poziția din ortostatism în clinostatism.
Persoane speciale
Vârstnici: pacienților vârstnici li se va administra doza minimă.
Sarcina: sarcinile categoria C.
Alăptare: alăptarea nu este recomandată.

Clasa: Antihistamine
Cyproheptadină (Periactin)
Forme disponibile : tablete
Dozare: 12mg PO urmat de 2mg la 2 ore până când simptomele se remit.
Administrare: PO, luat cu mâncare pentru a evita durerile gastrointestinale.
Interacțiuni cu alte medicamente: nu se cunosc.
Farmacocinetica
Absorbție: completă.
Metabolism: hepatic.
Timp de înjumătățire: 1-4 ore.
Efecte Adverse
- Contraindicat în glaucomul cu unghi îngust.
- Utilizarea concomitentă cu IMAO.
- Obstrucție a vezicii urinare, obstrucție GI.
- Poate cauza inhibarea SNC.
Recomandări pentru pacienți și familie
Evitați utilizarea cu alte depresive, medicamente hipnoinductoare, cu excepția
cazului în care sunt aprobate prin prescripție. Posibile amețeli și somnolență (grijă când
conduceți sau vă angajați în sarcini care necesită vigilență).
Persoane speciale
Vârstnici: poate fi inadecvat la vârstnici din cauza efectelor anticolinergice, deși pentru
utilizare pe termen scurt; trebuie analizate riscurile și beneficiile.
Sarcina: sarcinile categoria B.
Alăptare: nu se cunosc efecte adverse.
Rezultat: simptomele se îmbunătățesc în 24 ore, chiar dacă confuzia poate dura câteva zile.

Clasa: Relaxante ale musculaturii scheletice

Dantrolen (Dantrium)
Utilizare: este un relaxant pentru mușchii scheletici cu acțiune directă. Există riscul de
hepatotoxicitate.
Forme disponibile: capsule, pudră pentru reconstituire (conține mannitol).
Dozare: NMS: IV-1mg/kg, poate fi repetat până la max. 10mg/kg, apoi se trece pe terapie
orală. A se folosi până la 10 zile.
Administrare: IV sau PO, a se folosi in max. 6 ore de la constituire.
Interacțiuni cu alte medicamente:
Nu se cunosc, dar este bine să se evite folosirea concomitentă cu alte medicamente.
Dantrolen poate crește efectele alcoolului, inhibitorilor CNS. Nivelul de dantrolen poate fi
crescut de inhibitorii CYP3A4 și scăzut de inductori puternici CYP3A4.
Farmacocinetica
Absorbție: IV – 100%; PO- înceată, dar completă.
Debutul: IV- imediat; PO- 6 ore.
Metabolism: substrat CYP3A4.
Timp de înjumătățire: 8,7 ore.
Efecte Adverse
Boală hepatică activă; administrarea IV necesită monitorizare cardiacă.
Recomandări pentru pacienți și familie
 Nu consumați alcool, antidepresive cu prescripție medicală sau fără prescripție, sau
sedative, sau medicamente antialgice fără consult de specialitate.
Somnolență, amețeli (evitați condusul sau angajarea în sarcini care necesită
vigilență).
Persoane speciale
Sarcina: sarcinile categoria C
Alăptare: nu este recomandată.

Clasa: Agoniști dopaminergici

Bromocriptină (Parlodel)
Folosință: agonist dopaminergic, restabilește tonul dopaminergic.
Forme disponibile : tablete.
Dozare: PO- 2,5-10mg la interval de 6-8 ore. Continuați terapia până când starea este sub
control, apoi întrerupeți tratamentul treptat. Doza maximă este de 40mg/zi.
Administrare: PO- luate cu mâncare pentru a evita durerile gastrointestinale.
Interacțiuni cu alte medicamente: evitați folosirea concomitentă cu efavirenz, itraconazol,
posacomazol, inhibitori de protează, agoniști ai serotoninei 5HT1D; sibutramină,
voriconazol.
Substrat major al CYP3A4. Atenție cu alți inductori sau inhibitori puternici ai CYP3A4.
Farmacocinetica
Absorbție: 28% disponibil
Debutul: 1-3 ore
Metabolism: prin CYP3A4 (major)
Timp de înjumătățire: 15 ore
Efecte Adverse
Contraindicat cu inhibitori puternici ai CYP3A4.
Pacienți cu fibroză valvulară cardiacă și alte boli cardio-vasculare.
Poate provoca tulburări de ritm si de conducere
Risc crescut de melanom.
Recomandări pentru pacienți și familie
Nu întrerupeți acest medicament fără să consultați medicul curant. A se lua cu
mâncare pentru a evita durerile gastrointestinale. Urina sau transpirația pot deveni mai
închise la culoare.
Persoane speciale
Sarcina: sarcina categoria B
Alăptare: nu este recomandată
Rezultat: mortalitatea este estimată la aproximativ 10-20%. Recuperarea durează
aproximativ 2 săptămâni.

INSTRUCȚIUNI
Annals medicină de urgență
Evidențierea tratamentului
Utilizați o benzodiazepină (Lorazepam sau Midazolam) sau un antipsihotic tipic
(Droperidol sau Haloperidol) ca monoterapie eficientă pentru tratamentul inițial al
pacientului agitat, nediferențiat în departamentul de urgență.
Dacă este necesară sedarea rapidă, folosiți droperidol în locul haloperidolului.
Utilizați un antipsihotic (tipic sau atipic) ca mono terapie eficientă atât pentru
gestionarea agitației, cât și pentru terapia inițială cu medicamente pentru pacientul cu boală
psihiatrică cunoscută, unde sunt indicate antipsihotice.

Asociația Americană de Psihiatrie

Evidențierea tratamentului
Când este indicată sedarea și pacientul nu dorește să accepte medicația orală, se
poate administra o injecție intra-musculară cu un antipsihotic tipic (haloperidol 5mg) sau
antipsihotic atipic (ziprasidonă 10mg intra muscular) poate fi administrat cu sau fără o doză
concomitentă de 1-2mg de lorazepam oral sau intramuscular.
ALERTĂ: dacă se utilizează olanzapină intramuscular, benzodiazepinele concomitente nu
trebuie administrate din cauza ratei crescute a mortalității cauzate de depresie cardio-
respiratorie.
Droperidol (Inapsin) 2,5-5mg intra muscular poate fi folosit în anumite situații de
urgență extremă sau la pacienții foarte agitați.

Orientări privind consensul experților

Tratamentul urgențelor comportamentale
Evidențierea tratamentului
Susține utilizarea formulelor orale (concentrat lichid, comprimate cu dizolvare
rapidă) , antipsihoticelor atipice ca terapie de primă linie pentru gestionarea inițială a
agitației sau a agresivității în regimul de urgență. Asigură timp mai rapid la concentrații
maxime.
Rezervați injecții intramusculare pentru pacienții la care nu se poate administra
terapia orală.

Alte urgențe medicale în psihiatrie

Delirul
Prezentare clinică: o condiție de atenție deficitară, schimbări de comportament și un
senzoriu tulbure, care urmează ...și avertizare???. Pacientul poate fi agitat, dezorientat și
confuz. Este o tulburare a atenției, nu a memoriei. Este acută la debut și poate avea
tulburări neurologice concomitente, cum ar fi tremurul, creșterea tonusului muscular,
halucinații vizuale și tuburări de vorbire.
Etiologie: delirul este adesea cauzat de schimbări ale echilibrului acetil colinei.
Poate fi cauzat de medicamente, cum sunt anti colinergice, narcotice sau steroizi sau o
afecțiune medicală de bază, cum ar fi infecția tractului urinar, insuficiență hepatică, consum
de droguri, sau alcool, sau anomalii electrolitice sau metabolice. Persoanele care suferă de
delir au nevoie de atenție medicală imediată.
Incidența: Se produce în 30% din toți pacienții medicali vârstnici. Riscul de delir
crește pentru persoanele cu demență, deshidratate și care iau medicamente care afectează
sistemul nervos.
Tratament: tratamentul depinde de cauza delirului. Întâi trebuie tratată starea
medicală de bază. Eliminați sau modificați medicamentele care pot agrava confuzia sau care
sunt inutile. Medicamentele pot fi necesare pentru a controla comportamentele agresive
sau agitate. De obicei, sunt începute cu doze foarte mici și ajustate după cum este necesar.
Cel mai adesea sunt selectate antipsihotice și sedative, dar ar trebui sa fie titrate lent la
vârstnici și selectate pentru a viza și simptomele. Trebuie avut în vedere faptul că consumul
de benzodiazepină la vârstnici poate agrava confuzia și delirul.
Concluzie: delirul durează adesea aproximativ o săptămână, deși poate dura câteva
săptămâni pentru ca funcția mentală să revină la niveluri normale. Recuperarea completă
este comună.

Sindromul Neuroleptic Malign (NMS)

Prezentare clinică: NMS este o urgență neurologică rară, dar care poate pune viața în pericol,
asociată cu utilizarea agenților antipsihotici și caracterizată printr-un sindrom clinic de schimbare a stării
mentale, rigiditate, febră și dis-autonomie. Mortalitatea rezultă din complicațiile sistemice și dis-
autonomie. Caracteristicele cardinale includ rigiditatea musculară, hipertermia, disfuncția autonomă și
conștiința alterată. Rigiditatea și Akinezia se dezvoltă de obicei inițial sau concomitent cu o creștere a
temperaturii de până la 41° C. Disfuncția autonomă include tahicardie, tensiune arterială labilă, diaforeză,
dispnee și incontinență urinară. Creatină kinază, CBC și funcțiile hepatice sunt de obicei crescute.
Simptomele apar după 24-72 ore.
Etiologie: cauza NMS este necunoscută dar se crede că este legată de blocarea dopaminei
centrale. Riscul pare a fi mai mic pentru antipsihotice atipice decât pentru cele tipice.
Incidența: Se produce la 0,2-3,2% din pacienți. Majoritatea pacienților sunt adulți tineri, dar
boala este prezentă la toate categoriile de vârste. Se poate produce după ore sau luni de la expunerea
inițială la medicamente.
 Tratament: întrerupeți orice agent neuroleptic sau medicament care precipită. Mențineți
stabilitatea cardiorespiratorie și euvolemică. Benzodiazepina poate fi folosită pentru agitație. Scadeți
febra utilizând împachetări reci.

Sindromul Serotoninic
Este un sindrom care poate pune viața în pericol, asociat cu o activitate serotonergică crescută
în Sistemul Nervos Central, cum ar fi din combinarea unui inhibitor selectiv și al unor Inhibitori ai
Monoaminoxidazei. Poate fi văzut cu utilizarea terapeutică, interacțiunile medicamentoase
sau auto-intoxicații intenționate. În mod clasic, este o triadă de schimbări ale stării mentale,
hiperactivitate autonomă și anomalii neuromusculare. Este un diagnostic clinic, niciun test
de laborator nu poate confirma diagnosticul.
Prezentare clinică: poate manifesta o gamă largă de simptome clinice, de la
tremur ușor până la hipertermie și șoc care pot pune viața în pericol. Rezultatele
examinărilor pot include hipertermie, agitație, clonus ocular, tremur, akathisia, hiper-
reflexie tendonică profundă, clonus inductibil sau spontan, rigiditate musculară, pupile
dilatate, mucoase uscate, sunete intestinale crescute, piele eritematoasă și diaforeză.
Afecțiunile neuromusculare sunt de obicei mai pronunțate în extremitățile inferioare.
Etiologie: apare din cauza serotoninei crescute în Sindromul Nervos Central. Sunt
implicați receptorii post-sinaptici 5HT1A și 5HT2A. apare cel mai frecvent cu utilizarea
concomitentă de medicamente serotonergice, cu medicamente care afectează inclusiv
Inhibitori ai Monoaminoxidazei sau cu antipsihotice sau alți antagoniști ai dopaminei.
Tratament: întrerupeți agenții serotoninergici. Se oferă îngrijire suportivă, cum ar
fi fluidele IV pentru hidratare și benzodiazepine pentru agitație, mioclonii, hiperreflexie și
hipertermie.
Agenți specifici: Periactin (ciproheptadina) este un antihistaminic cu proprietăți
antagoniste serotonergice. Ar trebui să fie luate în considerare în cazuri moderate până la
severe.