Tumorile benigne osoase maxilare

Clasificare
 Tumori odontogene = formațiuni tumorale care au originea în structurile
mugurelui dentar
▪ Tumori epiteliu odontogen
✓ Ameloblastomul
✓ Tumora odontogenă scuamoasă
✓ Tumora odontogenă epitelială calcificată
▪ Tumori epiteliu odontogen + ectomezenchim
✓ Fibromul ameloblastic
✓ Odontomul compus și complex
✓ Cementomul
✓ Fibroodontomul ameloblastic
✓ Odontoameloblastomul
✓ Tumora odontogenă adenomatoidă
▪ Tumomi ectomezenchim ± epiteliu
✓ Fibromul odontogen
✓ Mixomul odontogen
 Tumori neodontogene = derivate din alte structuri decât cele dentare
▪ Leziuni osteogene
✓ Osteomul
✓ Osteoblastomul
✓ Fibromul osifiant
✓ Condromul
✓ Osteocondromul
✓ Torusuri
▪ Leziuni nonosteogene
✓ Tumora centrală cu celule gigant
✓ Cherubismul
✓ Tumora brună
✓ Histocitoza cu celule Langerhans
✓ Boala Paget
✓ Osteopetroza
✓ Displazia cleido-craniană
✓ Displazia fibroasă
✓ Malformații vasculare
Ameloblastomul
 Cea mai frecventă tumoră odontogenă
 Tumoră benignă cu caractere locale maligne
 Poate deriva din: resturi lamină dentară, organul admantin, epiteliu chist
odontogen, strat bazl mucoasă orală

1
 Forme:
▪ Intraosos multichistic
▪ Intaosos unichistic
▪ Periferic
1. Ameloblastomul intraosos multichistic
Patogenie
 între 20 – 50 ani, mai frecvent între 30 – 40 ani
 pare a fi mai frecvent la populaţia africană
 localizare:
 mandibulă (75 – 90%), de elecţie la nivelul gonionului
 maxilar – tuberozitar – mult mai rar
Faze evoluție
 intraosos central – creşte lent, invaziv local, asimptomatic
 resorbţie osoasă prin presiune directă, dar şi osteoclastică
 faza de exteriorizare - invadează ţesuturile moi
 deformează regiunile anatomice afectate; poate atinge dimensiuni
impresionante
 recidive frecvente, imprevizibile, uneori tardive
Caractere clinice
 consistenţă diferită
 alternanţă de zone dure cu zone renitente, moi, fluctuente, funcţie
de distrucţia osoasă
 forma neregulată, boselată, mucoasa de aspect normal
Evoluție și complicații
▪ devitaizarea dinţilor limitrofi
▪ deformarea regiunilor afectate – tulburări funcţionale: masticaţie, fonaţie,
fizionomie
▪ deşi este aparent încapsulată, emite extensii digitiforme nedecelabile clinic
– recidive
▪ invadarea orbitei, bazei craniului
▪ risc letal
Tratament
 enucleere
 enucleere + chiuretaj
 enucleere + chiuretaj + cauterizare
 rezecţie în casetă
 rezecţie segmentară
 hemirezecţie de mandibulă
 tratamentul recidivelor
Forma unichistică
 Incidență scăzută
 Poate degenera și din structura unui chist odontogen
 Mai puțin agresiv local
 Permite ca abordare terapeutică chistectomia

2
2. Tumora epitelială(odontogenă) calcificată Pindborg
 Tumoră odontogenă cu caracter invaziv
 mai frecvent la mandibulă
 asociată cu un dinte inclus (50%)
 Radiologic:
 radiotransparenţă osoasă neregulată cu radioopacităţi de diverse
dimensiuni în interior
 radiotransparenţă netă la periferie
 Tratament comparabil cu ameloblastomul
3. Odontomul
 Tumoră relativ complexă care combină elemente epiteliale și
ectomezenchimale
 Sunt de fapt hamartoame, nu tumori benigne propriuzise
 Forme: compus, complex
3.1 Odontomul compus
 structuri dentare asemănătoare dinţilor normali în diferite stadii evolutive,
caracter pseudodentar – denticuli
Caractere clinice
 Localizare anterioară
 Mai mic (<2cm), unilocular
 Radiotransparenţă bine delimitată
 Conţine dinţi miniaturali
3.2 Odontomul complex
 Conglomerat de smalț dentină și cement fără a avea forma unui dinte
 Localizare posterioară
 Mai mare (<5cm), unilocular
 Masa amorfă radioopacă
 Circumscris de zonă radiotransparentă
 Margine distinctă radioopacă
4. Cementomul
 Tumoră producătoare de cement acelular
 Forme:
 Cementoblastomul benign
 Fibromul cementifiant
 Displazia periapicală a cementului
4.1 Cementoblastomul benign
 Origine:
 Din ţesutul conjunctiv al ligamentului periodontal
 Din porţiunea apicală a foliculului dentar
 Potenţat de factori iritativi locali şi traumatisme
 Radiologic:
 Radioopacitate
 Inconjurat de zonă de radiotransparenţă netă
 În legătură cu rădăcina unui dinte

3
  Clinic: cel mai fecvent asimptomatic
 Complicații:
 Deplasarea dinţilor vecini
 Fuziunea cu dinţii vecini
 Resorbţii radiculare la dinţii vecini
 Fracturi în os patologic
 Evoluţie local agresivă
Tratament
 Enucleere şi chiuretaj în tumorile mici
 Extracţia dinţilor implicaţi, nerecuperabili
 Rezecţia segmentară în tumorile foarte mari
4.2 Fibromul cementifiat
 Este: tumoră odontogenă din ligamentul parodontal
 Origine din celulele mezenchimale nediferenţiate
 Clinic: pacienți vârstă medie, creștere lentă asimptomatic
Tratament
 Enucleere în tumorile mici
 Rezecţie segmentară la tumorile mari
4.3 Displazia periapicală a cementului
 Reprezintă:
 Tumoră odontogenă din ţesuturile mezenchimale ale mugurelui
dentar
 Prin proliferarea cementoblastelor din parodonţiul apical
 Aspect de granulom periapical sau chist
 Tratament:
 Extirpare şi tratamentul conservator al dintelui
5. Osteomul
 Tumoră benignă osteogenă formată din os matur
 Pot apare: la suprafaţa osului – periostale; periferice – sau în interiorul
osului – endostale; centrale
 Deseori de mici dimensiuni, rare la nivelul maxilarelor
 La copii apare în S. Gardner
5.1 Sindromul Gardner
 Polipi multipli la nivelul intestinului gros
 Osteoame ale oaselor lungi, craniului şi maxilarelor
 Chisturi sebacee şi epidermoide multiple ale pielii
 Tumori desmoide
 Odontoame compuse
 Dinţi supranumerari şi dinţi permanenţi incluşi
5.2 Osteomul osteoid
 Tumoră benignă rară, cu debut dureros, dimensiuni mici (1cm), poate fi o
formă de osteomielită sclerozantă
 Se presupune că ar fi un neoplasm adevărat

4
  Radiologic:
 zonă ovalară transparentă, cu margine de os scleros
 posibile calcifieri în zona centrală radiotransparentă
 Tratament chirurgical - extirpare
 Nu apar recidive dacă îndepărtarea este completă
 posibilitate de involuţie spontană
6. Osteoblastomul
 Leziune primară rară a osului mai frecvent la bărbaţi
 Osteom osteoid gigant (caractere clinice, radiologice, histologice
similare), dar fără zona periferică de os reactiv
 Proces osteolitic bine circumscris cu grade diferite de calcifieri
 Tratament: excizie în os sănătos
 !! Potențial malignizare!!
7. Displazia fibroasă
 Proliferare benignă mono- sau poliostotică de ţesut fibros şi os
(leziune de dezvoltare a osului)
 D.F. monoostotică: 80 – 85% din toate cazurile – limitată la un singur os
(coaste şi femur)
 Maxilar superior – 25% din cazurile cu forma monoostotică
 D.F. poliostotică – până la ¾ din schelet (D.F. de tip Jaffe)
 frecvenţa de 3 ori mai mare la femei
 Sindrom McCune – Albright – 3%
 pigmentrare cutanată
 hiperfuncţia autonomă glande endocrine
Clinic
 Deformare osoasă nedureroasă
 Modificare poziție dinți
 Limite imprecise față de țesutuile din jur
 Risc fractură în os patologic mai ales la cele ale oaselor lungi
 Apare la copii și se stabilizează parțial cu oprirea creșterii (discuție
în funcție de autor)
Tratament
 Discuții
 Rezecții modelante
 În anumite situații poate fi urmat de desfigurare importantă
8. Cherubismul
 Debutul in prima copilărie
 Boala devine manifestă la 2 – 4 ani
 Progresează rapid pâna la 7 –8 ani
 Creşte mai lent la pubertate
 Se stabilizează după pubertate (mai întâi la maxilar)
 Regresează spontan după 25 – 30 ani
Caractere clinice
 Facies rotund (de heruvim)

5
  Deformare bilaterală graduală a etajului inferior al feţei
 Lărgirea mandibulei, în special în regiunile posterioare
 Ganglioni submandibulari măriţi de volum
Caractere clinice
 Ptoza palpebrală inferioară prin tracţiune
 Exfolierea prematură a dinţilor temporari
 Dezvoltare şi erupţie defectuoasă a dinţilor permanenţi
Radiologic
 Radiotransparenţe bilaterale multiloculare
 Uneori radioopacităţi slabe de os rezidual
Tratament
 Expectativa
 Tratament chirurgical
 Radioterapie – INTERZIS!
 Riscul de transformare în osteosarcom creşte de 400
de ori