Ilovepdf Merged

Cursul nr.
PARTICULARITĂŢI ANATOMICE ALE DINŢILOR
 INCISIVUL CENTRAL SUPERIOR
LUNGIMEA MEDIE : 22.5 mm - 23 mm

LUNGIMEA MEDIE A RĂDĂCINII : 12.5 mm
NR. RĂDĂCINI : 1 (100% ) din cazuri
SECŢIUNEA CANALULUI : oval aplatizat mezio-distal
CURBURI: frecvent în treimea apicală, uşor curbat către distal
ERUPE LA : 7-8 ani
VÂRSTA DE ÎNCHIDERE A APEXULUI : 10 ani
PARTICULARITĂŢI : la nivelul coletului, pe peretele palatinal al
canalului radicular exista protuberanţă palatinală
LOCUL DE ELECŢIE ÎN VEDEREA TREPANĂRII : pe faţa palatinală, la
jumătatea distanţei dintre cingulum şi marginea incizală pentru
Incisivii Superiori şi în centrul feţei linguale pentru cei inferiori
În caz de abarziune foarte pronunţată, trepanarea se va efectua
mai aproape de marginea incizala.
 INCISIVUL LATERAL SUPERIOR
LUNGIME MEDIE: 22 mm -22.5 mm

LUNGIME MEDIE A RĂDĂCINII: 13 mm
NR. RĂDĂCINI: 1
NR. CANALE: 1
SECŢIUNEA CANALULUI RADICULAR: oval aplatizat mezio-distal
CURBURI: frecvent curbat în treimea apicală către distal
VÂRSTA ERUPŢIE: 8-9 ani
VÂRSTA ÎNCHIDERII APEXULUI: 10-11 ani
PARTICULARITĂŢI: curbura accentuată la nivelul treimii apicale,
favorizează iatrogeniile (praguri, căi false)
 CANINUL SUPERIOR
LUNGIME MEDIE: 26.5-27mm ( lungimea variază de la 23.1 la 28.9

mm)
LUNGIMEA MEDIE A RĂDĂCINII: 16.5 mm
NR. RĂDĂCINI: 1 (100%)
NR.DE CANALE: 1 (100%)
SECŢIUNEA CANALULUI: oval aplatizat mezio-distal
PARTICULARITĂŢI: diametrul Vestibulo-Palatinal mult mai mare
decat cel Mezio-Distal
LOCUL DE ELECŢIE PENTRU TREPANAREA DINTELUI: se află în
mijlocul feţei orale; În caz de abrazie mare, trepanarea se face mai
aproape de vârful cuspidului
 PREMOLARUL 1 SUPERIOR
LUNGIME MEDIE: 20.5 mm-21 mm

LUNGIME MEDIE A RĂDĂCINII: 12.5mm
NR .RĂDĂCINI: 2(80%) 1(19%), 3 (1%) din cazuri
NR .CANALE: 2 (95%), 1 (4%), 3 (1%)
SECŢIUNE: reniformă aplatizată mezio-distală
CURBURI: uşor către Distal
VÂRSTA ERUPŢIEI:10-11 ani
PARTICULARITĂŢI: canalul se bifurcă în treimea medie sau apicală
LOCUL DE ELECTIE PENTRU TREPANARE ESTE: centrul feţei
ocluzale în direcţia cuspizilor.
 PREMOLARUL 2 SUPERIOR
LUNGIME MEDIE: 21mm-21.5mm
LUNGIMEA MEDIE A RĂDĂCINII: 12.5 mm
NR. RĂDĂCINI:1(90%), 2(9%), 3 (1%)
NR. CANALE: 1(75%), 2(24%), 3(1%)
SECŢIUNEA CANALULUI RADICULAR: pişcor sau reniform
CURBURI: distal,vestibular sau în baionetă
DIAMETRUL DE LĂRGIRE:
o 1 canal -ISO 45-60
o 2 canale- ISO 35-45
o 3 canale- ISO 30-35
VÂRSTA ERUPŢIEI: 10-12 ani
LOCUL DE ELECTIE PENTRU TREPANAREA ESTE: centrul feţei orale
în direcţia cuspidului vestibular
 MOLARUL 1 SUPERIOR
LUNGIMEA MEDIE: 20.5 mm- 20.8 mm

LUNGIMEA MEDIE A RĂDĂCINII: 13mm
NR RĂDĂCINI:3
NR. CANALE: 3 (10-60%) , 4(40-90%)
CURBURI: rădăcinile converg
o MV,DV -ISO 30-45
o P- ISO 45-60
VÂRSTA ERUPŢIEI:6-7 ani
Rădăcina MV(mezio-vestibulara) este curbă spre distal, iar
Radacina DV(disto-vestibulara) poate fi dreaptă, curbată mezial sau
distal, ambele având un traiect divergent şi direcţie vestibulară.
Rădăcina palatinală aplatizată vestibulo-oral sau circulară
curbată vestibular sau dreaptă. Multă vreme s-a considerat ca M1
superior are 3 canale, câte unul pentru fiecare rădăcină ( MV, DV, P)
şi mai rar 4 prin prezenţa unui al doilea canal în rădăcina MV
Clinic actualmente se porneşte de la ideea ca M6 prezintă 4
canale
În cele mai multe cazuri cele 2 canale MV se unesc înainte de
apex şi se deschid într-un singur foramen apical
Canalul MV1 se află sub cuspidul MV
Canalul MV2 se află pe linia care uneşte orificiile de emergenţă
ale canalelor MV1 şi Palatinal la aproximativ o treime din această
distanţă de canalul MV1
Camera pulpară a M1 superior are în secţiune orizontală forma
de triunghi cu baza Vestibular şi vârful Palatinal, proiecţia ei
situându-se în jumătatea mezială a feţei ocluzale
Unii autori consideră camera pulpară de formă patrulateră
Există 4 coarne pulpare:
o unul MV cel mai mare,
o unul DV
o 2 Palatinale
LOCUL DE ELECTIE PENTRU TREPANARE ESTE ÎN: mijlocul feţei
orale în direcţia cuspidului MV
 MOLARUL 2 SUPERIOR
LUNGIME MEDIE: 20 mm
LUNGIMEA MEDIE A RĂDĂCINII: 13 mm
NR RĂDĂCINI: 3(90%), 2(9%), 1(1%)
NR. CANALE: 3 (57%), 4 (40%), 2(2%), 1(1%)
SECŢIUNEA CANALULUI RADICULAR: canal radicular aplatizat
CURBURI: rădăcinile converg (mai accentuat)
o MV,DV -ISO 30-45
o P- ISO 45-60
VÂRSTA ERUPTIEI: 11-13 ani
PARTICULARITĂŢI:
-prezintă 3 rădăcini mai puţin divergente decât în cazul M de 6
ani, separate în 54% din cazuri sau fuzionate în restul de 46%
-orificiile de emergenţă ale canalelor radiculare sunt mai
grupate decat la M6
-rădăcina MV poate prezenta 2 canale, iar cele DV şi P au în
general 1 canal
LOCUL DE ELECTIE PENTRU TREPANAŢIE ESTE: mijlocul feţei
ocluzale din cauza situării dintelui, în fundul gurii, tratamentele
endodontice se efectuează cu mare greutate, uneori chiar imposibile
 MOLAR 3 SUPERIOR
VÂRSTA ERUPŢIEI : 17-22 ani

NR. CANALELOR: variazĂ de la 1 pana la 6-7 canale, ceea ce face ca
tratamentul endodontic la M3 sa fie nepredictibil
 INCISIVUL CENTRAL INFERIOR
LUNGIMEA MEDIE: 20.7 mm-21mm

LUNGIMEA MEDIE A RĂDĂCINII : 12 mm
NR.RĂDĂCINI :1
NR. CANALE : 1 (60%) 2(40%)
SECŢIUNEA CANALULUI RADICULAR : aplatizat M-D
CURBURI : moderat către distal sau lingual
o 2canale- ISO 30-35
VÂRSTA ERUPŢIEI: 6-8 ani
VÂRSTA ÎNCHIDERII APEXULUI : 9-10 ani
 INCISIVUL LATERAL INFERIOR
LUNGIMEA MEDIE :21.1 mm

NR. RĂDĂCINI: 1 (98%) ,2 (2%)
NR . CANALE : 1(94%) 2(6%)
SECŢIUNEA CANALULUI RADICULAR: aplatizat M-D
DIAMETRUL DE LĂRGIRE: ISO 45-60
VÂRSTA ÎNCHIDERII APEXULUI : 9-10 ani
 CANINUL INFERIOR
LUNGIMEA MEDIE : 25.6 mm

NR. RĂDĂCINI : 1
NR. CANALE : 1 (75%) 2 (20%) 3 (5%)
SECŢIUNEA CANALULUI RADICULAR : rotundă
o 2canale- ISO 35-45
VÂRSTA ERUPŢIEI :9-10 ani
VÂRSTA ÎNCHDERII APEXULUI : 13 ani
În general caninul inferior are un singur canal ( în 96% din
cazuri)
În 4% din cazuri există 2 canale vestibular şi lingual cu 2
foramene independente
 PREMOLARUL 1 INFERIOR
LUNGIMEA MEDIE: 22.1 mm (variabilă de la 20.1-24.1 mm)
NR. RĂDĂCINI : 1( rar 2 rădăcini, una linguală şi una vestibulară)
NR. CANALE : 1 (75%) 2(20%) 3 (5%)
SECŢIUNEA CANALULUI RADICULAR :rotundă
VÂRSTA ÎNCHIDERII APEXULUI :12-13 ani
Premolarul 1 inferior cu o rădăcină are uzual un singur canal
cu un singur foramen apical
Canalul are tendinţa de a se bifurca şi de a se deschide în două
foramene apicale separate
Există cazuri de 2 canale complet separate în unele cazuri de
PM cu 2 rădăcini.
LOCUL DE ELECŢIE PENTRU TREPANARE : este la mijlocul şantului
intercuspidian în direcţia cuspidului vestibular
 PREMOLARUL 2 INFERIOR :
LUNGIMEA MEDIE: 22 mm ( variabilă între 17mm-25mm)

NR. RĂDĂCINI: 1
NR. CANALE: 1 (89%) 2 (10%) 3(1%)
VÂRSTA ERUPŢIE:11-12 ani
Se pot întâlni şi 2 canale, vestibular şi lingual cu unul sau două
foramene apicale, excepţional chiar 3 ( 2 vestibular, 1 ligual ),
situaţie extrem de rară corelată cu prezenţa a 3 rădăcini.
 MOLARUL 1 INFERIOR
LUNGIMEA MEDIE: 21 mm
LUNGIMEA MEDIE A RĂDĂCINII:13.5mm
NR. RĂDĂCINI: 2 (98%) 3(2%)
NR. CANALE: 3 (80%) 4 (7%) 2 (13%)
CURBURI: converg în ambele sensuri
VÂRSTA ERUPŢIEI: 6 ani
Molarul 1 inferior are 2 rădăcini( 1 mezială şi 1 distală).
Ambele au aspect aplatizat mezio-distal, cu diametrul mare
vestibulo-oral .
Rădăcina mezială are diametrul vestibulo-oral mai mare
Rădăcina distală este dreaptă sau cu apexul curbat către distal
Rar se descrie o a treia rădăcină disto-linguală de dimensiuni
mai reduse
În accepţiunea clasică, M1 inferior are 3 canale ( 2 meziale şi
unul distal), dar pot exista 4 canale sau doar 2 canale
Canalele meziale au diametrul mic, sunt curbate mezio-distal
după curbura rădăcinii meziale şi în sesn vestibulo-oral
Canalul MV este curbat iniţial vestibular, ulterior spre lingual
Canalul ML este drept în prima porţiune , apoi curb spre
vestibular
Când rădăcina distală are un singur canal, acesta este plasat
central
În cazul unei rădăcini distale cu 2 canale, cel DV şi DL sunt mai
subţiri şi sunt plasate excentric.
LOCUL DE ELECŢIE ÎN VEDEREA TREPANĂRII: se află în partea
mezială a gropiţei centrale a feţei ocluzale şi în direcţia M-V
 MOLARUL 2 INFERIOR
LUNGIMEA MEDIE: 20 mm ( variind între 19mm-22.6mm)

NR. RĂDĂCINI: 2 (89%), 1 (11%)
NR. CANALE: 3 (77%), 2 (13%) 4(7%) 1 (3%)
CURBURI: mai accentuate decât în cazul M1 inf
Configuraţia rădăcinilor este similară cu cea a M1 inf cu o
tendinţă de apropiere a apexurilor.
În cazul în care avem 2 rădăcini se găsesc de-obicei 3 canale: 2
în rădăcina mezială( V şi L) şi unul în rădăcina distală .
Există şi molari cu 2 rădăcini şi 2 canale.
Se mai citează variante cu 1 canal mezial şi 2 canale distale .
Varianta de M2 inferior cu o singură rădăcina pot prezenta un
singur canal foarte lung, eventual în forma literei ,,C"
 MOLARUL 3 INF
Are o morfologie similară cu M1 sau M2 inferior, putând avea

rădăcini unite sau o rădăcină unică în formă de ţăruş.
VÂRSTA ERUPŢIEI :17-22 ani
Spre deosebire de cel superior este mai uşor de abordat din
punct de vedere a tratamentului endodontic.
Tratamentul necrozei şi gangrenei pulpare
Etapele tratamentului necrozei şi gangrenei pulpare
Tratamentul necrozei şi gangrenei pulpare este identic şi constă
în 3 etape importante şi anume:
1) Evidarea canalului de resturile pulpare şi de dentina alterată de

pe pereţii canalului până în dentina sănătoasă ; prin tratamentul
mecanic de canal (care se practică pe toată lungimea canalului
până în zona de joncţiune cemento-dentinară constricţia
apicală)
2) Sterilizarea canalului radicular şi a canaliculelor dentinare prin
tratament medicamentos şi agenţi fizici
3) Sigilarea spaţiului endodontic prin obturaţie etanşă
Indicaţii:
1. la pacienţi sănătoşi clinic

2. la pacienţi cu o formă uşoară de boală de focar
3. în cazul arcadelor integre şi cu un singur proces de gangrenă
4. dinţii care în urma tratamentelor pot fi reconstituiţi prin
mijloace obişnuite sau prin reconstituiri
5. dinţi cu rădăcini drepte sau cu curburi ce pot fi depăşite
6. dinţi cu canale fără corpi străini
7. dinţi cu o implantare bună
8. dinţi cu osteite apicale cronice
Contraindicaţii:
1. prezenţa bolii de focar în formă gravă
2. bolnavi bătrâni care nu pot suporta un tratament în mai multe
şedinţe
3. bolnavi cu afecţiuni grave :( cancer, cardiopatie ischemică,
leucemii acute şi cronice, TBC, lues florid)
4. afecţiuni neuropatice avansate
5. boli psihice
6. dinţi foarte distruşi coronar şi corono-radicular
7. fracturi radiculare
8. dinţi cu rezorbţie radiculară avansată
9. dinţi cu corpi străini radiculari ce nu pot fi îndepărtaţi
10. dinţi cu apex larg deschis
11. dinţi ectopici sau malpoziţionaţi ce nu pot fi redaţi funcţiei
12. molari foarte distalizaţi la care nu putem penetra pe canale
13. raporturi foarte apropiate cu formaţiuni anatomice ca: sinus,
gaură mentonieră, dinţi incluşi
Preparaţia canalelor radiculare prin tratament mecanic
Tratamnetul mecanic are următorii timpi operatori:
1) crearea accesului la camera pulpară

2) permeabilizarea şi evidarea conţinutului gangrenos
3) stabilirea lungimii canalului
4) răzuirea dentinei alterate de pe pereţii canalului
1.Crearea accesului la camera pulpară şi canalele radiculare
Accesul în spaţiul endodontic are 2 faze:

A. Faza coronară-reprezintă asigurarea accesului la canale
B. Faza intraradiculară- depinde de corectitudinea celei coronare
Cavitatea de acces urmăreşte, prin formă şi adâncime

îndepărtarea eficientă a tavanului camerei pulpare, accesul direct la
canalele radiculare şi permeabilizarea acestora până la apex
Accesul se obţine fie prin suprafaţa ocluzală fie prin suprafaţa

coronară orală şi nu dinspre vestibular sau aproximal
Accesul propriu zis la camera pulpară se face conform regulilor de

trepanare a dinţilor, iar deschiderea camerei pulpare se obţine
acţionând cu freze sferice şi freze cilindrice
Tavanul camerei pulpare se înlătură în totalitate apoi se înlătură

resturile pulpare cu lingurile Black sau cu excavatoare şi cu freze pentru
a nu modifica topografia podelei
Înainte de permeailizarea canalelor este indicat să se facă

spălături cu soluţii antiseptice (apă oxigenată, cloramină 3%, hipoclorit
de sodiu 2,5%) pentru a îndepărta în totalitate resturile pulpare
putrede coronare
Reperarea orificiilor canalelor radiculare
 se face cu ajutorul sondei rigide sau cu sonde endodontice

 în unlele situaţii orificiile canalelor sunt obturate datorită
depunerilor de dentină de reacţie sau datorită consistenţei ferme
a pulpei necrozate în gangrena uscată
 in aceasta situatie folosim EDTA în concentraţie de 10% , timpul
de acţiune este de 10 -12 min după care se spală abundent
camera pulpară
2.Permeabilizarea canalelor şi evidarea conţinutului
Permeabilizarea se face cu ace Miller sau cu ace Kerr fine şi foarte

fine prin introducere progresivă în canal cu o mişcare continuă fermă
dar fără presiuni evitând astfel împingerea conţinutului radicular
dincolo de apex sau chiar ruperea acului în canal.
Dacă pe canale se întâlnesc obstacole tratamentului mecanic i se

pot asocia substanţe chimice de permeabilizare:
 acizi
 baze
 oxidanţi
 chelatori
Curent se foloseşte EDTA sol 10%
Se pipetează în camera pulpară 2-3 picături de EDTA , se

pistonează cu acul Kerr sau Miller în canal, se lasă 3-5 min făcând
mişcări de avansare cu acul în canal
Se repetă manopera până se realizează permeabilizarea, după

care soluţia se îndepărtează din canal prin spălături abundente cu apă
Soluţia de EDTA se poate lăsa pe canal timp de 24 h sub

pansament ocluziv ( pe o meţă îmbibată cu această soluţie)
Anomaliile frecvente de canal prezintă:
1. incisivii inferiori -2 canale ( V şi L)

2. M1 superior - rădăcina MV poate avea 2 canale (V şi P)
3. PM2 inferior -2 canale (V şi L)
4. M1 şi M2 inferior -2 canale pe rădăcina distală
Putem întâlni :
 canal unic, drept până la apex, se deschide într-un singur foramen

apical
 2 canale independente plecând din camera pulpară, se unesc într-
un canal unic înainte de apex şi se deschide într-un singur
foramen apical
 2 canale complet separate deschizându-se fiecare în foramene
apicale separate
 canal unic pornind din camera pulpară, care se bifurcă în 2 canale,
fiecare deschizându-se printr-un foramen apical separat
Prin permeabilizare ne dăm seama dacă traiectul canalului este liber

sau dacă este obturat parţial sau total, dacă există curburi; ne orientăm
asupra conţinutului canalului şi consistenţei acestui conţinut dat de
resturi pulpare descompuse, paste medicamentoase
După permeabilizare se trece la evidarea canalului de conţinutul

gangrenos cu ajutorul acelor extractoare de nerv calibrate la nivelul
canalului
Acul se introduce pe canal până se simte rezistenta portiunii stimtate a

canalului. Se retrage un milimetru pentru a degaja vârful după care
efecuăm 2-3 rotaţii de 360°. Se retrage acul usor din canal în axul
canalului. Concomitent se fac spălături cu soluţii antiseptice
Operaţiunea se repetă de mai multe ori pentru a îndepărta cât mai
mult din conţinutul gangrenos .
Înainte de a începe tratamentul mecanic de răzuire a pereţiloracestuia

se măsoară lungimea canalului prin odontometrie pentru a obţine
lungimea de lucru
Tratamentul mecanic propriu- zis
Prin tratamentul mecanic de canal în gangrena pulpară se înţelege

îndepărtarea în totalitate, a dentinei alterate şi infectate de pe pereţii
canalului radicular
Canalul preparat trebuie să aibă o formă conică cu baza spre

camera pulpară şi vârful la constricţia apicală, respectând astfel conul
dentinar anatomic care are baza la nivelul camerei pulpare şi vârful la
nivelul constricţiei apicale.
Preparaţia se realizează până la nivelul constricţiei apicale,

respectând astfel conul cementar ce are vârful la nivelul constricţiei
apicale şi baza la foramenul apical cu o înălţime de 0,5-0,7 mm. Această
configuraţie permite formarea unui dop apical prin bontul pulpar apical
de la acest nivel care este capabil să asigure o sigilare bioologică a
apexului după obturaţia de canal
În cazul pulpectomiilor dar şi în cazul gangrenei simple, joncţiunea

cemento-dentinară nu este interesată de procesul gangrenos iar
instrumentarea canalului se practică până la 1-1,5 mm de apex.
Sunt descrise în prepararea canalelor următoarele metode:
1) metode manuale
2) metode mecanice
3) metode sonice
4) metode ultrasonice
5) metoda cu laser
În gangrena pulpară:
o tratamentul mecanic se efectuează până la constricţia apicală

o se insistă cu tratamentul până se îndepărtează în totalitate
dentina ramolită de pe pereţi
o se execută într-una sau mai multe şedinţe în funcţie de schema
de tratament
o se fac spălături endodontice cu hipoclorit de sodiu sau alte
substanţe antiseptice
o se utilizează substanţe chelatoare care uşureză permeabilizarea şi
lărgirea canalului
o se aplică după terminarea tratamentului mecanic pansamente
medicamentoase
Tratamentul mecanic se realizează prin metode manuale cu

ajutorul acelor de canal prin tehnica convenţională, tehnica de
telescopare regresivă (step-back), tehnica de telescopare progresivă
(step-down) şi tehnica combinată (step-down, step-back)
Prepararea canalelor radiculare trebuie să respecte 3 reguli

principale :
1) să aibă formă conică- cu baza spre camera pulpară şi vârful la

constricţia apicală=joncţiunea cemento-dentinară.
Această formă permite introducerea şi refluarea soluţiilor pentru

spălături, a substanţelor medicamentoase şi a pastelor de obturaţie de
canal
2) să respecte aspectul iniţial al formei canalului
Aceasta impune respectarea curburilor radiculare şi nedeplasarea

prin preparare a foramenului apical, fapt care necesită:
 un acces direct în axul canalelor

 lărgirea canalelor să se facă uniform în cele 3 dimensiuni ale
spaţiului îndepărtând din agresiunea lor doar ţesuturile dentinare
alterate
 limitele apicale să fie plasate la nivelul joncţiunii cemento-
dentinare (constricţiei apicale)conform măsurii corecte a lungimii
dintelui, respectând ţesuturile care concură la cicatrizarea zonei
apicale a canalului
3) să nu desfiinţeze constricţia apicală
Canalul radicular este considerat şi la ora actuală ca fiind format

din 2 conuri:
a) conul dentar= care are baza la nivelul podelei camerei

pulpare şi vârful la constricţia apicală( jonccţiunea cemento-
dentinară)
b) conul cementar=care are vârful la constricţia apicală-
joncţiunea cemento-dentinară şi baza la foramenul apical cu
o înălţime de 0,5-0,7mm
După obturaţia de canal corect efectuată până la joncţiunea

cemento-dentinară aceasta va asigura prin depuneri de cement o
sigilare biologică a apexului întrucât conţine nu doar pachetul vasculo-
nervos pulpar ci şi elementele periodontale
Se ştie că în gangrena simplă constricţia apicală nu este cuprinsă

de procesul gangrenos fapt ce o deosebeşte de gangrena complicată.
Cursul nr. 3
1) Tehnica convenţională:
 reperezintă tratamentul clasic de preparaţie a canalelor (în
special drepte)
 se începe cu ace Kerr nr. 0.6; 0.8; 10 în cazul canalelor subţiri şi
acele 15; 20 când canalele au un diametru mai mare; care se
introduc în canal până la constricţia apicală şi apoi cu mişcări
de "dute-vino" se raclează pereţii canalului pe toată lungimea
 când acele Kerr 10; 15; 20 alunecă liber de-a lungul canalului
se trece la acele 25; 30 care se introduc până în treimea apicală
a canalului şi se continuă lărgirea canalului cu aceleaşi mişcări
de "dute-vino"
 după folosirea a 2 ace se recomandă să se introducă un ac
exctractor de nerv pentru îndepărtarea rumeguşului dentinar
rezultat din raclare
 acul Kerr nr.40 se introduce până în treimea mijlocie
 tratamentul se continuă cu acele Kerr 50; 60 depărtându-se din
ce în ce de treimea apicală şi medie
 se obţine un canal radicular în formă de pâlnie alungită,
îngustat spre apex, cu pereţii regulaţi, netezi fără asperităţi sau
praguri
 în final revenim la acele 10; 20 pentru a recontrola
permeabilitatea până la limita stabilită prin Odontometrie
 acele de canal trebuie folosite întotdeauna în ordimea
succesivă a mărimii lor
 pe lângă această tehnică se pot folosi preparaţii combinate
manuale şi mecanice
De exemplu: se începe tratamentul manual până la acul 15 apoi se
continuă rotativ începând cu acul 10; întotdeauna cu o mărime mai
mică.
M-TU:
 10 mov
 15 alb
 20 galben
 25 roşu
 30 albastru
 35 verde
 40 negru
Tehnica convenţională pentru prepararea canalelor curbe se
realizează cu ajutorul acelor Kerr 0.06; 0.08; 10 maxim 15,iniţial
incurbate care se introduc în canal asociat cu un lubrefiant
În canalele curbe care fiind adesea de calibru redus la lărgirea
treimii apicale nu se folosesc instrumente cu nr mai mare de 25
2) Tehnica step-back=telescoparea regresivă

 este recomandată în tratamentul mecanic al canalelor
radiculare cu o curbură uşoară spre moderată
 în cazul acestei tehnici se începe cu prepararea regiunii apicale
a canalului până la constricţia apicală care se lărgeşte în funcţie
de calibrul natural al canalului de obicei până la un ac Kerr cu 2
numere superioare celui cu care s-au făcut (cateterizarea)
permeabilizarea şi stabilirea lungimii de lucru ( Odontometria)
 Exemplu: dacă stabilirea lungimii de lucru s-a efectuat cu un ac
Kerr 15, lărgirea porţiunii apicale se va face până la acul 25
inclusiv
 lărgirea porţiunii apicale ajunge de regulă până la acele Kerr
25 sau 30. Aceste ace utilizându-se simultan pe toată lungimea
de lucru stabilită prin odontometrie, nu numai în porţiunea
apicală
 în continuare, trecându-se la un ac Kerr cu un număr superior
se scurtează concomitent cu 1 mm lungimea de lucru. Aşa se
procedează şi pentru acul următor, a cărui lungime de lucru va
fi deci cu 2 mm mai scurtă decât lungimea iniţială stabilită prin
odontometrie
 Exemplu: dacă lărgirea porţiunii s-a făcut cu acul Kerr 25 care
a acţionat simultan pe toată lungimea de lucru, cu acul Kerr 30
ne retragem 1mm, cu acul Kerr 35 ne retragem 2mm ........
 scurtarea lungimii de lucru se continuă prin schimbarea acelor
Kerr până când aceasta devine mai scurtă cu circa 4-5 mm faţă
de lungimea de lucru fixată prin odontometrie.
 rezultă o lărgire în formă de telescop, pe măsură ce ne
îndepărtăm de apex, motiv pentru care tehnica poartă
denumirea de "telescopare regresivă"
 ca să evităm formarea pragurilor se revine de fiecare dată cu
acul cu care s-a executat tratamentul mecanic al porţiunii
apicale după ce am folosit un ac Kerr cu nr. superior. Această
operaţiune se execută pe toată lungimea de lucru a canalului
respectiv
3) Tehnica step-down=telescoparea progresivă
 în această tehnică de preparare a canalelor se porneşte din
porţiunea coronară a acestora coborând în trepte telescopate
spre apex, în ordine inversă (descrescătoare) a numerelor
acelor Kerr
 are avantaje pentru că :
o accesul devine rectiliniu spre apex
o tratamentul endodontic este mai rapid, eficient şi
sigur în treimea apicală
o fără pericolul acutizărilor prin pistonarea
transapicală a rumeguşului dentinar infectat
o spălăturile sunt mai eficiente prin lărgirea iniţială a
porţiunii coronare
4) Tehnica forţelor compensate:
1. are următoarele caracteristici:
o abordează toată lungimea de lucru până la acul 55
o evită transpoziţia apexului
o se indică în canalele care au curbura accentuată
o foloseşte ace tip pila speciale flexibile, cu vârf
netăietor care se manipulează printr-o mişcare
combinată de 90° în sensul acelor ceasornicului
urmată de o mişcare de 360° în sens invers.
5) Tehnica step-dawnstep-back:
2. are următorii timpi:
o etapa step-dawn: în care se lărgeşte treimea
coronară şi medie a canalului cu ajutorul frezelor
sau acelor acţionate mecanic sau ultrasonic
o etapa pregătirii zonei apicale:cu ace Kerr fill, unifile
sau flexofil de la 15-20 până la 40 ,care fiind ultimul
pătrunde pe toată lungimea de lucru (ac Master
apical)
o etapa step-back: realizează forma conică a canalului
în treimea apicală cu 3-4 ace Kerr de diametru
progresiv mai mare, fiecare dintre ele pătrunzând în
canal câte 1mm mai puţin decât precedentul . După
fiecare ac se revine la cel inferior pentru a preveni
împingerea resturilor în zona apicală
o în final folosind acul 40 (ac Master apical)pe toată
lungimea canalului se poate verifica permeailitatea
canalului în întregime
Indiferent de tehnicile utilizate în prepararea propriu-zisă a
canalelor lărgirea lor se va face astfel:
♦ lărgirea porţiunii coronare se va face ideal cu instrumente
mecanice de tip: Giromatic, Sonice, Gates, care să nu depăşescă
cele 2/3 coronare, dar care să îndepărteze toate interferenţele
ce ar împiedica pătrunderea liberă a acelor în zona apicală.
Ele trebuie să relizeze o deschidere largă ca un con în treimea
coronară a canalului; con descris de RITANO
Prepararea treimii apicale se va face precis respectând
traiectul anatomic al canalului şi evitând depăşirea constricţiei
apicale prin utilizarea numai a instrumentelor de mână.
Metodele mecanice, sonice, ultrasonice sau cu laser sunt
folosite mai ales în gangrena pulpară deoarece efectele mecanice ale
sistemelor folosite se asociază cu efectele chimice, antiseptice ale
lichidului de spălătură endodontică (irigaţie).
1. Metodele mecanice de preparare ale canalelor

radiculare
Se bazează pe unele sisteme speciale care utilizează mişcarea
de rotaţie şi de translaţie sau combinarea acestora care acţionează
asupra instrumentelor endodontice
Mai cunoscute sunt:
a) Sistemul Giromatic: foloseşte piesa Giromatic care imprimă o
mişcare pendulară pe un sector de 60°, până la 4.000 ture
/min imprimându-i o mişcare de dute- vino mică de 1-3 mm
maxim care să favorizeze permeabilizarea canalelor curbe din
aproape în aproape
b) Canal Master U: foloseşte pisa cot normală la care se aplică
instrumentul Master U care are doar extremitatea liberă activă
cu lamele tăietoare în formă de U precedată de un vârf neted ,
uşor conic, ce ghidează instrumentul cu precizie în canal până
la constricţia apicală
c) Sistemul "Canal Finder": foloseşte o mişcare combinată
pendulară de dute-vino asociată cu o mişcare de translaţie de
dute-vino
Concluzii:
Sistemele mecanice uşurează prepararea, însă trebuie asociate celor
manuale pe ultimii 2mm a zonei apicale
Au ca inconveniente:
o uzură foarte mare
o pericolul creerii de praguri şi căi false
o prepararea defectuoasă a zonei apicale cu riscul împingerii
conţinutului infectat, în regiunea apicală
2. Metode sonice de preparare a canalelor

Folosesc aparate speciale care realizează vibrarea instrumentului în
canal cu o frecvenţă de 3.000-5.000 Hz, aparate precum Sonic-Air şi
Endostar, la care se montează instrumente endodontice de tip
Helisonic, Rispisonic, Shaper
La (Endo) Sonic-Air miscarea vibratorie este obişnuită printr-un ax
montat pe manşoane elastice
Se adaptează la turbină şi are un sistem de irigare continuă cu NaOCl
Necesită prepararea iniţială a canalului până la nr 15
3. Metode ultrasonice de preparare a canalelor

Ultrasunetele sunt unde acustice cu frecvenţa între 20.000-40.000
Hz.
Prepararea canalelor radiculare cu ultrasunete se bazează pe
combinarea acţiunii mecanice a acului endosonic de îndepărtare a
detritusurilor dentinare,cu acţiunea solventă şi bactericidă a
soluţiei de irigat, de regulă soluţia de hipoclorit de sodiu 2,5%
Fluxul de unde ultrasonice de la acul endodontic introdus în canal,
acţionează printr-o mobilizare rapidă a moleculelor de lichid sub
forma de vârtej cu o viteză de 400 km /h care spulberă straturile
dentinare superficiale în particule minuscule.
La rindul lor aceste particule sunt accelerate de undele de şoc
radiante rezultate din implozie la viteze de 500 km/h şi direcţionate
asupra peretelui canalului radicular.
Debridarea si largirea lumenului spatiului endodontic in cursul
tratamentului ultrasonic synergic se fac cu contributia propriilor
sale structure.Asocierea unui agent chimic,cum este Solutia de
hipoclorit de sodiu 2,5% in spalaturile endodontice,care insotesc
tratamentul cu ultrasunete contribuie la crearea unui efect
antiseptic imediat pe care ultrasunetele, prin ele insele nu sunt
capabile sa-l produca la acelas nivel. alta parte ultrasonicele forteaza
lichidul de spalatura sa patrunda in cele mai mici afractuozitati ale
canalelor radiculare sip e o anumita portiune a canaliculelor
dentinare ,exercitindu-si in profunzime actiunea mecanico-chimica.
Aparatele de ultrasunete precum Enac (Osada) Piezon Master (
ELECTRO MEDICAL SYSTEM) Cavi-Endo (Dentsply), sunt alcătuite
din :
 generator de unde ultrasonice

 rezervor cu soluţie de irigat care curge de-a lungul sonopilei
când aceasta acţionează endocanalicular
 piesa specială pentru pinderea pilelor endosonice din oţel
inoxidabil cu numerele 10; 15; 20; 25 şi altele rigide, tip
diamantate cu vârf neascuţit şi neacoperit de diamant pe o
porţiune de 1mm cu nr. 25; 35; 45; folosite doar în porţiunile
drepte ale canalelor
Aceste pile lucrează prin abrazie, fără exercitare de presiune, numai
prin mişcări de dute-vino efectuate până la constricţia apicală şi
mişcări de translaţie laterală
Se asociază cu tehnicile manuale de preparare a canalelor pentru
scurtarea timpului de lucru şi obţinerea unor pereţi netezi şi curaţi
4. Metoda cu laser
Utilizează un laser pulsatoriu de 35 w care produce o rază cu o
lungime de undă de 1,06 microni prelucrată de matricea optică cu
particule de cuart
În timpul funcţionării se face o răcire a canalului cu un sistem de
răcire tip spray
Smaer layerului =detritus dentinar
Folosirea laserului urmăreşete suprimarea peliculei de "detritus
dentinar" (Smaer layerului) formată din resturi anorganice şi
organice rămase după răzuirea dentinei de pe pereţii canalului prin
metoda conventională.
Laserul are si efect de potentare a actiunii solutiilor antiseptice
folosite pentru spalaturi endodontice.
În concluzie:
O preparaţie corectă a canalului necesită, de-obicei combinarea
tehnicii manuale cu una din celelalte tehnici. Astfel, pentru
preparaţia zonei apicale se vor folosi tehnicile manuale iar pentru
porţiunea coronară ,tehnicile manuale combinate cu una din
celelalte tehnici.
In gangrena pulpara ,dupa tratamentul mecanic mai ramin in
canalul principal si in canaliculele dentinare, germeni
microbieni.De aceea tratamentul medicamentos se instituie
obligatoriu pentru sterilizarea canalelor radiculare.
Cursul nr. 4
Tratamentul medicamentos al gangrenei pulpare
Medicaţia endodontică: folosită pentru dezinfecţia canalelor
radiculare cuprinde clase diverse de compuşi chimici fiind clasificată
arbitrar în:
1. Antiseptice:
a) uleiuri esenţiale
b) compuşi fenolici
c) săruri de metale grele
d) aldehide
e) halogeni
f) compuşi cuaternari de amoniu
2. Antibiotice şi chimioterapice :
a) sulfamide
b) metronidazol
c) chinolone
3. Corticoizi
4. Enzime
5. Hidroxid de calciu
1. Antisepticele sau Dezinfectantele

 sunt substanţe cu acţiune antimicrobiană nespecifică care
îşi exercită efectele toxice în măsură aproximativ egală
atât asupra microorganismelor cât şi asupra ţesuturilor
vii ale organismului gazdă
 mecanismul lor de acţiune se bazează pe denaturarea
proteinelor bacteriene prin reacţii diverse, cum af fi cele
de oxidare, precipitare şi coagulare
 în practica curentă le întâlnim sub formă de soluţie sau
pastă.
a. Uleiurile esenţiale:
o dezinfectanţi slabi având mai degrabă proprietăţi antiseptice
decât bactericide
o EUGENOLUL este un antiseptic şi analgezic. În concentraţie
minimă de numai 0.01% blochează inevitabil transmisia
nervoasă în decurs de 3 h
b. Compuşii fenolici:
o sunt dezinfectanţi puternici dar nu au o mare putere de
penetraţie tisulară
o Fenolul
o Soluţia Chlumsky :
 fenol 30%
 camfor 60%
 alcool 10%
o Fenolul camferat
o Monoclorfenolul
o p-monoclorfenol se utilizează în soluţie apoasă 1-2% sau
camforată 35%
o p-monoclorfenolul camforat -spectru bacteriostatic larg
o Soluţia Walkhoff conţine :
 mentol;
 p-monoclorfenol;
 camfor
 se indică ca tratament endodontic ocluziv
pentru 24-72 h
 este asociată cu şedinţe de diatermie sau
ionoforeză
o Tricrezolul
o Metacrezilacetatul
o Crezanolul
o Timolul şi mentolul sunt antiseptice puternice
c. Aldehidele:-au acţiune antiseptică
o Formaldehida este un gaz solubil în apă
o Soluţia apoasă de 40% fiind cunoscută sub denumirea de
Formol
o Soluţiile de formaldehidă sunt dezinectanţi puternici având o
mare afinitate pentru numeroase substanţe organice
o Ex: Pasta N2 medical; Triopasta Gysl
d. Halogenii:
o Compuşii coloraţi sunt cei mai puternici dezinfectanţi din
cadrul halognilor dar au şi o acţiune destul de iritantă asupra
ţesuturilor moi
o Cloraminele
o Hipocloritul de sodiu-
 este substanţa antiseptică cea mai utilizată în
spălăturile endodontice care însoţesc orice
tratament biomecanic de canal graţie capacităţii sale
de solubilizare a ţesuturilor moi.
 nu se întrebuinţează ca tratament endodontic
antiseptic deoarece acţiunea sa se menţine o
perioadă prea scurtă
 este cel mai puţin iritant antiseptic endodontic, mai
ales dacă este tamponat cu bicarbonat de sodiu
o Clorhexidina:
 are o acţiune antibacteriană şi antimicotică
 este cel mai eficient antimicrobian din arsenalul
terapeutic actual împotriva microflorei facultativ
anaerobe cum este E faecalis care rezistă la actiunea
antisepticului endodontic hidroxidul de calciu
 se foloseşte sub formă de digluconat de clorhexidină,
fie în spălături endodontice fie ca pansament
antiseptic endodontic (în 2 şedinţe)
 nu deţine capacitatea de solubilizare a detritusurilor
organice deci nu poate substitui utilizarea
hipocloritului de sodiu
 ca soluţie de lavaj endodontic 0.2% este indicată în:
-reluările tratamentului endodontic ortograd
-la dinţi cu obturaţii de canal incomplete
-în parodontitele apicle cronice rebele la
tratament respectându-se următoarea procedură:
1. utilizarea excluzivă a soluţiei de hipoclorit de
sodiu în cursul lărgirii canalului
2. utilizarea în timpul următor a lavajului cu
soluţie EDTA 17% timp de 3 min
3. lavaje generoase cu apă distilată sau alcool
isopropilic pentru îndepărtarea oricăror urme
de hipoclorit în canal
4. lavaj final cu soluţie de clorhexidină
Această eşalonare a timpurilor lavajului endodontic
trebuie urmată cu sticteţe deoarece contactul clorhexidinei cu
hipocloritul de sodiu generează un precipitat dens care poate bloca
porţiunile terminale ale canalelor înguste, împiedicând sigilarea
etanşă prin obturaţia de canal
Mai apare riscul de colorare brună a dintelui şi cel
cancerigen, prin infiltrarea sa cu timpul în tesuturile periapicale
Poate fi folosita şi sub formă de pansament endodontic,
în geluri cu concentraţia de 2%.
 Compuşii iodaţi :
-tinctura de iod
-soluţia apoasă IODO-IODURATĂ 2%
- au o acţiune foarte eficientă bactericidă, virulicidă
şi antimicotică precum şi a păstrării potenţialului
antiseptic chiar în prezenţa sângelui, serului, a
secreţiilor sau a detritusurilor organice tisulare
-Iodoformul =Pasta iodoformată Walkhoff se
plasează în canal cu acul Lentullo pentru 2-3
săptămâni sub pansament ocluziv
e. Compuşii cuaternari de amioniu:
o sunt detergenţi cationici şi agenţi umectanţi, incolori şi inodori
care reduc tensiunea superficială a solutiilor
o au o acţiune dezinfectntă moderată
o ex: clorura de benzalconiu (Zephiran)
f. Sărurile metalelor grele ( ale argintului şi mercurului)
o Mecanismul de actiune antiseptic se bazează pe capacitatea de
coagulare şi precipotare a proteinelor bacteriene şi pe
blocarea sistemelor enzimatice ale acestora.
o soluţia de azotat de argint amoniacal
o sărurile organice de mercur
Alcoolii o clasa de substante cu un slab potential antiseptic, nu
se folosesc ca atare în tratamentul medicamentos de canal ci
doar sub formă de solvent al unor antiseptice propriu-zise
Acizii graşi :
 acidul propionic au mare potenţial
 acidul caproic antimicotic
 acidul caprilic
o Caprilatul de sodiu -are o acţiune bactericidă şi antimicotică
Hidroxidul de calciu
 este o substanţă cu utilizări multiple în endodonţie
 în prezent hidroxidul de calciu constituie antisepticul de
elecţie folosit în tratamentul endodontic al gangrenei pulpare
simple şi complicate
 actiunea sa antiseptică se bazează pe 2 elemente :
I. pH-ul alcalin de care este răspunzător ionul hidroxil(OH)
cuprins între 11 şi 12 în funcţie de preparat
II. solubilitatea foarte redusă în apă care determină
eliberarea treptată a ionului hidroxil pe măsura
contactului hidroxidului de calciu cu apa din umorile
tisulare
Hidroxidul de calciu are următoarele proprietăţi:
a) este un puternic bactericid. Poate fi folosit ca
antiseptic endodontic deoarece s-a constatat că ionii
OH difuzează atât în canaliculele dentinare infectate
cât şi în spaţiul periodontal, unde îşi exercită
acţiunea asupra microorgnismelor care nu au putut
fi indepărtate prin tratamentul biomecanic
b) are acţiune antitoxică prin capacitatea de
denaturare a enzimelor şi toxinelor micrbiene şi
tisulare din canale
c) dizolvă detritusurile organice necrozate şi infectate
din canale
d) opreşte secreţiile persistente din canale care apar în
unele cazuri de parodontite apicale cronice, printr-
un mecanism complex, în care se conjugă efectul
alcalinizant antiseptic al ionului hidroxil cu cel
tisular de regenerare şi remineralizare, precum şi cu
fenomenul de vasoconstricţie capilară şi de formare
a unui dop fibros sau chiar a unei bariere fibroase
apicale. În aceste situaţii, pentru a obţine un acnal
uscat, este bine ca pansamentele endodontice cu
hidroxid de calciu să se menţină minimum o
săptămână
e) guvernează în parodontitele apicale cronice,
procesul de vindecare al leziunilor osteitice
periapicale
f) se reabsoarbe uşor în caz de depăşire a foramenului
apical
g) este superior celorlalte pansamente endodontice
aplicate în gangrena pulpară în cazul unor accidente
terapeutice de tipul căilor false radiculare, datorită
efectului hemostatic conferit de prezenţa ionilor de
calciu, factorilor coagulării şi de posibilitatea
închiderii defectului prin neoformare de ţesut dur
Studiile în vivo au demosntrat totuşi că un pansament
endodontic cu hidroxid de calciu aplicat timp de 7 zile asigură
completa sterilizare a canalelor radiculare.
 Modul de utilizare:
Forme de prezentare :
a. Preparatele magistrale -
soluţii suprasaturate de hidroxid de calciu obţinute prin
spatularea extemporanee de apă distilată cu pulbere de
hidroxid de calciu
Pentru un control mai precis al omogenităţii şi nivelul până la
care s-a introdus hidroxidul de calciu pe canal se recomandă a
se adăuga o substanţă radioopacă cum ar fi sulfatul de bariu
conform formulei :
Rp
sulfat de bariu .......1 parte
hidroxid de calciu....... 8 părţi
apă distilată........q.s
b. Produsele comerciale-
comparativ cu preparatele magistrale conţin o cantitate mai
mică de hidroxid de calciu care variază între 32 şi 52 % precum
şi aditivi
Se livrează sub formă de :
- pastă (Calxyl)
-carpule(Reogan rapide)
-seringă (Pulpdent, Hypocal)
 Modalităţi de introducere pe canal
1. propulsarea pastei cu instrumentar rotativ (ac Lentulo )
la turaţie redusă
2. propulsarea pastei cu instrumentar de mână (ac Kerr tip
burghiu)prin rotirea acului în sens invers acelor de
ceasornic asociată cu mişcări verticale de introducere şi
extragere
3. condensarea cu fuloare de canal (Plugger) care să aibă
acces pe toată lungimea canalelor
4. injectarea cu seringă în care se livrează (Pulpdent,
Ruogan, Hypocal) după prealabila verificare a pătrunderii
acului cât mai aproape de apex.
5. injectarea cu seringa de pesiune (Pastinject, Messina gun)
asigură plasarea pastei de consistenţă fermă până la apex
 Indicaţii de utilizare
 Gangrena simplă- aplicaţie unică pentru 1-2 săptămâni cu
preparate comerciale sau magistrale
 Parodontitele apicale cronice- produsele pentru care se optează
sunt preparatele magistrale deoarece asigură un depozit
prelungit de hidroxid de calciu. Aceste preparate se aplică
repetat pentru reîmprospătarea materialului la intervale de 3
luni până la confirmarea radiologică a vindecării osoase
periapocale
 Apexificarea în gangrena simplă şi parodontitele apicale cronice
este un procedeu terapeutic care nu depinde de vârsta
pacientului necesitând reîmprospătarea periodică a
hidroxidului de calciu timp de 3-18 luni uneori chiar mai mult
până la închiderea totală sau numai parţială a unui apex
imatur, larg deschis
 Resorbţia rdiculară internă cu sau fără perforarea rădăcinii,
beneficiază de pansamentul cu hidroxide de calciu ca
tratament de elecţie
 Resorbţia radiculară apicală externă- hidroxidul de calciu
opreşte procesul resorbtiv al cenemtului şi dentinei stimulând
procesele de remineralizare locală prin activarea fosfatazei
alcaline
 Căile false radiculare- pot beneficia de închidera defectului
printr-un proces asemănător apexificării dar mult mai
îndelungat
 Fracturile radiculare orizontale - închise la dinţi vitali unde s-a
păstrat vitalitatea fragmentului apical presupun un tratament
endodontic de 3-6 luni cu hidroxid de calciu al fragmentului
coronar (bariera cicatricială mineralizată ia naştere la
suprafaţa de fractură)
 Replantarea după avulsia traumatică reclamă utilizarea
pansamentelor endodontice cu hidroxid de calciu timp de 3-6
luni .Se recomanda temporizarea tratamentului de cana cu
hidroxid de calciu circa 2 săptămâni de la efectuarea
replantării .
 Precauţii
 obturaţia coronară provizorie trebuie efectuată cu un ciment
corespunzător ca rezistenţă perioadei de păstrare a
pansamentului cu hidroxid de calciu pentru menţinerea etanşă
a închiderii marginale
 materiale de obturaţie tip Cavit pentru pansamentele de 7-10
zile respectiv CIS sau amalgam de argint pentru perioade care
se întind pe mai multe luni.
 evitarea eugenatului de zinc ca material de obturaţie
provizorie sau de canal deoarece pereparatele pe bază de
hidroxid de calciu se întăresc brusc la contactul cu acesta.
Cursul nr.5
Antibioticele şi Chimioterapicele în tratamentul
Gangrenei pulpare
Sunt substanţe cu acţiune antimicrobiană specifică dar spre
deosebire de antiseptice, îşi exercită efectul toxic preponderent pe
microorganisme şi mai puţin sau aproape deloc asupra ţesuturilor
organismului gazdă
Distrugerea microorganismelor se face prin 2 mecanisme:
A. Bacteriostatic
☼ blocând procesul de multiplicare a bacteriilor care mai întâi
devin sensibile şi apoi sunt distruse de mecanismele defensive
naturale ale gazdei ( TERACICLINELE, CLORAMFENICOLUL,
ERITROMICINA, SULFAMIDELE)
B. Bactericid
☼ caracterizat prin distrugerea directă a bacteriilor fără a solicita
decât în mică măsură intervenţia proceselor de apărare imună
ale gazdei: (PENICILINELE, CEFALOSPORINELE,
AMINOGLICOZIDELE, POLIMIXINELE, BACITRACINA
Bacteriostaticele sunt eficiente în:
☼ infecţiile endodontice de debut cu floră bucală banală
☼ pulpite
☼ deschideri accidentale recente ale camerei pulpare fiind
contraindicate la indivizi cu mecanisme defensive imune
deficitare ( vârstnici, boli cronice, corticoterapie, radioterapie ,
tratamente cu citostatice)
Bactericidele :
☼ Sunt indicate în parodontitele apicale acute exudative ca
tratament general şi în infecţiile endodontice din gangrena
simplă şi parodontitele apicale ca pansament endodontic
Ca dezavantaj posibile reacţii alergice sau toxice
☼ Realizarea unei acţiuni eficiente a antibioticului depinde şi de
capacitatea sa de pătrundere în canaliculele dentinare şi
focarul de infecţie apicală, prezenţa sau absenţa unei inflamaţii
a exudatului inflamator
☼ In tratamentul endodontic al gangrenei pulpare simple sau
complicate se folosesc de preferinţă antibiotice cu mecanism
de acţiune bactericid, toxice la administrarea pe cale generala,
dar bine tolerate tisular la administrare locală cum ar fi
BACITRACINA asociată cu NEOMICINA sau POLIMIXINA B
Totuşi în gangrena pulpară datorită caracterului mixt al infeciiotţiei
este de dorit utilizarea unor asocieri de antibiotice
Eficienţa asocierilor de antibiotice în tratamentul de canal al
gangrenei pulpare depinde de mai mulţi factori, printre care:
1. alegerea corectă a indicaţiei de tratament conservator în
alternativă cu drenajul endodonic sau cu tratamentul
chirurgical endodontic
2. evitarea antibioticelor în reacţii adverse( alergice, toxice,
dismicrobism)
3. evitarea antibioticelor ineficiente
4. evitarea unor doze insuficiente sau exagerate
5. evitarea antagonismelor
6. evitarea antibioticelor la care s-a instalat rezistenţa
7. evitarea rezistenţei încrucişate
Asocierea terapeutică a antibioticelor
Indicaţii de asociere:
 între bactericidele active în faza de multiplicare şi în cea de

latenţă(STREPTOMICINA) şi un antibiotic cu efect
bacteriostatic (TETRACICLINA)
 între bactericidele active în faza de multiplicare cât şi cea de
latenţă de tip aminoglicozidic(STREPTOMICINA) caz în care
Penicilina inhibă sinteza peretelui bacterian-favorizează
pătrunderea şi atacul STREPTOMICINEI în celula respectivă
 între bactericidele active şi faza de multiplicare (PENICILINA)
şi bacteriostatice (SULFAMIDE)
Contraindicaţii de asociere:
 între bactericidele active în faza de multiplicare a germenilor

(PENICILINE, AMPICILINĂ, CEFALOSPORINE, ERITROMICINĂ)
deoarece este împiedicat efectul bactericid
 între 2 antibiotice cu spectru larg (TETRACICLINA şi
CLORANFENICOLUL)deoarece pot apărea fenomene grave de
dismicrobism
 între 2 antbiotice aminoglicozidice datorită efectelor de
sumare toxice
Penicilinele :
☼ sunt antibiotice bactericide care suprimă sinteza peretelui
bacterian prin blocarea transpeptidazei
☼ pot avea un spectru îngust (PENICILINA G) sau larg
(AMPICILINA, AMOXICILINA)
☼ cele cu spectru larg sunt sctive şi pe bacilii gram-negativi
Penicilina G
Ampicilina şi Amoxicilina
Augumentin-spectru larg
Carbenicilina- spectru larg
Piperacilina-spectru mai larg
Cefalosporinele - antibiotice bactericide acţionând ca
penicilinele prin inhibarea peretelui bacterian.
 Generaţia I : Cefalotina, Cefaloridina, Cefalexina,
Cefazolina. Acţionează asupra majorităţii cocilor
gram- pozitiv, gram -negativi şi asupra unor bacili
gram- pozitivi.
 Generaţia a II-a : Cefoxitina, Cefuroxina,
Cefamandolul
 Generaţia a III-a: Ceftazidima, Cefotoxima mai activă
pe bacilii gram-negativi
Macrolidele:
Eritromicina- antibiotic bacteriostatic activ pe
microorganismele gram-pozitive inclusiv pe stafilococii
penicilino-rezistenţi
Lincosamidele :
Clindamicina –este un antibiotic cu un spectru antimicrobian
ingust,fiind activ pe majoritatea bacteriilor gram-pozitive, dar si
pe unele anaerobe, printre care Bacteroides.
Aminoglicozidele
 sunt antibiotice cu acţiune bactericidă

 actionând asupra -cocilor gram-pozitivi
gram-negativi
-unor bacili gram-negativi E.Coli
Enterobacter
Proteus
Pseudomonas
 Streptomicina -utilizata in pansamentele endodontice
asociata cu penicilina si bacitracina.
 Neomicina - utilizata numai local datorita marii toxicitati.
 Kanamicina- se indica in infectiile cu stafilococi rezistenti
la alte antibiotice si in infectiile grave cu microorganisme
gram-negative.
 Gentamicina-este cel mai uzitat antibiotic datorita
eficientei crescute si toxicitatii reduse.
Antibioticele polipeptidice
Polimixina B- acţionează bactericid pe majoritatea bacililor gram
negativi,fixindu-se pe membranele celulare, carora le maresc
permeabilitatea.
Polimixina E- se utilizează în infecţiile cu microorganisme gram
negative de tipul Pseudomonas
Bacitracina-acţionează bactericid pe :
 bacteriile gram-negative;
 pe cocii gram-negativi blocând sinteza
 actinomicete peretelui bacterian şi
 fusospirili activitatea de
membrana.
Tetraciclinele -antibiotice cu spectru larg având acţiune

bacteriostatică activând asupra:
 cocilor gram-negativi
 bacililor gram-negativi
 actinomicetelor
 leptospirelor
 a unor protezoare prin inhibarea sintezei de
proteine bacteriene
Amfenicolii- Cloramfenicolul bacteriostatic cu spectru larg care
difuzeaza bine in tesuturi.
Oxazolidinone -Linezolidul bacteriostatic activ cu spectru larg
spectru de bacterii aerobe gram pozitive,inclusiv E.faecalis.Se
recomanda in retratamente ca pansament endodontic asociat cu
hidroxidul de calciu.
Paste complexe cu antibiotice ca pansament endodontic
Pastele complexe cu antibiotice folosite in tratamentul

medicamentos a gangrenei pulpare simple si complicate . Pentru a
acţiona eficient în sterilizarea medicamentoasă a canalelor
radiculare, preparatele comerciale sau magistrale complexe pe bază
de antibiotice trebuie sa respecte următoarele condiţii:
1. folosirea unor antibiotice bactericide cu o buna
histocompatibilitate si ptential alergizant minim.
2. utilizarea unor asocieri de antibiotice care să acopere un
spectru antimicrobian cât mai larg
3. evitarea asocierii antibioticelor în mecanisme de acţiune
antagonice
4. evitarea dozelor inadegvate prin folosirea unor concentratii
mari de antibiotice pe unitatea de greutate.
5. Evitarea antibioticelor la care s-a dezvoltat rezistenta
microbiana.
6. Evitarea cailor gresite de administrare.
7. utilizarea unor antibiotice active pe microflora patogenă
specifice gangrenei pulpare :- bacili anaerobi gram-negativi de
genul Bacteroides
8. utilizarea unor substanţe antiinflamatoare nespecifice
(corticoizi) pentru amendarea sindromului dureros parodontal
apical sau prevenirea lui ca o consecinţă a tratamentului
biomecanic
9. utilizarea enzimelor care potenţează efectul antibioticelor prin
creşterea difuzibilităţii şi a concentraţiei active locale
10. utilizarea numai în limitele termenului de garanţie
11. păstrarea în condiţii corespunzătoare (+4°C)
Paste cu antibiotice de uz endodontic

1) Pastă poliantibiotică( PBSC-ul) introdus de Grossman
Rp
Penicilina G 1.000.000 UI
Bacitracina 1g
Streptomicina 1g
Caprilat de sodiu 1g
Metil silicona 3 ml
2) Ledermix-ul
3) Pasta Valerian Popescu
4) Pulpomixine –este o pasta complexa alcatuita din antibiotice si
corticoizi utilizata in tratamentul medicamentos al canalelor
radiculare infectate din gangrena simpla si in parodontitele
apicale acute hiperemice.
5) Streptomixine forte - o pasta poliantibiotica mai complexa
resorbabila cu efecte medicamentoase antibacteriene
,antimicotice si antiinflamatorii.Ese o asociatie de antibiotice
cu spectru larg .
6) Pasta 3 Mix –rezultat al cercetatorilor japonezi,are o utilizare
tinta in tratamentele de regenerare pulpara retrograda la dinti
permanenti imaturi cu canale infectate ,inclusiv parodontite
apicale cronice fistulizate.
7) Dentisolonul -este un produs comercial bazat pe asocierea
antibioticelor cu corticoizi si enzime proteolitice.
Aplicarea pansamentului endodontic oclusiv cu dentisolon se
face pentru 24-48 ore atit in gangrena simpla cit si in cea
complicata.In parodontitele apicale acute,daca mai persista
fenomenul dureros ,se poate repeta inca o sedinta.Daca intr-o
parodontita apicala acuta ,durerea nu cedeaza dupa 3 aplicatii
consecutive,se recurge la alt procedeu terapeutic.
Sulfamidele antibacteriene -Sulfonamidele

Sunt subsante care în concentraţii uzuale, acţionează bacteiostatic,
inhibind cresterea si inmultirea microorganismelor.
In concentraţii mari pot avea şi efect bactericid
-Cotrimoxazolulu -bactericid cu spectru mai larg decât sulfamidele
util in diverse infectii cu bacterii gram-negative.
Chinolonele
 Negramul – derivat chinolonic activ pe bacilii gram-
negativi prin inhibarea sintezei de ADN bacterian.
 Pefloxacina
Antimicoticele
 Nistatinul – antimicotic foarte activ fata de Candida

albicans,utilizat local.
 Metronidazolul – este un chimioterapic indicat in
infectiile cu anaerobi(coci
anaerobi,fusobacterii,Bacteroides),in acelasi timp
metronidazolul previne instalarea procesului inflamator
la nivelul parodontiului apical.Medronidazolul are deci o
dubla actiune dezinfectanta si biochimica.
 Grinazole-ul - produs comercial pe bază de metronidazol
indicat in toate forrmele anatomoclinice de gangrena
pulpara,parodontitele apicale acute si parodontitele
apicale cronice.
 Rp
 Metronidazol 10 g
 Excipient q.s.p. 100 g
Corticoizii
Au capacitatea de a se concentra în ţesutul inflamat unde, îşi
exercită efectul prin conjugarea unor mecanisme multiple cum ar fi:
 în fazele de debut:
☼ stabilizarea
capilarelor,inhibind
permeabilizarea indusa de
histamina si kinine.
☼ reducerea edemului
☼ inhibarea diapedezei
☼ inhibarea fagocitozei
 în fazele tardive:
 întârzierea procesului de regenerare
tisulară locală şi de cicatrizare prin
reducerea nr. de fibroblaşti şi
funcţionarea lor necorespunzătoar
 perturbarea sintzei colagenului
 inhibarea procesului de sulfatare a
proteoglicanilor substantei fundamentale.
Corticoizii inhibă procesele imune mediate celular.In aplicatiile
endodontice actiunea corticoizilor trebuie asociata intotdeauna
antibioticelor sau antisepticelor,sub forma unor combinatii
complexe,pentru a preveni diseminarea bacteriana in parodontiul
apical.
Hidrocortizonul si hidrocortizonul acet
Prednisonul
Prednisolonul şi Metilprednisolonul
Triamcinolonul
Dexametazona şi Betametazona
Enzimele:
 reprezintă al III-lea component principal al pastelor complexe

cu antibiotice
 terapia enzimatică în gangrena pulpară simplă dar mai ales în
parodontitele apicale acute sau cronice prezintă următoarele
avantaje :
1. degradarea şi lichefierea detritusurilor necrotice din
zonele inaccesibile ale canalelor radiculare , deltei
apicale şi canaliculelor dentinare
2. fluidificarea secreţiilor sau colecţiilor purulente
3. facilitarea difuziunii antisepticelor, antibioticelor,
chimioterapicelor şi cortizonicelor în canalele
secundare, delta apicală şi canaliculele dentinare
4. inhibarea microflorei endodontice
5. potenţarea fagocitozei
6. accelerarea drenajului limfatic
7. diminuarea durerii în parodontitele apicale acute
8. scurtarea duratei tratamentului medicamentos
9. lipsa reactiilor secundare alergice
10. posibilitatea folosirii alternativ cu
antisepticele(ozon,apa oxigenata,hipoclorit de
sodiu.)
Cursul nr.6
Materiale de obturaţie de canal

Tratamentul endodontic modern presupune realizarea unei
instrumentări chimico-mecanice riguroase, închiderea
tridimenşională a spaţiului endodontic pentru eliminarea
posibilităţii de reinfecţie şi refacerea integrităţii coronare a dintelui.
Pentru efectuarea obturaţiei radiculare au fost folosite
materiale solide în asociere cu diferite paste sau sigilanţi care prin
acţiune sinergică să permită oţinerea acestor deziderate.
1) Materiale solide:
a) Gutaperca
b) Resilon
a) Gutaperca:
 este un polimer cristalin a cărui consistenţă se modifică în

funcţie de temperatura , astfel conurile de gutapercă devin
plastice la 64°C şi pot fi dizolvate uşor cu cloroform său
halotan
 înainte de realizarea obturaţiei radiculare, conurile trebuie
sterilizate prin introducerea timp de 1 min într-o soluţie de 5%
hipoclorit de sodiu, urmele acestea ( care pot interfera cu
capacitatea de sigilare) fiind şterse prin spălare cu alcool etilic
 este biocompatibilă cu cea mai redusă toxicitate tisulară dar
care nu poate fi folosită singură din cauza lipsei de aderenţă la
pereţii canalului radicular
 pentru creşterea adeziunii, pe suprafaţa conurilor se poate
aplica un strat de răşină ce realizează legătura dintre
materialul solid şi sigilantul specific care asigură o închidere
superioară şi o reducere semnificativă a microinfiltraţiilor
b) Resilon:
 este un polimer sintetic ,creat pentru a fi utilizat împreună cu

EPIPHANY care se prezintă sub aceeaşi formă cu gutaperca şi
poate fi folosit cu orice tehnică de obturare
 este termoplastitic şi se dizolvă cu cloroform
Sigilanţii
Majoritatea materialelor folosite ca sigilanţi au demonstrat o acţiune
biologică nedorită şi citotoxicitate, mai ales în stare poaspătă motiv
pentru care contactul cu ţesuturile periapicale poate duce la
degenerare tisulară şi întârzierea vindecării.
Un sigilant ideal trebuie să îndeplinească urătoarele condiţii:
1. aderenţa la dentina radiculară şi con cu sigilarea perfectă a
canalului radicular
2. forţă de coeziune suficientă pentru a menţine unitatea
obturaţiei
3. vâscozitatea redusă pentru a putea pătrunde în imperfecţiunile
peretelui dentinar
4. să fie neiritant şi să stimuleze vindecarea periapicală prin
depunere de ţesut mineralizat
Sigilanţii moderni sunt reprezentaţi de materiale pe bază de MTA,
AH PLUS, Gutta FOW; sistemele bioceramice şi cele pe bază de răşini
metacrilice.
I. Sigilanţii pe bază de oxid de zinc şi eugenol
 sigilanţii convenţionali sunt materiale pe bază de oxid de zinc
şi eugenol având la bază reacţia de chelare dintre ionii de zinc
şi eugenol; aceasta se poate produce şi între ionii de zinc din
gutaperca si ionii de calciu din dentina radiculară, ceea ce
explică coeficientul mic de concentraţie al materialului dupa
priză.
 cei mai cunoscuţi reprezentanţi sunt: ROTH SEALER; KERR
PCS, ENDOMETHASONE.
Caracteristicile acestor sigilanţi sunt:

1. capacitatea de sigilare redusă datorită solubilităţii
mari a oxidului de zinc
2. adeziune redusă între gutapercă şi sigilantul cu oxid
de zinc
3. eugenolul de compoziţie are efect citotoxic
II. Sigilanţii pe bază de Mineral Trioxide Agregate ( MTA)

 MTA a fost introdus în medicina dentarîn anii '90, din punct de
vedere chimic fiind un amestec format din:
- Oxid
- Aluminat Tricalcic
- Silicat Tricalcic
- Oxid de Bismut
- Aluminoferită Tetracalcică
- Oxid de Siliciu , alături de alţi oxizi
minerali
 cimenturile cu silicat de calciu au o caracteristică importantă şi
anume desfăşurarea reacţiei de prză în mediul umed (
prezenţa sângelui sau a altor fluide tisulare)
 ca sigilant endodontic, MTA a demonstrat realizarea la
contactul cu dentina radiculară a unui strat nou format,
asemănător hidroxiapatitei
 pentru asigurarea acţiunii biologice şi a prizei materialului este
necesar mediul umed asigurat prin prezenţa lichidelor
biologice sau a soluţiilor de irigare ale canalului radicular
 materialul are o adaptare marginală superioară realizând
pătrunderea in interiorul canaliculelor dentinare cu închiderea
lor
 irigarea finală a canalului radicular cu hipoclorit de Na are atât
efect antibacterian şi de eliminare a rsturilor tisulare cât şi de
creare a unui mediu alcalin potrivit hidratării sigilantului
 tratamentul final cu soluţii acide ( acid citric) duce la creşterea
porozităţii şi alterarea microstructurii, motiv pentru care este
contraindicat la fel ca EDTA care influenţează negativ
hidratarea MTA.
 Avantajele MTA:
1. bicompatibilitate foarte bună şi acţiune de stimulare
a vindecării
2. eliberează hidroxid de calciu, are efect
antimicrobian şi pH alcalin
3. adeziune superioară la dentină iar capacitatea de
sigilare fiind similară răşinilor epoxidice
4. este non-mutagenic, non-neurotoxic, şi nu
influenţează microcirculaţia de la nivelul parodontal
5. realizează o închidere ermetică la nivelul dentinei şi
cementului, este radioopac şi nu are contracţie de
priză
6. reacţia de priză şi calitatea sigilării nu sunt
influenţate de prezenţa fluidelor tisulare
 Deavantajele MTA:
1. posibilitatea apariţiei modificărilor coloristice ale dintelui
datorită eliberării de ioni de fier
2. timpul de priză lung (2h şi 45 min)
3. îndepărtarea dificilă din canalul radicular datorită lipsei
unui solvent cunoscut
Produsele comerciale pe bază de MTA

a) Proroot Endo:
- este un material pe bază de silicat de calciu care se foloseşte alături
de un miez solid, prin condensare laterală la rece sau o tehnică cu
carrier
- pulberea are ca şi componentă majoră silicatul di şi tricalcic iar
lichidul este o soluţie vâscoasă de polimer solubil
- rolul polimerului este de a modifica proprietăşile MTA-ului care
devine astfel mai fluid iar în urma hidratării se eliberează hidroxid
de calciu
- capacitatea de sigilare este superioară, acţiunea iritantă este
minimă chiar şi în cazul depăşirilor iar forţa de adeziune la dentina
radiculară este mai mare decât a AH PLUS
b) MTA Fillapex ( Angelus) :
-este o pastă cu 2 componente care prin amestecare oferă un
material omogen şi extrem de versatil usor de manevrat şi potrivit
pentru orice metodă de oturare având următoarele proprietăţi:
1. vâscozitate redusă, ceea ce îi permite penetrarea cu
uşurinţă în canalele laterale şi accesorii
2. capacitatea de sigilare foarte bună
3. timpul de priză de 35 min, suficient chir şi în cazul
pluriradicularilor
4. solubilitate redusă, nu se erodează şi nu creează
microspaţii pentru colonizarea bacteriană
5. acţiune antimicrobiană importantă şi eliberarea de
ioni de calciu, se menţine timp de 14 zile
6. este radioopac iar în cazul retratamentului este uşor
de îndepărtat din canalul radicular
c) CPM:
- prezentat ca un ciment Portland modificat, acest sigilant se
caracterizează prin prezenţa unei cantităţi mari de carbonat de
calciu care are rolul de a creşte cantitatea de ioni de calciu eliberaţi,
la care se adaugă o capacitate de sigilare crescută, adeziune crescută
la pereţii dentinari, vâscozitate redusă şi biocompatibilitate.
- adăugarea carbonatului de calciu asigură limitarea necrozei de
contact în cazul depăşirilor apexului şi vindecarea periapicală rapidă
- alte calităţi ale acestui material sunt:
♦ activitate antimicrobiană intensă
♦ radioopacitate satisfăcătoare
♦ stabilitate dimensională în timp
d) MTA Obtura:
- este format dintr-o pulbere cu compoziţie silimilară MTA Angelus
gri şi un lichid ( în care soluţia salină a fost înlocuită cu o răşină ce
are rol de iniţiator de priză)
- acest material are următoarele proprietăţi:
♦ solubilitate redusă şi stabilă timp de 15-30 zile
care ceşte însă la 60 zile
♦ vâscozitate ridicată ( face dificilă pătrunderea
în ramificaţiile canalului radicular)
e) Ciment F-Doped MTA:
- are în compoziţie florură de sodiu şi se evidenţiază prin
proprietăţile sale osteoconductive importante în răspunsul biologic
şi în fenomenele de vindecare periapicală
- are capacitate de sigilare bună
- produşii de hidratare care se formează în cursul reacţiei de priză
recţionează cu ionii de Ca si fosfor din dentina radiculară şi
îmbunătăţesc sigilarea
- înaintea obturaţiei radiculare este indicată îndepărtarea
detritusului dentinar remanent prin irigare cu EDTA , astfel încât
produşii de hidratare să poată asigura închiderea etanşă a interfeţei
cu dentina şi obliterarea canaliculelor dentinare
III. AH PLUS:
 este un sistem format din 2 paste care are următoarele
caracteristici:
☼ solubilitate redusă şi stabilitate chimică
☼ adeziune ridicată la dentină cu penetrare
adecvată la nivelul peretelui canalului radicular
☼ timp de priză lung, ceea ce permite formarea
unei legături mecanice între sigilant şi dentina
radiculară
IV. Gutta Flow:
 este format din gutapercă introdusă într-o matrice de silicon la
care se adaugă particule de argint
 este un material insolubil, biocompatibil, cu fluiditate mare şi
adeziune crescută la pereţii dentinari
 nu are acţiune toxică sau proprietăţi antimicrobiene
 timpul de priză este de 25-30 min
 poate fi folosit atât după irigarea canalului radicular cu EDTA
cât şi după hipoclorit de sodiu
V. Sistemele Bioceramice:
 materialele bioceramice sunt reprezentate de :
♦ zirconiu
♦ alumină
♦ sticlă bioactivă
♦ sticlă ceramică
♦ hidroxiapatită
♦ fosfatul de calciu resorbabil
Introducerea materialelor bioceramice în arsenalul terapeutic
al endodonţiei s-a bazat pe proprietăţile lor:
 biocompatibilitate
 caracterul hidrofil
 lipsa contracţiei de priză
 stabilitate chimică în mediul cavităţii bucale
 absenţa reacţiilor inflamatorii semnificative în
cazul supraobturării
 capacitatea de eliberare în cursul reacţiilor de
priză a hidroxiapatitei ce asigură o legătură
chimică puternică cu dentina
 se limitează utilizarea bioceramicii în cazul
obturaţiilor retrograde sau a defectelor
radiculare
 umiditatea restantă la nivelul canalelor
radiculare nu influenţează calitatea închiderii
marginale a cimentului bioceramic
Retratamentul este posibil cu ajutorul instrumentelor
ultrasonice în asociere cu cantităţi mari de apă pentru
îndepărtarea materialului din jumătatea coronară a canalului
radicular
In continuare se poate asocia un solvent ( cloroform, xilol) şi se
continuă dezobturarea spre apex cu instrumente manuale
VI. Răşinile Metacrilice:
 sigilanţii pe bază de răşini metacrilice au apărut ca alternativă
la obturaţia radiculară cu conuri de gutapercă şi paste pe bază
de oxid de zinc-eugenol, fiind reprezentaţi prin 2 sisteme:
1. EndoREZ
2. Epiphany
Tehnica de lucru presupune evitarea folosirii soluţiilor de
irigare endodontice cu conţinut de peroxid de hidrogen,
deoarece acestea inhibă polimerizarea răşinilor metacrilice.
Timpi operatori :
1. uscarea ccanalului
2. alegerea conului principal în funcţie de
sigilantul folosit (gutapercă sau Resilon)
3. control radiologic al adaptării conului
4. introducerea acului de decărcare al
materialului până la 2-3 mm de capătul
canalului radicular preparat
5. umplerea canalului până la nivelul coronar
menţinând vârful acului cu masa de material de
sigilare
6. introducerea conului principal
7. umplerea spaţiului endodontic în caz de
necesitate cu conuri auxiliare
Avantaje:
1) utilizarea acestor materiale reduce microinfiltraţia
2) materialele sunt considerate biocompatibile
3) îndepărtarea din canal se face relativ uşor
EndoREZ
 este format din 2 componente
 acest sigilant poate fi folosit în asociere cu conuri de gutapercă
obişnuite sau învelite în răşină
Epiphany:
 este folosit împreună cu conurile Resilon
 în plus sistemul vine împreună cu un primer autogravant care
formează un strat hibrid ce se va lega de sigilant şi acesta la
rândul său se va ataşa de miezul de Resilon, scopul urmărit
fiind obţinerea unui sistem radicular monobloc
Ce condiţii ar trebui sa îndeplinească materialul de sigilare a
spaţiului endodontic ?
John West a stabilit că materialul ideal trebuie să:
se adapteze preparaţiei canalului radicular
fie stabil dimensional
fie neresorbabil
fie neiritant
fie bacteriostatic sau cel puţin să nu favorizeze înmulţirea
microorganismelor
nu genereze discromie dentară
fie semi-solid la inserare şi apoi sa se solidifice
fie capabil să obbtureze şi canalele laterale la fel de bine ca
zona apicală
fie impermeabil dacă este expus la umezeală
fie radioopac
fie steril sau uşor sterilizabil
poată fi uşor îndepărtat din canal în caz de necesitate de
retratament
uşor de manipulat
adere de pereţii canalari
nu trimită modificările de temperaatură
se expandeze uşor după aplicarea în canal
se aplice într-un timp cât mai scurt
Gutaperca
Nu s-a descoperit încă materialul de obturaţie ideal, dar
cela mai frecvent utilizat material de obturare a spaţiului
endodontic este GUTAPERCA.
Aceasta îndeplineşte cele mai multe dintre dezideratele
materialului ideal
O problemă majoră a gutapercii se întâlneşte atunci când
dorim să o utilizăm caldă: după utilizare când începe răcirea se
produce fenomenul de contracţie şi astfel sigilarea canalului nu va fi
perfectă. S-a stabilit că prin condensarea ei de-a lungul canalului
către apex elimină această problemă a modificării volumetrice la
răcire.
S-a demonstrat recent în vitro că , gutaperca acţionează
împotriva câtorva specii de bacterii diferite :
♦ Staphilococcus aureus
♦ Streptococcus mutans
♦ S. pyogenis
Chiar a fost lansată ipoteza că activitatea antibacteriană este
generată de oidul de zinc conţinut în preparatele comerciale de
gutapercă
Compoziţia gutapercii comerciale
Materiale Procentaj Funcţie
Gutapercă 18-22% Matrice
Oxid de zinc 59-76% Umplutură
Ceară sau răşină 1-4% Plasticitate
Sulfat metalic 1-18 % Radioopacitate
În prezent există mai multe forme comerciale de gutapercă:
 conuri standardizate
 conuri nestandardizate
 cartuşe
 unidoze, etc
Cursul nr. 7
Tehnici de obturaţie cu gutapercă
1) Tehnica de cimentre a unui con unic care este calibrat la

apex
 este o metodă care utilizează un con ce este confecţionat dintr-
un material solid( care sa se potriveasca fest in portiunea
apicala a canalului,) ce urmează să fie fixat definitiv pe întreaga
lungime de lucru cu ajutorul unui ciment ales corespunzător
care va reuşi să umple golurile rămase între con şi pereţii
canalului.
 materialul din care urmează a fi confecţionat conul poate fi :
gutapercă, titanul, argintul.
 Indicaţiile acestei metode sunt:
♦ canale ce au fost lărgite prin relizarea unui
tratament mechanic controlat cu instrumentar
conform normelor ISO,care permit utilizarea
conurilor standardizate corespunzator calibrului
canalului.
♦ exceptional obturarea canalului mezio-vestibular al
molarului prim superior, ce a fost lărgit insufficient
din cauza curburii exagerate sau accesului
complicat.
 Avantajele acestei metode- este simplu şi rapid de executat
 Dezavantajele acestei metode:
♦ în majoritatea situaţiilor, sigilanţii sunt solubili
♦ când se aplică doar un singur con, acesta nu va
asigura o sigilare eficienta.
♦ Prin forma sa finală de pâlnie, calibrul canalului
largit devine intotdeauna mai mare decit al
insrumentarului.
♦ Existenta premiselor de sigilare a canalului doar pe
o distanta de 2-3 mm de la constrictia apicala.
Pregatirea preoperatorie(proba conului)
a -proba clinica
☼ vizuală-consta in introducerea unui con de calibrul

celui mai gros instrument folosit pentru largirea
portiunii apicale a canalului pe toata lungimea sa de
lucru (ac master apical). Conul este prins între
braţele unei pense la nivel egat cu lungimea de lucru
şi se introduce în canal până la contactul ce se
realizează între pensă şi punctul de referinţă
coronar.
☼ Tactil- conurile se introduc pe rând intracanalar şi
se determină care dintre ele se adaptează mai bine
apical.Un bun rezultat estebilustrat de necesitatea
aplicarii unei oarecare presiuni la fixarea conului in
pozitia ceruta de odontometrie,respective aunei
oarecare tractiuni la indepartarea sab din
canal(manevra de tug back pozitiva).
b -proba radiologica - este mai importanta decit

proba clinica si verifica rezultatele acesteia.
☼ Conul trebuie sa fie plasat la o distanta mai mica de 1
mm fata de constrictia apicala determinate prin
odontometrie.
Când conul ocupă o poziţie ce corespunde
principiilor stabilite, atunci se trece la etapa
următoare ce constă în adaptarea sa
Când acesta depăşeşte semnificativ apexul
atunci se scurtează capătul apical sau se înlocuieşte
acesta cu unul de dimensiuni mai mici.
Când conul nu atinge limita apicală atunci el
este subţiat la vârf în cazul celor confecţionate din
metal sau se poate adapta prin plastifiere la cele
constituite din gutapercă
Când are loc un eşec atunci intrumentarea se
reia sau verificarea este reluată prin alegerea unui
con de dimensiuni mult mai mici
 Instrumentar utilizat:
♦ ace K-Reamer
♦ conuri
♦ ciment sau pastă
♦ soluţie chloroform
Tehnica de individualizare a conului de gutaperca este indicate in
-canale cu segmentul terminal neregulat,aplatizat sau ovalar
-canale cu apexul larg deschis
 Timpi operatori:
1. pregătirea canalului radicular prin efectuarea de
spălături endodontice pentru ca peretii sai umectati
sa împiedice lipirii gutapercii .
2. ramolirea unei porţiuni de 2-3 mm dinspre vârful
conului prin intermediul unui procedeu bazat pe
temperatură(apă de 40-50 °C) sau substanţe
chimice(introducerea in chloroform pentru 1-2
secunde)
3. introducerea conului pe canalul radicular sub o
usoara presiune pentru ca vârful său ramolit sa
amprenteze segementul apical al canalului.
Tehnica individualizarii virfului conului de gutaperca prin
modelarea in Cloroform
Etape de lucru
-alegerea prin proba clinic radiologica a unui con de gutaperca
principal
-ramolirea portiunii apicale de 2 mm a conului prin itroducerea
sa in chloroform timp de 3-4 secunde
-umectarea peretilor canalului cu o solutie de lavaj endodontic
-introducerea conului in canal pina la reperul apical,cu o apasare
ferma,pentru ca virful sau ramolit sa amprenteze segmentul apical al
canalului
-indepartarea conului din canal
Timpii operatori ai obturaţiiei de canal

1. verificarea prin metoda clinică şi radiologică a conului
2. toaleta canalului radicular
3. uscarea canalului
4. introducerea cimentului de sigilare pe canal
5. introducerea conului de sigilare în canal respectind
urmatoarele reguli
–alegerea unui ac Kerr tip burghiu,avind calibrul cu un
numar mai mic decit acul cel mai gros folosit la largirea
segmentului apical al canalului
-depunerea cimentului in imediata vecinatate a
constrictiei apicale
-depunerea cimentului pe peretii canalului printr-o
miscare de rotatie a acului kerr,in sens invers acelor de
ceasornic
-introducerea conului in canal dup ace a fost incarcat in
prealabil cu ciment de sigilare.
2) Tehnica obturaţiei prin modelarea individuală a conului:

 este indicată în obturarea canalelor mai largi decât cel mai gros
con standardizat de gutapercă
 timpii operaţionali ai acestei tehnici:
1. ramolirea prin ţinere în flacără cu ajutorul unei
pense dentare a mai multor conuri de gutapercă
simultan
2. transformarea conurilor într-o masă unică omogenă
prin modelare între 2 plăcuţe de sticlă
3. modelarea ruloului de gutapercă într-un con ce
corespunde grosimii canalului ce va trebui obturat
4. răcirea în apă a conului astfel modelat
Pentru continuarea obturatiei de canal se impune aplicarea
timpilor de lucru corespunzatori urmatoarelor doua tehnici de
obturatie de canal cu gutaperca :
A. condensarea laterală la rece
B. condensarea laterală la cald
A. Condensarea laterală la rece:
 această metodă urmăreşte obturarea completă a întregului

sistem endodontic de canale cu ciment de sigilare şi cu
gutapercă; umplerea realizându-se progresiv, condensarea se
realizează cu instrumente endodontice speciale denumite
spreadere
 avantajele oferite de această tehnică sunt:
 realizează o sigilare ce este sueprioară obturaţiilor
realizate prin cimentarea unui monocon
 induce un succes clinic durabil
 dezavantajele : se obţine o obturaţie canalară care nu este
omogenă

 timpii operatori parcurşi în această tehnică:
1. toaleta şi uscarea canalului
2. probarea spreader-ului în interiorul canalului
radicular
3. alegerea conului de gutapercă
principal(master).Trebuie sa fie cu un nr.mai mare
decit calibrul ultimului instrument cu care s-a largit
canalul pe toata lungimea de lucru pentru a se putea
opri la introducerea in canal la o distanta de 0,5-1
mm de constrictia apicala.
4. coafarea pereţilor canalului cu un ciment de sigilare
5. coafarea conului cu un ciment de sigilare şi
introducerea lui în interiorul canalului până la
distanţa de 0,5-1 mm de constricţia apicală
6. introducerea spreader-ului în canal, de-a lungul
conului pe care îl deplasează lateral apropiinduse cit
mai mult de constrictia apicala(ideal 1-2 mm)printr-
o miscare combinata de usoara presiune apicala si
rotatie.
7. menţinerea în această poziţie finală a spreader-ului
un timp de 30 secunde
8. îndepărtarea spreader-ului din interiorul canalului
prin intermediul unor mişcări reciproce de rotatie
cu o amplitudine de30-40 de grade
9. introducerea unui nou con de coafare auxiliar care
prezintă vârful coafat cu ciment de sigilare
10. reintroducerea spreader-ului şi realizarea
condensării laterale atât a conului principal cât şi a
celui auxiliary
11. repetarea manevrelor descries pentru conurile
auxiliare pina la complete obturare a canalului.
12. îndepărtarea excesului de gutapercă

13. condensarea ferma finală, verticala a gutapercii
la nivelul orificiului canalului radicular cu ajutorul
unui plugger.
14. îndepărtarea cimentului de sigilare la
monoradiculari până la un nivel ce este situat
imediat sub joncţiunea ciment-smalt pt. evitarea
colorarii dintelui(a dentine)
15. podeaua camerei pulpare va fi coafată cu
ciment de sigilare la pluriradiculari
16. radiografie de control.
17. efectuarea unei obturaţii de bază cu ciment
policarboxilat sau cu ionomeri de sticla.
18 obturaţiei coronara provizorie
B. Tehnica de condensare laterală la cald a gutapercii
 prin această tehnică se obţine o etanşeitate mai eficientă

faţă de tehnica condensării laterale la rece
 gutaperca introdusă în canal este ramolită prin încălzire
şi devine mult mai uşor de condensat.
 acestă tehnică favorizează obţinerea unei obturaţii de
canal cu o densitate si omogenitate net superioare
tehnicii de condensare laterală la rece
 dacă în condensarea laterală la rece se obţine doar o
simplă alipire a unor mase izolate de gutapercă sub
acţiunea spreader-ului, în condensarea laterală la cald se
produce fuzionarea conurilor într-o masă unică, densă,
omogenă cu adevărat o restaurare canalară monolit.
 indicaţiile acestei metode- ameliorarea obturaţiilor
canalare cu gutapercă ce au fost efectuate prin metoda de
condensare laterală la rece
 avantajele acestei tehnici-
asigură o protecţie mult mai eficientă contra
microinfiltraţiilor de interfaţă comparaţiv cu metoda
condensării laterale la rece
Indicatii
-ameliorarea obturaţiilor de canal cu gutapercă

efectuate prin condensare laterală la rece care au o
densitate insuficientă în cele două treimi coronare
-ameliorarea obturaţiilor neomogene de gutapercă
cu spaţii vide, realizate prin condensare laterală la rece
 timpii de lucru:
 obturaţia se realizează conform aceloraşi principii
care au stat la baza obturaţiei prin condensare
laterală la rece, diferenţierea apare atunci când deja
s-au plasat în canal câteva conuri de gutapercă
accesorii, moment în care în masa de gutapercă
condensată lateral la rece se introduce un spreader
încălzit în scopul ramolirii ei
 spreader-ul se poate încălzi astfel:
o prin menţinerea lui în flacără
o prin curent electric
o în sterilizatorul cu perle de sticlă
Tipuri de spreadere folosite prin incalzire
-identice cu cele utilizate in condensarea laterala la rece
-prevazute cu un condensator de caldura(spreader cu bila)
-bivalente,utilizabile,atit la cald,cit si la rece,cum sunt cele
electrice Endotec(incalzire la 155 de grade in 12 secunde si racire
imediata)
Miscarea spreaderului incalzit in canal este o miscare continua
combinata,vertical si de rotatie.
 Timpii operatori:
1. îndepărtarea spreader-ului încălzit din canal, înainte
de a se răci, printr-o mişcare continuă de rotaţie
2. introducerea unui spreader neîncălzit
3. condensarea laterală a gutapercii cu spreader-ul
neîncălzit
4. îndepartarea spreader-ului neîncălzit din canal
5. introducerea unui con de gutapercă accesoriu în
spaţiul părăsit de spreader-ul neîncălzit
6. introducerea spreader-ului încălzit în canal şi
reluarea etapelor de lucru descrise până la
completa obturare a canalului.
Tehnica Endotec:
 porneşte de la ideea realizării obturaţiei de canal prin

condensarea simultană laterală şi verticală la cald a gutapercii
cu ajutorul unui intrument cu dublu rol, atât de spreader cât şi
de plugger
 efectul scontat este o obbturaţie de canal tridimensională
densă, omogenă şi mai bine adaptată la pereţii canalului
comparativ cu obturaţiile rezultate prin condensarea
convenţională la rece
 Premise:
 ramolirea gutapercii în interiorul canalului
 utilizarea oricăror tipuri de conuri de gutapercă
 păstrarea controlului asupra gradului de încălzire al
gutapercii
 păstrarea controlului asupra temperaturii plugger-ului
sau spreader-ului
 Avantaje:
 compatibilă cu utilizarea cimenturilor de sigilare
 adaptare superioară a gutapercii la pereţii canalului, prin
ramolire
 sigilare mai eficientă a spaţiului endodontic faţă de
tehnicile convenţionale la rece, asigurând o condensare
optimă combinată, laterală şi verticală
 grad de omogenitate deosebită a obturaţiei
 densitate mai mare a obbturaţiei
 nu necesită modificarea principiilor biomecanice unanim
acceptate de tratament endodontic
 permire obturarea canalelor radiculare idiferent de
tehnica tratamentului biomecanic
 presupune o condensare uşoară spre moderată
 utilizarea spreader-ului sau plugger-ului încălzit la
ramolirea gutapercii ca în tehnica condensării verticale la
cald
 posibilitatea continuării condensării gutapercii ramolite
su plugger/spreadere convenţionale neîncălzite deoarece
gutaperca rămâne plastică în canal încă 10-15 secunde
după îndepărtarea instrumentului încălzit
 utilizarea aceluiaşi plugger /spreader, prin răcirea sa
rapidă ca în tehnica condensării laterale la rece
 permite reluarea manevrelor de condensare în cazul unor
obturaţii incomplete, neomogene prin refluidificarea
gutapercii exact până la nivelul dorit
 facilitează dezobturarea canalelor radiculare obturate in
vederea reluării tratamentului endodontic sau pregătirii
pentru reconstituiri corono-radiculare
 Dezavantaje:
 leziuni termice ale parodonţiului / osului alveolar în
cazul supraîncălzirii gutapercii prin activarea
prelungită (peste 20 secunde) a butonului de control
al încălzirii
 frecvenţă mai mare a obturaţiilor cu depăşire
comparativ cu tehnicile convenţionale în cazul
nerespectării tehnicii corecte
 consum mai mare de conuri de gutapercă
comparativ cu thenicile de condensare la rece
 dispozitivul Endotec este simplu şi ergonomic, generează
independenţă în manevrare similară unui plugger încălzit
convenţional
 este prevăzut cu 2 pluggere/spreadere interşanjabile ISO 30 şi
45
 prezintă posibilitatea precurbării pentru utilizarea în canale
curbe
 se poate ataşa un opritor ocluzal din silicon
 încălzirea electrică a plugger-ului/spreaderelor se obţine în 8-
12 secunde, temperatura fiind de 155°C prin utilizarea unui
miniacumulator încorporat
 răcirea este rapidă şi se obţine prin deconectarea circuitului
electric din butonul de control
 Etape de lucru:
o proba clinico-radilogică a conului de gutapercă
principal
o coafarea pereţilor porţiunii apicale a canalului cu
ciment de sigilare
o introducerea conului principal până la reperul
stabilit anterior de odontometrie
o începerea condensării laterale la rede cu spreader /
pluggere reci
o controlul radiologic intermediar pentru verificarea
adaptării apicale a conului principal
o declanşarea încălzirii plugger/spreader-ului
o introducerea plugger/spreader-ului încălzit pe canal
de-a lungul conului master
o declanşarea termocondensării prin exercitarea unei
presiuni uşoare spre moderate în sens apical
combinate cu o mişcare simultană de rotaţie
o îndepărtarea plugger/spreader-ului din canal
o condensarea laterală convenţională la rece
o introducerea în spaţiul creat pe canal a unor conuri
de gutapercă accesorii
o condensarea laterală la rece a conurilor accesorii
o reintroducerea plugger/spreader-ului încălzit pe
canal cu o presiune uşoară spre moderată,
imprimându-i-se o mişcare în sens apical combinată
cu una de rotaţie
Se repetă manoperele de mai sus până la completarea
obturaţiei tridimensionale a porţiunii mijlocii şi coronare a canalului
radicular. În final se aplică termocondensarea verticală urmată de o
condensare verticală la rece cu un plugger convenţional neîncălzit
de calibru adecvat.
Dispozitivul Endotwin
Recent apărut acest dispozitiv combină încălzirea gutapercii cu
vibraţiile şi poate fi utilizat atât în condensarea laterală la cald cât şi
în condensarea verticală la cald
Este o piesă de mână, cu acumulatori ce prezintă mai multe
capete active (plugger) pentru ramolire şi tăiere a conurilor de
gutapercă. Kitul mai include şi un capăt ce taie carrier-ul de plastic.
Poate fi folosit cu vibraţii sau fără . În prezent nu există suficiente
documente despre experimentele în vitro cu privire la această
tehnică.
Tehnica de condensare verticală la cald a gutapercii

 Introdusă de Schilder în 1967
 aceasta constă în obbturarea canalelor printr-o manevră de
condensare verticală, aplicând o presiune suficient de mare
pentru a forţa gutaperca ramolită prin încălzire să pătrundă în
întreg sistemul endodontic de canale inclusiv în cele laterale şi
accesorii
 condensarea verticală a gutapercii se realizează cu nişte
instrumente de canal denumite pluggere asemănătoare
sondelor endodontice de care se deosebesc însă prin forma
teşită a vârfului părţii active de aproximativ 30 mm. Aceste
pluggere pot fi folosite atât la manevrele de condensare
verticala cât şi la cele de condensare laterală a gutapercii
 avantajele tehnicii- obturaţii mai omogene comparativ cu
thenicile convenţionale de condensare la rece
 dezavantajele tehnicii:
 laborioasă, necesită mult timp
 reclamă o lărgire excesivă a canalului
 premise preoperatorii:
1. proba conului de gutapercă: conform acestei tehnici
conul master trebuie să se blocheze la propulsarea
în canal, la o distanţă de 2-3 mm de constricţia
apicală. Se recomandă verificarea clinico-
radiografică
2. proba pluggerului: el conferă un efect maxim de
condensare dacă extremitatea sa plată activa
contactează o suprafaţă cât mai întinsă de gutapercă
fără a exercita o presiune laterală directă asupra
pereţilor care să favorizeze fractura rădăcinii. Se va
alege un set de 2-4 pluggere de calibre diverse cu
repere plasate la intervale de 5 mm pe partea activă
care să asigure utilizarea lor corectă în sectoarele de
canal: apical, mediu, coronar
 Timpi operatori:
 introducerea unei cantităţi de ciment de sigilare în
porţiunea apicală a canalului
 coafarea conului principal cu ciment de sigilare şi
propulsarea sa în canal până se blochează la 2-3 mm
de constricţia apicală
 secţionarea conului cu un instrument încălzit la baza
orificiului de emergenţă a canalului radicular
 fularea în canal a extremităţii ramolite a conului cu
un plugger neîncălzit de calibru corespunzător
treimii coronare a canalului
 introducerea unui spreader încălzit în masa de
gutapercă şi fularea materialului ramolit mai
departe spre apex cu un plugger neîncălzit de
calibru adecvat
 repetarea manevrelor alternative de ramolire şi
condensare a gutapercii până la realizarea unei
obturaţii compacte în porţiunea apicală a canalului,
utilizându-se doar materialul oferit de conul
principal
 restul canalului se obturează prin adăugarea
succesivă de segmente de con de gutapercă de cca
3mm având calibrul asemănător zonei respective a
canalului
 ramolirea unui nou segment de con se face în canal,
tot cu spreader-ul încălzit de aşa manieră încât să
pătrundă şi în masa de gutapercă deja condensata
pentru a asigura continuitatea obturaţiei
 condensarea simultană a gutapercii segmentului de
con adăugat şi a porţiunii de contact din masa care
deja a obturat o parte de canal, cu un plugger
neîncălzit adecvat de calibru, ceea ce asigură
omogenitatea oturaţiei
 pe măsură ce se completează obturarea canalului,
din setul selectat se folosesc pluggerele cu calibbru
din ce în ce mai mare
O variantă a condensării verticale la cald - se deosebeşte prin
faptul că se începe condensarea gutapercii din 1/3 coronară a
canalului deplasându-se gutaperca prin fulare până în zona apicală
Odată relizată sigilarea porţiunii apicale, segmentul mediu şi
coronar al canalului sunt obturate aidoma tehnicii convenţionale
- -primii timpi inclusiv secţionarea conului principal la
orificiul de emergenţă cu un instrument încălzit sunt
identici.
- urmează condensarea în canal a porţiunii ramolite a conului
cu ajutorul unui plugger neîncălzit, apoi introducerea unui
spreader încălzit la roşu pe o distanţă de 3-4 mm în masa de
gutapercă condensata din canal. Fularea imediată a masei de
gutapercă ramolită spre apex cu un plugger corespunzător
neîncălzit
- se repetă procedura până la obturarea tridimensională a
segmentului coronar al canalului, moment în care restul
canalului este încă neobturat. Îndepărtarea masei de
gutapercă din centru obturaţiei segmentului coronar cu
ajutorul unui spreader încălzit la care aderă, pentru crearea
accesului în celelalte două treimi ale canalului, medie şi
apicală.
- coafarea pereţilor canalului cu un strat foarte subţire de
gutapercă prin condensarea treptată verticală şi laterală a
restului de material.Realizarea sigilarii apicale prin
condensarea restului de gutaperca ramolita in canal pe o
distanta de 2-3 mm Obturarea treptată a restului canalului
prin aceleaşi manevre descrise la tehnica convenţională a
condensării verticale. Se porneşte dinspre apex folosindu-se
segmente de conuri de gutapercă având lungimea de 2-3
mm şi calibrul corespunzător canalului, ramolite prin
spreadere încălzite şi fulate cu pluggere neîncălzite fără a fi
coafate cu ciment de sigilare.
Cursul nr.8
Tehnica de condensare termomecanică a gutapercii
(Mc Spadden)
 La sfârşitul anilor '70 o nouă tehnică de obturare canalară
apare purtând denumirea de condensare termo-mecanică .
Numele celui care a introdus această tehnică este McSpadden
(1978-1979) el a creat un instrument nou ce seamănă cu un ac
Hedstrom ale cărui conuri suprapuse sunt dispuse invers cu
baza spre vârf. Instrumentul se numeşte comtactor McSpadden
şi acţionează ca un şurub cu răsucire inversă, propulsând sub
presiune gutaperca ramolită prin lama spiralată cu 1mm
înainte şi lateral de tijă sa. Compactorul este folosit la o piesă
convenţională utilizând o turaţie de 8000-10.000 rotaţii/min.
 Tehnica constă în ramolirea gutapercii în canal datorită
căldurii generate prin frecare de compactor care condensează
gutaperca ramolită în direcţie apicală realizând o obturaţie de
canal tridimensională.
 Ulterior au apărut şi alte variante de compactoare:
 compactorul Zipperer, având designul unui ac Kerr
dar cu spiralarea inversă
 condensatorul Maillefer, având un filet cu şanţul mai
puţin adânc, vârful bont şi tija mai rezistentă decât a
compactorului McSpadden datorită formei "S" pe
secţiune
 la începutul anilor '90 a apărut o variantă din nichel-
titan a compactorului McSpadden ce era utilizat cu
un tip particular de gutapercă "Alpha Phase" care
avea temperatură de ramolire mai scăzută un timp
de lucru mai lung, contractie mai redusă după răcire
şi adeziune mai bună la nivelul structurilor canalare
 Avantajele tehnicii:
 foarte rapidă, necesită aproimativ 10 secunde pentru
oturarea canalului
 conferă obturaţiei densitate şi omogenitate
 asocierea unui ciment de sigilare asigură o bună
etanşeizare apicală a canalului comparativ cu
condensarea laterală la rece
 Dezavantajele tehnicii:
 este mai laborioasă decât pare iniţial
 necesită exersare îndelungată pentru a fi stăpânită
 şanse frecvente de fracturare a compactoarelor
 facilitarea depăşirilor în lipsa unui stop apical
corespunzător
 generarea foarte rapidă a unei mari cantităţi de căldură în
spaţiul endodontic
 posibilitatea producerii unor leziuni termice ale
parodonţiului marginal prin creşterea bruscă a temp cu
15-20 °C în cateva secunde
 inducerea rezorbţiei radiculare externe
 inducerea anchilozei rădăcinii
Indicaţia principală a acestei tehnici este obturarea canalelor cu
rezorbţii radiculare interne
Tehnica McSpadden nu este recomandată în canalele înguste şi
curbe
 Premizele obligatorii:
 lărgirea canalelor utilizând telescoparea regresivă (step
back)
 crearea unui stop apical corect executat în dentină care să
prevină depăşirea constricţiei apicale de către materialul
de obturaţie de canal
 tratamentul mecanic de canal să asigure atât
permeabilitatea cât şi trecerea uniformă între treimea
apicală şi cea medie a canalului
 Timpi operatori:
A. Varianta originală McSpadden :
proba conului master să ajungă la 1,5 mm de constricţia
apicală
alegerea compactorului de acelaşi calibru cu acul Kerr cel mai
gros cu care s-a lărgit canalul până la 1-1,5mm de reperul
apical stabilit prin odontometrie
proba clinică a compactorului în canal şi marcarea pe tija sa a
distanţei pe care trebuie să pătrundă în canal
coafarea vârfului conului de gutapercă cu ciment de sigilare
introducerea conului de gutapercă în canal şi fixarea sa la
reperul stabilit
introducerea compactorului în canal până se întâmpină o
uşoară rezistenţă
acţionarea compactorului la turaţia maximă recomandată,
menţinerea în această poziţie pentru ramolirea gutapercii apoi
propulsarea lentă dar continuă până se ajunge la reperul apical
prestabilit
retragerea lentă a compactorului din canal, păstrându-se
aceeaşi turaţie maximă
Atunci când s-a condensat gutaperca în porţiunea apicală se resimte
o senzaţie de respingere spontană a compactorului din canal. Dacă
se forţează compactorul în direcţie apicală poate apărea fracturarea
sa. Retragerea prea rapidă a compactorului favorizează apariţia
golurilor în obturaţie
Se recomandă utilizarea unui compactor de calibru mai mare în
porţiunea coronară, evazată a canalului.
B. Varianta Tagger:
este o tehnică de obturare hibridă în porţiunea apicală se
obturează iniţial prin tehnica de condensare laterală în timp ce
condensarea termomecanică se aplică ulterior. Contribuie la
ameliorarea densităţii în zona apicală şi la obturarea propriu-
zisă a restului canalului radicular.
ca şi avantaje ale acestei tehnici modificate amintim:
 evitarea eficientă a depăşirilor apicale
 ameliorarea sigilării prin reducerea microinfiltraţiei
marginale de interfaţă
 obturarea rapidă a treimii medii şi coronare a
canalului radicular
etapele de lucru a variaţiei modificate cuprind:
 verificarea adaptării apicale a conului principal
 proba clinică a instrumentelor de îndesat gutaperca
(spreader, compactor) care trebuie să ajungă la 0,5-
1 mm de constricţia apicală
 coafarea vârfului conului principal cu ciment de
sigilare
 fixarea conului principal în canal la reperul stabilit
anterior
 condensarea laterală a conului master
 introducerea de conuri accesorii şi condensarea lor
laterală până se obturează un prim segment al
canalului pe o distanţă de 3-4 mm de la constricţia
apicală
 propulasarea lentă si constantă a compactorului în
turaţie până la distanţa de 3-4mm faţă de constricţia
apicală
 se aşteaptă aproximativ 5 secunde până începe
respingerea spontană a instrumentului din canal
 retragerea treptată a compactorului pe măsură ce se
obturează treimea medie şi cea coronară a canalului
Tehnica de injectare a gutapercii ramolite prin

încălzire (Tehnica de injevectare termoplastică)
 introdusă de Yee( 1977), obturaţia de canal prin injectarea
directă a gutapercii ramolite constituie un deziderat al multor
stomatologi
 începând cu anii '80 tehnica de condensare verticală a fost
îmbunătăţită semnificativ prin introducerea a două dispozitive
electronice:heat carrier-ul electric "Touch-and-Heat"(Analytic
Techology) şi Obtura Gutta-perhca Gun (Obtura Corp). Aceste
dispozitive fac obbturaţia cu gutapercă ramolită mult mai
accesibilă clinicienilor indiferent de îndemânare şi experienţă
 Valoare:
o nu aduce un progres semnificativ în endodonţie
o alternativa de importanţă secundară altor tehnici de
obturaţie de canal
 Dezavantaje :
o tehnică destul de laborioasă
o dificultatea asigurării unui debit uniform al
gutapercii în canal
o contractarea gutapercii prin răcire cu consecinţele
nedorite asupra calităţii sigilării
 Indicaţia principală o reprezintă rezorbţia radiculară internă
 Premiza obligatorie:
o utilizarea cimentului de sigilare pentru realizarea
sigilării apicale
 Există 2 sisteme principale de ramolire prin încălzire care se
deosebesc prin temperatura de injectare a gutapercii în canale:
Sistemul Obtura şi Sistemul Ultrafil
Sistemul Obtura
Caracteristici tehnice:
ramolirea gutapercii la 160 ° C
injectarea în canale cu canule de calibru 20/23 sau chiar 25 (

diametru 0,5 mm)
Reguli obligatorii pentru obturarea corectă

lărgirea corespunzătoare a canalului
plasarea corectă a vârfului canulei
injectarea gutapercii la temperatura indicată de prospect
injectarea gutapercii la consistenţa adecvată
proba clinică prealabilă a pluggerelor pentru asigurarea pătrunderii
la adâncimea dorită
deprinderea tehnicii corecte în prealabil în vitro
Timpi operatori
-crearea stopului apical în dentină prin lărgirea canalului la acest
nivel cel puţin cu acul nr.30
-alegerea unei canule care să pătrundă până la 3-5 mm de
constricţia apicală
-alegerea unor pluggere care să pătrundă în treimea medie a
canalului fără să se blocheze în lumen
-coafarea pereţilor canalari cu ciment de sigilare
-injectarea lentă a gutapercii în canal, păstrând suficient spaţiu în
jurul canulei pentru a nu se incorpora bule de aer în obturaţie
-obturarea segmentului apical al canalului de 5-10 secunde
-respingerea treptată a canulei din canal pe măsură ce gutaperca se
depozitează în lumenul acestuia
-obturarea în continuare a porţiunii medii şi coronare a canalului
-condensarea finală a gutapercii cu pluggerele probate
Sistemul Ultrafil
Caracteristici tehnice:
ramolirea gutapercii la 70°C
livrarea gutapercii în capsule prevăzute cu canule de calibru 22 de

unde se injectează printr-o seringă de presiune
termostat portabil pentru capsulele cu gutapercă
livrarea a 3 tipuri de capsule
Reguli obligatorii pentru obturarea corectă

folosirea unui ciment de sigilare
condensarea gutapercii ramolite cu pluggere adecvate deşi există
opinii care o consideră opţională
Avantaje
este foarte bună adaptarea la pereţii canalelor radiculare
penetrarea gutapercii chiar în canaliculele dentinare
Timpii de lucru sunt similari tehnicii anterioare, singura deosebire
fiind tipurile de gutapercă utilizate care necesită sau nu condensare
finală
Există şi o variantă hibridă ce constă în obturarea treimii sau
jumătăţii apicale a canalului printr-o tehnică de condensare laterală
a gutapercii urmată de obturarea restului canalului printr-un
procedeu de injectare a gutapercii ramolite prin încălzire
Tehnica de obturare cu Sistemul Thermafill

 acest sistem a apărut după ideea originală a Dr. W.B.Johnson .
Comercializate la începutul anilor '90 primele obturatoare
Thermafill erau asemănătoare acelor Kerr files fiind acoperite
de un strat de gutapercă pe toată lungimea.
 componentele sistemului Thermafill
Obturatoarele Thermafill:
Sunt alcătuite din 2 părţi carrier-ul şi gutaperca.
Carrier-ul similar instrumentelor manuale endodontice dar
fără lamelele tăietoare este produs din plastic special radioopac
având o lungime de 25 mm şi inele circulare la 18, 19, 20 şi 24 mm
ce uşurează verificarea pătrunderii pe toată lungimea canalului până
la constricţia apicală. Obturatoarele sunt livrate cu tot cu stoppere,
acestea fiind colorate diferit în funcţie de diametrul lor respectând
clasificarea ISO. Plasticul carrierului este inert şi biocompatibil în
cazul în care intră în contact accidental cu ţesuturile periapicale iar
flexibilitatea sa permite adaptarea în canale curbe mai accentuate.
Gutaperca înveleşte carrier-ul de plastic pe o lungime de 16
mm, este dură şi friabbilă în stare solidă, devine lucioasă şi lipicioasă
prezentând caracteristici excelente pentru adeziune şi alunecare în
canal. Gutaperca Thermafill odată ce a fost plastifiată se resolidifică
în 1.5 min păstrându-şi caractericticile iniţiale de friabilitate şi
duritate. Încălzită din nou nu prezintă modificări ale proprietăţilor
fizice.
Verificatoarele de mărime
Pot fi din nichel-titan sau din plastic.Cele metalice pot prezenta
spre vârf câteva lamele tăietoare ce pot crea mici retuşuri ale 1/3
apicale ale canalului . Sunt utile în verificarea poziţiei în canal prin
imagine radiologică. De ex. dacă preparaţia canalului se termină
apical cu un diametru de 0.25 mm, verificatorul va fi nr. 25 şi dacă
acesta ajunge pe toatălungimea de lucru uşor, fără interferenţe
avem siguranţa că un obturator mărimea nr 25 va face ca obturaţia
de canal să fie corectă şi completă.
Verificatoarele de plastic prezintă câteva avantaje:
 nu au parte tăietoare, deci nu vor produce detritus dentinar

remanent (smear layer) şi nu va mai fi nevoie de repetarea
irigării canalare cu EDTA sau hipoclorit de sodiu
 se vede adaptarea carrier-ului în canal anticipând ce se va
întâmpla în momentul obturării
 pot fi folosite şi pentru obturatoarele GT
Cuptorul ThermaPrep Plus
Permite termoplasticizarea a două obturatoare Thermafill
simultan în câteva secunde.
Uşor de utilizat, se aleg obturatoarele cu dimensiunea necesară
canalelor respective, se însera în cuptorul ThermaPrep Plus, se
porneşte încălzirea şi în câteva secunde termoplasticizarea
gutapercii este completă. După scoaterea lor din cuptor este
recomandată verificarea gutapercii să fie lipicioasă şi lucioasă adică
gata de inserat în canal. Dacă nu se ramoleşte este necesar un nou
ciclu de încălzire în cuptorul ThermaPrep Plus
Frezele de tăiat Thermafill
Acestea sunt recomandate pentru indepărtarea porţiunii
coronare a obturatoarelor Thermafill, după ce acestea au fost
inserate în canal pe lungimea de lucru. Sunt din oţel se folosesc cu
piese la turaţie înaltă, disponibile în 4 diametre sunt netâietoare şi
îndepărtează prin căldura produsă de fricţiune aproape instant
obturatorul de la emergenţa canalului în camera pulpară. Se
recomandă utilizarea lor fără răcire cu apa. Ca alternativă la aceste
freze se pot folosi sistemul Touch'n Heat sau System-B.
Frezele "post space"
Se folosesc în obţinerea spaţiului intracanal după obturaţia de
canal cu sistemul Thermafill. Sunt freze speciale, din oţel disponiile
în 2 diametre şi 2 lungimi (25 şi 31 mm) ce au nişte fante prin care
se elimină detritusurile.
Se folosesc fără răcire, la turaţie înaltă, plasate în contact cu
carrier-ul. Tot prin căldură generată de fricţiune sunt îndepărtate
din canal atât gutaperca cât şi mezul de plastic pe lungimea stailită
anterior
Timpi operatori
1. prepararea canalului treuie să permită inserarea uşoară a
carrier-ului lăsând suficient spaţiu pentru cimentul de
sigilare şi gutaperca ramolită
Selectarea obturatorului se face cu ajutorul verificatorului.
Acesta trebuie să ajungă pe lungimea de lucru până la 1 mm distanţă
de constricţia apicală.
Un studiu recent "în vitro" arată că această metodă permite
gutapercii şi cimentului de sigilare să umple zona apicală crescând
ermeticitatea. Se recomandă realizarea uneii radiografii de control a
verificatorului poziţionat în canalul radicular
2. irigarea finală a canalului ce îmbunătăţeşte capacitatea de
sigilare a gutapercii si mai ales penetrarea în canalele
laterale şi în tubulii dentinali. Secvanţa de irigare începe
cu EDTA în concentraţie de 10% utilizând un ac de
irigare cu slot lateral ce poate pătrunde până la 1/3
apicală. Se poate utiliza şi activarea ultrasonică timp de 5
min . Apoi se irigă cu hipoclorit de sodiu cu sau fără
activare ultrasonică. Apoi soluţie salină şi în final alcool
(opţional)
3. uscarea completă pe toată lungimea canalului cu ajutorul
conurilor de hârtie sterile absorbante
4. coafarea pereţilor canalari cu ciment de sigilare.
Utilizarea în exces a cimentului de sigilare nu numai că nu
este necesară dar poate fi şi dăunătoare crescând riscul
de depăşire a constricţiei apicale
5. obturatorul ales anterior se introduce în cuptorul
ThermaPrep Plus şi apoi se introduce lent în canalul
radicular până la poziţia finală. Se aşteaptă 8-10 secunde
să se răcească şi apoi cu o freză de tăiat obturatorul se va
secţiona la emergenţa canalului radicular în camera
pulpară
În timpul inserării obturatorului, pacientul poate resimţi
discomfort sau chiar durere intensă, datorită presiunii aerului din
canal ce este împins spre ţesuturile periapicale. Utilizarea unei
anestezii locale uşoare poate evita acest inconvenient. Oricum
pacientul trebuie înştiinţat de posibilitatea apariţiei durerii în
această etapă de lucru, durere ce tinde să dispară spontan după
câteva minute.
Obturarea cu sistemul Thermafill necesită efectuarea a minim 4
radiografii:
Dacă apar probleme în timpul obturării cu acest sistem se

recomandă efectuarea de radiografii înaintea secţionării mânerului
obturatorului, astfel fiind mai uşor de îndepărtat din canal dacă este
necesar.
Avantaje:
 tehnica relativ uşor de învăţat de către pacienţi

 economie de timp
 prepararea canalului poate fi una conservatoare de
ţesuturi dure dentare, excluzând lărgirea excesivă
 posibbilitatea utilizării acestei tehnici şi în canalele curbe
 obţinerea unor obturaţii de o calitate superioară altor
tehnici amintite mai sus
Dezavantaje:
 dificil de utilizat în cazul canalelor foarte lungi ( peste 27

mm)
 canale foarte scurte (<10mm)
 apxuri imature
 canale care confluează
 canale cu bi/trifurcaţii în 1/3 medie
 risc mare de obbturaţie cu depăşire a spaţiului
endodontic (preparare incorectă de sigilare a canalului,
utilizarea în exces a cimentului de sigilare, utilizarea de
ciment de sigilare cu o vâscozitate inadecvată, folosirea
unui obbturator prea mic în comparaţie cu dimensiunile
canalului, obturator împins prea adânc , gutapercă în
exces, forţă şi viteză prea mari în timpul inserării
obturatorului)
Pentru evaluarea tratamentului endodontic în general sunt
utilizate imaginile radiologice .
Se apreciază astfel simptomatologia, omogenitatea obturaţiei
de canal, abordarea tuturor canalelor radiculare dacă s-a respectat
lungimea de lucru,etc. Modern se poate folosi şi CBCT.
Criteriile Societăţii Europene de Endodonţie cu

privire la aprecierea rezultatelor tratamentului
endodontic:
La minimum 1 an de la finalizarea tratamentului endodontic,
succesul este reprezentat de :
 absenţa totală a simptomatologiei clinice specifice
(durere, edem, fistulă)
 dintele este funcţional
 imaginea radiologică este lispită de orice elemente
patologice
eşecul este reprezentat de :
 apariţia unei leziuni periapicale sau creşterea
în volum a celei preexistente
 în decurs de 4 ani leziunea periapicală
preeistentă a rămas identică sau şi-a mărit
dimensiunea fără să dispară complet
 apar semne radiologice de rezorbţie radiculară
sau hipercementoză
 există o contradicţie între simptomatologia
clinică şi imaginea radiologică.

Ilovepdf Merged

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ilovepdf Merged

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursul nr.

PARTICULARITĂŢI ANATOMICE ALE DINŢILOR

 INCISIVUL CENTRAL SUPERIOR

LUNGIMEA MEDIE : 22.5 mm - 23 mm

 INCISIVUL LATERAL SUPERIOR

LUNGIME MEDIE: 22 mm -22.5 mm

LUNGIME MEDIE: 26.5-27mm ( lungimea variază de la 23.1 la 28.9

LUNGIME MEDIE: 20.5 mm-21 mm

LUNGIMEA MEDIE: 20.5 mm- 20.8 mm

VÂRSTA ERUPŢIEI : 17-22 ani

 INCISIVUL CENTRAL INFERIOR

LUNGIMEA MEDIE: 20.7 mm-21mm

 INCISIVUL LATERAL INFERIOR

LUNGIMEA MEDIE :21.1 mm

LUNGIMEA MEDIE : 25.6 mm

LUNGIMEA MEDIE: 22 mm ( variabilă între 17mm-25mm)

LUNGIMEA MEDIE: 20 mm ( variind între 19mm-22.6mm)

Are o morfologie similară cu M1 sau M2 inferior, putând avea

1) Evidarea canalului de resturile pulpare şi de dentina alterată de

1. la pacienţi sănătoşi clinic

Preparaţia canalelor radiculare prin tratament mecanic

Tratamnetul mecanic are următorii timpi operatori:

1) crearea accesului la camera pulpară

1.Crearea accesului la camera pulpară şi canalele radiculare

Accesul în spaţiul endodontic are 2 faze:

Cavitatea de acces urmăreşte, prin formă şi adâncime

Accesul se obţine fie prin suprafaţa ocluzală fie prin suprafaţa

Accesul propriu zis la camera pulpară se face conform regulilor de

Tavanul camerei pulpare se înlătură în totalitate apoi se înlătură

Înainte de permeailizarea canalelor este indicat să se facă

Reperarea orificiilor canalelor radiculare

 se face cu ajutorul sondei rigide sau cu sonde endodontice

2.Permeabilizarea canalelor şi evidarea conţinutului

Permeabilizarea se face cu ace Miller sau cu ace Kerr fine şi foarte

Dacă pe canale se întâlnesc obstacole tratamentului mecanic i se

Curent se foloseşte EDTA sol 10%

Se pipetează în camera pulpară 2-3 picături de EDTA , se

Se repetă manopera până se realizează permeabilizarea, după

Soluţia de EDTA se poate lăsa pe canal timp de 24 h sub

Anomaliile frecvente de canal prezintă:

1. incisivii inferiori -2 canale ( V şi L)

 canal unic, drept până la apex, se deschide într-un singur foramen

Prin permeabilizare ne dăm seama dacă traiectul canalului este liber

După permeabilizare se trece la evidarea canalului de conţinutul

Acul se introduce pe canal până se simte rezistenta portiunii stimtate a

Înainte de a începe tratamentul mecanic de răzuire a pereţiloracestuia

Tratamentul mecanic propriu- zis

Prin tratamentul mecanic de canal în gangrena pulpară se înţelege

Canalul preparat trebuie să aibă o formă conică cu baza spre

Preparaţia se realizează până la nivelul constricţiei apicale,

În cazul pulpectomiilor dar şi în cazul gangrenei simple, joncţiunea

Sunt descrise în prepararea canalelor următoarele metode:

o tratamentul mecanic se efectuează până la constricţia apicală

Tratamentul mecanic se realizează prin metode manuale cu

Prepararea canalelor radiculare trebuie să respecte 3 reguli

1) să aibă formă conică- cu baza spre camera pulpară şi vârful la

Această formă permite introducerea şi refluarea soluţiilor pentru

Aceasta impune respectarea curburilor radiculare şi nedeplasarea

 un acces direct în axul canalelor

Canalul radicular este considerat şi la ora actuală ca fiind format

a) conul dentar= care are baza la nivelul podelei camerei

După obturaţia de canal corect efectuată până la joncţiunea

Se ştie că în gangrena simplă constricţia apicală nu este cuprinsă